596 matches
-
să se fi ivit din burta umflată a cămilei moarte. Trecu pe lângă el, după ce-i aruncă o scurtă privire pentru a se asigura că nu prezintă nici un pericol, împinse cu piciorul mitraliera grăsanului, îndepărtând-o, și se îndreptă grăbit spre jeep, unde căută nerăbdător, până găsi un bidon cu apă și bău îndelung, fără să-și ia privirea de la rănit. Bău, lăsând lichidul să i se scurgă pe gât și pe piept, înecându-se și tușind, dar bând din nou, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
a mașinii. Se odihni puțin, pentru că efortul fusese prea mare, apoi îi scoase lui Abdul, care încă nu-și revenise, hainele, vălul și turbanul, și se îmbrăcă. Când termină, se simți sfârșit. Bău din nou și se întinse la umbra jeepului, alături de corpul caporalului Osman. Adormi imediat. După trei ore, îl trezi fâlfâitul de aripi al primilor vulturi. Unii intraseră deja în măruntaiele animalului mort, iar alții începeau să se apropie timid de cadavrul soldatului. Privi spre cer. Păsările de pradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
bea și constată că în mașină erau două bidoane pline cu apă, unul cu benzină și mâncare suficientă. Se gândi îndelung; știa că trebuiau să plece de acolo cât mai repede, dar habar n-avea cum să pună în mișcare jeepul, care, în mâinile lui, era doar o grămadă inutilă de tinichea. încercă să-și aducă aminte. Locotenentul Razman conducea un vehicul identic și-i atrăsese atenția felul în care întorcea volanul într-o parte și-n alta și cum apăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
duhoarea cadavrelor începea să devină insuportabilă și vulturii se transformaseră într-un nor împotriva căruia era inutil să lupți. Zări în primul rând coloana de praf care se ridica spre vest apropiindu-se cu repeziciune și, când se urcă în jeep și încercă să studieze mecanismul mitralierei, hotărât să se apere, văzu pata cenușie, compactă a unui nou vehicul ce venea din sud, mai încet și mai greoi, pe a cărui turelă se afla un tun ușor cu tir rapid. Vederea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
oaspetele lui reușise să-l înfrângă. își luă pușca și înaintă până la marginea hamadei, fără să caute protecția stâncilor sau tufișurilor, în timp ce Abdul-el-Kebir rămase în spatele său, în afara bătăii gloanțelor. își pregăti arma și așteptă, calculând distanța și momentul în care jeepul avea să ajungă în bătaia puștii, dar când putu să vadă perfect soldații și șovăi, cu arma pregătită, dacă să-l doboare pe șofer sau pe cel ce se pregătea să-și încarce mitraliera, răsună în depărtare o explozie, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
lovit în plin și oprindu-se pe loc ca și cum s-ar fi izbit de un zid invizibil. Un cadavru ciopârțit zbură la peste patruzeci de metri, altul se dezintegră ca și cum n-ar fi existat niciodată și, în câteva secunde, din jeep nu rămase decât o grămadă de fiare fumegânde. Gacel Sayah, inmouchar din neamul Kel-Talgimus, supranumit Vânătorul, rămase împietrit, uluit, incapabil, poate pentru singura dată în viața lui, să înțeleagă ce se întâmpla în fața ochilor săi. în cele din urmă, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
o onoare pentru mine să vă escortez până la postul militar și să-l însoțesc personal pe președintele Kebir până în capitală... începură să meargă încet spre vehicul și, în trecere, Gacel nu putu să nu arunce o lungă privire spre resturile jeepului distrus, care mai fumegau încă. Noul-venit îl văzu și clătină din cap. Suntem o țară mică, săracă și pașnică, dar nu ne place să ne calce nimeni granițele. Când ajunseră lângă corpul încă inconștient al lui Abdul-el-Kebir, îl examină cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
cineva pe lumea asta... ar fi în stare să traverseze locul ăsta blestemat! Gacel zâmbi. — Permite-mi un sfat, spuse. Ferește-te de Tikdabra! După trei ore de drum, atinse ușor brațul ofițerului. — Oprește, îi ceru. Acesta se supuse, oprind jeepul, și ridică mâna pentru ca tancheta care-i urma să se oprească la rândul ei. — Ce s-a întâmplat? vru să știe. — Cobor aici. — Aici? se miră, aruncând o privire dezorientată întinderii de pietre și tufișuri. Ce vrei să faci aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
că are noroc de bani, Mirelo, adică bani din ăștia, din care să-și țină cele două familii; bani de benzină, de bere, de țigări bune, de câte o ieșire la iarbă verde... Nu bani din ăia de vile, de jeepuri ori sejururi la Paris. Uite că ea n-a avut noroc să atârne la bani din ăia, deși de bună seamă c-ai fi meritat, Mirelo, chestia asta o cam râcâia pe suflet, păi, la prezența și aspectul ei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
roiuri de țânțari peste ghetourile de blocuri din plăci de beton coșcovit de igrasie. Umbra lui lunecă printre mașinile parcate bot în bot pe trotuare și printre mașinile hurducăind prin gropile cu apă puturoasă - Dacii concurând cu Mercedesuri fumurii și jeep-uri - sicriele de lux ale țigăniei săltând prin zarva de muzici încrucișate, revărsate din boxe agățate în balcoane. Toată lumea să audă și să vadă ce ai și ce-ți place. A avea mai cu seamă pentru a arăta - fala manelelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
văd toți turiștii aceia mestecând cu plăcere, îndesând mâncarea sănătoasă în stomacurile lor flămânde, am impresia că trăiesc într-o altă lume, ce mă așteaptă pe mine astăzi este complet diferit de ceea ce îi așteaptă pe ei, nici plimbări cu jeepul, nici picnic în sânul primăverii, nici înot în piscină, mă așez la o masă micuță, de două persoane, nu există mese pentru persoane singure, privesc peisajul luminos, pe care furtuna l-a descoperit în urma sa, văile sunt albastre ca marea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
În care locuiești. Lehamite În intersecție, o povestire terminată, a fost scrisă Între sfîrșitul celui de-al Doilea RĂzboi Mondial și 1961. Lehamite În intersecție Ajunseserăm la răscruce Înainte de prînz și Împușcaserăm din greșeală un civil francez. CÎnd văzuse primul jeep o luase la fugă pe cîmpul din spatele fermei din dreapta noastră. Claude Îi ordonase să se oprească și, pentru că fugea În continuare, Red l-a Împușcat. Era primul om pe care-l omora În ziua aia și era foarte mulțumit. Crezuserăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
tu. Claude, ascultă-mă. Bagă-i actele la loc și nu te atinge de bani. — O să-i ia altcineva. Da, dar tu n-o să-i iei. O să ne vină destui bani de la friți. Le-am zis apoi unde să lase jeepurile și unde să pună capcana, după care l-am trimis pe Onésime să traverseze cele două drumuri, să intre În estaminet-ul distrus și să vadă ce se mai petrecuse pe drumul de retragere. Trecuseră destul de puține și numai pe drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
relaxaseră. Nu se Încordaseră și nici nu se strînseseră pe volan. Mitraliera Își Începuse tirul Încă dinainte ca brațele șoferului să se Înmoaie și mașina intră În șanț, vărsîndu-și ocupanții cu Încetinitorul. Unii rămĂseseră Împrăștiați pe drum și al doilea jeep intră Între ei Încet, cu atenție. Unul s-a rostogolit și altul Începuse să se tîrască și, În timp ce eu Îi priveam, Claude Îi Împușcă pe amîndoi. — Cred că l-am luat În cap pe șofer, spuse Fred. — Nu te da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Cred că l-am luat În cap pe șofer, spuse Fred. — Nu te da prea mare. — De la distanța asta trage puțin prea sus. Așa că am ochit cît de jos am putut. — Bertrand, Îl strigai pe șoferul celui de-al doilea jeep. Ia-ți oamenii, te rog, și strînge-i pe Ăștia de pe drum. Adu-mi tot ce-i Feldbuchen și tu ține banii ca să-i Împărțim. Scoate-i repede. Red, du-te și ajută-i. Aruncați-i În șanț. CÎt a durat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
fi putut prinde erau nefericiți rămași de izbeliște. — Dezamorsați minele, după care strîngem și ne Întoarcem la fermă ca să aranjăm tot. Putem să oprim accesul la drum din partea aia, cum scrie la carte. Erau Încărcați și foarte veseli. Am lăsat jeepurile unde erau și ne-am spălat la fîntîna din curtea fermei, după care Red ne-a luat pe mine, pe Claude și pe Onie, ne-a turnat tinctură de iod și sulfamidă pe tăieturi și zgîrieturi, iar apoi Claude s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Mamă, zic eu, iată și prima excursie cu grupul. Daisy se hlizește. — În Croydon, zice ea. Ce grozavi suntem. Adică, nu puteam și noi să mergem până la Calais și să ne întoarcem cu provizii de pileală ieftină? Urcăm cu toții în Jeepul Charlottei. Binefacerile maternității, combinate cu mulți bani, rezultă în aceea că Charlotte conduce un Range Rover uriaș și inutil, în care trebuie să te cațări ca într-un tanc. Dar trebuie să recunosc că e oportun să ai o mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
ghișeu mormăie: după ce că îi mai dă și restu’, uite ce face nebunu’! Oricum, o spun doar cu jumătate de gură. Așa au fost educați - să se ferească ca de dracu’ de vorbele răspicate. Cei curajoși, întreprinzători sunt la suprafață, în Jeep-uri, foști securiști, acum businessmen. Mereu grăbiți. Sunt multe de furat, de vândut, de cumpărat. Oameni serioși, cu trei rânduri de dinți. Între Televiziune și Victoriei, fondul sonor este asigurat de un tânăr în pijamale, gârbovit și desculț. - Oameni buni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
maladii: nici lumea literară, unde o generație reușește chiar performanța de a intra în dicționare / încă înainte de a intra în literatură, cu atât mai mult nici clasa politică, democrația de cabaret, alcătuind latrina latină a patrioților bicamerali, / care scriu cu jeepurile lor și cu supa săracului / istoria neamului, și nici guzganii în rasă, molia cu patrafir, care își dă mâna cu bastoanele de cauciuc, încât perspectiva e fără scăpare: Între cruce și bâtă - iată istoria! - / trâmbița profetului sună-n pustiu! Trecut
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
este într-o altă poveste... Peste toată nebunia în care Se fabrică istoria acestei / clipe, cuprinzând, la grămadă, scrumbiile electorale, lăturile ideologice, sarmalele împărțite prin toate piețele, în stare să asigure orice victorie a democrației care își arată degetul din jeepuri, poetului, lacom de toate florile de cireș (Prin inima mea trece toată grădina (...) / Pe toate le-am strâns în inima mea), îi rămâne opiul artei și, ca antidot la Urletele de lup care meterezele par să le surpe, dragostea. Însuși
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
perfecte... „Darling“, reuși să spună, dar se opri aici și glasul Îi tremură, fiindcă, privind peste umărul lui Altamira, Îl văzu pe Juan Lucas stînd de vorbă Înflăcărat cu suedeza, care-l asculta fericită, povestindu-i probabil călătoriile lui cu jeepul de-a lungul Braziliei, Îl cunoștea bine, avea expresia lui obișnuită la Începutul petrecerilor, Susan văzuse de multe ori expresia asta, dar adresată ei, nu altei femei. „Juan Lucas se poartă Îngrozitor, Ernesto: nu știu cît mai are de gînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
asigurări că toate astea sunt iluzii, că izbânda lui Vadim pașa, beilerbei de Butimanu, este o iluzie întreținută de o mână de bețici de cartier. Pe când ieșim noi în soarele tare de noiembrie iacătă ne iese înainte o dubiță, zisă Jeep, care, îmbodobită cu pozele color ale numitului beilerbei, tulbură liniștea autumnală a uliței cu zicerea aspră din megafoane care îndeamnă locuitorii cetății să se predea pe data de cutare, la vremea rânduită a asaltului final la urne, și să-și
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
Camenco Petrovici mult se agită (și dumnealui) anticomunist și, ca urmare, strânge bunuri personale anticomuniste în valoare de un miliard și mai bine. Eu stau îmbrăcat regulamentar și mă uit cu interes cum trece moș Camenco în cămeșuță albă, la Jeep se urcă și eu la el mă uit și, din Proclamație, punctul opt, (oto, eight, huit) mi se arată și îmi face cu ochiul șmecherește. "Măi, măi", îmi zic, și pe vârfuri trec pe lângă investitorii FNI care direct în ureche
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
cu iarbă udă și lunecoasă. La marginea drumului, apa era de șaizeci de centimetri și curgea repede de-a curmezișul ca un pîrîu. Trecu prin ea pînă ajunse la benzi mai uscate. Singurul vehicul pe care-l văzu fu un jeep militar care luă șuierînd o curbă și, împroșcînd cu apă în arce sfîrîitoare, se opri lîngă el. — Vino aici! strigă o voce repezită. Am pușcă, așa că nu-i de glumă. Lanark se apropie. Un grăsan în uniformă de colonel stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
că te duci? Lanark îi explică. McPake zise: — Du-ne acolo, Cameron, apoi se lăsă pe spătar chicotind. Credeam că am dat peste o revoltă, cînd te-am văzut. Stăm la pîndă, știi și tu, într-o vreme ca asta. Jeepul întoarse spre piața catedralei. Lanark zise: — Presupun că Rima ți-a spuse despre Alexander? McPake clătină capul. — Regret, eu cunosc o singură Rima. Se ținea cu Sludden pe vremea vechiului club Elite. Am avut-o și eu o dată. Ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]