376 matches
-
și pătrunzător, șerpuind la firul ierbii, prinzându-se de trunchiurile copacilor, de liane și de hățișuri. Era o miasmă acră, agresivă, inconfundabilă, amestec de duhoare de țap și putoare de cocină. Era mirosul fricii în selvă, care alunga chiar și jaguarul și anaconda, împingea în apă crocodilul și cățăra în copaci oameni și maimuțe. Erau porcii sălbatici, „huanganas“ sau pecari, care înaintau, în turme, scurmând nesățioși, devorând tot ce găseau în cale, o armată de neîmblânzit care se apăra pe sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
neîmblânzit care se apăra pe sine cu o furie de necrezut, în stare să înfrunte, să distrugă și să înfulece într-o clipă orice dușman. Nimeni nu îndrăznea să se pună cu cea mai îmbietoare îmbucătură a selvei, până și jaguarul și omul - cele mai de temut animale de pradă - stăteau mult pe gânduri până să pornească lupta. Pe malurile râului Pastaza se istorisea povestea unui vânător care a atacat o turmă de huanganas și și-a căutat apoi adăpost în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
admiră „imperiul“. Cu permisiunea războinicilor yubani, era stăpân peste o bucată de selvă de mărimea Statului Idaho și Domn peste o mlaștină fără fund, cincizeci de râușoare, un milion de copaci și o întreagă curte de maimuțe, păsări, șerpi, păianjeni, jaguari, lilieci-vampiri, tapiri, pecari, cerbi, pești pirania, anaconde, caimani... Și o sută de mii de milioane de țânțari! Era stăpân pe ființa lui douăzeci și patru de ore ale fiecărei zile din an, stăpân peste ploi și peste cerul senin, stăpân peste vânturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
coroane de mangrove și o familie de maimuțe-capucin se ghemuia pe furcile unui cedru gigantic, pregătită pentru încă o noapte de coșmar, dormind cu ochiul și urechea atente la prezența animalelor de pradă: cele o sută de familii de șerpi, jaguarul, ocelotul și norii de „lilieci-vampiri“. Orchestra nocturnă începu să își acordeze instrumentele, odată încheiat concertul diurn al junglei. Broaștele, cu partea dinapoi în apă și capul scos la suprafață, dădură drumul primelor râgâituri, în vreme ce o îndepărtată „pasăre-bombardier“ se trezea fluierând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de șerpi și de șoareci. Așa cum începea simfonia nocturnă, se pornea și marele joc al întunericului, pentru că, în selvă, jumătate de viață se petrecea ziua, iar cealaltă jumătate aștepta noaptea. Maimuța avea nevoie de lumină ca să descopere fructul sclipitor, dar jaguarul prefera întunericul ca să pândească maimuța adormită. Pasărea își construia cuibul sub un cer strălucitor, dar șarpele îi devora ouăle noaptea. Tucanul exploda în culori, iar bufnița era la fel de cenușie ca și umbra prin care zbura... Orele treceau. Ziceai că doarme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
amănunt al selvei care îl înconjura, adaptându-se la fiarele, șerpii, insectele și foarte complexa ei floră, dar, în tot acest timp, nu învățase absolut nimic despre oamenii ei: „sălbaticii“ care se mișcau printre umbrele ei. Se putea lupta cu jaguari și anaconde. Putea vâna cei mai mari caimani și se putea feri de șerpii cei mai veninoși, dar nu va reuși niciodată să învingă un yubani, dacă yubani-i se hotărau să nu-l mai socotească oaspete, bun doar ca să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
în urmă și să înțelegi zădărnicia unei vieți întregi de trudă. Dar aici, așezat la poalele unui arbore de cauciuc și privind focul ce se consuma făcând și mai neagră noaptea de jur-împrejur, se simțea în siguranță. Selva amazoniană, cu jaguarii, anacondele, miile de specii de șerpi veninoși, cu păianjenii, pirania, caimanii și indienii ei sălbatici îl ocroteau împotriva cățărătorilor de piramide, împotriva întregii Omeniri. Da; în întunericul pădurii se simțea în siguranță. Își sprijini capul de trunchiul neted și adormi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
lungi ca să-l silească să coboare de pe ramura înaltă a unui copac stufos în care își căutase adăpost. Îl hărțuiau ca să sară și să-l străpungă în aer cu lăncile lor, cum i se povestise că indienii și garimpeiros vânau jaguarii. Se trezi mârâind și prost dispus. Făcu baie, mâncă pastă de guayaba, manioc și banane prăjite și începu să-și pregătească lunga călătorie la Santa Marta. De fapt, nu erau multe de pregătit. Un mănunchi de banane, nuci de cocos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
în hamac între două trunchiuri de palmier, protejat de apărătoarea de țânțari ușoară și cârpită, fără alt acoperiș, decât cerul fără nori, și fără alți pereți, decât selva de o parte și râul de cealaltă parte. Se trezi la răgetul jaguarului dând târcoale prin împrejurimi, deranjat poate de ciudata prezență a omului, poate în călduri, poate înfometat. Visă selve fără căldură și țânțari, fără umezeală și lilieci-vampiri, fără anaconde, șerpi și nici caimani, prin care alerga, cu părul în vânt, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Se odihni de căldura amiezii, cu cele patruzeci de grade la umbră, la vărsarea râului, lângă o potecă cu tapiri, aproape de o familie de capibara care se jucau neliniștiți pe mal, gata să sară în apă, dacă de pe uscat venea jaguarul, gata să alerge în pădure, dacă din apă se apropia caimanul. Și vâsli, în cele din urmă, după-amiază, în sus pe năvalnicul râu San Pedro, mereu la adăpostul malului, unde curentul mai pierdea din putere, metru cu metru, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
muntele“ amazonian. Majoritatea erau străini de acele locuri: funcționari, militari, negustori și călugări sosiți de pe Masivul Înalt sau de pe îndepărtata Coastă; oameni care urau căldura lipicioasă, armatele de țânțari, permanenta amenințare a șerpilor, păianjenilor și scorpionilor și îndepărtatul răget al jaguarilor. Pentru militari și funcționari, Santa Marta reprezenta o treaptă obligatorie a primilor ani de carieră sau un „semi-exil“ pentru plata greșelilor. Pentru călugării fără vocație de misionari, Santa Marta era o penitență în plus pe lumea asta, iar pentru soldați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
unul dintre punctele-cheie ale exportului de animale sălbatice - vii sau moarte - către marile piețe internaționale. Doar în anul 1964, Iquitos a trimis la Miami peste patruzeci de mii de animale vii și aproape două sute cincizeci de mii de piei de jaguar, ocelot, panteră și de nutrie. Cât timp va mai îndura fauna amazoniană un asemenea abuz? Își aminti vorbele lui „Inti“ Ávila... „O mie de specii sunt în pericol de dispariție de pe fața pământului.“ Au stat de vorbă până noaptea foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
care omul le-a nimicit pentru totdeauna. Cinci sute de milioane! Iar terenurile cultivate ale planetei se estimează la o mie cinci sute de milioane. Am distrus mai mult de un sfert din ceea ce aveam. Bieți papagali, biete maimuțe, bieți jaguari, oceloți și nutrii! Vor ajunge în curând să devină o amintire, iar selvele vor trece în categoria pământurilor nimicite, a deșerturilor. Într-o zi, bazinul Amazonului nu va mai fi decât o imensă zonă nisipoasă, așa cum e Sahara, un deșert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
America de Sud este paradisul celor care iubesc Natura. Africa a fost asta acum treizeci de ani, dar o distrug, terminând cu animalele, cu pădurile, cu pășunile ei. Poate că elefantul e mai spectaculos decât tatuul, și leul mai de temut decât jaguarul; dar în lumea care mă interesează, în lumea celor mici, a insectelor, a florilor și a misterelor nerezolvate, Amazonia este incomparabil mai bogată. Se pot citi cărți și vedea filme în culori despre viața elefantului, de când se naște până când moare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
atârnat între două trunchiuri de palmier, ocrotit de apărătoarea de țânțari ușoară și cârpită, fără alt acoperiș, decât un cer fără nori, și fără alți pereți, decât râul, de o parte, și selva, de cealaltă parte. Se trezi la răgetul jaguarului dând târcoale prin împrejurimi, deranjat poate de prezența omului, fiind poate în călduri, poate înfometat. Se trezi cu primele raze de lumină și vâsli din nou ocolind nuferii enormi, sub căldura amiezii din mlaștină și prin întinsele lagune, făcând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de lumina soarelui, de veselia culorilor. O acoperi cu cearșaful vechi și își aminti ziua în care a văzut-o pentru prima dată stând pe vine la umbra copacului și cealaltă zi, când a dorit-o mai presus de orice. Jaguarul răgi mai aproape decât oricând. Mirosul morții se întindea cu repeziciune prin selvă, se strecura printre frunze, impregna copacii, urca până la cele mai înalte coroane și ajungea până la cele mai adânci rădăcini. Și în drumul lui, chema fiarele și insectele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
mai aproape decât oricând. Mirosul morții se întindea cu repeziciune prin selvă, se strecura printre frunze, impregna copacii, urca până la cele mai înalte coroane și ajungea până la cele mai adânci rădăcini. Și în drumul lui, chema fiarele și insectele, ocelotul, jaguarul, furnica și tăunul, invitând la festinul care îi aștepta, la trupul tânăr de femeie-copilă care zăcea înăuntrul caiacului, pe malul râului, lângă foc. Stătu de veche toată noaptea, trecând în revistă drumurile care îl aduseseră până la malul unui trist afluent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Pedro, la rândul său afluent al Amazonului, lângă un foc care se lupta să se stingă și o yubani care „plecase deja“. — În ziua în care și eu „voi pleca“, își spuse el, nu va fi nimeni care să alunge jaguarii, care să aprindă focul ca să-l sperie pe Taré al umbrelor și care să se simtă mai singur decât atunci când eu existam. Simți compasiune pentru sine însuși la propria lui moarte de unul singur. Încercă să se vadă căzut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
al umbrelor și care să se simtă mai singur decât atunci când eu existam. Simți compasiune pentru sine însuși la propria lui moarte de unul singur. Încercă să se vadă căzut pe jos în colibă, cu fața în sus, așteptând sosirea jaguarului sau a unei armate de furnici saca-saiya, dintre cele care înaintează nimicind tot. Își aminti starea în care i-au rămas pantalonii într-o noapte când i-a lăsat pe jos și prin colibă a trecut o avangardă de saca-saiya
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
colț pe care furnicile să nu-l fi curățat. Soarta lui era să se sfârșească de o febră paludică, victimă a unuia dintre cei o mie de milioane de țânțari anofeli care zburătăceau prin Amazonia, ca să fie apoi devorat de jaguari și de furnici și să treacă astfel să facă parte din selvă; o selvă care era o mașinărie neobosită de creație și distrugere și unde nimeni nu era la adăpost de predatorul său. Aveau dreptate yubani-i să reducă lumea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
vei lăsa să te biruie? Căută o insuliță în mijlocul curentului, săpă o groapă adâncă fără alt ajutor decât maceta, depuse cadavrul indiencei și îl acoperi cu pământ și lemne groase, pe care le aduse de pe mal, ca să împiedice caimanii sau jaguarii să devoreze rămășițele Piei. Navigă apoi încet spre casă și, când sosi, se prăvăli în hamac și bău pe nerăsuflate singura sticlă de whisky pe care o adusese de la Santa Cruz. Se îmbătă până simți că moare și cântă, plânse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
curată și repede a râului, care îi întări trupul și îl însufleți... Se odihni în căldura amiezii, lângă poteci cu tapiri, aproape de familii de capibara care se jucau neliniștiți pe maluri, gata să sară în apă, dacă de pe uscat venea jaguarul, gata să alerge adânc în pădure, dacă din râu se apropia caimanul. Se înnopta când pătrunse în încâlcitul labirint de canale năpădit de armate de nuferi și de plante agățătoare cu aparență compactă, dar care se deschideau lin la bătaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
după Poitiers, Bruno pierdu controlul mașinii, un Peugeot 305. Derapând la jumătatea șoselei, lovi ușor parapetul de siguranță și, după o răsucire de 180 de grade, rămase Înțepenit. „Băga-mi-aș! Înjură el printre dinți, ah, băga-mi-aș!” Un Jaguar care venea cu 220 de kilometri la oră frână violent, fu cât pe ce să izbească celălalt parapet și plecă mai departe În vacarm de claxoane. Bruno ieși din mașină și amenință cu pumnul În direcția lui. „Poponarule! urlă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Iar un tânăr are nevoie în mod special de aer, ca să crească și să atingă înălțimea definitivă. Dar poți să‑ți faci și singur lumină, dacă n‑ai. În plus, Rainer povestește des la școală că tatăl lui conduce un Jaguar E și că a fost deja de multe ori în străinătate cu avionul - numai minciuni. Taică‑său, pe de altă parte, a afirmat de față cu martori că renumitul cântăreț de muzică ușoară Freddy Quinn ar fi fiul său nelegitim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
încifrată alternează cu versul despletit, ca-n poemele-manifest ale avangardiștilor: Haideți înlăuntru, nu vă mai zgâiți pe geam,/ Că-ncepe reprezentația./ Cu scamatori de Galbad, cu motocicliști de Dalmația/ De când așteaptă la bairam/ Străbunul știrb hipopotam./ Și chiar vărgatul prinț jaguar/ Târât de coadă prin Tartar."/ La hotarul dintre viață și moarte, dintre vis și realitate, dintre somn și veghe, zărim o lume căreia poetul încearcă să-i dea un alt nume, ca un descoperitor, sau mai corect spus creator de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]