361 matches
-
rezolva problema cât mai rezonabil cu putință pentru ambele părți. Dar Stalin nu a fost de acord cu abordarea bilaterală sugerată de Tito. A recomandat în schimb întrunirea Cominformului în vederea clarificării chestiunii, care căpăta un caracter litigios tot mai pronunțat. Iugoslavii au respins propunerea lui Stalin, denunțând totodată și faptul că sovieticii făcuseră publică disputa printre celelalte partide comuniste membre ale Biroului Informativ. Au optat în continuare pentru discuții bilaterale, afirmând că nu și-ar putea susține adecvat poziția în cadrul Cominformului
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
stalinistă și inițiase prima o masivă campanie de industrializare și colectivizare, guvernul de la Belgrad începuse să permită separarea gospodăriilor țărănești de fermele colective, observând cât de contraproductive erau și de ce tensiuni sociale se făceau responsabile. Moscova denunța devierea ideologică a iugoslavilor și abandonarea de către aceștia a luptei de clasă în mediul rural. Pe cale de consecință, apăruse o "creștere a elementelor capitaliste" datorită faptului că liderii iugoslavi "percepeau țărănimea ca pe o entitate distinctă", neținând cont de "teza leninistă conform căreia micile
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
54). Următoarea acuză, care fusese clar specificată și în rezoluția Cominformului din anul precedent, viza diluarea fermității ideologice a PCI prin intermediul infuzării acesteia în întreg Frontul Popular. O asemenea abordare nu putea conduce decât la reemergența capitalismului, mai ales că iugoslavii abandonaseră educația revoluționară, permițând integrarea în patidul lor a tuturor "elementelor nesănătoase" care ar fi dorit să se înscrie. Concluzia? "Socialism în vorbe și restaurarea capitalismului în fapte" (Dej: 1952, 334). Deși arborează cu ipocrizie principiile socialismului, pe care nu
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
menționați au fost responsabilizați, printre altele, ca fiind "vechi spioni și agenți provocatori, care au pătruns pătruns în rândurile clasei muncitoare în rolul de agenți plătiți ai imperialiștilor americani și englezi" (Dej: 1952, 405). "Republicile populare" erau avertizate cu privire la încercările iugoslavilor de a racola nu numai dușmani externi ai socialismului, ci și interni, din rândul propriilor populații. Aceștia ar fi urmat să submineze "construirea socialismului" și să organizeze lovituri de stat pentru a destabiliza regimurile populare și pentru a le deplasa
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
fi prejudiciat de consonanța cu Uniunea Sovietică în privința utilizării metodelor dure pentru apărarea "cuceririlor socialismului", Tito emitea critici voalate la adresa conducerii sovietice. Faptul nu a trecut neobservat la Moscova. Cotidianul PCUS, Pravda, își exprima "surprinderea" față de interpretarea acordată de către liderul iugoslav celei de a doua intervenții a Armatei Roșii pe care, pentru a evita pericolul "contrarevoluției", o considera "un pas necesar și inevitabil" (Zinner: 1956, 549; vezi și Lungu, Rețegan: 1996, 394). Pe de altă parte însă, soluția aleasă de către sovietici
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
constau în principal în permiterea reîntoarcerii etnicilor sârbi și germani deportați în câmpia Bărăganului și despăgubirea acestora pentru suferințele și deposedările pricinuite de către regim (Moraru în Cătănuș, Buga: 2006, 198). În plan ideologic însă, situația se prezenta cu totul altfel. Iugoslavii erau acuzați că insistă asupra diferențelor existente între diferitele căi de "construire a socialismului", fără a menționa măcar fondul comun al acestui proces. Apoi, pe filon mediatic, presa iugoslavă "oglindește ca și înainte extrem de reținut, chiar rece, faptele care privesc
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
41, f. 8). În concluzie, Iugoslavia era acceptată ca un membru sui-generis al lumii comuniste, considerându-se improprie catalogarea sa drept un stat capitalist. Conducerea de la București se pronunța de asemenea pentru critici constructive ale erorilor ideologice și politice ale iugoslavilor, care să nu aibă însă ca finalitate "ruperea relațiilor" cu aceștia. "Noi trebuie să manifestăm mai multă înțelegere, mai mare suplețe", în problema Iugoslaviei, era de părere Gheorghiu-Dej, "pentru că suntem interesați să colaboreze mai mult cu noi decât cu lumea
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
deveni inutilă. Poziția economică autonomă a României devenise treptat o realitate, după cum va deveni în scurt timp și cea politică la care contribuise în mare măsură, după cum urmează să vedem, conflictul sino-sovietic. 5.3. "Ăștia sunt mai ai dracu' decât iugoslavii". Evoluția poziției române în cadrul conflictului sino-sovietic Conflictul sino-sovietic a fost unul dintre cele mai complexe evenimente care au afectat lumea comunistă, cel puțin la fel de important ca destalinizarea inițiată de către Nikita Hrușciov în februarie 1956. A avut o enormă influență negativă
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
păcii" și "acțiuni aventuriste în politica externă", conducând în final "la "stângism" și sectarism". Per ansamblu, comuniștii chinezi se făceau vinovați de "subapreciere" la adresa "forțelor păcii și socialismului" (Cătănuș: 2004a, 123). Deși considerați de către liderul PMR "mai ai dracu' decât iugoslavii" (Cătănuș: 2004a, 109), relațiile dintre comuniștii chinezi și cei români au început să se amelioreze gradual din 1962, datorită discordanțelor pe care România începuse să le aibă cu Uniunea Sovietică în privința transformării CAER într-un organism suprastatal. În presa română
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
discuțiilor purtate de conducerea română cu liderul iugoslav Tito au contribuit cu siguranță la rândul lor la adoptarea acestei atitudini. Acuzându-i pe sovietici că "nu mai au nici un fel de rațiune și judecată", liderul PCR îi explica omologului său iugoslav cum invazia României ar alimenta copios propaganda "contrarevoluționară" dar că rezistența armatei și a "poporului" nu ar ezita să se manifeste. Înțelegând că "raportul de forțe nu e chiar egal", Ceaușescu încerca să îl facă părtaș pe Tito la o
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
i dou? zeci de mii de articole, N. Iorga concureaz? cu bune ? anse pentru titlul de cel mai prolific savant din toate timpurile. �n semn de �nalt? pre? uire a meritelor sale ? tiin? ifice, l-au ales membru Academiile rom�n? , francez? , iugoslav? ? i polonez? , iar multe universit?? i, din toate col? urile lumii, au fost onorate s? -i acorde diplomă de doctor honoris causa. �n plus, acest om de ? tiin?? a mai g? sit timp s? se implice ? i �n via? a politic? a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
ajut�nd? o pe o ț�n? r? s? coboare dintr? un pom, a descoperit c? aceasta nu purta nimic pe sub fust? 121. Frasin Munteanu-R�mnic poveste? te c? a respins o dat? politicos, dar ferm, avansurile șo? iei unui diplomat iugoslav. Iorga observa frumuse? ea femeilor, dar �l interesau numai rela? iile platonice cu ele122. Iorga era auster ? i modest �n gusturi ? i �n stilul de via?? pe care o ducea ? i putea fi spurcat la gur? �n compania b? rba? ilor, de? i (că
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
albanezi, austrieci, bosnieci, bulgari, cehi, germani, unguri, italieni, evrei, macedoneni, muntenegreni, polonezi, rromi, români, ruși, ruteni, sârbi, slovaci, turci, ucraneni, vlahi)17; în Serbia ar fi, potrivit recensământului din 2002 și ținând seama de definiția dată în legea națională, muntenegreni, iugoslavi, albanezi, bosnieci, bulgari, bunievți, vlahi, goranți, unguri, macedoneni, musulmani, germani, rromi, români, ruși, ruteni, slovaci, sloveni, ucraineni, croați, cehi18; Austria a inclus minoritățile croată din Burgenland, slovenă, ungară, cehă, slovacă și rromă 19; în Italia, conform legii, sunt avute în
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
află țările învinse menite sacrificiului. Serbia, România dar și Grecia, Cehoslovacia și Polonia figurează printre cele dintîi, în timp ce Austria, Ungaria, Bulgaria, Turcia și Germania fac parte din ce-a de-a doua categorie. Lecția a fost învățată imediat de "activiștii" iugoslavi care, la Zagreb, decretează uniunea sîrbilor, a croaților și a slavilor din fosta Austro-Ungarie, împodobind-o cu un Consiliu național provizoriu care pronunță în mod arbitrar alipirea Regatului Serbiei, mărit la 24 noiembrie prin anexarea Muntenegrului. Și, aproape simultam, la
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
de oripilat s-a simțit atunci cînd, ajutînd-o pe o tînără să coboare dintr-un pom, a descoperit că aceasta nu purta nimic pe sub fustă 121. Frasin Munteanu-Râmnic povestește că a respins o dată politicos, dar ferm, avansurile soției unui diplomat iugoslav. Iorga observa frumusețea femeilor, dar îl interesau numai relațiile platonice cu ele122. Iorga era auster și modest în gusturi și în stilul de viață pe care o ducea și putea fi spurcat la gură în compania bărbaților, deși (ca latin
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
aflați În Germania și Austria când la Praga a avut loc lovitura de stat comunistă din februarie 1948 au primit pe loc acest statut). Astfel au scăpat de repatriere mai bine de 1.500.000 de polonezi, unguri, bulgari, români, iugoslavi, sovietici și evrei. Alături de baltici, ei formau majoritatea covârșitoare a persoanelor strămutate În Italia și În zonele germane și austriece ocupate de aliații vestici. În 1951, Convenția Europeană a Drepturilor Omului a consacrat protecția la care aveau dreptul străinii refugiați
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
autoritar din Austria antebelică fusese neutralizată de invazia nazistă și de antipatia lor față de stânga, perfect credibilă și din ce În ce mai utilă. În zona de frontieră din nord-estul Italiei, guvernul militar aliat Îi proteja pe colaboraționiști și pe foștii fasciști, vânați de iugoslavi, În timp ce serviciile de spionaj de pretutindeni recrutau foști naziști experimentați și bine informați - inclusiv pe „măcelarul din Lyon”, ofițerul Gestapo Klaus Barbie - pentru a-i folosi ulterior, printre altele, la identificarea altor foști naziști, trecuți În serviciul Uniunii Sovietice. Iată
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
insignifiante În politica est-europeană, fiindcă se identificau cu Rusia și aplicau tacticile rigide impuse după 1927 de la Moscova. Le mai șubrezise chiar URSS, care i-a exclus din partid sau i-a arestat pe mulți dintre comuniștii polonezi, maghiari sau iugoslavi refugiați la Moscova: conducerea Partidului Comunist Polonez din perioada interbelică, de pildă, a fost aproape complet eliminată. Astfel, când Mátyás Rákosi, liderul Partidului Comunist Maghiar, s-a Întors de la Moscova În februarie 1945, putea conta În Ungaria pe sprijinul a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nu reușea să modeleze cum dorea situația europeană și germană, dar un factor special era Iugoslavia, care Îl irita din ce În ce mai mult. * * * În 1947, guvernul iugoslav condus de Iosip Broz Tito avea un statut unic. Dintre partidele comuniste europene, numai cel iugoslav a ajuns la putere prin forțe proprii, fără să depindă nici de aliați locali, nici de ajutorul străin. Se știe că În decembrie 1943 britanicii au sistat ajutorul trimis partizanilor cetnici și au Început să-l susțină pe Tito, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
frustrarea față de „neexperimentatul” Tito Încă din ianuarie 1945. Dincolo de sentimentul pregnant, la Moscova, că Tito exagera, transformând revoluția iugoslavă Într-un contramodel antisovietic, neînțelegerile dintre acesta și Stalin au fost iscate de aspecte practice ale politicii În zonă. Sub Tito, iugoslavii nutreau ambiția - inspirată de istoria mai veche a regiunii - de a include Albania, Bulgaria și părți din Grecia Într-o Iugoslavie lărgită, o nouă Federație Balcanică. Ideea plăcea și altora: economic, ar fi convenit Bulgariei, credea Traicio Kostov, unul dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În tentativa unuia dintre ei de a obține hegemonia regională. Chiar și numai asta l-ar fi determinat pe Stalin, În timp, să reteze ambițiile generalului. În plus - și acesta a fost elementul decisiv -, Tito Îi făcea probleme În Vest. Iugoslavii au susținut și Încurajat deschis insurecția greacă În 1944 și, mai grav, trei ani mai târziu, când războiul civil grec a reizbucnit. Acest sprijin reflecta activismul Întrucâtva narcisist al lui Tito - Îi ajuta pe comuniștii greci să emuleze propriile lui
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pentru diplomația stalinistă, ar fi putut să pară util În aceste condiții - și chiar fusese la Szklarska Porêba, unde Partidului Iugoslav i s-a dat partitura-cheie. Un lucru e sigur: francezii, italienii și ceilalți delegați nu le-au iertat niciodată iugoslavilor aerul condescendent de intangibilitate de la Szklarska Porêba: după schisma sovieto-iugoslavă, comuniștii de pretutindeni au condamnat prompt „devierea titoistă” și nu au avut nevoie de un imbold sovietic pentru a-i acoperi de dispreț și calomnii pe camarazii balcanici căzuți În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
vestic susținut, Tito n-ar fi supraviețuit boicotului economic (În 1948, 46% din comerțul iugoslav se făcea cu blocul sovietic; un an mai târziu, cifra era redusă la 14%) și amenințărilor credibile cu o intervenție sovietică. Dacă privim În urmă, iugoslavii au plătit cu vârf și Îndesat pentru Înfumurarea lor. În următorii doi ani, atacurile Kominformului s-au amplificat constant. În lexiconul de injurii leniniste, Tito a devenit „Iuda Înconjurat de complici”, „noul țar al pan-sârbilor și al Întregii burghezii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
incert de bulgari, cehi, germani, italieni, români, ruși, greci, turci, evrei și rromi. Dintre aceștia, numai sârbii, croații, slovenii, muntenegrenii și macedonenii erau recunoscuți ca etnii În Constituția din 1946, Însă li se recomanda, lor și celorlalți, să se considere „iugoslavi”5. Să fii iugoslav nu era ușor. Scriind din Belgrad unui prieten grec la sfârșitul anilor ’40, Lawrence Durrell era de părere că „situația e cam sinistră aici - condiții ca În plin război, aglomerație, sărăcie. Cât despre comunism - dragă Theodore
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
germani, italieni, români, ruși, greci, turci, evrei și rromi. Dintre aceștia, numai sârbii, croații, slovenii, muntenegrenii și macedonenii erau recunoscuți ca etnii În Constituția din 1946, Însă li se recomanda, lor și celorlalți, să se considere „iugoslavi”5. Să fii iugoslav nu era ușor. Scriind din Belgrad unui prieten grec la sfârșitul anilor ’40, Lawrence Durrell era de părere că „situația e cam sinistră aici - condiții ca În plin război, aglomerație, sărăcie. Cât despre comunism - dragă Theodore, o scurtă vizită aici
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]