72,571 matches
-
prețuiesc, cu o atmosferă excepțională, în care recunoști pulsiunile de la începutul unei mari iubiri între trupă și regizor. Se văd în spectacol luminile declanșate de pasiunea întîlnirii între creatori, preludiul cunoașterii depline, euforiile fiecărei secunde petrecute cu celălalt. Ca în iubirea dintre un bărbat și o femeie. Lumea acelui spectacol este specială, chiar dacă nu toate personajele sînt interpretate strălucit. Aici, în “Căsătoria”, aburii “îndrăgostelii” s-au mai risipit și a rămas consolidată o relație adînc umană și de o mare finețe
Cvintet de bărbați pentru o fată bătrînă și tare nehotărîtă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13423_a_14748]
-
cuvintele sînt rostite cu siguranță, cu vioiciune în glas, cu aplomb. Acelui Krapp, mai tînăr, mai viril, mai important, îi place să emită tot felul de teorii, să comită evaluări și să facă portrete, să descrie, absurd, chipuri, senzații, situații, iubiri. Îi place să se imprime pe banda de magnetofon, așa cum lui Narcis îi place să-și privească chipul în apă. Un Krapp vorbește. De mult. Clar, sonor, răspicat. Altul ascultă. Acum. Buimac, răvășit de propria-i viață și amețit de
Krapp versus Krapp by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13441_a_14766]
-
ei de creație, despre cum pasiunea pentru poezie alternează cu aceea pentru pian. Opțiunea pentru muzică, spune poeta, „vine din evaluarea psihică a extazului pe care îl resimt când compun, față de extazul pe care îl resimt uneori când scriu.” Despre iubirea târzie a lui Panait Istrati ne povestește chiar soția sa, Margareta. Relatarea cu aer ușor desuet are caracterul memorabil al marilor iubiri ce stau sub semnul revelației. Iată, în cuvintele lui Panait Istrati, frământările unei întâlniri aproape prea târzii cu
De vorbă cu… by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13468_a_14793]
-
a extazului pe care îl resimt când compun, față de extazul pe care îl resimt uneori când scriu.” Despre iubirea târzie a lui Panait Istrati ne povestește chiar soția sa, Margareta. Relatarea cu aer ușor desuet are caracterul memorabil al marilor iubiri ce stau sub semnul revelației. Iată, în cuvintele lui Panait Istrati, frământările unei întâlniri aproape prea târzii cu fericirea: „Atât amar de ani am confundat plumbul cu platina, fiorul unei strângeri de mână cu răspunsul pe care sufletul meu l-
De vorbă cu… by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13468_a_14793]
-
în care m-am născut și care mi-au imprimat tot ceea ce aveam să devin mai târziu. M-am gândit că întotdeauna e bine să ne întoarcem la prima noastră dragoste: On revient toujours au premier amour! Pentru mine, prima iubire a fost orășelul acesta, unde am învățat, unde mi-am deschis ochii, inima și sufletul. - Și acum, aveți grijă de muzeul dumneavoastră. - În clădirea asta a fost, pe vremuri, Prefectura, un local insipid de autoritate rece și nepersonală. În urmă
Ion Irimescu “Cine va vrea să mă cunoască să stea de vorbă cu sculpturile mele” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13442_a_14767]
-
cu o percepție poetică atât de senzuală, aproape feminină. Klein, celebrul personaj al lui Mihai Ignat, are aici un cu totul alt chip. Acest Klein e melancolic, discret, vorbește foarte puțin, e prins cu totul în caruselul de senzații al iubirii, stabilind un neîntrerupt contact vizual și tactil, preocupat mai puțin de enunțarea directă, frustă, austeră. Debutul volumului e relevant: „Zidit / în epiderma unei singure femei, / spune Klein și se privește în oglindă. [...] Klein se privește în vitrina cu ea trecând
Noi poeme de dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13485_a_14810]
-
dispare după acest început, discursul refăcându-se între un impersonal eu-tu/ea. O altă schimbare, de data aceasta ținând de scriitură, este întoarcerea lui Mihai Ignat la metaforă și la un stil aproape retro, o mutare complicată întrucât instrumentarul iubirii a fost atât de explorat încât riscul redundanței, al pastișei este printre cele mai mari. Din această cauză, la tinerii poeți funcționează prejudecata că metafora s-a compromis definitiv, că e desuetă ș.cl, când, de fapt, ar trebui să
Noi poeme de dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13485_a_14810]
-
poate fi citită, mult împuținată, ca atare: o literatură pentru uzul soixante-huitarzilor ratați, aflată în metastază pornografică (“o masturbare pe fiecare pagină” exclama indignată o cronicară din “Le Monde” la apariția Particulelor elementare), brodînd mereu în jurul relațiilor dintre sex și iubire. Nu-i mai puțin adevărat că sîntem obligați să facem ipoteza premeditării acestui stil clinic, avînd în vedere importanța cardinalăe acordată de autor mesajului - acesta complet lipsit de ambiguități. Criticii compară “stilul” lui Houellebecq cu cel al lui Camus din
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
Din punct de vedere estetic, romanul este mediocru, sub valoarea Particulelor. Substanța ideologică, bogată, se activează la maximum, în așa hal încît exigențele convențiilor narative sînt adesea abandonate pentru a-i face loc. Taumaturgul și himerica fericire În sfîrșit, supratema: iubirea. Ceea ce se narează este la prima vedere o poveste de iubire, o dragoste terminată tragic, cu moartea ei și alienarea definitivă a lui. Nu este vorba însă despre o poveste petrecută în illo tempore. Contextul îi determină evoluția: sîntem în
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
Substanța ideologică, bogată, se activează la maximum, în așa hal încît exigențele convențiilor narative sînt adesea abandonate pentru a-i face loc. Taumaturgul și himerica fericire În sfîrșit, supratema: iubirea. Ceea ce se narează este la prima vedere o poveste de iubire, o dragoste terminată tragic, cu moartea ei și alienarea definitivă a lui. Nu este vorba însă despre o poveste petrecută în illo tempore. Contextul îi determină evoluția: sîntem în anul 2000, în Franța, la Paris. Personajele duc viața parizianului de
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
spune ca Zimmer despre Maya - pune un «și» între incompatibilități” (Poezia). Aidoma lui Orfeu (dar și Sfîntului Francisc), bardul nostru intenționează a se adresa nu numai omului, ci și dobitoacelor, plantelor, pînă și mineralelor, cuprinse într-o acoladă de metaforică iubire. Iubire care se întoarce de la obiect la subiect: „Probabil că Orfeu, cînd vorbea despre puterea miraculoasă tămăduitoare a nestematelor, în poemul Pietrele rare, urmărea nu doar să prezinte pietrele prețioase omului, ci și să-l recomande pe om nestematelor!” (ibidem
Între două stări-limită by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13489_a_14814]
-
ca Zimmer despre Maya - pune un «și» între incompatibilități” (Poezia). Aidoma lui Orfeu (dar și Sfîntului Francisc), bardul nostru intenționează a se adresa nu numai omului, ci și dobitoacelor, plantelor, pînă și mineralelor, cuprinse într-o acoladă de metaforică iubire. Iubire care se întoarce de la obiect la subiect: „Probabil că Orfeu, cînd vorbea despre puterea miraculoasă tămăduitoare a nestematelor, în poemul Pietrele rare, urmărea nu doar să prezinte pietrele prețioase omului, ci și să-l recomande pe om nestematelor!” (ibidem). Ceea ce
Între două stări-limită by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13489_a_14814]
-
stradă, în saloane, pe terasa cofetăriei lui Fialcowsky, la balul de la teatru - pretutindeni se face politică, fiecare comentează, dă verdicte, participă sau numai ascultă pentru că, iată, „politica ține loc de cultură, de sensibilitate, de vanitate amoroasă, de competență profesională, de iubire, este surogatul care înlocuiește orice valoare și face din oricine un atoateștiutor”; această molimă răspîndită de toți pentru toți, în toate timpurile, de la Ghica pînă azi, efect, atunci, al constituționalismului, reprezenta, însă, primul semn al unei adevărate vieți parlamentare: „Trăim
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]
-
liric de a relata puritatea stării sale, cu mijloace artistice simple, elocvente. Deduc că autorul a trimis poezia la redacție pentru a și-o găsi publicată cât mai curând. Astfel, Luna va fi un prilej de bucurie, o declarație de iubire: „Ei i se pare că luna seamănă cu o corabie naufragiată, pe o pânză - zâmbesc,/ și vrea să-i spun ce cred, dar eu nu/ mai pot privi în sus, la ceresc// când stă lângă mine, atât de aproape/ și
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13580_a_14905]
-
așteptarea cărții, aceeași mișcare delicată a sufletului în încercarea însinguratei de a sensibiliza lumea la rugăciunea sa, de a fi ascultată și iubită: „Obosită de ritmul sângelui/ Curgând prin vene solitar/ Asemenea stelei fără noapte/ Și a valului fără țărm./ Iubire a mea, orfană de/ iubire”, (Talia Kleiman, Israel) * La doar 18 ani, ar fi poate un abuz să vi se ia bucuria, cu mici sugestii venite din partea unuia mai vârstnic. Talent, elan, tandrețe, uneori imaginație nereprimată, farmec, mult farmec negru
Post - Restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13557_a_14882]
-
a sufletului în încercarea însinguratei de a sensibiliza lumea la rugăciunea sa, de a fi ascultată și iubită: „Obosită de ritmul sângelui/ Curgând prin vene solitar/ Asemenea stelei fără noapte/ Și a valului fără țărm./ Iubire a mea, orfană de/ iubire”, (Talia Kleiman, Israel) * La doar 18 ani, ar fi poate un abuz să vi se ia bucuria, cu mici sugestii venite din partea unuia mai vârstnic. Talent, elan, tandrețe, uneori imaginație nereprimată, farmec, mult farmec negru în amestecul, altfel mai greu
Post - Restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13557_a_14882]
-
de sine dureroase, a unei copilării prezidate de figura mamei dominatoare. Al doilea volum, apărut de curînd, Către vîrsta de bărbat, povestește la persoana a treia prima tinerețe a lui John, care a reușit să scape de existența provincială și iubirea sufocantă a mamei, odată cu începerea studiilor universitare de matematică la Cap, continuate la Londra în anii ’60, unde lucrează apoi ca programator-informatician la IBM. Solitar, fără prieteni, el își dă seama că slujba îl îndepărtează de adevărata lui vocație și
MERIDIANE () [Corola-journal/Journalistic/13578_a_14903]
-
publicat anul trecut un nou roman, The Story of Lucy Gault, a cărui acțiune se petrece în Irlanda începutului de secol XX aflată în război civil, fundal pe care se dezvoltă dramele și tulburările psihice ale personajelor - dolii, regrete, remușcări, iubiri destrămate, rușine, aspirații neîmplinite. Cel pe care „The New Yorker” nu ezită să îl numească „cel mai mare autor în viață de nuvele în limba engleză” se dovedește din nou un prozator de prima mînă. Premiul Rómulo Gallegos Dintre cele
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/13555_a_14880]
-
strălucită ca spirit au avut o relație pasionată timp de un an și jumătate, din august 1916 pînă în februarie 1918. Corespondența lor incendiară și lirică, publicată de Sibilla în 1958 (cu o prefață de Mario Luzi) a făcut această iubire legendară. Republicat în ediții critice în 1977 și 2000 la Ed. Feltrinelli, sub titlul Un viaggio chiamato amore, lettere 1916-1918, volumul a fost un fenomen editorial în Italia, figurînd luni la rînd pe lista celor mai vîndute cărți. Un mare
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/13555_a_14880]
-
Constantin Țoiu Prietenia este întâi și întâi certitudine, ceea ce o deosebește de iubire. Fraza unei mari prozatoare, dar și a unei femei subtile, probabil des înșelată, o femeie-bărbat. Am numit-o pe Marguerite Yourcenar... În prefața la Alexis sau Tratatul despre zădărnicia unei lupte, autoarea vorbește de... L’acoustique du livre, traduc restrictiv
Acustica unei cărți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13597_a_14922]
-
doi, mână în mână, și al discuțiilor din mansarda de pe strada Melodiei. “N-am vorbit niciodată despre dragoste - își amintea Profira Stoicescu - chiar dacă Mircea a încercat de multe ori să mă facă să-nțeleg. El m-a iubit cu o iubire tristă”. În decembrie 1925 merg, împreună cu alți colegi, cu Moș Ajunul și sunt primiți la Familia Regală, la Patriarhie, de către Patriarhul Miron Cristea, la Palatul cu Lei, de către Principesa Cantacuzino, la Octavian Goga și la alte personalități ale timpului. În
Enigmatica doamnă R... by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13594_a_14919]
-
-ndoliază. Rica, Rica, Rica ...”; numele Ricăi, scris din ce în ce mai mare, până ajungea să ocupe singur o pagină de caiet. A urmat o corespondență care, la un moment dat, s-a întrerupt. Pentru Eliade, Profira Botez a rămas întotdeauna enigmatica R, marea iubire platonică, inspiratoare a Gaudeamusului și despre care a scris în Șantier și în fragmentul Mansarda din memorii. Nici pentru Profira nu a fost doar o prietenie intelectuală, ci un sentiment superior, o iubire stranie care n-a părăsit-o niciodată
Enigmatica doamnă R... by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13594_a_14919]
-
Botez a rămas întotdeauna enigmatica R, marea iubire platonică, inspiratoare a Gaudeamusului și despre care a scris în Șantier și în fragmentul Mansarda din memorii. Nici pentru Profira nu a fost doar o prietenie intelectuală, ci un sentiment superior, o iubire stranie care n-a părăsit-o niciodată. Povești din anii ’30... În 1927, Rica a făcut prima călătorie în străinătate, la Constantinopol, unde s-a împrietenit cu un bey turc și a petrecut Paștele la restaurantul ținut de rușii albi
Enigmatica doamnă R... by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13594_a_14919]
-
și oportună. Pe Constantin Bebe Ivanovici îl regăsim la pagina 40, menționat ca „Director Onorific” al publicației, și într-o fotografie color reprodusă pe coperta II, asistînd - în compania lui Ion Dolănescu - la o acțiune a Consiliului Județean Ilfov: „Sărbătoarea iubirii la români, Dragobete, ediția I-a, 24. 02. 2003”. Cu Geo Saizescu, figurînd pe coperta I ca „Președinte fondator” al Societății Umoristice Păcală, ne reîntîlnim în alte cîteva locuri: 1. La pagina 40, ca „Director General” al revistei; 2. La
Umorul masochist by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/13621_a_14946]
-
dușmanul, nu e o tragedie, dar dacă încearcă să-și omoare fratele, căci Serebreakov îi este aproape frate, povestea se schimbă. Eu însă trebuie să văd că ei sunt frați - cu o istorie și o biografie grea, cu intrigi, neînțelegeri, iubire, ură. Fără dragoste, o astfel de poveste nu poate exista. Întorcîndu-mă la ideea de familie, simt că aici sînt într-o familie, nu numai la repetiții. Cu Victor Rebengiuc și Mariana Mihuț am o relație aproape familială, am o afecțiune
Interviu cu regizorul rus Yuri Kordonski by Maria Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/13600_a_14925]