894 matches
-
în jos și se uită la mama, a amuțit văzând căutătura ei îngrozită și a tăcut, iar mama s-a ridicat după scaun în tăcere și, fără a-l saluta, a ieșit din odaie. Noi ne-am sculat, dânsul, foarte jenat, a plecat. Nu l-am mai văzut de atunci. Mamei îi părea rău că datora unui astfel de om un serviciu cât de mic. După el veni d.Tzigara să-și ia ziua-bună de la mine. I-am mulțumit de amiciția
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Soacra mai face un pas spre mine, scuturînd din cap într-un gest scurt, plin de mîndrie. Domnule Vlădeanu, mă ia de sus bătrîna, ia spune-mi unde a stat ginerele meu seara asta pînă la ora zece? Mamă, intervine jenat Ion. Tu să taci! i-o taie soacra. Vă ascult, domnule Vlădeanu, mi se adresează în continuare femeia pe un ton sigur, poruncitor. Mă uit un timp la ea, îmi mut privirea spre soția lui Ion, care se uită spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ceștele de ceai împărțite dădeau minții și vorbirei acea voluptate caracteristică pe care o dă numai sara de iarnă unită cu plăcerile ei. Șezând alături, pe un divan turcesc, lîng-o masă lunguiață încarcată cu cești, ședeau mai mulți oameni bătrâni, jenați vădit de costumele moderne ce purtau, și un arhimandrit cu barba sură și cu fața destul de veselă le povestea lucruri pe cari un arhimandrit n-ar trebui să le știe. Mai mulți ofițeri tineri, din acea clică de adiotanți domnești
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
chestiile astea în timp ce examinam o pacientă care avea exact așa, două înțepături, și pe urmă am mai văzut la cineva. Tu unde ai văzut? - La un tip, săptămâna trecută. - Cum îl cheamă? - Andrei Ionescu, scriitorul, la el am văzut. Era jenată și ar fi vrut să schimbe discuția, dar își dădea seama că pe Bobo chiar îl interesează, așa că mai adăugase: - Habar n-am cum le-a căpătat, le-am observat întâmplător. Lucrează pe la un institut al Academiei, îl poți găsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
să-l vadă. Tocmai când se întorcea dezamăgit în sângele lui Victor, l-a auzit pe acela spunând: O s-o rezolvăm, lăsați aici dosarul și-o să ne ocupăm. - Nu m-ai văzut, mi-am dat seama. Sunt chiar un pic jenat, poate te gândești că nu sunt în toate mințile. - Nu, domnule! - Adevărul este că știu multe despre casa aceasta a lui Achile pe care a luat-o servitoarea lui. După aceea nu mai știu. - După aceea a revenit copiilor ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
în călduri, să dea dreacu'!" În momentul ăla se aude ușa de la intrare deschizându-se. Sar amândoi de pe pat. Ea își netezește iute fusta și trage de poalele bluzei, aruncându-i tipului o privire consultativă. E roșie în obraji și jenată. Dar își ia un fățeag inocent și iese pe hol, gângurind cu un glas cât mai dulce: "Daaa... Ați venit, dom' profesor?" "Să trăisi!", se repede și bărbatul, scoțându-și mutra la iveală, afișând cea mai îndatoritoare atitudine. Dar nu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
democrație. Evident că orice este legal le este permis politicienilor. Morala lor diferă substanțial de morala publică. Până la urmă, asta încearcă să facă toți candidații: să-și creeze un avantaj. Altfel, cum s-ar naște competiția electorală? Vedeți vreun candidat jenat să bată cruci pe la biserici? Nu. Băsescu, Geoană, Antonescu, Oprescu - cu toții folosesc preoții pe post de agenți electorali. E imoral? Da, desigur. Dar e mai mult problema bisericii și a alegătorilor. Din perspectiva candidaților, Biserica e un vehicul - la fel
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
Marc o făcu să tresară: De un sfert de oră tac și mă uit la tine. Unde ai fost? Luana roși. Îmi cer scuze. Cuvintele tale mi-au adus în minte vremuri de demult. Băiatul se uită într-o parte, jenat. Te plictisesc, nu-i așa? O plictisise, într-adevăr, puțin! Nu leșina de emoție în prezența lui Antal Marcus, evident, dar îi plăcea acest interes pe care-l stârnise și nu voia să rămână prea curând fără el. Întoarsă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Radu Noia, inginer mecanic, sosit în fabrică în urmă cu doi ani, imediat după terminarea facultății, veni la dactilografa registraturii să ceară o adeverință de salariat. Prinsă într-o lucrare cu termen imediat de rezolvare, Luana îl repezi. Tânărul ieși jenat, lipsit de curajul de-a mai încerca alte demersuri. Fata se simți vinovată de bruschețea cu care-l tratase. Îi dactilografie adeverința și i-o înmână personal, cu scuzele de rigoare. Radu simți că leșină sub atingerea dulce a zâmbetului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Oare a scris În ziare că locuiește la La Rochelle? — Nu. Doar i-au anunțat sosirea. — Dimineață Îi era deja teamă de ceva, acasă și la cimitir. — Mă Întreb de ce vă privea pe furiș. — Cred că Înțeleg. Maigret zîmbi, oarecum jenat. — Jurnaliștii au făcut din mine un fel de confesor. Ar fi vrut să-mi mărturisească totul și să-mi ceară sfatul. Apoi a renunțat. Lecoeur se Încruntă. — Nu Înțeleg. — Bărbatul a Încercat să obțină o informație de la Hélène Lange, una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
cal. Mi-a răspuns: - Îți repet ce-a zis Grasulf: să meargă așa, ca un cerșetor; dacă n-o să ajungă la destinație, înseamnă că Dumnezeu l-a lăsat de izbeliște și n-are decât să moară. Apoi, fără chef și jenat, mi-a întins o punguliță învelită într-o bucată de papirus. Conținea o monedă de aur cu chipul lui Iustin al II-lea. Pe papirus - câteva cuvinte: „Fă-ți curaj, prietene“. Am recunoscut pe loc grafia greoaie a lui Kakko
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de pe mal. Conținea pietre poroase, cenușă într-un vas și buchețele de săpunel uscat. S-a așezat pe mal și a început să se uite cu nerușinare la mine. N-am vrut să-i dau satisfacție: fără să mă arăt jenat, mi-am dat jos tunica murdară de servitor și am rămas în fundul gol. Apa era gheață, nu alta, numai bună să-ți facă pielea de găină. În timp ce mă spălam, am mormăit: - Dacă tu trebuie să mă-nveți ceva, atunci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
continuare. Puțin timp după aceea mi-a răspuns: - Până acum câțiva ani era un soi de joc, acum nu mai e același lucru. De ce-mi pui o asemenea întrebare? Și-a ridicat privirea din carte, fixându-mă bănuitor și jenat. Mi-am dat pe loc seama că fusesem un prost, drept care am încercat să mai repar ceva cu trucul obișnuit: - Rotari, tu poți să-nțelegi chestiile astea, ești bărbat. Simt că nu mai pot fără să am o femeie. Și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
o mână pe umăr și m-a liniștit: - Să nu te temi pentru viața ta, aici e mai de temut batjocura decât sabia. Mâine la teatru nu e exclus să pățești ceva, dar ascultă de sfatul meu: nu te arăta jenat sau mânios, prefă-te că te amuzi și basta. L-am întrebat de ce tocmai a doua zi, și el mi-a pus în față un papirus cu însemnele împăratului. - Curtea te-a poftit la hipodrom și la teatru. În spatele acestei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
fapt în regulă. De vină e nesiguranța preluării. —Știu, zise Darcey. E neliniștitor pentru toți. —O să te descurci de minune, o asigură Anna. Toată lumea știe că ești supereficientă și cel mai bun manager de dezvoltare. Nu vorbi prostii, zise Darcey jenată. —Și nu mai fi așa modestă, zise Anna. Ai fost Omul Anului la Global Finance doi ani la rând. —Ei, știi că asta nu înseamnă foarte mult. În plus, competiția nu era chiar strânsă. Darcey se strâmbă. Mark Johnson a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
ar putea să te mire, dar am devenit un om de carieră. Din punctul ăsta de vedere, n-o să ai nici o problemă. Neil o privi lung. — Așa că hai să ne prefacem că abia ne-am cunoscut și că sunt extrem de jenată că mi-am împrăștiat toate lucrurile din geantă în fața ta, dar tu ești un tip de treabă de la firma nouă, așa că n-are importanță. El îi întinse mâna. —Bine, bine, cum vrei. Nu voiam să redeschid vreo rană veche. —Mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
să te-ajute. Nieve râse. —Poate. Dar ar trebui să fie ceva care chiar să mă intereseze. — Ceea ce e foarte greu, zise Aidan nonșalant, din moment ce pe tine te interesează cel mai mult și mai mult propria ta persoană. O liniște jenată se lăsă la masă, și prietenii lor se priviră unii pe alții stânjeniți. Nieve, în schimb, pufni din nou în râs. — Nu-i deloc adevărat, îi spuse. De tine îmi pasă cel mai mult. Nu ți-am cumpărat eu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
cont propriu. Poate reușesc să scriu câte ceva despre el. — Întotdeauna ai fost fata noastră cu literatura, zâmbi Darcey. —Nu prea se poate numi literatură. Scriu pentru paginile de imobiliare. Și mai scriu eu și altele... Își luă un aer ușor jenat. Nu țin minte să-ți fi văzut numele pe undeva, zise Darcey, dar nu pot să zic că l-am căutat. Carol spuse încet: —E secret. Eu sunt Sam Dilema. Darcey o privi nedumerită. —Sam Dilema? Într-un ziar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
nu mi s-ar fi întâmplat nimic. Nu știam că ești claustrofobă, zise el. —De obicei nu, îl corectă ea. Numai că urăsc întunericul. Nu știam nici că ți-e frică de întuneric, se încruntă Neil. Nu tocmai... Îl privi jenată când liftul se opri la etajul ei. — După ce m-am despărțit de tine, am început să am problema asta. —Aha. O urmă afară din lift pe holul scurt în capătul căruia se afla apartamentul ei. Descuie ușa și o împinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
din umeri. De fapt, nu fuseseră deloc la tribunal. Divorțul lor fusese rapid și ușor, din moment ce nu erau copii la mijloc și nici unul nu voia nimic de la celălalt. — Vrei să bei o cafea sau ceva? întrebă ea rupând tăcerea, brusc jenată. Bărbatul clătină din cap. Cred că ar trebui să plec. —Mulțumesc pentru tot. Sincer. —Cu plăcere. Nu te grăbi să te întorci la birou. Ia-ți câteva zile libere. Mâine mă duc la doctor, promise ea. După aceea, mai vedem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
calculator. Se poate. În orice zi vă convine. Numai să mă anunți. —Probabil pe la începutul săptămânii. Am să-ți scriu un e-mail când primesc confirmarea. Darcey dădu din cap. —Ești bine? întrebă el. Dădu din nou din cap și zâmbi jenată. —Ăăă... un singur lucru ar mai fi... —Care? O privi temător. Când am luat prânzul la Harbourmaster... am vorbit despre Aidan și Nieve și despre nunta lor, iar tu mi-ai spus că sunt egoistă... De fapt, o întrerupse el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
soare nu aș fi fost mai surprinsă decât să văd șirul celor cinci motoneiges frumos aliniate la ieșirea din baraca ce servea drept aeroport. Îmi aminteam cu precizie că Tukalaq ne promisese sănii trase de husky, dar acesta zâmbi cam jenat, Îngustându-și și mai mult ochii lui vicleni la Întrebarea mea. După cum vedeți, viața În Nunavik e motorizată În zilele noastre, râse el făcându-ne semn să urcăm, câte doi, pe moto- cicletele de zăpadă, fiecare având ca șofer un
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
neașteptate În ajun și avea să plece la Kiyosu a doua zi. Oetsu se Întreba câte luni aveau să treacă până când mai puteau petrece o zi Împreună. Un copil obraznic! Își spuse ea. Sosirea lui Hiyoshi era inoportună. Ridică privirea, jenată. Ce-aveau să creadă cumnații ei? Chiar putea fi acela copilul surorii sale? Auzi glasul scârțâit al lui Hiyoshi din salonul soțului ei: — Dumneavoastră erați cu toți samuraii aceia, atunci, pe malul râului, călare pe un cal. Îți mai amintești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
treptat, cunoscute și i s-a format o reputație atât de proastă, Încât nimeni nu mai voia să-i fie intermediar. A, băiatul ăla din casa lui Chikuami. E un Încurcă-lume spurcat la gură. Evident, mama lui Hiyoshi se simțea jenată față de oameni. Era stingherită din cauza fiului ei și, ca răspuns la bârfe, se grăbea să-l ponegrească, de parcă transformarea sa Într-o haimana nu putea fi oprită. Nu știu ce să mă mai fac cu el, spunea. Nu poate suferi agricultura și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
scrisoare pe care o primea de la bărbații din orașul ăsta. — Aici o supraestimezi pe fiica noastră. Zău că nu-i mai Înțeleg pe tinerii din zilele noastre - bărbați sau femei! Se Întoarse spre Tokichiro, care stătea scărpinându-se În cap, jenat, la un pas de ușă, și izbucni În râs. Tokichiro jubila că fusese invitat În casa iubitei sale de către tatăl ei, iar inima Îi bătea nebunește. — Ei, nu sta acolo! Mataemon Îl conduse În salonul de oaspeți care, deși cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]