467 matches
-
aproape cu afecțiune, Sammoni. După trecerea unui secol și jumătate de somn, îl chema Sammorka. În prezent, radioul subspațial (prin care se poate comunica în timp real, mare invenție a secolului XXII) îl strigă, provizoriu, Samore, cu un ușor accent italienesc. E chiar hilar să te trezești din lunga hibernare petrecută în coconul de sticlă și să te dezmeticești în vreme ce radioul zbiară ritmic: Samore! Samore! Samore! Rispunde, Samore! Buza cutre Samore!* Samuel își întinde brațele cu mușchi de copil și își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
următoarea, conferindu-i un aer de panteră. — Haideți că se răcește, ne îmbie ea. Jean-Claude alege un vin din anul nașterii mele, făcut din strugurii cei mai fini de pe Valea loarei, pe care ni-l toarnă în cupe de argint italienești. — Sauvignon Blanc, spune el turnându-ne la fiecare câte un strop să degustăm. Ce spuneți ? Ce aromă suavă și senzuală ! Cum nu se poate mai potrivit pentru prima seară pe care o petrecem împreună, spune Jean-Claude luându-ne mâinile mie
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Figura lui Scheer era frumoasă, palidă, cu o nuanță asiatică În ochii cenușii. Părul creț, șaten deschis, era periat meticulos și avea o cărare impecabilă. După un timp, am observat și alte subtilități din vestimentația sa: butonii cu monogramă, mocasinii italienești. Mi-a plăcut din prima. Scheer era genul de bărbat cum mi se părea că aș vrea să fiu și eu. Dintr-o dată, din spatele mașinii izbucni un oftat magnific, plictisit, scos din tot sufletul. ― Ce mai faci, Franklin? Întrebă Scheer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Brusc, paravanul se Închide. Fără să ezite, domnul Go mai bagă o fisă În aparat. Clubul 69 din San Francisco, clubul lui Bob Presto: situat În North Beach, de unde se văd zgârie-norii din centrul orașului. Era un cartier de cafenele italienești, pizzerii și baruri topless. În North Beach erau localurile fastuoase de striptease, cum ar fi cel al lui Carol Doda, cu bustul ei celebru conturat pe marchiză. Ispititorii de pe trotuare Îi Îmbiau pe trecători: ― Domnilor! Haideți să vedeți spectacolul! Aruncați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
abrupte superbe, cu vile imense și ferme micuțe, care Îi aminteau lui Kitty de Sinaia, orașul natal al părinților ei, din Munții Carpați. — Bel Air e tot o parte a Beverly Hills-ului, Îi explică el, și toate străzile au nume italienești. A fost fondat de un italian, Alphonso Bell, În 1923, făcea parte din așa-numitul triunghi de aur: Bel Air, Beverly Hills și Holmby Hills. Președintele Reagan a locuit aici. Când ajunse În vârful dealului, taxiul se opri la una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
-se cu hainele ei nou-nouțe Într-o sacoșă Bebe, alături de Diane, prin Parcul Tematic Universal Studios: o monstruozitate de plastic și de prost gust. Vântul bătea destul de tare și nu era nimic interesant de văzut, așa că intrară În primul restaurant italienesc pe lângă care trecură și se așezară la o masă Îmbrăcată În alb. — Vrei să auzi ceva amuzant? Întrebă Diane după ce-i comandase unui tânăr ospătar italian spaghetti bolognese și pâine cu usturoi. — Oricând! răspunse Kitty, apoi comandă o salată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
lui, fericită, vibrantă și Înnebunită după el. O duse sus, În dormitor, și făcură dragoste Încă o dată, și Încă o dată, și Încă o dată. Când apuse soarele, erau Încă În patul lui supradimensionat, răvășit. — În seara asta mergem la un restaurant italienesc, o anunță el cu o solemnitate prefăcută. Nu crezi că a venit momentul să avem și noi o Întâlnire adevărată? Chicotiră amândoi. — Nu! Urăsc Întâlnirile, zise ea râzând. Nu ți-am zis? — Nu, nu mi-ai spus prea multe despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
De fapt, nu avusese chef. Oricum, trebuia să-i spună lui Kitty despre călătoria asta, chiar dacă o va răni. Îi părea rău. Atât de rău, Încât se Întoarse spre ea și-i zâmbi. Parcă mașina și intrară Într-un restaurant italienesc din Beverly Hills. Numele nu-i spunea nimic lui Kitty, dar Matthew era fericit că găsiseră o masă acolo. Părea un restaurant Învechit, vag provincial, avea senzația că se aflau Împreună În altă țară, În Italia. „Prima Întâlnire“. Erau un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
a casei și Închise ușa, fericită că era singură. Apoi intră În baie, Închise ușa, ca și când nu erau destule uși Încuiate Între ei, și se cufundă În cada plină de spumă. Ce vis Îngrozitor! Drumul cu mașina Înapoi de la restaurantul italienesc o traumatizase. Nu fuseseră certuri pe un ton ridicat, doar puternicul lor dezacord mut. Tăcerea lui rece fusese o modalitate eficientă de-a o Împinge pe un drum pe care nu voia să meargă, de la dragostea care-i Înflorise În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
altă strategie, invitând-o pe Kitty să vorbească despre Matthew, dar Kitty Îi răspundea monosilabic. — Te-ai simțit bine aseară cu Matthew? — Da. Ne-a părut rău că n-ai venit, zise Kitty afectuos. — Unde ați fost? — La un restaurant italienesc din Beverly Hills. Nu era suficient; Încercă ceva mai mult. — Deci, te-ai epilat pe picioare? Întrebă Desert Rose cu un surâs afectat. — Da, zise Kitty, cu ochii Închiși. — Și cum e? E bun În pat? — Da. Kitty nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
și dorea se afla acolo, În camera aceea. Se uită neliniștită la un ceas oval de pe perete. Secundele continuau să se scurgă una după alta, cu Încăpățânare. — E timpul să mergem, zise Matthew. Am rezervat o masă la un restaurant italienesc adorabil. Todd Îl știe. Sper să-ți placă. Restul serii se derulă cu repeziciune. Cina trecu asemenea unui vis, acompaniată de conversația animată. Își dorea cu ardoare o minune, Își dorea că Matthew s-o roage să mai stea. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
cînd aveam amîndoi șaptesprezece ani (În De veghe În lanul de secară), „Lui Mary, fie ca această carte să-i aducă un pic de alinare” (În Predici de John Donne), „Doar ca să-ți amintesc de cele două săptămîni de rai italienesc” (În Pietrele Veneției de Ruskin), „Nebunia e doar geniu neînțeles - roagă-te pentru mine” (În CÎntecele inocenței și ale experienței de Blake), „Trăiesc, mor ; am trăit, am murit ; voi muri, voi trăi” (În Frică și cutremur de Kierkegaard). Erau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
acest mesaj în fiecare zi: legumele sunt OK. Mai încet cu carnea și lactatele. Alimentele slabe și fără grăsime sunt secretul. Exercițiile sunt cheia reușitei. În plus, îi oferea suplimente încurajatoare, urmărind ce discounturi se practicau la magazinele de îmbrăcăminte italienească preferate pe care le frecventa Frank. În același timp, Nanette construise o rețea de sprijin din rândurile prietenilor și rudelor lui Frank, pe care îi informa ce progrese înregistrase acesta și cum urmau ei să îl ajute să-și atingă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
documente îl vedem pe Vladislav Iagello numindu-l pe Petru amic și ginere și luând refugiu la acesta când avea nevoie de bani. Astfel în anul 1388 regele se împrumută {EminescuOpXIV 195} de la Petru Voievod cu suma de 3000 taleri italienești de argint pe termin de trei ani, iar spre asigurarea împrumutului îi ipotecă atât lui cât și frățîni-său Roman și urmașilor lor orașul și ținutul Halicz până la răspunderea sumei. Petru era obligat să apere bine contra inamicilor orașul și ținutul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
golite de locuitorii lor plecați în vacanță, cu obloanele trase, scăldate în frumusețe și în tăcerea propriei lor istorii. Din când în când, un scuar plin de restaurante, fiecare cu specificul lui, unul rusesc (Blinisserie), altul cu barbecue coreean, altul italienesc, altul japonez... Pline toate, contrastând straniu cu străzile depopulate, încît te întrebi aproape cine și când a așezat sutele de petrecăreți liniștiți ― aproape interiorizați, respirând un aer de fericire calmă, de loisir transcendental ― în jurul meselor lor. Par că au fost
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
pentru a deschide casele către exterior și a lăsa totodată să se vadă, ca printr-o enormă vitrină, interiorul luxos al camerelor. Stăpânii caselor aproape că te invită să le privești bogăția, lămpile sofisticate, tablourile imense, căminele din faianță veche italienească, mobilele rafinate. Sânt în majoritatea lor medici (Heidelbergul este vestit prin clinicile lui), consilieri financiari, avocați, academici. Vilele în care stau costă uneori mai multe milioane de mărci. Cu toate că la ora aceea, cum spuneam, cartierul e aproape pustiu, autoritara doamnă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
etc). În plus, au termen de referință în imaginarul occidental, putând fi înțeleși ca specie exotică a dragonilor. Seara, cu Marie-France și Lucian Pintilie la un restaurant italian din Montparnasse. Tipii care ne servesc vorbesc enorm, punctând franceza cu expresii italienești, sânt rapizi, vin către masă valsând și emițând fraze muzicale, înecînd felurile de mâncare sub valuri de cuvinte. Te conving că totul e excelent și, chiar după ce ai plătit, pleci cu senzația că ai fost oaspetele lor. Mari mascalțoni! Cu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
scara. Grăbește-te! Bineînțeles că au avut de plătit o sumă uriașă, echivalentă cu cîteva salarii obișnuite, pentru exces de bagaj, dar nu era nimic. Grosul venea cu vaporul: crose de golf pentru toată lumea, colecții Întregi, apoi haine englezești, franțuzești, italienești, daruri pînă și pentru spălătoreasă, cumpărate așa, cu grămada, fără să stea să aleagă ceva anume pentru fiecare; băuturi rare, foarte fine; podoabe, lămpi, bijuterii; o mulțime de colecții de pipe Dunhill cu pungi de tutun din piele și futac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
prea multe lucruri. Termină cu bărbieritul și acum pijamaua devenise insuportabilă, Îl aștepta un duș rece și o să mai cînte puțin, Înainte de a se Înfășură În prosoape viu colorate, tot for men only, apoi o să-și pună cămașa de mătase italienească, pe urmă o să-și aleagă cravata, nici o femeie nu se pricepe la asta, e o treabă pentru bărbați... Încetul cu Încetul era gata să Înceapă o nouă zi, cu toate ritualurile vieții de om bogat. În altă baie, cum tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ușor legănat, iese pe stradă În căutarea cafenelei din fața ziarului unde se Întîlnește cu primul grup de prieteni ai zilei; pe urmă se urcă pentru o clipă la redacția ziarului și ceva mai tîrziu, spre amiază Îi caută prin barurile italienești, aflate la parterul clădirilor de la intersecțiile din centrul orașului, pe grangurii ca Juan Lucas, cu care e prieten la cataramă și cu ei se lasă În voia plăcerii gustărilor și plăcintelor cu carne sau a pateurilor chiliene, care sînt cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
așa cum făceau prizonierii, Însă e mai ușor să te concentrezi Într-o celulă decît pe stradă. Pe drumul de Întoarcere, se oprise În mijlocul podului Marie ca să privească soarele În amurg, un soare roșu care dădea Senei o nuanță de aperitiv italienesc. Îi plăcea podul acela pe care, de-a lungul a treizeci de ani, mai multe femei Îl sărutaseră. Fusese foarte dezamăgit să afle că podul Marie nu-și datora numele vreunei prințese sau regine, ci domnului Christophe Marie, antreprenor general
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cărți pentru copii căreia Îi făcuse textul și ilustrațiile. Văzînd-o, Își spusese că era mult prea tînără pentru el, dar făcuse În așa fel Încît să părăsească imobilul din City odată cu ea. Cinaseră Împreună a doua zi Într-un restaurant italienesc din Kensington și, În timp ce bea grappa, ea Îi spusese că tocmai Își pierduse tatăl. François se crezuse urmărit de legea evenimentelor În serie: cînd Îl interesa o femeie, afla aproape mereu că tatăl acestei femei murise. Se temea oare În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Îmi repetaseră pînă atunci „nici trufie, nici minciună, nici desfrîu“. Foarte nervos din fire, eram predispus la crize de tahicardie. La Roma am fost ispitit să mă apuc iarăși de băut cafea: cum să reziști la aroma unei minunate cafele italienești? De tutun mă lipsesc ușor cînd sînt la țară sau pe malul mării, dar, cum nu-mi place să trăiesc decît În oraș, sînt pur și simplu silit să continui să fumez. Doar țigara reușește să creeze un ecran Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ușor cu cît mi-am păstrat toate Însemnările de la Capri, am numele cluburilor de noapte, am numele grupului pop italian care cînta În primul local În care ne-am dus: i Grisbi. Mă tot duc cu gîndul la peripețiile astea italienești din pricina lui Delphine care se află acolo. Oare Îmi va spune cum arată astăzi localurile de noapte din Capri? Sticla de Strathisla 1956 se va termina curînd. 1956 a fost și anul cînd mi-am schimbat colegiul. Iezuiții voiau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
din gust, din nevoia de a exercita o meserie sau de a prelua succesiunea tatălui, deși nu s-a citit niciodată pe hîrtia cu antetul unei firme: „Onaniști din tată-n fiu“. Eram În stare să apreciez un pat ultramodern, italienesc, din lemn prețios, fără căpătîi, dar sacrificam cu dragă inimă acest pat Domnului. Ca să vorbesc la fel ca tata, dragostea pentru patul italienesc era Întrecută de o altă dragoste, cea pe care o aveam pentru organele mele erectile. Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]