5,195 matches
-
de ele.. Auzeam că de una prinzi și o închizi, În inima ta fără de haine mari dorinți, O dorință de importanță se împlinește, Neavând concluziuța că te păcălește. Adevărat că nicio căință te pipăiește, Și nicio pocăința cum palma te izbește, Ce nu cred c-ai mai smințit-o vreodată, Așa cum văd c-o fată n-ai văzut niciodată.’ Cum reuși Dorin pe apariția din noapte, Pe ’căința lui neașteptată ca s-o împace, El știu, cum crezu c-o dorința s-
TRILOGIA PRIETENIEI ŞI A IUBIRII. (II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384130_a_385459]
-
aparține, acela de „savant”. N-am să mă refer la calitatea versurilor, nu e nici locul aici și nici timpul pentru a analiza pe fiecare în parte. Totuși o privire generală aruncată peste aceste creații trebuie să fie făcută. Ne izbește la acești poeți fiorul liric care se revarsă peste tot, o irupere poetică asemănătoare arderii unui meteor. Majoritatea poeților se încadrează în categoria reflexivilor, cu poeme de factură modernă, cu un peisaj liric variat, mai ales baroc. Remarc și metafore
PETALE DE SUFLET de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384122_a_385451]
-
întâmpladar, aud mișcare dar, emoția i-a paralizat. Mama strigă: Ei, copii! Unde ați dispărut? A venit moș Nicolae cu cadouri! Moșule, copiii mei au plecat de acasă, du-te la vecini cu cadourile! Zdrang, zbang, se dărâma casa! Băiețelul izbi oglinda mare (ce noroc că nu s-a spart!), micuța Silvia ridică masa cu micuțul ei spate (vai ce mă doare!), iar Viorica strigă de după dulap: . Să mă scoată cineva afară, să mă scoată cineva de aici, că nu pot
UN CR\MPEI DE AMINTIRE ... de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2167 din 06 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384235_a_385564]
-
străpungă somnul, Să vă alunge teamă, Să vă răscoale Dorul! Să vă răzbată-n sânge, În minte și în inimi Și-n sufletul ce plânge, Unde crescut-au spinii... Strigarea mea de piatră Să vă ajungă-n prag, Să vă izbească-n poartă, Cioplită-n timp, cu drag... Inima mi se strânge De prădători haini! Pecetluită Soartă, Când Graiul ni se frânge, Pierdut printre străini! Urletul meu de piatră Să vă trezească Lupii! Sub lespede uitată, Să venerați Străbunii! Vă chem
SFINXUL DIN BUCEGI de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384304_a_385633]
-
totuși să dea ocol lucrurilor. A desenat pentru ea în neștire și cumva pe furiș, încercând să fure o esență a obiectelor care nu încape în denumirea lor. Poezia din cuvinte nu se vede, în timp ce aceea așternută pe pânză te izbește cu concretețea ei și e ca o durere imediată. Am prieteni pictori în toată lumea, zăbovesc prin atelierele lor, ne facem reciproc vreun portret brusc (avantajul fiind al meu, avantaj primire) și mă simt la îndemână în acest univers paralel. O
Marin Sorescu, pictorul [Corola-blog/BlogPost/97255_a_98547]
-
că certurile, insultele ne bulversează gândirea, orientarea, (după cum se întreabă românul în proverbul: „Când grinda de sus se pleacă în jos, ce poate face cea mai de jos?”, adică cei mici ce pot face, când cei mari greșesc?), când ne izbim de lipsa de civilizație a unor persoane, fie ea din greșeală, din lipsă de educație, din vanitate, din frustrare sau din imaturitate emoțională. Sunt oameni care nu acceptă sfaturi la nici o vârstă, nu acceptă argumente, pe principiul „știu!” care se
INSOLENŢA VS. BUNACUVIINŢĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/383741_a_385070]
-
decât una singură: nu se putea ieși pe mare. Eram convins că ceilalți colegi, mai prevăzători, când au auzit vuietul mării, s-au culcat pe partea cealaltă, cum s-ar zice. Am așteptat zece minute și văzând că marea se izbea de stâncile de pe dig cu tot mai multă furie, am întors mașina și luat drumul înapoi spre casă. Încă era noapte, iar întunericul era spart, pe ici, pe colo, de lămpile de neon ale iluminatului public de pe faleză, sau din
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/383732_a_385061]
-
Delicatete > TE-AM PIERDUT Autor: Lilioara Macovei Publicat în: Ediția nr. 1386 din 17 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului te-am pierdut printre tonuri și măsuri știute de tine necuprinse de nimeni ca mine țipă durerea în toate ale mele izbindu-se în inimă și gând epuizându-mă după fiecare noapte și-așa străbătută de vise incoerente acum aș vrea chiar și o firimitură din sublimul acela molipsitor te-am pierdut printre ramuri cu frunze căzute în plâns de toamnă ai
TE-AM PIERDUT de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383816_a_385145]
-
fost, Poate-aș fi avut un nume Pe-astă lume fără rost. Dar așa trist, pribegi-voi Căutându-mi în zadar, Firul vieții mele-ascunse Prin dureri fără hotar. Și-aștepta-voi în tristețe Fericiri duse de valuri, Înecate-n ape negre Și izbite printre maluri. Și sperând prin așteptare Alerga-voi de nebună, Pe sub mari și zări de ceață Și prin nopți fără de lună. Și căta-voi doru-n codru Și în taina-i fără freamăt, Stârnind lacrime de frunze Și suspine cu-al
DE-AI FI FOST de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380140_a_381469]
-
urechile-mi adreau, să ia foc. Încă simțeam pulsul inimii în urechi, nu credeam că mai ajung acasă. Apucai bostanul cu o forță de care nu mă credeam în stare și-l dusei acasă. Îl scăpai jos și se crăpă izbindu-se de pământ : „Pe mine să nu mă mai trimiteți nicăieri seara, că nu mă mai duc !„ Ai mei încercară să-mi vorbească, dar nu auzii nimic. Nici cină nu-mi mai trebui, mă pregătii de culcare, mă așezai în
ACOLO UNDE ÎNCEPE CERUL de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380267_a_381596]
-
într-un univers liniștit, sărăcăcios, fără responsabilități, unde așteptarea este cheia reușitei. Orchestră de pe Titanic cântă în timp ce vasul se scufundă. Lumea noastră se scufundă și noi cântam, facem opere de artă: ce va mai rămâne din ele când se vor izbi de fundul oceanului, de capătul timpului? Ce se întâmplă cu supraviețuitorii? Se vor simți la fel de singuri precum Doko? Un spectacol despre arta, singurătate, dedublare și viața produs de INDART în cadrul școlii de actori INDART #promoțiaG 1. REGIA: Bogdan GAGU Distribuția
Programul săptămânii la Teatrul Roșu [Corola-blog/BlogPost/94140_a_95432]
-
și mai tare. Vacarmul ajunsese la paroxism, dar nici o poartă nu s-a deschis. Milițienii au continuat să bată în uși, iar deținuții să cânte din ce în ce mai tare. Acest infern a durat aproape un ceas, când brusc, bastoanele n-au mai izbit în porți. În schimb, deținuții au continuat să cânte Hristos a înviat și au cântat până în zori.’’ (Dan Ghițescu, Omul care vine din Est, capitolul 9 ,,Universitățile cu gratii’’, Editura Mașina de scris, București, 2012, pp. 162-163). Nu întâmplător am
DAN GHIȚESCU: OMUL CARE VINE DIN EST – ROMANUL SAU O PIESĂ DE TEATRU SIMBOL AL UNEI EPOCI ÎNTREGI [Corola-blog/BlogPost/94180_a_95472]
-
Literatura > Beletristica > CÂND LUNA PLÂNGE Autor: Angela Mihai Publicat în: Ediția nr. 1982 din 04 iunie 2016 Toate Articolele Autorului CÂND LUNA PLÂNGE Când luna plânge peste marea în valuri Cu lacrimi din stele de dor căzătoare, Atunci, iubite, doru-mi izbește în maluri, Iar focul dorinței s-aprinde mai tare. Cand lacrima lunii începe să curgă În lacul din noapte ce zace-ațipit, Sărutu-mi cătându-te începe să plângă, Iar așteptarea-mi șoptește "te-a amăgit"! Când luna curge în lacrimi șiroaie Pe-
CÂND LUNA PLÂNGE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378155_a_379484]
-
ceva acolo— să pățească Dar iată nenvinsă— fetița a rămas Purtând a ei ființă prin unde tulburate Un pas croind cu grijă după ce făcu un pas Și merse ea încet pășind tot mai departe Curentul apei mai puternic fetița o izbi Și-a ei ființă mică căzu de pe picioare În apa-nvolburată la vale ce-o târî Și nimeni nu era aproape să-i fie o salvare Luată de curent fu dusă-ntr-o clipită Târâtă jos la vale prin ape
FETIȚA CEA ORFANĂ de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378140_a_379469]
-
dragostea plimbându-mă prin crâng Și am pornit desculț prin iarbă să o caut Strigând-o în zadar, plângând și alergând. Sperând mai tresăream câteodată Când auzeam câte-un răspuns pribeag, Dar nu era iubirea, ci ecou-mi Ce mă izbea precum un bumerang. Mă ridicam plângând fugind 'nainte Cu spini prin tălpi și stoarsă de puteri, Iar gândul ghes îmi da să nu mai caut Iubirea mea pierdută-n nicăieri. Din tălpile uscate-mi ieșeau flăcări, Iar trupu-mi tremura sub
ÎN CĂUTAREA IUBIRII PIERDUTE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2005 din 27 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378175_a_379504]
-
vrea, Aduce omenia, reglează speranța Pentru acel ce-o cauta. Când fost-ai copil clipe-ți diafane, Un zâmbet voios și drăgăstos, Pe-o groază de vise mormane Cu-al tău muzet ai realizat frumos. Dar de răul, când te izbește TU doar cu viața te-acorzi, Cum Sus cineva te iubește.. Ca o felină dimineața-l storci!! TU în viață ai doar clipe diafane, Nu ai cum a coborâ vreodat, Zburzi și-acu mladiță roscovană, Nu ești cenușa de-afară
PENTRU CE EȘTI...! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/378251_a_379580]
-
lateral, dinspre mare, împingând barca din ce în ce mai aproape spre țărm. Hans și cu bărbatul necunoscut înotau vânjos în urma bărcii pe care stăteau înspăimântate soția și fiica sa. În cele din urmă, barca lui Hans ajunse cu mare viteză la țărm, se izbi de dig, se sparse, și începu să ia apă. Bărbatul sări în apă, urcă pe dig, iar Hans le ajută cele două femei să ajungă și ele pe dig. Domnul se îndură de ei și nu pățiră nimic, decât traseră
LUMEA NOUĂ (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378244_a_379573]
-
bună voie la anumite cuvinte, care vor rămâne simple articole de referință în dicționare, ele fiind înlocuite cu alte expresii mai moderne, mai alese, mai preferate. Imaginați-vă limba română, asemenea tuturor limbilor pământului, ca apa mării: valurile care se izbesc de țărm (rezistența unor oameni) și care aduc în permanență la mal algele (acele organisme vii = cuvintele) care arată că marea (limba) este un organism viu într-o permanentă primenire. Considerăm că de data aceasta Scrisul Românesc s-a întrecut
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93674_a_94966]
-
simțirea pură la un plagiat.. Unduind un foșnet de după furtună, Clipocește urechilor ca tunet -e totuna, Prin conflicte surde totul ia amploare, Dintr-o unduire apare un val mai mare.. Tăceri ce mocnesc în jarul sufletesc, Prelungind conflicte ce aspru izbesc, Vibrând în suflete prea multe dorinți, Tac și iubirile uscate fără de căinți... Tăcerea înșelătoare fără de liniști, Orbitoare vorbe, pe bune le înfrunți, Părăsind peșterile sumbre te așezi La tratative, problema tot maschezi... Auzind spațiul.. în loc de comunicare, Tăcând, nesațiul se extinde
TĂCERI CE DOR.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377167_a_378496]
-
Doar marea cu-ale sale brațe reci Vroia s-o stingă - soare în apus Să te închidă-n valul ei pe veci. * Un munte peste tine-a prăvălit Vroia sa îți înfrângă îndârjirea De mal apoi cu forță te-a izbit Să nu-ndrăznești să ceri cumva iubirea. * Dar rătăcind ca umbra după soare Mânată-n vântul vieții ca un fulg Duceam singurătatea pe picioare Iubirea vrând din mine să o smulg. Și ajungând pe-același mal cu tine M-am
DRAGOSTEA ESTE UN DAR! de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377231_a_378560]
-
curgeau stele iar din glezne lapte dulce, ochii îți erau luceferi, corpul ți se destrăma, o frumoasă fără fire ce-mi zdrobise inima. cerul s-a-nclinat de-o parte și te-a aruncat departe, noaptea te-a făcut nălucă, izbește-mă, fericire, uite așa în nesfârșire ca să pun mâna pe ea că este iubita mea. visul mi s-a destrămat, cerul s-a înseninat iară somnul meu târziu sta la margine de timp, rumegând cuvintele, vorbele curgeau, curgeau și mereu
VISUL UNEI NOPŢI DE PRIMĂVARĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377255_a_378584]
-
de greu plătită, această minune extraordinară care ni se întîmplă fiecăruia dintre noi se cere să o păzim, prețuind-o cum se cuvine, apărînd-o de oricine ar putea crede că ar mai putea întoarce vreo clipă mijloacele violenței, ale pumnului izbit cu putere în masă, ale cuvîntului rostit cu ura înfiorătoare a puterii fără limită. Să învățăm că libertatea pe care am cucerit-o se cere făurită. Că această libertate o vom putea avea și o vom putea lăsa vremurilor viitoare
Prima atestare istorică a Revoluţiei: ziarul “Libertatea” [Corola-blog/BlogPost/93060_a_94352]
-
este că orice breșă în privința securizării rețelelor informaționale între teroriști se transformă într-o amenințare majoră la adresa securității globale. Comunicarea online și modalitatea de control juridic prin protejarea proprietății intelectuale Dacă orice fel de legiferare a comunicării pe internet se izbește de opoziția unor grupuri organizate sau a societății civile în numele libertății de expresie, inclusiv când este vorba de măsuri de contraterorism, o modalitate care s-a impus destul de vizibil o reprezintă protejarea proprietății intelectuale în baza tratatelor și acordurilor privind
REGLEMENTAREA JURIDICĂ A DOMENIULUI SOCIAL MEDIA – TENTATIVE RECENTE ȘI CONTRAREACȚII ÎN SPAȚIUL PUBLIC [Corola-blog/BlogPost/93206_a_94498]
-
eu de acasă Iarba lungă plânge la geam, se răcește pe pereți lumina grasă, cu tălpile-ntoarse pe dos ca să nu fac zgomot, am plecat suspinând de-acasă. Peisajul se contractă, țara-ntreagă se face cât o vatră, fruntea se izbește de praguri ascunse: intru în piatră. Intru în piatră și mă găsesc netăiată, neșlefuită, nedeprinsă cu cele minerale, hrănindu-mă cu semințe de catedrale: nu sunt în stare să sufăr așa cum trebuie, nu sunt în stare, sentimentul e arhaic într-
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8298_a_9623]
-
prim avertisment. ŤPeriartrită bilateralăť au zis doctorii și mi-au recomandat să mă duc la mare, la un sanatoriu de la Eforie Nord (...) Vedeam pentru prima oară marea iarna. Plaja era pustie, mereu udă și plină de scoici negre, iar valurile izbeau cu furie stâncile. Petice de zăpadă făceau și ele nisipul, rece, deloc îmbietor. Dimineața treceam prin diverse Ťproceduriť și înotam vreo oră într-un bazin cu apă de mare încălzită. După-amiaza, stăteam în cameră, ascultând cum pocnea câte o ușă
Melancolii eline by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8491_a_9816]