3,184 matches
-
de descifrat, despre care, de-a lungul timpului, mai toți scriitorii au amintit - ca și cel de față, de altfel - și care vor mai aminti încă, până când această îndeletnicire nobilă va dispărea în neguri de nimeni bănuite. Îngândurarea plină de jale și de amar a acelui necunoscut, lăsat în puterea lamentațiilor și care nu va mai privi, poate, niciodată cu nădejde în viitor, nu a fost așternută aici din vreun capriciu literar al meu, ci numai și numai pentru că știu că
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
în mijlocul ei, aproape că ajunsese să nu mai facă parte din ea! „Pentru fapta mea, atunci când am săvârșit-o așa cum am săvârșit-o, mă credeam un adevărat geniu, însă știu acum cam fost doar un prost!, își zise sieși cu jale odată, lăcrimând și renunțând de tot la aroganță. Chiar nu știu cine este responsabil cu datul de pedepse pe lumea asta, dar acum eu pot spune că mă simt pedepsit cu pedeapsa cea mai aspră. Am decăzut mult, nu mai valorez nimic
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
putea spune că aduce deloc a ghișeu de instituție publică, ci a magazie-n bună regulă. O magazie zăvorâtă și neschimbată veșnic, unde nu părea să răzbată vreodată vreo veste din lumea celor vii și în aerul căreia plutea o jale adâncă, amară și de nelecuit! Ei bine, exact în acest locaș, așezată pe un scaun tare și uzat, în fața unui birouaș îngust, foarte vechi și tare hodorogit, lucra în fiecare zi, de mai bine de douăzeci și cinci de ani, Adriana, angajată
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
cu lacrimi fierbinți și amare, o zi, două zile, dar apoi obrajii încep să ți se usuce și să-ți crape, iar lacrimile din ochi îți seacă, însă nimic concret nu se schimbă, de fapt, căci tu tot cu aceeași jale grea continui să trăiești în tine. Așa stând lucrurile, în cele din urmă, el își spuse sieși: „Totuși, n-a fost nici prima și, cu siguranță, nici ultima deziluzie din viața mea!” Astfel, încercă oarecum să pășească mai departe și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
lanțuri nevăzute, zău așa! Și sunt mulți draci, sunt din ce în ce mai mulți draci, legiuni întregi de draci, și toți niște hidoși împuțiți și foarte cumpliți! Noaptea peste care tocmai am trecut, cel puțin, a fost înfiorătoare parcă prea din cale-afară; toată jalea, oroarea și păcatele de pe lume le-am resimțit adunate în ființa mea (una, până la urmă, firavă). Totul era atât de sinistru și de neguros, iar eu simțeam că nu mai rezist și că mă sufoc de tot; m am trezit
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
și plecară. Ajunși la mănăstire, fiecare își găsi un loc și, liniștiți, ascultau Sfânta Liturghie. După ce se termină tot, lumea ieși afară și ieși și ea. Cum ieși, îndată se apropie de ea o bătrână care, cu voce plină de jale, îi zise: - Te-am visat noaptea trecută. Exact așa cum ești. În aceste haine și în acest batic pe cap. Eu am foarte mulți ani de când port vina unor păcate, pe care nu le pot mărturisi, și acum sunt bătrână și
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
mahala. Îmi aduce aminte cum eram mică și ieșeam prin ploaie fără voie, cum mă întorceam plină de glod până în cap. Biata mamă, când mă vedea, îi venea să plângă. Parcă aud și acum cum zicea cu ciudă și cu jale: - Doamne, asta mai mică o să mă bage-n pământ! Eu râdeam și mă bucuram că puteam face ce doream. Știam că riscam să fiu zgâlțâită de cap de mama, dar ce era aceasta în comparație cu plăcerea de a alerga prin ploaie
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
în ultima bancă, izbucni în hohote de plâns... Își lăsă căpușorul să cadă pe mâinuțele de pe bancă și plânsul ei, care izvora dintr-un suflet sincer și credincios de copil, curmă acea atmosferă... Plângea cu toată vocea ei, cu atâta jale, de îți venea foarte greu să-ți ascunzi lacrimile, care și așa erau ascunse cu greu de ceilalți copii... Nimeni nu îndrăznea să spună nimic. Copiii se uitau toți la profesoară, așteptând să vadă ce urma să facă aceasta. Profesoara
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
înaintea Anei. El se întoarse către Ana și o certă: „Taci, Ana, ce-i cu tine? Nu ți-i rușine să plângi așa?”. Ana nici nu-l auzi, ea lăsă să curgă toate lacrimile pentru a-și putea plânge toată jalea pentru Șurca... Atunci sună clopoțelul... Profesoara se folosi de acest moment, pentru a nu arăta prea mult emoțiile din vocea ei, și zise repede: - Nu este o rușine să plângi pentru aceasta... Un copil își luă inima în dinți și
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
au ajuns aici unde suntem cu toții astăzi, dar nu și-au uitat zestrea de suflet. - Viața noastră este agățată de soare, de verdele luncilor, de drumurile colbăite, fără capăt, de dealuri și văi, încălzită de cântecul strecurat prin site de jale și de nădejdi. Oricâte necazuri s-au abătut peste șatre, niciodată nu am îngenuncheat sub stele, fiindcă mândria noastră e mai înaltă decât Cerul. - Eu știu toate aceste înțelepciuni de la bătrânul bulibașă Brandrabur, care a trăit aproape o sută de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
neichii să-ți sărut poala scurteichii... Neloooo, Nelooooo, fa!” Alex îl aplaudă: - Bravo Săndele, bravo, mai zii! - Așa pe uscat, șefu’!? - Uite, ține de la mine un pol, să ai și mâine ce bea. Săndel își îmbogăți cântecul, cu note de jale, de bucurie, de inimă albastră, dar Alex nu mai zăbovi; se întovărăși cu drumul spre căminul lui, purtând cu greu aburii condensați ai alcoolului care nu se evaporaseră încă. Când ajunse în dreptul porții, se opri câteva clipe; în sufragerie era
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
împrejurimi, apăruseră numeroși draci, care-i jefuiau, și mai și băgau frica-n oameni. Sătenii se trezeau, în plină noapte, cu dracii prin case, draci, care, după ce luau cam tot ce puteau lua cu ei, dispăreau, lăsând în urmă frică, jale și sărăcie. Furau tot ce se putea fura. În primul rând, însă, tot ce era ușor de luat, de transportat și, pe deasupra, reprezenta o valoare cât mai ridicată. Moș Tucă trebăluia, și trebăluia, într-una. La un moment dat, cine
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
din stațiune. Miruna a murit. O s-o înmormânteze în aceeași zi cu nunta cofetarei.Așa s-a și întâmplat.și, iată, acum,însoțite de două mulțimi care se intrepătrund; cei sosiți pentru nuntă se separă, în urma fanfarei care cântă a jale, bucurie și petrecere, iar ceilalți, din urma fanfarei care rupe inimile lumii cu acorduri de îngropăciune. și lumile se strecoară, una pe lângă alta, care cu bucurie, care cu tristețe. și famfarele-și unesc parcă, plânsetele, tot așa cum se unesc oamenii, în vreme ce
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
o parte. Între timp s-a luminat de ziuă. Dezastrul rulotei săracilor cutremura pe orcine venea și vedea nenorocirea. Care îi căinau, pe săracii loviți atât de crunt, de către natură; care, doar ridicau din umeri, și părăseau, locul răspânditor de jale. Cei doi și-au luat fetița de mână, au apucat ligheanul, unul de o toartă, altul de cealaltă, și au pornit a urca, încet și năucitor de triști, dealul țurluiului, cea mai înaltă ridicătură de pământ din zonă. Sus, mai
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
din zonă. Nu s-au asigurat. A fost unica lor greșeală. În momentul în care motocicliștii au ajuns la gura tunelului, din el a ieșit, în mare viteză, și rapidul internațional INTERSITI. Impactul frontal a fost fatal pentru motocicliști. O jale mare a cuprins lumea. Dar, ce folos? Vorba unuia: Jalea cu jalea și morții cu morții! Bomba de miere Un miliardar, hodorog și tâmpit, cu o curvușcă, abia ieșită de pe băncile liceale, printrun gest cât o furnică, au iascat o
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
greșeală. În momentul în care motocicliștii au ajuns la gura tunelului, din el a ieșit, în mare viteză, și rapidul internațional INTERSITI. Impactul frontal a fost fatal pentru motocicliști. O jale mare a cuprins lumea. Dar, ce folos? Vorba unuia: Jalea cu jalea și morții cu morții! Bomba de miere Un miliardar, hodorog și tâmpit, cu o curvușcă, abia ieșită de pe băncile liceale, printrun gest cât o furnică, au iascat o furtună cât un elefant, în imensul pahar cu apă, al
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
momentul în care motocicliștii au ajuns la gura tunelului, din el a ieșit, în mare viteză, și rapidul internațional INTERSITI. Impactul frontal a fost fatal pentru motocicliști. O jale mare a cuprins lumea. Dar, ce folos? Vorba unuia: Jalea cu jalea și morții cu morții! Bomba de miere Un miliardar, hodorog și tâmpit, cu o curvușcă, abia ieșită de pe băncile liceale, printrun gest cât o furnică, au iascat o furtună cât un elefant, în imensul pahar cu apă, al societății românești
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
niciodată, de una singură. Prieteniile și liniștea continua, pe urmă, până se afuma primul bâtaș. Că, de-acolo înnainte, distracția pierea. Într-o zi, primarul a primit o bâtă-n cap, nu s-a mai putut ridica de jos. Ce jale a fost atunci! Ce jale, oameni buni! Ulterior, mortul a intrat în groapă, iar casca de protecție, în legendă și tradiție. Ciocârlia, regina-mireasă Vara era caldă, frumoasă. Câmpia era înțesată cu prășitori, și în grupuri și răzleți. Marii majorități a
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
și liniștea continua, pe urmă, până se afuma primul bâtaș. Că, de-acolo înnainte, distracția pierea. Într-o zi, primarul a primit o bâtă-n cap, nu s-a mai putut ridica de jos. Ce jale a fost atunci! Ce jale, oameni buni! Ulterior, mortul a intrat în groapă, iar casca de protecție, în legendă și tradiție. Ciocârlia, regina-mireasă Vara era caldă, frumoasă. Câmpia era înțesată cu prășitori, și în grupuri și răzleți. Marii majorități a acestora nu le venea a
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
din tabele și cine i-a numit în funcție zici c-a făcut-o la mișto. Și cân' spun asta, hai c-o iert pe Ambramburica actuală, că se vede că ea-i mai aparte, mai nevinovată, așa. În rest, jale! Faptu' că ești nesimțit, hoț și ai reușit să te înhăitezi cu alte hiene ține loc de inteligență sau de orice alt merit. Iar putorile, toate țâțoasele și bulănoasele cu creieri de gâscă, da' care au făcut ca mielu' pe sub
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
depresiei din nimic! "Păi, da. Astăzi, vorba aia, știi cân' pleci d-acasă, da' nu știi când și cum te mai întorci înapoi. Am ajuns de mi-e și silă să mă mai uit la știri. Numai crime, tâlhării și jale, că d-aia se scrântesc atâția la diblă. Cică așa era și pe timpu' lu' Ceaușescu, da' eu nu cred. Noo! Es-clus! Al'fel erau oamenii și la nenorociți le era frică, dom'le, de miliție și de pușcărie. Acu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
liricoide, care ajunge până la lacrimi și dor de mama ori de cățelul din copilărie, dar și aceea a veseliei debordante însoțită de o limbariță pe măsură. La ultimele două se mai adaugă interpretarea plină de sensibilitate a unor cântece de jale de genul "De ce oare eu te-am cunoscut" sau, dimpotrivă, de melodii săltărețe, cu versificări ad hoc, care mai de care mai porcoase. Cea mai rară este aceea plată în care omul bea în cea mai deplină tăcere, fără nicio
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
de unde nu-s. Cotăm cu tata purceii șî prin fundu’ pământului, pe unde o fi ajuns nebunu’ ăla de Prâslea din basm, șî... nimic. Noroc bun purcei! Noroc o fo’ că scroafei io mai fo’ rămas trei. Grohăia totuși, a jale, ca după mort. Treaba ei. Treaba ei și doamne ajută. Ea o rămas cu grohăitu’, iar noi cu paguba. O fo’ cherit opt, măi oameni buni, ca-n filme. Plângea mama ca la prăpădirea lumii, nu altăceva. De la o masă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mine. Da’ ce s-o întâmplat?> - o întrebat cu sufletul la gură Ion Prispă. O sunat liberarea, băiete. O sunat, mai bine n-ar fi sunat. Că bucuria liberării o fost doar pentru unii. Pentru mine s-o prefăcut în jale. Nu mai spun de căpităneasă! De i-ar fi murit mama și nu vărsa atâtea lacrimi... La despărțire, mi-o udat tunica ca o ploaie de vară și alta nu. <Și de atunci ai mai văzut-o pe cucoană?> - o
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
să ne înecăm aleanul într-o ulcică cu vin. Acolo însă s-o nimerit să fie și unul cu o scripcă... Și pentru că plecau vreo doi flăcăi la oaste, scripcarul o ținea numai pe struna cea groasă de curgea numai jale din diblă. Atunci am început să bem în dușmănie parcă. Apoi ne-am răsucit câte o țigară și să te ții, băiete: beam, fumam și... plângeam!... La o vreme, Vasile numai ce scoate custura din chimir și... o înfige în
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]