546 matches
-
Se face un păcat lesne-iertător1 atunci când vine același gând de a face un păcat de moarte, iar omul își pleacă urechea, zăbovind puțin sau primind vreo desfătare a simțurilor, sau atunci când ar fi șdin partea omului respectivț vreo neatenție în izgonirea unui astfel de gând. 36. Există două moduri de a face un păcat de moarte: cel dintâi este atunci când omul încuviințează gândul cel rău, pentru a-l face imediat așa cum l-a încuviințat sau pentru a-l înfăptui, dacă ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
în alte locuri, masacrarea preoților, a călugărilor și a călugărițelor, a atins forme și cifre înspăimântătoare, fără a mai vorbi de alte locuri unde preoții și călugării au fost obiectul unor samavolnicii incredibile. Adăugați distrugerea și ruinarea bisericilor, a instituțiilor, izgonirea cultului, uneltirile de tot felul împotriva credinței și a moralității. Și chiar aici, în casa noastră, atâtea biserici și lucrări de-ale noastre lovite de atacurile aeriene, într-un procentaj de un privilegiu tragic comparativ cu restul nu ne spune
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
l-am spulberat cu oaste pe ucigaș. Dar șobolanul a apucat să fugă în Polonia lui Cazimir și apoi s-a oploșit în Ungaria lui Mateiaș. Tot nu mă prea aveau ei la inimă, îl păstrau ca o amenințare cu izgonirea mea din Scaunul Moldovei. Și a scăpat șobolanul? se repede Alexandru speriat. Nu mi-am aflat odihna până nu l-am scos din bârlogul de la Buda. I-am întins o cursă, dându-i pe la nas cu "Scaunul" mult visat. Prea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
căzut, cu ocazia dezagregării statale. Înțelegem că o putere militară de talia U.R.S.S., adversară de temut pentru S.U.A. și N.A.T.O., nu putea fi tratată, pur și simplu, pe temeiuri juridice și expediată din aceste poziții; ca atare, o izgonire din Consiliul de Securitate era nepotrivită și incomodă pentru comunitatea internațională stricând echilibrul, așa încât s-a trecut la dialogul specific târguielilor, concesiilor și aranjamentelor; celelalte state au înghițit hapul, iar operația de transformare miraculoasă, dar inacceptabilă, din U.R.S.S. în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
pereche de oameni. Afirm că iubirea de oameni trebuie să fie călăuza noastră în toate actele vieții: deci nu stau într-o poziție de ostilitate față de alte grupe umane, ci manifest dorință de înțelegere pentru îmbunătățirea comună a vieții și izgonirea discordiilor. Afirm credința în celula umană socială care este familia, instituție pentru mine intangibilă; afirm devotament și jertfă pentru familia mai largă care este poporul meu și Patria, spre a face din ele o forță de colaborare a civilizației și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
trecutelor năvăliri barbare, o completă și profundă destructurare a orașelor, a populației, a conștiințelor. Acest amlgam, Început de Dej, e drept, dar dus „la culme” de succesorul său, mai „ambițios” În ceea ce privea un „comunism aparte, național”, a Început cu izgonirea a sute și sute de mii de indivizi de la vetrele lor, turme umane care au Început să se perinde de la o uzină sau centru industrial la altele, cu o calificare făcută la repezeală și incompletă, cărora li s-au construit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
politică și la vot. Millxe "„Mill,JohnStuart" păstrează însă ideea diviziunii sexuale a muncii. Activitățile casnice revin femeilor, dar ele trebuie să aibă posibilitatea alegerii libere între competiție profesională și rolul de soții și mame. H. Taylor consideră o crimă izgonirea unei jumătăți dintre competitori, o dată ce concurența este lege generală a societății capitaliste. Opțiunea: sau competiție liberă pe piața muncii și în politică sau căsătoriexe "„căsătorie" reprezintă un progres față de conservatorismulxe "„conservatorism" universal care a precedat-o, acesta din urmă predestinând
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
aparenta sa descurajare în fața unor elevi ca Nică Oșlobanu ădescris de autor ca indisciplinat și egoist). Urmează un conflict între Teodorescu și preotul Niculai Oșlobanu, tatăl băiatului, conflict adâncit și de o dispută pe subiecte teologice și administrative, culminând cu izgonirea lui Teodorescu din biserica lui Oșlobanu de către acesta personal și călugării săi.Narațiunea se concentrează apoi pe perioada petrecută de Creangă la seminar ășcoala de catiheți) din Fălticeni, unde, spre suprinderea sa mărturisită, se reîntâlnește cu Nică Oșlobanu. Nică se
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
conducătoare timp de vreo jumătate de secol ne-au Împiedicat nu numai de a ne „exporta” valorile, dar și de a le „Înțelege” noi Înșine! Și catastrofala „politică” culturală comunistă are urmări grave și azi, la aproape două decenii de la izgonirea lor de la putere - mă refer la receptarea valorilor culturale și artistice produse după război și la Înțelegerea marilor personalități care ne-au fost contemporane. Nu numai că un oarecare gazetar, curtat de toată lumea, frustrat, probabil, deoarece se Încearcă și el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
al „cercului existențial”, „al legii”, al legii unei firi, al unui destin, m-a obsedat, ca să zic așa, „el” a devenit realitate. Și, ca în „cazul” mai sus citat al demisiei mele și al protestului meu de la Paris și al izgonirii mele din funcțiile ocupate în țară, trăirea-tip și-a arătat „fața”, realitatea, concretețea „ideatică”, revelându-mi mie însumi, încă o dată, adevărata lege a vieții mele, sensul ei. Negarea clară, brutală, aproape, spectaculoasă - în ochii multora chiar prea spectaculoasă, deci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
simplu și cu o anume directețe: când crezi într-o idee sau un sistem politic - cum au făcut-o comuniștii sau troțkiștii de la Paris, până târziu, prin anii ’60 sau intelectualii de stânga din România, după căderea lui Antonescu și izgonirea regelui - până când „crezi” deci, până unde e corect, cinstit și uman să-ți rămâi credincios propriilor idei? Oare credința ta, sinceră, adâncă, nu se transformă în fanatism și apoi în complicitate, mai mult sau mai puțin vinovată, dacă nu criminală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cetăți și cuprind teritoriul dintre Prahova-Ialomița și Siret, până la hotarele brodnicilor din Țara Brodnicilor, denumiri care vor dispare din istorie o dată cu Imperiul cumanilor. Pe urmele cavalerilor teutoni au pătruns curând misiunile catolice pentru creștinarea cumanilor, și apoi Coroanei ungare, după izgonirea cavalerilor teutoni, în primăvara anului 1225, când Andrei al II-lea se intitula și rege al Cumaniei și Țării Brodnicilor, adică al Țării Românești și Moldovei. Bortz-Membrock, cel de-al patrulea principe cuman din ierarhia ducilor cumani (cel mai mare
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
obicei, țăranii cereau: reducerea obligațiilor de muncă, mergând până la desființarea boierescului și obținerea unui lot de pământ suficient. În perioada regulamentară, ca mijloace de constrângere se foloseau: bătaia, condamnarea la ocnă, creșterea abuzivă a datoriilor în bani și în muncă, izgonirea de pe moșie. Sunt semnalate multe cazuri în care țăranii se opun să-și îndeplinească obligațiile de clacă sau de „boieresc”. La 31 august 1838, stolnicul D. Juvara trimitea o jalbă Isprăvniciei Fălciu, în care semnala refuzul și fuga de pe moșie
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
astăzi [...] între locuitori și mai vîrtos între răzăși”. Locuitorii consideră „că ar fi sosit timpul când să se ridice în contra proprietarilor, să împartă moșiile sau cel puțin să încalce proprietățile lor”. Față de nesupunerea la muncă, proprietarii sau arendașii răspundeau cu izgonirea de pe moșie, lucru îndrituit de Regulamentul organic (art. 126), ceea ce avea consecințe grave asupra gospodăriilor țărănești. Astfel, proprietarii își măreau rezerva feudală prin includerea loturilor țăranilor izgoniți. Vistieria însăși intervenea uneori pentru a tempera zelul unor proprietari. Dacă țăranii acceptau
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Vistieria însăși intervenea uneori pentru a tempera zelul unor proprietari. Dacă țăranii acceptau condițiile impuse, făceau „act de căință” și garantau în scris, atunci pedeapsa era suspendată. De exemplu, în aprilie 1820, Vistieria cerea Isprăvniciei ținutului Fălciu să nu îngăduie izgonirea bejenarilor de pe moșia Cârligați, proprietate a serdarului N. Dumitriu. Vistieria recomanda ca în aplicarea pedepsei să se uzeze de multă prudență pentru a nu provoca fuga locuitorilor. În anii 1831-1834, mișcările sociale creșteau în intensitate, pentru prima dată fiind trimise
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
în scurgere de 144 de ani, bucovinenii au luptat ca niște mucenici pe toate câmpiile de bătălie în Europa sub steag străin pentru menținerea, slava și mărirea asupritorilor lor, și că ei drept răsplată aveau să îndure micșorarea drepturilor moștenite, izgonirea limbii lor din viața publică, din școală și chiar din biserică; considerând că în același timp poporul băștinaș a fost împiedicat sistematic de a se folosi de bogățiile izvoarelor de câștig ale acestei țări și despoiat în mare parte de
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
de luptă, un îndrumar prețios de muncă” pus la îndemână „tinerilor scriitori care fac primii pași pe tărâmul literar”. Obiectivele principale ar fi două: revigorarea activității creatoare a cenaclurilor și îndrumarea lor către principiile de bază ale activității literare, precum și „izgonirea tuturor influentelor străine strecurate sub mască diferitelor teorii sau practici nesănătoase” din viața literară românească a vremii. Este ușor de înțeles, îndărătul discursului de intenție culturală, tentativă de a impune o normă ideologică socialistă și de a produce generații de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290048_a_291377]
-
imens, acoperit cu flori de toate culorile. Pe Zogru l-a demoralizat adânc întâmplarea; Andrei îl eliminase ca pe o impuritate, într-un moment în care el nici nu se aștepta la așa ceva. Mai simțea încă gustul asfaltului și durerea izgonirii, încât nici nu mai îndrăznea să se apropie de el. Câteva zile i-a dat târcoale de la distanță, aciuat în Ancuța, apoi în Cătălin și în Daniel, așteptând parcă să surprindă ceva, un amănunt important prin care să poată să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
fost, ca de obicei, vijelioasă și amețitoare. S-a relaxat și se pregătea să-i inspecteze gândurile, când a simțit sângele ridicându-se ca o cascadă. În câteva secunde, zăcea pe podeaua ceruită din biroul lui Andrei. Nu înțelegea această izgonire și se simțea umilit. Până atunci nu întâlnise decât oameni care îl respingeau imediat. Dar Andrei Ionescu îl primise, îl acceptase și îl lăsase chiar să fie stăpân peste gândurile lui, ca dintr-odată să nu-l mai vrea, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
respingeau imediat. Dar Andrei Ionescu îl primise, îl acceptase și îl lăsase chiar să fie stăpân peste gândurile lui, ca dintr-odată să nu-l mai vrea, fără explicați, ca un amant țâfnos. Sunt multe lucruri greu de suportat, iar izgonirea este unul dintre ele. Este o îmbrâncire la care cel îmbrâncit nu are dreptul să spună nimic. Cu cât este mai insistent, cu atât respingerea lui este mai violentă. Această nouă înfrângere l-a epuizat și i-a smuls speranțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
că o părăsise pentru altă femeie era ca un coșmar cu insecte. Și tocmai acest coșmar începuse să-l intereseze pe Andrei Ionescu. Despre el scria, amănunțit, încercând să înțeleagă sufletul femeii abandonate, în timp ce Zogru se gândea el însuși la izgonire, după ce toată viața îi apărea ca o goană obositoare printre oameni csre îl acceptaseră sau îl refuzaseră. Pe la ora prânzului, Andrei Ionescu își aprindea a șaisprezecea țigară, tocmai în momentul în care Zogru își încheiase amintirile, perindate de dimineață până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
și Tokichiro. Nu putea Înțelege cum de Nobunaga nu era conștient de acest lucru și se Întreba cu nemulțumire de ce era pedepsit Inuchiyo, care Îl rănise pe Ukon. „Ei bine,“ Își spuse el, „poate a fost pedepsit sau poate că izgonirea lui a fost, În realitate, o expresie a afecțiunii lui Nobunaga. Când am vorbit necugetat, făcând pe atotștiutorul, și eu m-am ales cu o săpuneală din partea lui. Trebuie să recunosc că referirea la slaba aprovizionare cu apă și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
care cuprind cripta sfântului Petru din capela Brancacci, cât și în ultima mărturie privind natura religioasă a picturii renascentiste. Frescele din capela Brancacci includ unele dintre cele mai puternice și dramatice imagini din arta occidentală printre care: Banii pentru tribut, Izgonirea lui Adam și a Evei din paradis, Sfântul Petru botezându‑i pe neofiți și Sfântul Petru vindecând cu umbra sa. La fel ca predecesorul său Giotto, Masaccio a reușit să creeze o lume care să sintetize‑ ze forma, conținutul și
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
care am intrat, iar noi înșine ne bucurăm de multe dintre avantajele ei (inclusiv prin scrierea și răspândirea acestor idei în cartea din mâinile domniilor voastre). Suntem conștienți că perspectiva este cea a unei societăți informatizate. Dar nădăjduim că nu prin izgonirea umanului și spiritualului! Capitolul 4. Către un nou mediu de învățare: comunitatea virtuală 4.1. Comunitatea virtuală - formă de emergență și difuziune a cunoașterii În condițiile transformărilor tehnico-sociale actuale, asistăm la o reconfigurare a grupurilor de învățare, ce se structurează
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
Ei privesc Moldova, Valahia ca pe o pradă; o exploatează, o sfâșie, o devorează. Sunt dușmanii oricărui progres; asta e de înțeles; cel mai mic pas pe această cale e un eșec pentru ei; cu cât vom avansa, cu atât izgonirea lor va fi mai apropiată. Ei îi detestă pe austrieci din cauze religioase; nu-i pot suferi mai ales pe francezi; nimic n-ar putea aduce o lovitură mai victorioasă grecilor din Fanar decât răspândirea ideilor de dreptate și libertate
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]