963 matches
-
aici. Omul, corect, ne duce chiar până în Berceni. Coborâm și mă cotrobăi intens prin buzunare. El se uită la mine cu aerul că atunci mă văzuse prima oară: Lasă, lasă, nu-i nevoie! V-am adus pentru că o văzusem pe japoneză prin Cluj. Se cuvine să fim ospitalieri. Așa o fi! Tăiem bezna spre bloc. Nu e păcat că am lipsit atâta timp dacă tot am plătit chiria? Zău, parcă nu-ți mai vine să ieși din casă decât să duci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
vadă ce citeam și m-a invitat la o plimbare în parc, după închiderea bibliotecii. Ce era rău în asta? Am acceptat, deși pantofii ei butucănoși, cu o talpă de 10 cm mă inhibau. Parcă erau coturni grecești sau geta japoneze. Deci am ieșit cu puștoaica înălțată artificial cu un cap peste mine. Ca să reduc ridicolul, m-am trântit pe o bancă. Nu prea i-a convenit: era ahtiată după mersul pe jos. Avea un fular remarcabil, care o vindeca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
apele miticului râu Tangus. Faima acestor spade europene, putea fi egalată numai de teribila sabie curbă asiatică, din oțel de Damasc, renumitul agen clich, aceasta, desigur, în contextul istoric în care nu se cunoștea nimic, absolut nimic, despre fenomenalele katana japoneze. Da..., da..., da..., dar se manifesta, cumva, în șuvoiul compact al hermeneuticii, un element nelalocul lui, un fapt supărător, un ce, pe care Fratele îl intuia frustrant, nereușind să și-l clarifice. Drept pentru care, se decide să treacă din
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
acoperișul în zig-zag, cu ferestre rotunde spre care duc jgheaburi ciudate, albite de făină. Lumpă stătea toată ziua cocoțat pe gard, pentru că muncitorii de-acolo îl mai trimiteau după vreun ziar sau după țigări, îi dădeau în schimb câte o japoneză rumenă sau o chiflă fierbinte, pe care țigănușul le îmbăia cu gura lui știrbă și o oră întreagă. Clădirea fabricii de pâine este dominată de un coș de cărămidă mai înalt decât blocul nostru, care se ridică, gros și roșu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
drept, în schimb, își adusese, cine știe de pe unde împrumutate, o umbreluță de dantelă galbenă, cum nu văzusem nici una din noi niciodată, și un evantai rabatabil, cu care-și ascundea jumătatea de jos a feței și își îngusta ochii ca japonezele, cu obrazul lipit de umărul ridicat. Mi-era al naibii de dragă, roșcata! Pe pieptul bluzei albe, scrobite, purta o dalie portocalie. Am așteptat-o iar pe Puia mai bine de-o oră, dar n-a apărut. Nimeni, nici Balena, nu știa
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
japoneza, nu voi ajunge niciodată un mare orientalist!... - Bine, dar dumneata trebuia să-i răspunzi că vrei să studiezi numai limba chineză... - Așa i-am spus, dar nu l-am convins. Pentru că, chiar în acest caz, tot trebuia să învăț japoneza și o seamă de limbi și dialecte sud-asiatice... dar nu asta a fost important, ci altceva. Când i-am spus că studiez chineza de cinci luni, s-a îndreptat spre tablă și a scris vreo douăzeci de caractere, apoi mi-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
v-ați despărțit, adăugă cu un zâmbet trist. Atunci nu se supărase. Îi plăcea Nicodim, era un moldovean bun, cinstit și molcom. - Nu, domnule Nicodim, manualul de limbă japoneză n-are nici o legătură cu despărțirea noastră... - Dar de ce manualul de japoneză? îl întrebă surprins Nicodim. - Credeam că la asta te refereai, la zvonul care circulă prin târg... - Adică?... - Adică, se spune că, întorcîndu-mă acasă cu un manual de limba japoneză și văzîndu-mă că deschid imediat caietul și încep să învăț, Laura
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
apoi cu fața, își vârî mâna în buzunar și scoase ceva, două fragmente mici, albe, pe care le ținu în palmă. Adăugă: — Am spart asta, m-am înfuriat și am spart-o, dar poate fi reparată. Vezi, figurina asta mică japoneză, din fildeș, un om cu un pește, de fapt un pescar cu coșul, uită-te sub piciorul lui și observă cu câtă migală sunt redate faldurile veșmântului - i-am rupt capul, dar poate fi reparat. Asta-i de făcut, totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
a naționalității impus de competiție, individuală și de echipă (gimnastică, scrimă, fotbal) de fapt, un criteriu dependent de valoarea economică (echipa de fotbal a Franței e compusă din negri, pentru americani la Vancouver la dansul pe gheață a concurat o japoneză). C. Funcția cognitivă a motricității sportive reprezintă pentru sportiv și public o formă de explicare a lumii, similară religiei, o formă mitologică prezentă în sport, cu o marcată orientare antropo - morfică, proiectând caracteristicile existenței umane (prima existență la care cunoașterea
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
modestia și franchețea tizului său. Tomoe, în schimb, semăna perfect istoricei Tomoe Gozen care a luptat neînfricată alături de stăpânul ei, Yoshinaka Kiso. Era isteață și nu-i plăcea să sufere nici o înfrângere. Pe scurt, ea a fost crescută în maniera japonezei din zilele noastre. Takamori considera că sora lui era mai drăguță decât multe alte fete de seama ei. Când nu era furioasă sau bosumflată, era chiar agreabilă, dar nu avea nimic din sensibilitatea japonezei clasice, ai cărei ochi se umezeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
ea a fost crescută în maniera japonezei din zilele noastre. Takamori considera că sora lui era mai drăguță decât multe alte fete de seama ei. Când nu era furioasă sau bosumflată, era chiar agreabilă, dar nu avea nimic din sensibilitatea japonezei clasice, ai cărei ochi se umezeau când privea stelele sau care ofta nostalgic la vederea unei violete. Tomoe n-a fost însă întotdeauna așa cum e acum. Când era mică, își ridica mânuțele de culoarea frunzelor de arțar toamna, și striga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
colecția de timbre. — Dar cine-i Haruko Hona? Nu e nici o Haruko Hona. Uită-te aici! Takamori i-a arătat ultimul rând de ideograme îngrozitoare, ce semănând cu un șir de broaște țestoase care traversau pagina. — „Numele meu, scris în japoneză, se poate citi Haruko Gasuton“. Tomoe și-a dat imediat seama unde era greșeala la cuvântul „scris“, dar nu a descifrat cu ușurință cuvântul „Gasuton“, atât de departe erau ideogramele de reprezentarea sunetului respectiv. — Gaston Bonaparte. Numele de familie e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
stătea în ușa bucătăriei, bătându-se cu palma peste gâtul înțepenit. Adusese cu el o listă cu peștele pe care-l avea de vânzare în ziua aceea. — Ce-o să te faci? Dacă e străin, n-o să-i poți vorbi în japoneză. Cred că va trebui să înveți măcar câteva cuvinte englezești. — Ce tot spui? Știu destulă engleză ca să mă descurc. Iritată, Mă-chan zăngănea zgomotos vasele în chiuveta din bucătărie. — A, da? zise el. — Fisherman back. — Ce naiba zici acolo?... Nici măcar atâta engleză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
-i veni în minte a fost actorul francez Fernandel. Tomoe nu reușea să găsească la el nimic care să o facă să vibreze cât de cât. — Sora mea. Și Takamori păru șocat când se întoarse ca să o prezinte. — Îmi înțelegeți japoneza? întrebă îngrijorat Gaston. — Înțelegem, bineînțeles. Gaston întinse mâna stângaci și strânse cu putere mâna fetei. Strângerea de mână o făcu să se gândească iar la un cal. Abia a reușit să-și înăbușe zâmbetul amar. Își dădea foarte bine seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
de el. Takamori, râzând, îi răspunse simplu: — Cum, nu știi? Mai întâi trecem de vamă și apoi luăm un taxi. Ai grijă să plătești, bine? Tare ar fi avut Tomoe poftă să-i ardă un șut. — Gaston. — Da. — Îmi înțelegi japoneza? — Da. Da. — Atunci hai să ieșim de aici! Unde-ți sunt bagajele? Gaston arătă spre sacoșa din pânză. — Asta-i tot? întrebă Takamori mirat. — Da, zise Gaston dând din cap. În cală, care nu avea mai mult de cincizeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
el dintr-o săritură și îl lovi în stomac și în genunchi cu mâinile și cu picioarele. Uriașul Gaston se chirci, gemând. — Oh, non, non... Tu m’a fait mal. — Ticălosule! Din cauza durerii cumplite, Gaston părea să fi uitat toată japoneza pe care o știa. Stătea chircit și suferea îngrozitor. Nishino l-a atacat și a doua, și a treia oară. Trecătorii priveau scena, încercând sentimente diferite: o milă teribilă pentru Gaston, dar și o plăcere amestecată cu dorința arzătoare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
ciudat în cameră... Nu era miros de tencuială sau de vopsea. Mai persista încă mirosul de bărbat și femeie care tocmai părăsiseră încăperea. — Domnule străin, aici se plătește anticipat, i-a explicat fata și a rostit cuvântul „bani“ și în japoneză, și în engleză, ca să se asigure că a înțeles. Există probabil și cupluri lipsite de bun-simț care o șterg fără să plătească, după ce și-au terminat treaba. Ca să evite astfel de situații se cer banii anticipat în hoteluri ca acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
fost scos din hotel de ceafă, ca o pisică. Ce nerușinare din partea unui terchea-berchea să vină în ajutorul altora. Înainte de a părăsi hotelul, „generalul Tōjō“ l-a muștruluit zdravăn. — De ce-ți vâri nasul în treburile altora când nu știi japoneză? Cuvântul shōben, după cum aflase el atunci, avea două înțelesuri. Din nefericire, el știa doar sensul dat de dicționar, sensul fiziologic. În franceză i se spune „pipi“. „Generalul Tōjō“, gesticulând și ocărându-l, i l-a explicat și pe celălalt: când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
de groază americane. În plus, poliția era pe urmele unor străini care se vânturau prin Tokyo pentru contrabandă și trafic de droguri. Și erau mulți în ultima vreme. — Ce statură, Kimie! Ne-ar trebui și nouă așa ceva, nu? Vorbeau o japoneză de mahala pe care Gaston n-o învățase din cărți. Nu prea înțelegea ce vorbesc, dar deducea. Mai mult decât conversația lor însă, îl tulbura faptul că femeia cea grăsuță ca un pepene, care se așezase lângă el, își plimba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
pentru că nu-și putea imagina cum se va purta respectivul cu un străin necunoscut. E adevărat că femeile fuseseră bune cu el, dar după experiența pe care o avusese în Shinjuku, și-a dat seama că știe atât de puțină japoneză încât, dacă nu este foarte atent, poate face oricând o gafă. Totuși s-a hotărât să nu fie suspicios, indiferent de modul în care se purta cu el cel pe care avea să-l cunoască. Chiar dacă va fi înșelat, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
de dumneavoastră“. Dacă femeia aude așa ceva, poți fi sigur că n-o să te contrazică. Mă înțelegi, domnule Gas? Deoarece Gaston nu răspunse, bătrânul zâmbi mândru, dezgolindu-și dinții îngălbeniți. — Una din concluziile studiului meu este că nu există nici măcar o japoneză care să nu considere că bărbații le fac pe femei să sufere, că se profită de ele. Toate gândesc la fel. Bătrânul continuă, explicându-i și alte tehnici ale cititului în palmă. Dacă clienta este o fată tânără, trebuie folosită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
adopți tactica asta, pentru că orice tânără de la oraș consideră că e mai sensibilă decât oricine altcineva și că e cu totul deosebită. Poți face un pas mai departe spunându-i: „Sensibilitatea dumneavoastră exagerată este sursa unei mari și permanente suferințe“. Japonezele iubesc foarte mult cuvântul „a suferi“ și le place să se considere figuri tragice. Opt din zece vor fi de acord cu o astfel de observație, spuse apăsat bătrânul Higurashitei. Se mai întâmplă ca vreo studentă care a băut sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
în anumite zone... de altfel, în toată Japonia... și fiecare zonă e sub aripa protectoare a unui gangster... Ești străin, dar dacă vei lucra pe-aici o vreme, trebuie neapărat să te prezint. Gaston nu prea înțelegea ce-i spunea. Japoneza este și așa dificilă, dar bătrânul folosea și multe cuvinte pe care Gaston nu le auzise în viața lui. La început, nevrând să rănească sentimentele bătrânului, blândul Gaston a dat din cap ca și când înțelegea, dar a renunțat în cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
luminat doar de palida lumânare, s-a învăluit într-un zâmbet ciudat. Ajută-mă străine! Deoarece Gaston nu spunea nimic, a continuat: — Am nevoie de ajutorul dumneavoastră. Am pană de cauciuc și trebuie să schimb roata... Gaston nu știa suficientă japoneză ca să-și dea seama că omul devenise, subit, foarte politicos. — Ajutați-mă, vă plătesc. Lui Gaston a început să-i fie teamă. Instinctul funcționa. Dacă mergea cu el, se putea întâmpla ceva îngrozitor. Gândindu-se la asta, s-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
îngrozitor e să fii bolnav. Înțeleg ce trebuie să simțiți din cauza execuției fratelui dumneavoastră, dar chiar așa, nu trebuie. Să urăști oameni... să urăști... Sunteți într-un mare impas... Nu se poate... nu trebuie. Ce nu reușea să transmită cu japoneza lui sărăcăcioasă, încerca din priviri. Nu... nu trebuie. Endō îl țintui pe Gaston cu privirea. Bineînțeles că ceva din ce încerca Gaston cu atâta disperare să-l facă să înțeleagă a atins și coarda sensibilă a lui Endō. În cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]