710 matches
-
coroane regale, iar eu, care nici nu mai eram conștientă de prezența acestei coroane, ca și cum devenise parte din mine, îi simt acum ascuțit absența, mi-a fost smulsă din păr, sfâșiindu-mi bucăți întregi de piele. Îmi ating cu degetele jignite creștetul capului, îmi târăsc picioarele pe treptele căminului, imediat Hava mă va chema la ea și va trebui să îi povestesc, chiar dacă nu voi dori, ea va reuși să stoarcă totul de la mine și imediat se va folosi de situație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
bună decât mine, dar rămâi alături de mine de teama singurătății, nu datorită iubirii, dar niciodată nu îl ascultasem cu adevărat, doar îmi așteptasem rândul să vorbesc, să îi retez argumentele așa cum retezi trunchiul unui copac, acum îmi amintesc privirea lui jignită în timp ce cobora scările, nu a trecut nici măcar o săptămână și deja m-ai trădat, ai renunțat la mine, mult mai repede decât aș fi crezut. Curenți răcoroși de aer rece îmi bântuie patul, pășesc ezitând pe membrele mele, ca la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
privirile lui sunt din ce în ce mai impunătoare pe măsură ce se apropie de mine, zâmbetul său e uriaș, am impresia că imediat dinăuntrul gâtlejului său va izbucni un lătrat, asemenea lătratului lui Eliahu. Lasă-mă în pace, îl împing eu, dar el se simte jignit, ce se întâmplă cu tine, credeam că vom sărbători împreună ziua de naștere a copilului, cu cine ai vrea să sărbătoresc, cu soția mea? Eu îmi amintesc din nou piciorul acela bronzat, lovindu-mă drept în arcadă. De ce plângi, întreabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mă privea lung de tot, cu bărbia în mână. Nu se auzea nimic altceva decât ticăitul ceasului și bâzâitul termostatului frigiderului. Se apropia miezul nopții. — Watanabe, te-am studiat cu atenție. Ai un chip foarte interesant. — Crezi? am zis, oarecum jignit. — Eu nu umblu decât după fețe frumoase, spuse ea. Și a ta... ei bine, cu cât mă uit mai bine, cu atât îmi dau seama că merge. Da, și eu mă întreb uneori cum naiba merge. — Eu nu prea știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
gândit apoi la ce-aș fi simțit eu dacă lucrurile ar fi stat invers, adică dacă Midori s-ar fi mutat și nu ar fi dat nici un semn de viață timp de trei săptămâni. Probabil că m-aș fi simțit jignit... și încă rău. Nu eram amanți, e-adevărat, dar eram mai deschiși unul față de celălalt decât dacă am fi fost iubiți. Eram tare mâhnit. Ce îngrozitor e să rănești, fără să vrei, sentimentele cuiva la care ții! De îndată ce am ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
un secret important. — Știi, În pistolul Ăla cu apă... Avea apă de colonie. Bietu’ băiat. — Adică nu era o glumă chiar așa de proastă, Înțelegi? spuse chelnerul. — Era doar ceva vesel. Nimeni n-ar fi avut de ce să se simtă jignit, spuse directorul. Bietu’ băiat. — Înțeleg, spusei. Voia doar să ne distrăm cu toții. — Da, a fost vorba doar de o tristă neînțelegere. — Și cu pistolul ce-au făcut? — L-a luat poliția. L-au trimis familiei. — Cred c-o să se bucure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
De ce nu mi-ați dat micile cadouri cînd eram Înăuntru? strigă Claude. — A, păi altfel stau lucrurile acum, camarade. — Stau mai bine? — Rudement, spuse primul camarade bețiv. Celălalt, Întins pe burtă, ne dădu o sticlă și Întrebă pe un ton jignit: — On dit pas bonjour aux nouveaux camarades? — Bonjour, spusei. Tu veux battre? — Dacă-i nevoie. Da’ noi am venit să vă Întrebăm dacă nu ne dați nouă vélos. — După ce terminăm aici. Ați efectuat serviciul militar? — Desigur. — Bine. Luați fiecare cîte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ceea ce trebuia să facem, dar, spre surprinderea mea, eram din ce în ce mai gelos. Ea devenise viața mea și, când nu era lângă mine, îmi lipsea îngrozitor. Eu sugerasem să ieșim și singuri și cred că făcea exces de zel pentru că se simțise jignită. Poate că încerca să-mi dea o lecție. Nu știu ce să spun. În orice caz, îmi părea rău, dar era prea târziu. O sunam tot timpul, voiam să știu ce face în orice moment și asta a îndepărtat-o de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
pe umăr, zise prietenos: ― Lasă, măi Chirilă, și fii om cu socoteală, că aste-s ale tinereții, s-au mai întîmplat și n-a pierit lumea. Vom chibzui noi și vom vedea ce... ― Ba nu, cucoane! se feri logofătul, mai jignit. Că dumneavoastră nu vă pasă și puteți vorbi fără durere, dar noi cu fata ce ne facem? S-o mărităm cu burta la gură ori cu plodul în brațe, de râsul oamenilor? ― Chirilă, Chirilă, ia seama! întrerupse Platamonu nehotărât, mai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mă zbat, că noră-mea nu mă rabdă, și mă huiduiește, și nu mă-ngrijește... ― Lasă că-ți știu eu povestea, Spiridoane taică! i-o curmă Cârciumarul. ― Cum să n-o știi tălică, vezi bine c-o știi, bolborosi bătrânul jignit, întorcînd privirea spre ușa deschisă pe care tocmai intra un copil al lui Filip Ilioasa, încălțat și curat. ― M-a trimis tata-mare să-mi dai... să-mi dai... strigă copilul, lipindu-se de tejghea, cu glas subțire, cu ochii alunecând
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
umblat mai mult iarna trecută după biruri. Chiriță se încolți cu oamenii și mâncă la repezeală niște pumni de la Toader Strîmbu, care de mult îl păștea. ― Ai dat în mine, Toadere, să ții minte! zise tânărul Chiriță Dumitrescu, grav și jignit. După crima de ieri, asta ți-a mai lipsit! Nu-i nimic! Ne-om răfui noi, n-ai grijă! ― Cum să nu dau dacă tu ești porc de câine, dom' Chiriță! strigă Toader rânjind. Și am să mai dau, de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
lua iarăși cei înstăriți, cum au făcut și când au umblat să cumpere moșia cucoanei... Vorbele se îngroșau și amenințările de sudălmi sporeau. Luca Talabă se înfurie că de ce-l înjură pe el, că nu e sluga nimănui. Filip Ilioasa, jignit, vru să plece acasă, dar cineva îi pomeni de porcii arendașului. Atunci se născu o încăierare. Filip, încercînd să-și facă loc de trecere, parc-ar fi rupt un zăgaz de mânie, se pomeni deodată cu o revărsare de pumni
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
credea că e bine să se facă a n-o cunoaște. Câțiva oameni de treabă se grăbiră să-i explice cum și ce s-a aflat. Boierul asculta liniștit și se pregătea să vorbească. Trifon întrerupse din nou, mai provocator, jignit că nu l-a întrebat pe el: ― Stai, cucoane, să te lămuresc eu, că dânșii sunt proști și nu... ― Eu cu oameni necuviincioși și fără obraz nu vorbesc, zise bătrânul Miron, măsurîndu-i cu dispreț, și apoi urmă către ceilalți: Spune
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fi fost aici de când lumea. Inspira încredere și țăranilor prin vorba-i blândă, printr-o bunătate potrivită împrejurărilor, prin pilda lui de muncă și energie. Doar Isbășescu, ocupat cu refacerea registrelor distruse, îl urmărea cu o dușmănie ascunsă, socotindu-se jignit și micșorat pentru că îi uzurpă locul ce i s-ar fi cuvenit lui și numai lui după toate legile și dreptățile, mai ales că a suferit atât din pricina lealității lui față de Iuga. Duminicile, Grigore strângea pe țărani la curte, să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
refuz? Nu! Îmi dă cu aproximație suma pentru un televizor cu plasmă. La supermarket-ul ERA, când am ajuns, puzderie de amatori. Iar nu țin seama de rând, dau din coate și-mi fac loc în față. Sunt înjurat, apostrofat, jignit, dar nu răspund. Eu trebuie sămi servesc colocatara, pe drăgăstoasa doamnă Fufi, care nu e mai mare ca mine decât cu vreo doi-trei ani și e văduvă de ceva timp. Un client mai grăbit decât mine se repede să ia
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
producător, eu nu sînt hoț din ăia... Acest fragment de interviu realizat de un jurnalist la Tîrgul Țăranului din București îmi aduce aminte de multe alte scene similare în care țărani, deveniți „mici producători”, se împotriveau, uneori de-a dreptul jigniți, să fie amestecați cu „negustorii”. Și aproape totdeauna sfîrșeau prin a-i înjura pe aceștia din urmă. Povestea are însă origini mult mai vechi, fiind un soi de fosilă vie de arheologie socială, spectaculoasă tocmai prin dăinuirea ei încăpățînată. Repulsia
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
ți răspund brutal: "M-ai plictisit de moarte." Apoi încep să râd, în timp ce tu cred că doar zâmbești, cu o bucată de măr umflîndu-ți obrazul dinspre mine. Zi mai departe, fir-ai să fii. Încetul cu încetul amorțeala aceea contrariată, jignită (și... iată: încă iubitoare, de ce naiba să nu recunosc?) pe care mi-o lăsase propria mea poveste cu buldogița - cred că o să mă hotărăsc la numele ăsta, îmi place mai mult decât Bloody Mary și i se și potrivește mai
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
aparență simplu și destul de banal, că doi îndrăgostiți au rupt logodna pentru că el, tânărul, fără să vrea, făcuse într-o zi o descoperire. Și, evident, se grăbise s-o povestească logodnicei, care, din motive greu de înțeles, s-a simțit jignită și l-a părăsit. Mi-e peste puțință să înțeleg ce s-a întîmplat, de ce s-a supărat fata... Fără să-și dea seama, Maria se îmbujorase. - Povestea, îți repet, e foarte simplă, continuă Antim ridicând ochii și privind-o
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
era atât de stăruitoare să știe ce anume nu agreez la toaletele, la pălăriile ei ! La felul cum conversează ! Bărbații nu au gustul modei, pe ei doar anume lucruri îi interesează, obișnuiește să repete acum, cu un surâs echivoc și jignit. Prea banal să observ că atunci eram eu, iar acum sunt bărbații... Dar o asemenea vulgaritate ivită atât de firesc, numai prin trecerea ei într-o altă vârstă... Mai nemulțumit încă decât de toaleta ei sunt pentru că o văd că
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
sunt în defect, într-adevăr, se înclină tânărul. Cu cât cineva îmi este mai apropiat, cu atât comportarea mea față de el este mai... din păcate, este mai... — Mai proastă, da, surâde și Sophie. Surâsul ei - ușor resemnat, ușor acid, ușor jignit - se întâlnește cu surâsul lui - jucăuș și triumfător. De fapt, nu se întâlnesc, pentru că trec, cu viteze diferite, printr-o aceeași substanță, aflată în stări de agregare diferite. Totuși nu înțeleg de ce să ții atâta să te simpatizeze toți ! Și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
n-o să mai strice nimic, ca atunci când... — M-am mirat întotdeauna de ce a preferat Adam un cățeluș ca ăsta, drăgălaș, de răsfăț, comentă Alex. Băieților le plac câinii mari. Și noi ne mirăm, răspunse Brian, conștient că Gabriel se simțea jignită și refuza, deliberat, să răspundă. Gabriel știa că Brian știe că e jignită, și se străduia să spună ceva. Alex îi înțelese pe amândoi și își regretă remarca, dar o irita faptul că erau așa, absurd de susceptibili. Cățelul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
sunt câtuși de puțin obosit. De ce-aș fi? Atunci vrei să stai aici? Sau poate preferi să te cațări pe stânci? De ce ții neapărat să-mi faci un program? Te rog nu mă mai sâcâi. Gabriel făcu o mutră jignită (înnebunitor de enervantă pentru Brian) și continuă să despacheteze diversele obiecte rituale, care întotdeauna alcătuiau baza materială a excursiei familiei Brian McCaffrey. Brian se întrebă în sinea lui: „De ce nu țin să-mi fac plimbarea pe uscat, ca de obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mei prieteni se socoteau, fără îndoială, toți niște înțelepți, iar eu eram prostul. Și nu-mi iertaseră, probabil, că după ce eram prost mai aveam și tupeul să-i judec. Din punctul lor de vedere, poate aveau motive să se simtă jigniți, îndreptățiți să-mi întoarcă spatele. Nu-i condamnam. Cine s-a ridicat împotriva tăcerii a riscat totdeauna să se facă tăcere în jurul lui. Oamenii îți iartă multe, dar nu-ți iartă când le arăți cu degetul lașitatea. Ei vor să
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
fapt, copilul este Impulsiv, nerăbdător. Nu iubește-nvățătura, E obraznic, prost crescut; Hai s-o zicem pe-ndelete: Băiatul e chiar incult. Mamițica îl iubește Și mam’ mare-l dădăcește; Mătușica-l îndrăgește D-l Goe le jignește! Damele se simt jignite De comportamentul lui; Dar nu-i vina noastră!... Nu-i! Dacă este prost crescut, Nu e tocmai vina lui!... Chiriac Florina - Mădălina Clasa a X-a PRIMELE SEMNE... DE VISARE ȘI MELANCOLIE... Răsăritul mării Din apa lin mișcătoare Se ivește
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
într-o luptă aeriană din august 1941, apărând cerul Patriei. Doamna Georgescu, mult îndurerata mamă a eroului aviator Jean Georgescu, cu lacrimi în ochi, mă roagă să primesc un costum în amintirea fiului ei, spunându-mi să nu mă simt jignit și să primesc ofranda celui căzut la datorie (la vremea aceea aveam trei costume civile, suficient pentru acele vremuri nesigure). Am primit - era o crasă impolitețe să refuz - și n-am exteriorizat sentimentul de nesiguranță pentru ziua de mâine, ce
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]