2,014 matches
-
vizitei, am fost în postura de a însoți grupul sosit pentru convenirea și recunoașterea pe teren a întregului traseu al vizitei. Acolo și atunci nu exista practica eliberării traseului pentru coloanele oficiale. Vizita de stat s-a desfășurat foarte aproape de itinerarul stabilit. A fost doar o mică deviație, de vreo zece kilometri, undeva în sudul Olandei. Elicopterul a semnalat un ambuteiaj, sugerând o rută de rezervă. Cei cu însărcinările speciale din delegația noastră au intrat în alertă pentru câteva minute. Aveau
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
sau mai puțin cunoscute despre G. Călinescu, Tudor Arghezi, C. Noica și să recenzeze cărțile unor critici și istorici literari de prestigiu. Volumul „Istoria literaturii române de la origini până în prezent” de G. Călinescu. Dosarul critic (1993), prefațat de un amănunțit itinerar al receptării, antologhează documentele referitoare la etapele elaborării monumentalei opere călinesciene - desprinse din corespondența autor-editor - și reface traseul spiritual al acesteia, de la explozia apariției, perplexitatea comilitonilor și scandalul pro și contra la interzicerea ei în perioada comunistă, bătălia reeditării și
ANGHEL-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285369_a_286698]
-
și perenitate, îngr. Nedic Lemnaru, București-Chișinău, 2003. Traduceri: Hjalmar Bergman, Markurell din Waldköping, București, 1964 (în colaborare cu Valeriu Munteanu); Rafael Alberti, Crângul pierdut, I-II, București, 1966 (în colaborare cu Dumitru Alistar). Repere bibliografice: Micu-Manolescu, Literatura, 282; I. Lungu, Itinerar critic, București, 1965, 163-168; Dimisianu, Schițe, 46-50; Stănescu, Cronici, 239-243; Radu Popescu, Cronici dramatice, București, 1972, 188-193; Nicolae Manolescu, Reportaj și cultură, RL, 1972, 21; Ștefănescu, Preludiu, 116-117; Ștefănescu, Jurnal, 191-194; Mircea Muthu, La marginea geometriei, București, 1979, 34-35; Mihai
ANGHEL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285367_a_286696]
-
pref. edit., București, 1996. Repere bibliografice: Zaciu, Bivuac, 64-68; Mircea Popa, Georgeta Antonescu, „Aron Densușianu”, RITL, 1974, 4; Ioana Em. Petrescu, Georgeta Antonescu, „Aron Densușianu”, SUB, Philologia, t. XX, 1975; Ulici, Prima verba, I, 230-232; Dobrescu, Foiletoane, I, 175-180; Cioculescu, Itinerar, V, 121-126; Dicț. scriit. rom., I, 94-95; Ion Vlad, Poezia naturii în antologie, TR, 1996, 27; Cornel Ungureanu, Școala Ardeleană - ultimele știri, O, 2000, 8. C.H.
ANTONESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285388_a_286717]
-
1898 - ?), poetă. A făcut studii la școala eparhială din Chișinău. Încadrată din 1916 în învățământul primar, a participat activ la făurirea noilor destine ale ținutului natal, Basarabia, în perioada interbelică. A colaborat la „Viața Basarabiei”, „Ardealul”, „România nouă”, „Școala basarabeană”, „Itinerar” ș.a. În 1940 a fost aleasă în componența comitetului de conducere al Societății scriitoricești. Urmele ei dispar după 1940. Se presupune că ar fi căzut victimă atrocităților staliniste. D.-M. a scris o poezie descriptivă, pastorală, sub influența liricii populare
DOBROSINSCHI-MALAI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286805_a_288134]
-
demonstrează în studii despre Boris Pasternak, Osip Mandelștam, Innokenti Annenski, Vladimir Maiakovski (poemele de până în 1917), Serghei Esenin ș.a. SCRIERI: Serghei Esenin. Textul lumii, București, 1984; Teme și variațiuni, București, 1994; Boris Pasternak. Poezia prozei și proza poeziei, București, 1997; Itinerare poetice, București, 1997. Antologii: Lirica rusă a secolului XX, București, 1963; Poezia rusă (secolul XX). Lirica, București, 1977. Repere bibliografice: A. Kovács, Disputa fundamentală, RL, 1985, 45. M.Vs.
DOBRE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286796_a_288125]
-
Materia literară și idealurile ei, București, 1976, 155-157; Traian Stoica, Romulus Dianu, „Trandafiri de octombrie și alte povestiri”, VR, 1972, 3; Victor Atanasiu, Romulus Dianu, „Fauna bufonă”, RL, 1973, 22; Mircea Iorgulescu, Romulus Dianu, „Fauna bufonă”, LCF, 1973, 15; Cioculescu, Itinerar, III, 298-303; Ion Caraion, Romulus Dianu, RL, 1980, 13; Ștefan Baciu, Praful de pe tobă, București, 1995, 126-128; Z. Ornea, Un roman pe motive biblice, RL, 1996, 25; Dicț. scriit. rom., II, 85-88; Romulus Dianu, DCS, 97-98, 167, 208-209; Popa, Ist.
DIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286761_a_288090]
-
al propriei lirici. Subiectivitatea unei asemenea interpretări conduce spre un orgoliu, recunoscut de D., care îi și place. Nici în cele 33 de poeme, intitulate Esau (1997), cu tematica pierderii dreptului primului născut, însușită din Vechiul Testament, și stăruința pe refacerea itinerarului poeziei, de astă dată pe fundal filosofic, examenul poetului iremediabil prezent rămâne ca un laitmotiv: „Numai poetul/ cel ce cu furie sau nevăzut/ dispare înlăuntrul poemului/ primește înțelepciunea de a ceda/ dreptul de întâi născut/ cuvântului. Nu-l mai privește
DOCLIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286808_a_288137]
-
timpului, astfel încât fractura de până atunci în spațiul cultural dintre „mistici” și „raționaliști” să fie depășită. Cu aceste mari ambiții, în loc să o depășească, C. va reactiva, într-o nouă etapă, polemica „generaționistă”. Declanșată în 1927 prin serialul lui Mircea Eliade Itinerar spiritual din „Cuvântul” și întețită de Manifestul Crinului alb lansat în 1928 în „Gândirea”, cearta dintre „bătrânii” de 30-35 de ani și tinerii de 20-25 s-a reaprins, în ciuda apelului noului grup la solidarizare. În deceniile următoare, nereconstituită cu rigoare
CRITERION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286517_a_287846]
-
Gh. Duca), Demostene Botez (Armonia socială), F. Aderca (Asasinul cu potcap) și Al. O. Teodoreanu (Democrați și oligarhi). Cel mai important poet de la C.l. este Ion Minulescu, prezent cu câteva titluri: Romanța ultimului sărut, Fapt divers, Rânduri pentru Brigitta, Turism, Itinerar. Își fac loc aici principalele poezii ale ciclurilor, didactice și aride, Roma și Helada de N. Davidescu, grăitoare pentru direcția revistei poate pentru că urmau a fi grupate într-un fel de „legendă a secolelor”, intitulată Cântecul omului. Sunt prezenți vitalistul
CUVANTUL LIBER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286618_a_287947]
-
Buciu, Ontoretorica lui I.L. Caragiale, Craiova, 1997; Bibliografia I. L. Caragiale în periodice (1852-1912), I-II, coordonator Marin Bucur, pref. Eugen Simion, București, 1997; Dan Alex. Condeescu, Planeta Moft, București, 1997; Ștefan Cazimir, Caragiale e cu noi!, București, 1997; Ieronim Tătaru, Itinerar caragialian, București, 1997; Simion, Fragmente, II, 19-22, 77-79, 80-83, III, 68-79; Dicț. analitic, I, 223-226, 260-262, 325-326, II, 276-277, 334-335, III, 90-93, 113-115, 201-202, 220-222, 248-250, IV, 31-32, 220-221; Iulian Boldea, Fața și reversul textului (I.L. Caragiale și Mateiu I.
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
Dându-se drept literat maghiar poliglot, e angajat de un prinț rus ca secretar privat, în care calitate îl va însoți pe acesta în voiajul lui prin țările apusene (aprilie 1843-februarie 1844). Încă un popas la Paris, și cu aceasta, itinerarul consemnat în memorialul peregrinului ia sfârșit. Revenit la Petersburg, la capătul celei de a cincea călătorii, îl prinde dorul de țară. În august 1845 se întoarce la București. După un timp, în anul școlar 1847-1848 e institutor pe numele său
CODRU-DRAGUSANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286319_a_287648]
-
Opere, V, 65-70; Perpessicius, Opere, X, 7-22, XI, 74-75, 346-347; Călinescu, Ist. lit. (1982), 393-394; Corneliu Albu, Peregrinul transilvan. Un nedreptățit: Ion Codru Drăgușanu, București, 1943; Cioculescu-Streinu-Vianu, Ist. lit., 123-127; Ist. lit., II, 572-579; Ivașcu, Ist. lit., I, 517-520; Cioculescu, Itinerar, II, 132-147, V, 112-161; Zalis, Scriitori, 68-89; Mircea Popa, Biografie și creație la Ion Codru-Drăgușanu, RITL, 1978, 1; Dicț. lit. 1900, 199-200; Georgeta Antonescu, Introducere în opera lui Ion Codru Drăgușanu, București, 1983; Anghelescu, Textul, 103-130; Cornea, Aproapele, 117-130; Manolescu
CODRU-DRAGUSANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286319_a_287648]
-
scoate un volum din Istoria literaturii române moderne (1944). Continuă, după moartea lui Paul Zarifopol, ediția Opere de I. L. Caragiale (IV-VII, 1938-1942). Bogata lui activitate foiletonistică este strânsă, după aproape două decenii de interdicție, în volumele Varietăți critice (1966) și Itinerar critic (I-V, 1973-1989) . Socotit de E. Lovinescu critic în filiera maioresciană (a treia generație postmaioresciană), C. este cel care apără cu mai mare consecvență decât confrații de generație preceptele criticii raționaliste. Și singurul, poate, care nu vrea să facă
CIOCULESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
îndepărtează ideea unui dogmatism rigid. Prietenul Vladimir Streinu îl numește „un amic al adevărului” și îl suspectează în cronica la Viața lui I.L. Caragiale de „un oarecare artificialism de expresie în sensul zis curat românesc”. Din lectura textelor grupate în Itinerar critic, se poate deduce că C. scrie în continuare cu o inegalabilă vervă despre tot ceea ce îi cade sub ochi. El nu cunoaște, se pare, acea maladie curioasă, pe care o cunosc cei care trăiesc multă vreme printre cărți, greața
CIOCULESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
mari prieteni (I.L. Caragiale și Delavrancea, n.n.), Delavrancea a fost, netăgăduit, superior prin sinceritate și dăruire”. Încă o dovadă că biograful nu cade, așadar, în idolatrie. Corectitudinea morală este, pentru el, o calitate ce nu poate fi înlocuită de nimic. Itinerar critic cuprinde puține exegeze critice propriu-zise. Este o operă de erudiție și, de la un anumit punct, opera unui moralist care știe să descopere amănuntul înveselitor. Din comentarea unui glosar, C. scoate o pagină de ironie cărturărească fină. O carte despre
CIOCULESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
poezia lui Tudor Arghezi, București, 1946; ed. București, 1971; Curs de istoria literaturii române moderne. Literatura militantă, București, 1947; Varietăți critice, București, 1966; ed. Chișinău, 1997; I.L. Caragiale, București, 1967; Medalioane franceze, București, 1971; Aspecte literare contemporane (1932-1947), București, 1972; Itinerar critic, I-V, București, 1973-1989; Amintiri, București, 1975; ed. București, 1981; Caragialiana, București, 1974; ed. București, 1987; ed. îngr. Barbu Cioculescu, București, 2003; Prozatori români. De la Mihail Kogălniceanu la Mihail Sadoveanu, București, 1977; Viața lui I.L. Caragiale. Caragialiana, București, 1977
CIOCULESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
Cioculescu interpretat de..., îngr. și pref. Mircea Vasilescu, București, 1987; Ștefănescu, Prim-plan, 48-54; Vasile, Conceptul, 285-289; Piru, Critici, 171-174; Mircea Vasilescu, Șerban Cioculescu sau Disciplina foiletonului, F, 1990, 1; Nicolae Manolescu, Ultimul Cioculescu, RL, 1990, 9; Alexandru George, Ultimul itinerar, JL, 1990, 18; Dimisianu, Repere, 63-82; Negoițescu, Ist. lit., I, 190-192; Lovinescu, Sburătorul, I-VI, passim; Ierunca, Dimpotrivă, 150-156; Lovinescu, Unde scurte, V, 75-80; Dicț. esențial, 175-177; Manolescu, Lista, III, 36-46; Popa, Ist. lit., II, 1089-1090; Centenar Șerban Cioculescu, RL
CIOCULESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
abordări sociologice (traducerile de la mijlocul veacului), iar ultimul grupaj reunește studii comparatiste (preromantismul sud-est european, devenirea istorică a termenului „romantic”, Lamartine în România ș.a.). Preocuparea pentru pașoptism și romantism nu dispare după 1975, însă aria istoricului literar se lărgește organic. Itinerar printre clasici (1984) și Aproapele și departele (1990) conțin studii despre Alecsandri ca dramaturg, Hasdeu ca epistolier, receptarea în timp a lui Heliade, respectiv despre poezia lui Asachi, proza lui Kogălniceanu, memorialistica lui Codru-Drăgușanu, opera lui Bolintineanu, opera literară a
CORNEA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286421_a_287750]
-
de literatură română modernă, București, 1962; Anton Pann, București, 1964; De la Alecsandrescu la Eminescu, București, 1966; Originile romantismului românesc, București, 1972; Oamenii începutului de drum, București, 1974; Conceptul de istorie literară în cultura românească, București, 1978; Regula jocului, București, 1980; Itinerar printre clasici, București, 1984; Introducere în teoria lecturii, București, 1988; Aproapele și departele, București, 1990; Semnele vremii, București, 1995. Antologii, ediții: Documente și manuscrise literare, I-V, București, 1967-1986 (în colaborare); Gândirea românească în epoca pașoptistă (1830-1860), I-II, introd
CORNEA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286421_a_287750]
-
Popa, Forma, 57-69; Papahagi, Exerciții, 93-97; Pop, Transcrieri, 33-41; Ion Caraion, Bacovia. Sfârșitul continuu, București, 1977; Ciobanu, Însemne, I, 5-29; Gheorghe Pătrar, Bacovia și Bacăul, pref. George Bălăiță, 1977; Apetroaie, Lit. rom., 187-213; Ciopraga, Ulysse, 82-95; Ungureanu, Contextul, 116-128; Cioculescu, Itinerar, III, 171-177, V, 395-400; Dinu Flămând, Introducere în opera lui G. Bacovia, București, 1979; Cristea, Faptul, 34-37; Ștefănescu, Jurnal, 231-236; Bucur, Poezie, 60-80; Daniel Dimitriu, Bacovia, București, 1981; Iorgulescu, Ceara, 83-86; Manu, Sensuri, 64-69; Raicu, Calea de acces, 5-46; Săndulescu
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
poetului e rodul unei munci îndârjite cu verbul, a cărui forță taumaturgică vine din transmutarea veninului și a imundului în lumină spirituală: „Din bube, mucigaiuri și noroi/ Iscat-am frumuseți și prețuri noi”. Cuvinte potrivite a fost gândit ca un itinerar sacru: căutarea dumnezeirii, supremă împlinire pentru om. Cu toate că și alte teme (iubirea, trecutul) sunt implicate aventurii capitale, asumarea dramatică a identității, axa ei o constituie Psalmii. A. a fost un poet religios, de o religiozitate interiorizată, foarte pură, dar deloc
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
222-223; Ion Pop, În perspectiva „Jocului secund”, RL, 1970, 41; Nițescu, Scylla, 9, 24, 31-54; Romulus Vulpescu, Ion Barbu - Literatura este circumstanță, MS, 1971, 3; Manolescu, Teme, I, 35-40, IV, 89-93, V, 137-143; George, Semne, 263-283; Ulici, Recurs, 45-58; Cioculescu, Itinerar, I, 256-270; Crohmălniceanu, Literatura, II, 441-477; Nițescu, Repere, 165-173; Oarcăsu, Destine, 76-83; Gerda Berbilian, Ion Barbu. Amintiri, București, 1975; Zaciu, Lecturi, 129-133; Tașcu, Incidențe, 104-108; Negoițescu, Analize, 243-250; Papahagi, Exerciții, 48-86; Caraion, Pălărierul, 95-108; Ion Barbu interpretat de..., îngr. și
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
Ion Barbu. Poezie și deziderat, București, 1981; Alexandru Ciorănescu, Ion Barbu, New York, 1981; ed. București, 1996; Piru, Ist. lit., 409-413; Marin Mincu, Ion Barbu. Eseu despre textualizarea poetică, București, 1981; Bucur, Poezie, 81-95; Cheie-Pantea, Palingeneza, 158-169; Papahagi, Critica, 58-153; Cioculescu, Itinerar, IV, 308-314; Scarlat, Ist. poeziei, II, 190-192, III, 63-66, 94-97, 114-117, 188-243, IV, 131-134; Dobrescu, Foiletoane, III, 216-226; Mandics György, Ion Barbu, „Gest închis”. O analiză a universului semantic al volumului „Joc secund”, tr. Büch Schiff, pref. Dan Grigorescu, București
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
Bulei, București, 1998; Un sacrificiu regal. Ferdinand al României, tr. Maria Brăescu, București, 2000; Jurnal 1915, tr. Vasile Zincenco, pref. Ion Bulei, București, 2001; Jurnal berlinez ’38, tr. și îngr. Dumitru Hâncu, București, 2001. Repere bibliografice: Cioculescu, Amintiri, 395-399; Cioculescu, Itinerar, III, 198-202; Paleologu, Ipoteze, 274-282; Maria Brăescu, Interferențe românești în opera Marthei Bibescu, București, 1983; Ion Negoițescu, Despre Martha Bibescu, TR, 1990, 25; Lovinescu, Unde scurte, II, 75-77; Dicț. scriit. rom., I, 277-280; Christine Sutherland, Enchantress: Marthe Bibesco and Her
BIBESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285720_a_287049]