1,146 matches
-
și editarea sistematică a principalelor opere filosofice, literare și istorice din Antichitate până în epoca modernă. Între 1843 și 1848 este director al Arhivei Țării Românești. În preajma evenimentelor de la 1848 se alătură comitetului revoluționar, participă direct la toate acțiunile (Proclamația de la Izlaz este, în cea mai mare parte, redactată de el), e ales ministru în Guvernul Provizoriu, apoi membru al Locotenenței Domnești împreună cu Nicolae Golescu și Christian Tell. Adept al acțiunilor moderate, în opoziție cu aripa radicală a revoluționarilor, s-a pronunțat
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
al tot mai intenselor frământări interne, de ordin social și național, dar și sub influența ideilor reactualizate ale revoluției franceze, p. și-a găsit expresia programatică - cu parțiale diferențieri, în funcție de specificul realităților din cele trei ținuturi românești - în Proclamația de la Izlaz, Proclamația Partidului Național din Moldova către români, Manifestul din 1851 al Comitetului revoluționar român din exil, ca și în broșura Dorințele partidei naționale în Moldova a lui Mihail Kogălniceanu, un program revoluționar fiind în esență și discursul din 16 mai
PASOPTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288709_a_290038]
-
rromi și, pe de alta, de ritmul mare de creștere a populației de rromi care, pe fondul resurselor limitate ale unor familii tinere, a condus la soluții extreme, de construire abuzivă a unor locuințe pe terenuri ale statului sau comunităților (izlazuri comunale, de exemplu). Deși complexă, problema proprietății asupra locuințelor trebuie rezolvată (soluții flexibile și cu accent pe interesul păstrării construcției în toate cazurile în care este posibil și al constituirii dreptului de proprietate pentru rromi), pentru că altfel va încuraja perpetuarea
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
nu, băiatul îi dă înainte: Ai să vezi că acum sunt băiat mare. Bunicul tace. Se uită cu multă luare-aminte la amândoi. Un timp stă pe gânduri. Apoi, după ce a cugetat îndelung, spune: Bine, fie. Să mergem, dară! Drumul până la izlaz n-a prea fost ușor. Nimeni însă nu s-a plâns. Chiar dacă pe Sorin începuse, sau i se părea că a început, să-l strângă un pantof, chiar dacă Sorina simțea mare milă văzându-și încălțările cele noi așa de colbuite
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
evreiesc pe partea dreaptă a drumului. Locul pe care sunt așezate pietrele vechi decorate cu stele În șase colțuri este ceva mai sus, cu doi sau trei metri, și drumul pare a se strecura pe sub el. Iarbă veștejită de brumă, izlaz, câțiva cai și mai multe gâște În partea stângă. Ceața străvezie Înconjură muntele din față lăsându-i descoperită numai partea de sus. Înaintarea devine din ce În ce mai lentă În timp ce casele din stânga și din dreapta drumului se Înmulțesc. Majoritatea caselor sunt vechi, dar nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
râzând: — În ce direcție ziceai că săr peste cal? * tot fabricație de pâine și după ce am ieșit din fabricație m-am dus la cort și m-am culcat până la 12 ziua și după 12 m-am mutat cu somnul pe izlaz și dormind am visat-o pe Mama că era parcă bolnavă și stătea În pat și a venit și cumnatu’ Panait și la urmă am mai visat și un foc la nașu. ardea niște trestie și o șiră de paie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
am instalat și corturile și cuptoare În noul loc de cantonament. timp de aproape trei săptămâni am stat nemișcați În același loc fabricând pâine și lucrând zi și noapte În trei schimburi. când eram liber, ziua, o luam așa peste izlaz cu mai mulți băieți și mergeam până În marginea pădurii și ne culcam acolo În niște poienițe cu flori. era liniște de nici nu ziceai că-i război și În vale se ridica fumul de la cuptoare drept În sus. acolo se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
și 21 bani”. Asta tot n-a ajutat la mare lucru, fiindcă nimeni nu a ridicat un deget pentru îndreptarea neregulilor. Așa se face că prin 1885 a rămas în picioare doar biserica mănăstirii Aron Vodă „dizgrădită și lăsată în izlaz”. Se vedea mâna de „gospodar” a călugărilor greci de la mănăstirea Halchi... Această aducere aminte mi-a trezit întrebarea: „Cum adică? Să te afli viețuitor într-o mănăstire și să nu ai grijă de starea ei?” Și voievozii - începând cu ctitorul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Luminii împotriva Fiilor Întunericului, poate să vină oricând, oricum și orișiunde. Înțelegi tu? Chiar și mâine, frate gardian! Chiar și în Parcul Câinelui! Nu în Valea Megiddo. Nici în Varanasi. Aici, la noi, prietene! În lizieră! Pe miriște și pe izlaz. Aici ... Deodată ca pentru a-i întări spusele Bursucului, pâlpâie o străfulgerare caldă, o rază de lumină subtil primăvăratecă, o irizare intens-albăstruie, familiară și plăcută ochiului! Ca o văpaie darnică, desprinsă dintr-un rozariu nevăzut, o flamă sau o scânteie
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
păduchii la o parte. Să-ți mai povestesc din copilăria mea, până când am plecat să învăț o meserie. Cred că de pe la cinci-șase ani, împreună cu fratele Gelu și sora Maricica am mers la păscutul vitelor pe bucata de șes sau pe izlazul de pe deal. Fiecare gospodar își avea o bucată de șes delimitată cu mușuroaie făcute în pământ. Îmi aduc aminte că un vecin avea un bou care împungea. Când veneau cu vitele la păscut pe șes, boul acesta nu știu ce avea cu
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
vreo hotărâre de luat. Tom McCaffrey își lăsase deoparte poemul și stătuse un timp privind pe fereastră. În apropiere, un felinar proiecta pete de lumină de un verde livid pe câțiva pini din Victoria Park. În spate, bezna opacă a izlazului de o parte, și „Țara Pustie“ de cealaltă. Simțământul de iubire universală, care-i năpădise inima pe parcusul reuniunii, stăruia. Simțea, în timp ce privea la orașul adormit, ardoarea și tăria făpturii lui tinere, care se prefăcuseră, parcă, într-un soi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
liniștită meditație când primise, în acea dimineață, scrisoarea prin care Rozanov îl chema să-l viziteze la Camere. Era timpul să primească o veste, pentru că Rozanov nu-i mai dăduse nici un semn de viață din dimineața plimbării lor conversaționale, pe izlaz. Și în sufletul părintelui Bernard încolțise un dor, o nevoie, o dorință obsesivă de a fi din nou cu filozoful, de se afla în prezența lui; și, paralel cu acestea, teama că Rozanov, după discuția lor, ajunsese la concluzia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se fi apropiat foarte mult; era scăldat într-o strălucitoare lumină crepusculară. Și atunci, dinlăuntrul Inelului se ivi, sau crezu că vede ivindu-se și venind spre el, o scânteietoare farfurie zburătoare, din argint sclipitor, care porni să zboare deasupra izlazului. Veni de-a dreptul spre George, plutind încet, și când se apropie, emise o rază care-i străpunse ochii; după aceea, un întuneric dens îl învălui. Căzu în genunchi și apoi se prăbuși în nesimțire în iarba înaltă. Aici îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
război acolo. Și câte seminții o fi amestecat pământul acesta românesc mereu strecurat printre degetele orgoliilor și puterii?! Primarul, Atanase Demirov, un om foarte bogat și foarte rău, avea cârciumă, peste o mie de oi, 500 hectare de pământ pentru izlaz și foarte mult pământ. Noi aveam o scroafă pe care o așteptam să facă purcei însă la îndemnul primarului vecina Caramaci a tăiat scroafa. Nu m-am putut abține și i-am dat o palmă pentru care primarul i-a
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
precipitat, iar mama, a rămas atât de nemulțumită. Apoi m-am sculat, m-am spălat, îmbrăcat, am mâncat lapte cu mămăliguță rămasă de aseară, și miere de albine, și m-am dus, ca de obicei, cu vaca, la păscut, pe izlaz. Mi-am reamintit, acel moment, din viața de copil, tocmai acum,în timp ce mă aflu alături de această femee frumoasă, culcat, strângând-o de talie, de fapt, strângândune, unul pe altul, de parcă am vrea să nu ne mai dezlipim vreodată: trup de
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
mai mulți ciobani. Da. Asta așa e, a confirmat primarul, când a revenit, cu lista de deținători de oi, după el, să facă documentele necesare. Totul s-a desfășurat necrezut de normal și de firesc. A apărut, apoi, pe un izlaz, nu departe de sat, așa, cam la centrul teritoriului unde urmau a se hrăni și a se dezvolta, oile, o construcție. Cu mai multe compartimente. Aceea, a explicat doctorul veterinar, e clinica locală a ciobănăriei. Acolo se vor face tratamente
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
să tragă perdele peste amorțire. Dintr-o dată, dincolo de monstrul care ne târa, se întinse tulburătoarea zare a satelor ce nu se văd. Dealurile strângeau în văgăune liniște. Trezite sub cătușa înghețului târziu, în câmp pulsau miriade de viețuitoare iar pe izlazurile moarte răsărise iarba ; abia vii, în înserare gâzele amorțeau ; chiar aerul tăcea ; iazurile încrețeau valuri mărunte. Ca o piele de buratic, în bahne lucea, printre păpurișuri, un ochi de baltă. Orice mișcare părea să aibă contururi vaste iar umbletele izvorau
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
și cireșe de pe marginea șoselei naționale. Pe timp de vară, duminica și de sărbători,când nu ne duceam cu căruța la diferite munci agricole, la moară sau la pădure,ne trimitea tata ,și ne plăcea, cu caii la păscut pe izlazul comunal. Și dormeam noaptea acolo în căruță, deoarece caii pasc toata noaptea. Sub căruță ,pentru șiguranța noastră, un câine pe care îl chema Ciuștea. Era de talie mijlocie, cu coadăș scurtă și foarte credincios. Se ținea șingur după căruță când
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
necesare, pe când anumiți oameni după ce fac închisoare, tot de fărădelegi se apucă și nu se lecuiesc. Mai degrabă un animal necuvântător a înțeles și s-a lăsat de rele. Altă dată, fiind tot cu calul la păscut, am văzut pe izlaz un istar (popândău) și ne-am luat după el, dar nu l-am putut ajunge, iar el a intrat în gaura din pământ. Și atunci, ca să-l scoatem afară, am cărat cu pălăriile apă din pârâul din apropiere, pe care
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
l-au stăpânit cele două comunități de pe întinsul istoric al comunei noastre de astăzi, deci înainte de pierderile terenurilor survenite prin vânzarea către cudălbeni și bărceni a unor loturi, de către Casa Rurală în 1911, și după acest an, a suprafețelor de izlaz cedate locuitorilor din Barcea și Ivești. E bine să știm cum surprind situațiile timpului structurile din teritoriu și în ce măsură corespund realității. Aveam impresia că și în această privință documentele nu converg și nu dau dovadă de exactitate. Ele cuprind cifre
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
de nota ironică a naratorului care ridiculizează din interior și minează cu sarcasm tot ceea ce Ianuarie încearcă să impună ca fiind perfect credibil: „Soția este darul Celui Sfânt;/ Ce alte daruri sunt pe-acest pământ/ Ca bani, moșie, vite și izlaz/ Norocul ni le dăruie, și azi/ Le stăpânești, iar mâine s-au topit;/ Dar nu greșesc de-oi spune răzvedit/ Că tot nevasta dăinuie din toate/ Mai multă vreme... Chiar prea multă, poate.../ Căci taina nunții este lucru sfânt.”881
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ș.a. Proprietatea colectivă reprezenta natura sălbatică și un fond teritorial scos din starea de sălbăticie, prin munca generațiilor trecute și moștenit de obștea sătească. În satul „devălmaș 1 de tip arhaic”, densitatea populației era mică, tehnica și uneltele agricole rudimentare, izlazul și fânețele erau întinse, iar o mare parte din pădure și izlaz erau nefolosite. Fiecare grup familial băștinaș avea dreptul de a se folosi de produsele naturii, pe tot cuprinsul hotarului sătesc, în orice fel și fără limite, prin muncă
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
starea de sălbăticie, prin munca generațiilor trecute și moștenit de obștea sătească. În satul „devălmaș 1 de tip arhaic”, densitatea populației era mică, tehnica și uneltele agricole rudimentare, izlazul și fânețele erau întinse, iar o mare parte din pădure și izlaz erau nefolosite. Fiecare grup familial băștinaș avea dreptul de a se folosi de produsele naturii, pe tot cuprinsul hotarului sătesc, în orice fel și fără limite, prin muncă directă și prin satisfacerea propriilor nevoi gospodărești. Câmpul agricol era împărțit în
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
La Pietre, La Nisipăria lui Savin. Tot în categoria toponimelor care arată forma terenului se înscriu și următoarele: Zăpodia - ce desemnează un platou situat pe o colină, Movila - o ridicătură proeminentă de pământ, Podiș, Costești, La Șes, La Vale, Pe Izlaz, Pe Luncă, Pe Zare - indică partea superioară a unei coline. Alte toponime indică o însușire a locului: Sărături, Săcături, Împuțita; altele evocă vegetația: Pădurea lui Florea, La Rădiu, La Tărăbuț, La Gălbigea, La Plop etc. Locurile de prin salcâmerii, unde
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
de nota ironică a naratorului care ridiculizează din interior și minează cu sarcasm tot ceea ce Ianuarie încearcă să impună ca fiind perfect credibil: „Soția este darul Celui Sfânt;/ Ce alte daruri sunt pe-acest pământ/ Ca bani, moșie, vite și izlaz/ Norocul ni le dăruie, și azi/ Le stăpânești, iar mâine s-au topit;/ Dar nu greșesc de-oi spune răzvedit/ Că tot nevasta dăinuie din toate/ Mai multă vreme... Chiar prea multă, poate.../ Căci taina nunții este lucru sfânt.”881
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]