485 matches
-
și năpăstuiți. Iată și un fragment din apoteoza finală: Cetățile căinței viitoare Sub cerul rece, sumbru, de granit, înalță-nfricoșatele pridvoare Din soare-apune pîn^la răsărit Iar cîntecul durerilor străbune Răsună sub înaltul baldachin, Cu glasul, lui de falnică minune, Izbăvitor de lacrimi și de chin. O, voi ce-ați înțeles cîntarea asta Și voi ce glasul ei n-ați priceput, Spre cerul pur deschideți azi fereastra, Eliberați de patimi și de lut. Cînd ora dăltuirilor supreme Va glăsui în turnul
Pagini regăsite - Hubert Hedriphin by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/10204_a_11529]
-
zahărel de la stăpân, cât să mai schiaune un picuț. (...)Și-a băgat coadă și la noi, la PSD, dacă au ajuns domnii Oprea, Sarbu și Diaconescu să realizeze brusc că au trăit în Infern atâția ani până au primit lumină izbăvitoare. (...)Pentru că îi cunosc bine și nu uit că mi-au fost prieteni, mă doare sufletul când văd cum sunt și ei băgați în programul de dresaj“, a scris Ponta. pot da nenumărate exemple de același fel, ideea e aceeași, dar
Ponta, pe blog: Băsescu - Scaraoţchi. Vezi cine sunt pechinezele sau drăcuşoara preferată () [Corola-journal/Journalistic/49417_a_50742]
-
vostru/ e o leșie/ mirosind a editoriale!// Voi/ nu veți face umbră/ niciunui pămînt/ căci mușchii voștri/ au putrezit/ sub plapuma dogmelor!" (Poeților de azbest), viziunea lui Dorin Tudoran înaintează pînă la anentizarea obiectului său, adică pînă la acel nihil izbăvitor resimțit ca o soluție absolută: " Deși e a lor, ei trec pe sub ea/ numai în genunchi/ și poarta s-a gîrbovit/ rău/ se tot scurge în pămînt/ zi de zi/ de-a rămas numai/ de-o palmă deasupra ierbii/ căci
Antiutopia lui Dorin Tudoran by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16626_a_17951]
-
a unor ființe care, în ciuda statutului lor de profeți, rămîn niște făpturi croite din aceeași plămadă umană, ci în modul în care viața profeților a servit drept exemplu de sugestie pentru contemporanii lor. Cu alte cuvinte, dacă există o scînteie izbăvitoare în mesajul unui întemeietor de religie, ea ține de gradul în care biografia lui, conformîndu-se ideilor rostite, i-a îndemnat pe ceilalți să-l urmeze. Tocmai de aceea doctrina unei religii nu poate fi separată de viața celui care i-
Obsesia genealogiei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9403_a_10728]
-
limbajul e mai mult decît un legămînt cu diavolul” (Exercițiu de exorcizare I). Nimic serios se pare că n-ar putea schimba încrederea bardului în energia organică de care dispune. Aptă a amortiza paradoxal stările dezagreabile prin simpla lor adiționare. Izbăvitor, suferința, cîtă este, se exorcizează prin sine: „Aici se pune punct provizoriu/ dar cum să încapă într-un punct/ atîtea limite atîta inconștiență atîta lehamite/ atîta nedreptate atîta dezgust/ nu mă bucură nimic nu mă întristează nimic/ iubirea e o
Poezia existenței by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2506_a_3831]
-
ceea ce a fost odinioară nedesăvîrșit, prin eliminarea a tot ce este oneros în condiția perfecționistă a omului. Ne întîlnim în felul acesta cu "o expresie supremă a afirmării", ne încredințează Nietzsche, deoarece "voința de putere" - mecanismul principal al vieții - este "izbăvitoare de sine-însăși". "Ceea ce la Mircea Eliade va fi repetarea cosmogoniei și regenerarea periodică a vremii (vz. Le mythe de l^éternel retour), arată exegetul nostru, la Nietzsche se profilează ca o recădere continuă pe aceleași secvențe existențiale: a trăi altceva
Profil Nietzsche by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9542_a_10867]
-
i-l întoarse Henri Matisse. Înălțimea staturii funcționa, la Mircea Spătaru, ca o eleganță dreaptă, pe măsura resorturilor morale mereu prezente în ideația sa. Dar elansarea nu se lăsa redusă la o plată mensurabilitate materială, căci comporta o dimensiune lăuntrică izbăvitoare. Sveltă, precum siluetele de gravură patruzecioptistă, ținuta sculptorului întipărea, în elevația ei, cerbicia unui dinamism vertical. Oricît de matur stăpînă pe sine, ființa lui trepidà de înțelesuri ce consumă tenace, aidoma cu o flacără de nestins. Te gîndeai la un
Patior ergo sum - Pentru sculptorul MIRCEA SPATARU by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5256_a_6581]
-
respectau datinile mozaice. Citise Legea și proorocii, respecta toate rânduielile străbune și chiar tâlcuia poporului binefacerile lui Dumnezeu. Datorită lecturilor sfinte și mai ales experienței sale de o viață în a sluji la sacrificii, aștepta cu încredere să vină un Izbăvitor pentru ca să scape poporul de suferință. Nu putea înțelege, omenește vorbind, cum s-ar putea ca Dumnezeu nemărginit, atotputernic, stăpân și creator a toate să se întrupeze de la Duhul Sfânt, dintr-o Fecioară curată (Isaia 7, 14 - 16) și să se
Agenda2003-5-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/280643_a_281972]
-
care fac cît un eseu despre relația scriitor-cititor, limbajul metaforic și, eventual, criza lecturii. Cu dicționarul într-o mînă și romanul lui Nicolae Breban în cealaltă biata fată își continuă corvoada pînă cînd, ca într-o proză suprarealistă, este strivită izbăvitor sub roțile unei mașini. Tonurile minore în care naratorul prezintă tragedia îngroașă aspectul de fapt divers, lipsit de importanță și amintesc prin fraza sacadată și umorul absurd pe care îl degajă (voluntar sau involuntar) de faimosul preambul al filmului Amélie
Oameni din Slobozia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13544_a_14869]
-
pe ultima sută de metri,/ autostrăzi spintecate rîzînd” ( Viața în bagaje). Dar inhalarea acestei mobilități similare unui stupefiant duce la figurile unor destructurări, ale ambianței ca și ale făpturii omenești. Viteza percepțională sporește pînă la halucinație, implicînd cochetăria, lascivitatea, levitația izbăvitoare: „în rest,/ magia erotică în visul nocturn,/ viața e aici, clipa ce trece, anotimpul de acuarelă/ crescut și așezat peste orașul meu,/ tăcerea elocventă a celor patru telefoane,/ trupul rămîne pe podea, în rochia albastră de seară,/ conturul ființei pleacă
Un discurs Revendicativ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2734_a_4059]
-
interpretat de James Badge Dale, un bolnav de cancer care le ține o mică prelegere celor doi pacienți, Nicole și Whip. În ce mă privește, este fără îndoială cel mai bun moment al filmului, tocmai pentru că este lipsit de moralități izbăvitoare, de remușcări abisale, de frământări liminale. Experiența vieții în proximitatea extincției se comunică jovial-glumeț la o țigară, fără nimic grav și fără indecența suferinței afișate. Până la urmă un film modest, Zborul îl relansează însă pe regizorul american oprindu-i căderea
Cădere liberă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3743_a_5068]
-
îndemnuri, că acestea vor rămâne, și în cazul de față, la nivelul unor lăudabile proiecte. Nimic mai fals. Autorul găsește de cuviință "să descâlcească", după propriile-i puteri și competențe, nodurile gordiene care, sugerează el, numai arareori beneficiază de tăișul izbăvitor al sabiei; nu-și dorește �decât" să demonteze, cu o minuție asistată bibliografic, prejudecățile și post-judecățile pe care le comportă temele alese. Așa se face că eseurile sale își scot la vedere clișeele ori emblemele consacrate, ca pe niște coduri
Lupta eruditului cu sub-înțelesurile by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14459_a_15784]
-
monahi începători, minunat „accidentați” de harul dumnezeiesc, sunt de multe și nebănuite feluri. Unii dintre ei au metehne sau ticuri cât se poate de omenești, alții au plăceri vinovate, dar toți trăiesc sub clopotul de sticlă al celor trei virtuți izbăvitoare: nădejdea, dragostea și credința. Acest fel de viețuire îi izolează într- un univers aparte, guvernat de legi proprii, un fel de „țară a minunilor” care e viața monahală, descrisă în mare parte dintre aceste povestiri. Dacă vi se pare că
Sfinții de zi cu zi by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2722_a_4047]
-
unui inedit al Răului, al unui Rău performant. Nesățios de ultragii, toxine, suplicii, producîndu-le într-o nesleită inventivitate și ricanînd la ivirea lor, autorul inversează relația curentă dintre real și iluzoriu. Pe cînd la modul uzual ultimul termen este idealizant, izbăvitor, sub pana d-sale el devine malefic, o marcă terifiantă a damnării. Dezidealizarea pe care o practică e atît de vehementă încît criteriul la care recurge e un Urît esențializat, un Rău distilat care aproximează o simetrie cu Frumosul cathartic
Întuneric moral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9493_a_10818]
-
e !" O dată mai mult se dovedește că Lovinescu nu știa de unde să mă ia și nu realiza ce-mi determina comportamentul, închipuindu-și că trăiam cu capul în nori, când de fapt eu îmi căutam o compensație și un refugiu izbăvitor, în raport cu suferințele și umilințele pe care eram silit să le îndur din clipa în care nu mai profitam de ambianța benefică oferită de cadrul ospitalier al locuinței sale. A avut prezența mea la "Sburătorul" și contactul personal cu Lovinescu vreo
Agendele literare ale lui E. Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12703_a_14028]
-
cineva sau ceva va încetini creșterea Imperiului Necro. Rebeli există, dar au viața scurtă, iar salvatorii sunt în număr foarte redus. Când lucrurile merg prost, supraviețuitorii se agață de orice: mituri, profeții, speranțe deșarte - cum ar fi existența unor eroi izbăvitori. Dar binele nu este întotdeauna antidotul răului, iar legendele pot fi greșite. Uneori, antidotul răului este ceva și mai rău. Ca urmare, un exilat de tristă amintire este solicitat să intre în luptă. El este Riddick (Vin Diesel), un tip
Agenda2005-05-05-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/283346_a_284675]
-
ale iubirii de Dumnezeu". În cazul în care iubirea în cauză e consubstanțială reacțiilor noastre în starea lor virtuală, de "disponibilități", acestea "nu vor mai apărea ca o împrăștiere și irosire a ființei noastre", ci ca un mod al unității izbăvitoare. Astfel avem precizată sorgintea rezistenței antitotalitare pe care a probat-o cu temeritate această ființă sensibilă și gracilă care e Doina Cornea. Împletirea dintre disciplina trăirii interne și conduita publică marchează conștiința d-sale și, aspect deosebit de important, continuitatea conștiinței
Mărturiile Doinei Cornea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7177_a_8502]
-
când rostim Simbolul Credinței, spunând: „Care pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire S-a coborât din Cer și s-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Fecioara Maria și S-a făcut om“. Omenirea avea nevoie de un Izbăvitor, de un trimis al lui Dumnezeu, de un Mesia. Numele de Iisus înseamnă Izbăvitor, iar Hristos înseamnă Mesia. Numele lui Iisus Hristos este vestea izbăvirii oamenilor și împlinirea speranței lor de mântuire și de împăcare cu Dumnezeu, care „așa a
Agenda2005-52-05-general1 () [Corola-journal/Journalistic/284538_a_285867]
-
S-a coborât din Cer și s-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Fecioara Maria și S-a făcut om“. Omenirea avea nevoie de un Izbăvitor, de un trimis al lui Dumnezeu, de un Mesia. Numele de Iisus înseamnă Izbăvitor, iar Hristos înseamnă Mesia. Numele lui Iisus Hristos este vestea izbăvirii oamenilor și împlinirea speranței lor de mântuire și de împăcare cu Dumnezeu, care „așa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, ca oricine crede
Agenda2005-52-05-general1 () [Corola-journal/Journalistic/284538_a_285867]
-
farfurie de humă tot mai încinsă. Ghețarii s-au topit în mare parte, iar planeta s-a dezaxat dramatic. Fuga după aer curat, răcoare, resurse, a devenit principala preocupare pământească. Membrii Federației Uniunii Europene (FUE) caută soluții”. Populația caută meridionalitatea izbăvitoare (zisă, iarăși cu o ironie crîncenă, „Marea Mlaștină a salvării sudiste”) prin promisiunea remisiunii biologice, „ca la începuturile Terrei”. Ar mai lipsi dinozaurii. Dar sunt timpuri noi, în care populația se înclină în fața MCC (Marii Cenzuri Corecte) și recunoaște „Minunăția
Rememorare blurată by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/3534_a_4859]
-
transindividuale; și așezat exact pe muchea unde viața și literatura se întâlnesc. Încercările prin care trecem, mizeriile ce ne sufocă, spectrul ratării sociale și profesionale vor spori lumina pe care Dumnezeu a pus-o în noi. În afara acestei divine asimetrii, izbăvitoare pentru cel ce crede în Vechiul, ca și în Noul Testament, Luminarea, catalizată de apropierea morții (autorul-personaj invocă în mai multe rânduri niște funeste analize), reunește și densifică fragmentele de real. Scriitorul pare dezorientat, rătăcit printre oameni și cuvinte; însă acest
Pe Bulevard by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9607_a_10932]
-
demonie acaparantă, totalizatoare. O dilatare a ființei trupești, nesățioase pe coordonatele lumii fizice, spre a lua locul „planului divin" nesocotit. Dacă la un Ioan Alexandru, bunăoară, rebeliunea sufletului țărănesc, amestec de expresionism și socialism exacerbat în disimulare, s-a orientat izbăvitor către homo religiosus, aici nu se petrece așa ceva. Inconsecvenței congenerului îi răspunde o trufașă consecvență. Sumbru, îndărătnic, Radu Ulmeanu rămîne în postura omului „fără nimic sfînt". Amoralitatea și anafectivitatea, mereu deductibile, dacă nu declarate fățiș, ale eului poetic, îi specifică
O superbie biologică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6343_a_7668]
-
târziu", când el, ca după o rătăcire fără speranță pe drumuri sălbatice, infinit mai lungă decât a grecilor conduși de Xenofon, acum aproape 2500 de ani, ar fi putut exclama, cu o indescriptibilă bucurie, ca și ei, "Thalassa, thalassa", marea izbăvitoare. Așa se explică și titlul jurnalului dintre 1985-1990, ținut de Radu Ciobanu, cunoscut prin romanele sale, precum Călărețul de fum (1984), Casa fericiților (1986), Arhipelagul (1988), Roata lumii (1988) ș.a. Țărm târziu se constituie ca încă o dureroasă mărturie despre
Terapia Jurnalului by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/12235_a_13560]
-
a fi sînt multiple. Mai întîi apare consemnarea minuțios-detașată a fenomenelor mărunte, îngroșată uneori cu trăsături fantaste (singurătatea acută e predispusă a halucina). Dar imaginea nu aparține, în conștiința poetului, lumii ca atare, ci unui tablou. Astfel autorul se desprinde - izbăvitor - de concret, nu și-l asumă decît în chip simbolic: "dar dacă vrei să pictezi tot ce se întîmplă/ prin apropiere/ va trebui să scoți bateriile din scorbura copacului// ramurile își încetează mișcarea// cîțiva cîini vagabonzi se opresc/ lîngă zidul
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
pătruns de "amarul cântării" (în poemul Dimineața) ar putea fi martorul izbăvirii: "Deschideți larg poarta, cărunților brazi,/ Să vie-mpăratul măririi,/ Să mângâie jalea nestinsului dor,/ Să-mpace durerile firii?" Un nou Mesia este așteptat, ca în Clăcașii, să fie "izbăvitor durerilor străbune" și să întrupeze "biserica nădăjduirii noastre". În poezia lui Goga un frison străbate ca o undă materia: e cutremurarea imprimată tuturor elementelor de un suflet ultragiat, ce contaminează totul până la zbuciumul universal, a cărui propagare o întreține mereu
Octavian Goga - 125 - Mesianism național by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10663_a_11988]