1,683 matches
-
pînă ce m-a durut pumnul. Au mai trecură cîteva minute și am Început să cred că, probabil, În locul acela nu se mai afla nimeni. M-am ghemuit rezemat de ușă și am scos cartea lui Julián Carax din interiorul jachetei. Am deschis-o și am citit din nou acea primă frază, care mă captivase cu ani În urmă. În vara aceea a plouat În fiecare zi și, cu toate că multă lume spunea că era pedeapsa lui Dumnezeu fiindcă În sat deschiseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
asemănare fără echivoc cu drăcușorul de pe ciocănel. — Dumneata ești Sempere fiul, a murmurat cu un glas leneș. Aveți o memorie excelentă. — Iar dumneata ai un simț al oportunității care Îngrețoșează. Știi cît e ceasul? Privirea lui oțelită detectase cartea de sub jacheta mea. Isaac a făcut un gest Întrebător din cap. Am scos cartea și i-am arătat-o. — Carax, zise el. Probabil că există, În orașul ăsta, cel mult zece persoane care știu cine este sau care au citit cartea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
hîrtie arsă. — Hai, ia un Sugus de lămîie, că te vindecă de orișice. — Nu mi-e poftă. — Atunci Îl pui deoparte, că nu se știe niciodată cînd un Sugus de lămîie te scoate din Încurcătură. Am vîrÎt bomboana În buzunarul jachetei și am plutit peste restul filmului fără să mai acord vreo atenție nici Veronicăi Lake, nici victimelor farmecelor ei fatale. Fermín Romero de Torres se pierduse În spectacol și În bomboanele lui. CÎnd luminile se aprinseră la sfîrșitul proiecției, mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
o să-mi permiteți, ca o compensație, să vă invit la masă, zise Fermín, netezindu-și părul. — Hai, femeie, am Încurajat-o eu. Ai să vezi ce bine ai să te simți. Uite, ți-o Împachetez eu În timp ce Fermín Își ia jacheta. Fermín a dat fuga În dosul prăvăliei să se pieptene, să se parfumeze și să-și tragă pardesiul. I-am strecurat cîțiva duros de la casă ca s-o poată invita pe Bernarda. Unde s-o duc? Îmi șopti el, emoționat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
mă luați? — Nu vă supărați. Ar fi fost normal, date fiind Împrejurările, cînd vă gîndeați că bietul Julián murise... Portăreasa ridică din umeri, coborîndu-și privirea și retrăgîndu-se spre ușă. Am profitat de moment ca să vîr scrisoarea În buzunarul interior al jachetei și să Închid sertarul. Vedeți dumneavoastră, să nu cumva să vă faceți o idee greșită, zise portăreasa. — Sigur că nu. Ce spunea scrisoarea? — Era de dragoste. Ca alea de la radio, dar mai tristă, da, fiindcă suna de parcă era de-adevăratelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
să ațipesc la loc, Însă am priceput că pierdusem trenul. Am aprins lumina și am Început să examinez plicul adresat lui Julián Carax pe care i-l sustrăsesem doñei Aurora În dimineața aceea și pe care Îl aveam În buzunarul jachetei. L-am așezat pe masa de scris, sub fasciculul veiozei. Era un plic pergaminos, cu margini zimțate ce băteau În gălbui, cleios la pipăit. Ștampila poștei, ștearsă ca vai de ea, avea data 18 octombrie 1919. Sigiliul de ceară se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
un focar de infecție periculos și care, preventiv, a fost pus sub carantină, așteptând ca pesta să-și piardă virulența sau, nemaiavând pe cine să omoare, să sfârșească prin a se devora pe sine însăși. Ceru curierului să-i aducă jacheta, luă dosarul cu probleme de studiat acasă și coborî. Șoferul, care îl aștepta, deschise portiera mașinii, Mi s-a spus că n-aveți nevoie de mine, domnule primar, Așa este, puteți să vă duceți acasă, Atunci, pe mâine, domnule primar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Strickland aruncă pe jos hainele de pe unul din scaune și-mi făcu semn să mă așez. — Cu ce-ți pot fi de folos? mă întrebă el. În cămăruța aceea părea încă și mai masiv decât mi-l aminteam. Purta o jachetă sport, veche, și nu se răsese de câteva zile. Când îl văzusem ultima dată era destul de îngrijit, dar părea stingherit de hainele elegante. Acum, nețesălat și soios, părea întru totul la el acasă. Nu prea știam cum o să primească fraza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
-l doboare și să-l sfâșie. Și totuși nu părea decât un om obișnuit. Ochii mei, zăbovind plini de curiozitate, asupra lui, nu-l tulburau deloc. Mă întrebam cum l-ar fi judecat un străin văzându-l acolo, îmbrăcat în jacheta lui veche de sport și cu melonul neperiat. Avea pantalonii necălcați, mâinile murdare, iar fața lui, cu barba roșie crescută de câteva zile, cu ochii mici, nasul mare și agresiv, era nu numai aspră, ci de-a dreptul sălbatică. Gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
mică băncuță, iar în Viena‑Hietzing sunt vechile vile de familie. Acolo locuiește Sophie și am să ajung și eu într‑o vilă din asta, fie ce‑o fi, promite Hans. Împăturește cu delicatețe puloverul scump de cașmir și îmbracă jacheta peticită de casă pe care o are din copilărie. Menajează ceva pentru mai târziu (o chestie pe care trebuie s‑o deprinzi devreme, fiindcă atunci când ești tânăr există întotdeauna un mai târziu, dar când ești bătrân, s‑a terminat), iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
să trag două fumuri de țigară; pereții, pardoseala, tavanul, toate erau Îmbrăcate În marmură. Hârtia cu numărul de telefon pe care mi-o dăduse vagabondul era deja mototolită toată, dar o păstram ca pe un porte-bonheur În buzunarul interior al jachetei. Ceainăria spre care am fost condus se deosebea ca de la cer la pământ de cafeneaua de lângă locuința mea În care stătusem de vorbă cu Yaguchi. Numărul chelnerițelor Îl depășea pe cel al meselor și nici una dintre ele nu avea părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
capcană. Cu acest gând în minte mă îndepărtam pe un traseu sinuos de Sectorul Păsări către lac, când își făcu aparția, din partea cea mai îndepărtată a Casei Păsărilor, un puști de vreo optsprezece ani, cu părul negru și purtând o jachetă sport gri. Fără ca măcar să se uite în jur, scoase repede geanta Gerson din coșul de gunoi și o aruncă într-o altă geantă, una de la magazinul Ka-De-We, apoi trecu rapid pe lângă mine, iar eu, după un interval de timp rezonabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
prin stomac. I-am ridicat fiecare dintre mâini și le-am inspectat cu atenție, remarcând: — Nu există tăieturi care să indice că s-ar fi apărat. Unde l-au găsit? — În parcarea de la Teatrul Metropol, zise Nebe. I-am deschis jacheta, observând că tocul pentru armă pe care-l purta prins de umăr era gol, și apoi am desfăcut nasturii de la cămașă, care era încă lipicioasă din cauza sângelui, pentru a mă uita la rană. Era greu de spus până nu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
mocnită. Era drăguță, cu aerul ei de puștoaică râzgâiată și sexy. În haine civile ar fi putut să treacă drept o fată de 20 de ani, dar, cu cele două codițe ale ei, îmbrăcată cu fusta lungă bleumarin, cămașa albă, jacheta din piele maro a BdM - Liga Fetelor Germane - și încălțată cu ghetele solide, am bănuit că nu avea mai mult de 16 ani. — O să mă uit să văd ce pot găsi, i-am zis pe jumătate amuzat de atitudinea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
la prânz. E curat. Și, întâmplător, părul lui e blond. Am răsfoit prin paginile bătute la mașină ale raportului de autopsie: — Asta-i tot? — Nu chiar. Trase din țigară și apoi o lăsă în scrumiera mea. Scoase din buzunarul de la jacheta lui de vânătoare din tweed o foaie de ziar împăturit pe care o întinse pe birou: — M-am gândit că trebuie să vezi asta. Era prima pagină dintr-un număr vechi din Der Stürmer, publicația antisemită a lui Julius Streicher
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
singur. Apoi scotea bucăți de hârtie curată , scria și râdea...” 4. La Grădina Waldemar „Stau la o masă în grădina Waldemar. La o masă, la douăzeci de metri îl văd pe Eminescu. Era îmbrăcat cu cămașă de noapte, cu o jachetă pe d-asupra, cu pantaloni, dar în papuci. Îl dureau picioarele. A început să râdă. Ce faci, dragă R.?-mă întreabă. Bine, Mihai! De ce râdeai? „ Uite ce e- îmi răspunde- Când am fost la via lui Ion Creangă de lângă Iași
EMIESCU-STĂRI DE UMILINŢĂ TRĂITE CU DEMNITATE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363061_a_364390]
-
cădea ninsori, o lună! De-și scutură barba (de lapte), Va ninge noapte de noapte! De își scutură mustața, Va ninge și dimineața! De-și mișcă sprâncenele, Vor fi mari troienele! Și-apoi scoate o lunetă Din haină ori din jachetă Și se uită spre Pământ Ca să vadă Moșul Sfânt, Oare, oare prichindeii Lustruit-au papuceii? Referință Bibliografică: MOȘ NICULAI / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2156, Anul VI, 25 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gheorghe Vicol
MOŞ NICULAI de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368741_a_370070]
-
Jackie se întoarse și murmură cu vocea ca mierea: Fii bună și stai calmă! În ciuda tuturor obstacolelor, geanta de mână era calmă pe biroul Domnișoarei Jackie Măicuța o privea ca pe-o cadră Din zbor, scutură un praf rebel de pe jacheta Domnișoarei Jackie Îi ură succes și o îndemnă cu blândețe să fie cu ochii în patru pe lucrurile ei în călătoria cu autobuzul să aibă grijă să coboare la destinație iar în timpul examenului de dimineață să fie atentă la fluența
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
asemănătoare și-ar fi rupt hainele de pe el și ea, neîmpiedicându-se în lenjeria intimă, pentru că nu o avea. Emil Zinescu mai întâi „trase draperiile și aprinse veioza cu o lumină discretă. Selectă muzica lui îndrăgită de Giovanni Marradi... desfăcu jacheta Warei, nasture cu nasture, îi luă eșarfa de la gât, îi scoase cu mișcări lente bluză albă... își dădu și el chiloții jos...” Așa cum e firesc, tot ce e în afara legii trebuie să aibă într-un fel sau altul o finalitate
CLIPA INSOLITĂ A WAREI MESSNER, SAU ROMANUL INSOLIT AL LUI OCTAVIAN ANUȚA de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1702 din 29 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/365883_a_367212]
-
nu mă citiți care de litera Evangheliei mele nu vă veți atinge și nu veți apropia de sinapsele voastre acele versete cu zornet pământesc sărutate de cenușa atâtor trecute disperări nu veți ști cum refuzam cu metodă biletul dus-întors din jacheta conformistului nu veți proba odată cu mine ritualul sălbatic de îmblânzire a spaimei și catharsisul și izbăvirea păcatului ce va să vină apocalipsa de fiecare zi cerul orb agitându-se pe când Dumnezeu e mort - spune Nietzsche e doar obosit- spun eu
DANIEL CORBU de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 338 din 04 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351374_a_352703]
-
din clasa lui, iar al mic împușca la video-games:)) Se apropie și încercă un sărut dar ea îi întinse obrazul și își văzu în continuare de bucătărie. El ezită pentru o secundă apoi se întoarse brusc pe călcâie, își înhață jacheta și ieși pe ușa fără un cuvânt. Nu era supărat. Nici măcar nu era nervos. Era doar trist. Un fel de tristețe care probabil nu impresionează pe nimeni, gândi cu amărăciune. Pentru că tristețea e de gen feminin, pentru că bărbații însurați de
...DIN CAND IN CAND... de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346666_a_347995]
-
înțeles al cuvântului curgeau trențele de pe el. Abia se mai vedea pe la gât un mic rest de cămașă neagră, iar pieptul de sus până jos era gol, și cu mare necaz cerca bietul om să-și acopere pielea cu o jachetă ruptă, în toate ărțile zdrențuită la mâneci până la coate și cu niște simpli pantaloni zdrențuiți din sus și zdențuiți din jos. Era întradevăr dureroasă înfățișarea externă a acestul tânăr, și atunci am zis în mine: cumplită mizerie a trebuit să
MIHAI EMINESCU VĂZUT DE CONTEMPORANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/371000_a_372329]
-
dar numai cu câteva săptămâni. Se poate ascunde satului acest minuscul defect. Dragoste cu peripeții - Îmbracă colivia. Și mai pune ceva pe tine. S-a făcut frig afară. Trebuie să ancorăm de noapte cu lumini regulamentare. Spuse Ionel îmbrăcând o jachetă din piele, de marinar. - Știi unde suntem? - Vom afla mâine pe harta electronică. Acum avem ceva mai bun de făcut. Au făcut apoi toate manevrele de ieșire de sub vânt și ancorare. Le-a luat mai mult de o oră. Au
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369773_a_371102]
-
De-a lungul și de-a lațul fitilului Care arde între două sticle de lapte. Trec prin viața mea nefardată Revoluționarii și manechinele La parada. Azi, Cei mai vestiți dintre textiliști se pensionează; Generali de steag cu decorații în piepții jachetei. Scame de vise se smulg, zboară libere, Ne intră-n plămâni și tușim peste spitalele-nchise. La noaptea va ninge negreșit Cu fulgi smulți din pernele nefolosite. Am eu așa, o presimțire, Ca și când ar fi o zi în care S-
POEME BILINGVE de MELANIA CUC în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370429_a_371758]
-
unde merge. „ La Luncavița maică și dacă poți mata să mă lași la biserică, că poate o să mă ajute părintele să îmi duc bagajele cu bicicleta și o să dau și un telefon să vină al meu să îmi aducă o jachetă”. „Păi, ai telefon?” - se interesă șoferul. „N-am, da’ poate că mă ajută părintele”. „Nu-i nimeni acum la biserică. Părintele este la o înmormântare; știu asta, pentru că am trecut pe acolo mai de dimineață, așa că, unde te duci mata
FRAGMENT DIN ”SPECII” – VOLUMUL DILEMA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368127_a_369456]