2,068 matches
-
fără ca în inimile noastre să se petreacă ceva semnificativ. Până în momentul acela nu-mi înșelasem soția, iar faptul că nu i-o prezentasem pe Georgie Antoniei fusese o simplă întâmplare. Georgie locuia atunci într-un cămin pentru studente, un loc jalnic pe care nici n-am încercat să-l vizitez. Apoi s-a mutat într-un mic apartament și m-am îndrăgostit brusc de ea. Poate părea caraghios ce spun, dar cred că m-am îndrăgostit în clipa în care am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Antonia mea, eu ce-am să mă fac fără tine? Expresia de concentrare dureroasă de pe fața ei se accentuă și apoi se risipi pe neașteptate, Antonia scoase un țipăt și izbucni în plâns. Scăldată în lacrimi arăta de-a dreptul jalnic. M-am apropiat și ea și-a lăsat încet capul pe umărul meu, fără a-și acoperi fața cu mâinile. Lacrimile ei picurau printre noi doi. Știam că ai să fii bun, spuse ea după un timp. Faptul că ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ci din teama de a nu da dovadă de prea multă supușenie. Simțeam nevoia să mă retrag pentru a mă înveșmânta din nou în zdrențele demnității și rațiunii mele. „Ei” mă lăsaseră gol pușcă. Acum speram să-mi recompun o jalnică aparență de respect de sine jucând, în fața lui Rosemary și Alexander, rolul soțului înșelat. Exprimat mai simplu, aveam nevoie de timp ca să mă pot gândi. Exprimat și mai simplu, aveam nevoie de timp ca să pot simți. Acum începeam să cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
noastră dobândise brusc înfățișarea unui magazin de antichități de bună calitate. Lucrurile adunate acolo nu se mai legau. E ciudat cum durerea a lucrat în primul rând și în mod direct prin obiecte ca și cum acestea ar fi devenit brusc simbolurile jalnice ale unei pierderi pe care încă n-o puteam cuprinde în ansamblul ei. Ele știau și se tânguiau. Pierderea Antoniei însemna parcă pierderea imposibilă și irevocabilă a tot ceea ce însemnase siguranță și căldură; și tot ciudat era și faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
îmi provocau cuvintele ei. M-am gândit că aceasta era prima evaluare pe care mi-o făcea o persoană străină, de când îmi luasem în primire în mod oficial statutul de bărbat încornorat, și m-a iritat, pentru câteva clipe, postura jalnică în care apăream. Cu siguranță nu era deloc momentul potrivit să-i fac servicii lui Palmer. Am înaintat tăcuți spre mașină trecând prin mijlocul unei mulțimi fantomatice și ușor isterice, alcătuite din oameni care plecau sau soseau, sau așteptau trenuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
-le ca pe ceva pieritor, mai mult chiar, ca pe ceva deja pierdut, dezintegrat, golit de sens și care urma să fie mutat de acolo. Mâine eu și Antonia aveam să împărțim între noi aceste obiecte ca pe o pradă jalnică, pentru a fi ascunse prin dulapuri, ca niște secrete urâte, sau pângărite de eticheta unui agent de licitație. Am lovit ușor paharul din sticlă de Waterford, iar în clinchetul său am auzit ecoul unui glas care-mi spunea: Am impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ridicase în picioare și se privea în oglinda de poșetă. Își dăduse cu puțină pudră pe nas și acum își ștergea fața pe care i se vedeau încă urme de lacrimi. Își scoase eșarfa de pe cap și scoase un oftat jalnic. Arăta mizerabil. — Hai, dragă, fă treaba ca lumea, spuse ea. Pune lucrurile la locul lor. Parcă își mai revenise și ieși din cameră să dirijeze oamenii. Peste câteva minute își făcură apariția doi uriași care aduceau biroul Carlton House pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
cea mai groaznică experiență din viața mea, mi-era clar că nu Îmi rămânea de făcut altceva decât să mă fac invizibil, cât mai invizibil. Așa că m-am așezat pe un scaun și am cotrobăit prin buzunare. După câteva Încercări jalnice, am reușit să-mi aprind o țigară. Imediat, Else Oloaga se deplasă spre proiector, cărând filmul serii În poală. Era același film, Refugiu, pe care Îl difuzam Încă o săptămână. Acționă mânerele (care arată ca niște bețe de schi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
rugau frumos pe domnul Maier să-i lase să se mute. De Îndată ce Începea jocul, nu aveam voie să ating mingea nici măcar o dată - până la sfârșit, când Fischl mi-o pasa cu o neașteptată bunăvoință. Din păcate era o pasă atât de jalnică, Încât Winkler, care juca În cealaltă echipă, reușea să-mi bage un cot În stomac și să-mi sufle mingea. De parcă aș fura dulciuri de la o fată, reflectă uitându-se la Greta Harassowitz care continua să sară coarda cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și Anul Nou - pentru Molly Beese, „asul zborului“, care s-a sinucis cu doi ani În urmă - m-am Întâlnit cu femeia pe care Anton avea impresia c-o văzuse pe vasul acela cu turiști. Slujba a fost o treabă jalnică, cu fețe posace și văluri murdare. Femeia stătea lângă mormânt, Însoțită de o persoană pe care n-o recunoșteam, În timp ce eu tremuram cu Anton În ultimul rând, sub o umbrelă exasperantă, care arăta ca o pânză Întinsă de spițe. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
străzii. În această zi de Rosh Hashanah, însă, totul e pe dos și, dacă taică-meu plânge în bucătărie, acolo unde ar trebui să fie mama - și dacă o face fără a se pune la adăpostul ziarului, cu hohotele astea jalnice - e din cauză că mama zace în spital, în convalescență după o operație: acest detaliu explică singurătatea lui apăsătoare din ziua de Rosh Hashanah și faptul că tânjește așa de mult după afecțiunea și supunerea mea. Totuși, în acest moment din istoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Și, în loc să vă mai văicăriți din cauza celui care la paișpe ani refuză să mai calce vreodată într-o sinagogă, în loc să vă tânguiți din cauza celui care a întors spatele glorioasei epopei a poporului său, mai bine ați vărsa lacrimi pentru înseși jalnicele voastre făpturi, zău, care molfăie și tot molfăie la nesfârșit strugurele ăla acru al religiei! Evreu evreu evreu evreu evreu evreu! Îmi iese pe nas, epopeea asta a evreilor chinuiți! Faceți-mi și mie o favoare, dragii mei conaționali, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
eu parte a unei multitudini fragmentate? Într-un limbaj obișnuit și simplu, sunt sentimentele senzuale ale lui Alexander Portnoy fixate pe fantazările lui incestuoase? Ce crezi, doctore? Să se fi lovit alegerea mea obiectuală de o restricție chiar atât de jalnică? E adevărat că sentimentul senzual se poate manifesta liber numai dacă obiectul sexual îndeplinește condiția degradării mele? Auzi, așa se explică, oare, preocuparea mea pentru șikse? Da, dar dacă-i pe-așa, cum să-mi explic weekend-ul acela petrecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
II, când doi nefericiți au fost săltați de organe din ordinul intempestiv al premierului, trecând prin polemica nocturnă a șefului Guvernului României, la OTV, cu masonul-fantomă Olimpian Ungherea, trecând peste nenumăratele glumițe stupide și improprietăți de limbaj și sfârșind cu jalnicul circ al anticipatelor și remanierii, e tocmai faptul, pentru mine limpede, că dl Năstase e un prost politician. Esența prizei sale actuale la mase constă în aparițiile spilcuite, în ștaiful afișat continuu, în cravata sa sugerând că e crescută din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
Saddam. Iată de ce nu mă tem de vreun atentat irakian. Iată de ce hăituirea și expulzarea, de către poliția vigilentă, a periculoșilor irakieni de prin angrouri, care vindeau și ei o măslină, niște papuci și o basma, mi se pare un spectacol jalnic. Pe plan local, în schimb, pot să apară, prin fenomenul de rezonanță psihotică, de care vorbeam în cazul Liceului „Jean Monnet”, feluriți teroriști mioritici cu grenadă, cărora le intră creierii în vibrație după atâtea avertismente ale apărării civile. Dar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
degeaba. Frumusețea cruciitc "Frumuse]ea crucii" La Săpânța, nu numai timpul face gloria kitschului. De regulă, timpul e considerat un judecător nemilos și drept în artă. Se spune că impostura ține cât contemporaneitatea „artistului” în chestie, apoi o înlătură valoarea. Jalnică diversiune. Impostura poate străbate veacurile, în vreme ce valoarea poate muri necunoscută într-un colț. Mai mult, timpul poate naște artă din nimic. În crucile colorate, împodobite cu versuri, din Cimitirul Vesel, e tot atâta artă cât în ștergarele, puse pe vremuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
Înainte să o iau iar de la capăt, și uneori nu puteam să aștept nici măcar atît. Strîmbați cumva din nas ? Bănuiesc că dumneavoastră vi se pare că e vorba de un caz mai degrabă vulgar de dependență sau, poate, de simptomele jalnice ale unei tulburări obsesiv-compulsive clasice, și nu e nici o Îndoială că aveți dreptate. Însă conceptul dependenței nu e atît de complex, suficient de complex și de puternic pentru a descrie această foame. I-aș spune mai degrabă dragoste. Primară, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
făcut una cu peretele de un val de huiduieli și perne grele.) Mă descurc mai bine la replicile În care Macbeth vorbește despre faptul că viața e o poveste spusă de un idiot, și care nu Înseamnă nimic : cîteva chițăituri jalnice se potrivesc destul de bine aici. Ce clovn penibil ! RÎd, ca să nu plîng - un alt lucru pe care nu-l pot face, desigur. Ce-i drept, nici de rîs nu pot să rîd, decît În capul meu, acolo unde e mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
unde merg, zise Rowe. — E mai bine așa. O să-l găsim la Întoarcere. Nu cred c-o să stăm mult. Pe măsură ce taxiul se Îndepărta, silueta lui Jones se pierdea printre autobuzele și bicicletele ce treceau pe stradă, contopindu-se cu figurile jalnice ale altor pietoni londonezi, pentru a nu mai fi văzut niciodată de cei ce-l cunoșteau. CAPITOLUL IV O SEARĂ LA DOAMNA BELLAIRS „Or fi și pe-aici ca și aiurea balauri la fel de veninoși ca și cei din poveștile mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
absurd... Inima Îi bătea atît de tare și mintea Îi era atît de amețită, Încît la Început nici nu fu În stare să privească fotografia. „Nu sînt eu acesta“, Își spunea privind fața slabă, cu ochii triști, dar bărbierită, a jalnicului individ din fotografie. Nu, nu exista nici o potriveală Între amintirile sale din tinerețe și acest Arthur Rowe căutat de poliție pentru a fi interogat În legătură cu... Doctorul Forester rupsese fotografia din ziar fără textul explicativ... „E cu neputință să fi decăzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
În care se țin de obicei alimente. Omul Îi săltă lesne, cu vîrful cazmalei, capacul bătut În cuie și un săpător se apropie cu un felinar. Atunci Începură să apară, unul cîte unul, fel de fel de obiecte disparate, aidoma jalnicelor relicve trimise de un comandant de companie familiei vreunuia dintre soldații căzuți În luptă. Numai că printre aceste obiecte nu se aflau nici scrisori, nici fotografii. — Doar lucruri pe care nu le-au putut arde! zise domnul Prentice. Într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
dat un comision mai gras. Desigur, pașapoartele nu sunt singurul exemplu al proverbialei «eficiențe» românești. Vă amintiți de telefoanele publice cu fise, care au împânzit orașele în anii ´91-´92? Instalate în așa-numitele cabine tropicale de plexiglas, fără pereți, jalnicele aparate veneau tocmai din Africa de Sud, care, chipurile, le vânduse mai ieftin și în condiții de finanțare «acceptabile». Unde au ajuns ele după numai cinci-șase ani de funcționare? Desigur, la fiare vechi, dacă nu cumva la gunoi. Dar aparatele de marcat
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
I-am dat un cap în față, spărgându-i buzele. Îi ridicasem fusta. I-am smuls și chiloții, rupându-i, și mi-am băgat genunchii între picioarele ei. M-am mai mișcat puțin, fără să țin cont de urletele (destul de jalnice, de altfel) pe care le scotea fata și mi-am îndesat pula în vaginul ei. Am futut-o încet, aproape romantic, în tăcere. Și ea tăcea. Mi se părea că eram cumva complici. Treaba a durat mai mult decât mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
pijama, buimac, nu reușesc să scot nici un sunet, deși fac eforturi să-mi mișc fălcile, ca un chitic înghesuit în grilaj, la doi pași de cișmeaua din care picură apă. Îhhh... Abia acum bag de seamă că are o coadă jalnică și cam scurtă, de sfoară împletită. Și coama e rară, a adăugat cineva, nu grozav de priceput, niște fire scămoșate. - Da, la început mă umflam, aproape-mi plesneau foalele, se făcea în stomac o pastă grețoasă de celuloză, aproape că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ca un fugar ce era, unei mici corăbii de pirați bețivi ce eșuase, Într-o noapte fără lună, la intrarea În golful din San Juan, Puerto Rico. Ziua următoare, tunurile fortăreței din El Morro se amuzaseră efectuînd exerciții de tir asupra jalnicului corp al nefericitei nave, pînă ce reușiseră să o preschimbe Într-un morman de așchii, În vreme ce rechinii dimprejur se desfătau cu un delicios banchet de pirați abțiguiți, care se azvîrleau În apă ca apucați de streche, Încercînd să scape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]