377 matches
-
așteptat, am intrat în bucătărie, unde măicuțele pregăteau pește. Măicuțele de la bucătărie Nu mâncasem nimic până la acea oră și, înainte de a pleca, la 12 fără câteva minute, am intrat în bucătărie să cer o sticlă goală, m-am uitat cu jind spre cele patru bucăți de pește de pe masă. Îmi era poftă sau foame; nu știu, dar cred că niciodată nu mi-am dorit mai mult să mănânc pește. Când am ieșit să plec, părintele Antonie a strigat după mine: "Chemați
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
sînt oameni în etate aici! 53 de ani, copil de patru luni, bunicul meu la 65 de ani a luat o maică dintr-un schit, a făcut copil cu ea, ah, concepție la 53 de ani! stai în cumpene cu jindul respectiv, cel care vorbește, la 57 de ani, la Tîrgu-Neamț, la 58 de ani! trupa de băieți plecăm în plin mediu lingvistic, fenomenalul în auctorial, îl chema Constantin Rață, ba nu, Valentin! cizmar de meserie, subalternul meu la birou, reverie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
tot frumoasă rămînea. Mai ales că era roșie ca o cireașă bine coaptă. Uneori opream să tîrguiesc un harbuz și atunci portiera rămînea deschisă, lăsînd să se audă cîntecul Yo no soy marinero pînă la căruța vînzătorului. Copiii priveau cu jind la harbuji, dar și la mașină și mulțumeau bucuroși belferului de la Iași, care le oferea un harbuzoi mai greu decît dînșii. Am fost și eu ca voi. Dar voi veți fi și mai și decît mine. Profesori, doctori, savanți mari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
tot ce era vopsea lucea de-ți lua ochii. Iar sus, în șa, trona Héctor, care mișca tacticos pedalele și privea pigmeii din jur cu măreție și simpatie. Copii se uitau la dulcea minune cu admirație și, mai ales, cu jind. Alergau după el cîtiva metri și apoi se opreau să vadă zborul acelei mașinării imaginate de un orisha (zeu) inventiv și puternic. La Habana n-are pante mari și un biciclist plutește fără efort pe străzile nu prea intens circulate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
aur. Șeful îl aprecia foarte mult și nici nu-și imagina că atelierul ar putea merge fără Ramón. Tocmai primise o sticlă de whisky prezentată într-un fel de tub metalic, frumos pictat și cu capac. Cum Ramón privea cu jind cadoul, șeful îl întreabă: Dorești o dușcă? Altceva doresc, șefu', răspunde alene Ramón. Ce, ce dorești? Tubul ăsta, dacă nu te superi, șefu'. Primește tubul și pleacă fericit în atelier. Domnul Espinosa Osvaldo Ramón lucra și acasă, la vecini, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mă uimește, avînd în vedere experiența de anul trecut. Fructele de mango sînt foarte nutritive și au o mulțime de proprietăți curative. Numai că, deși sînt în cantități apreciabile și la prețuri nu prea mari, multă lume le privește cu jind, salivînd inutil, pentru că nu-și permite luxul... Încerc să caut în minte un fruct asemănător în România și nu găsesc. La lumina chioară, printre crengi, se văd fructele coapte, de culoarea zămosului. O ramură ruptă sub piciorul cuiva îmi atrage
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
una din zile, eram cu oile la păscut pe imaș. În zona Dealului Morilor. O baterie de tunuri trasă de cai mărunți căzăcești, s-au oprit în preajma noastră. Rusnacii au lăsat caii la păscut și au început să privească cu jind spre mioarele noastre, care își vedeau liniștite de treabă. Ideea le-a venit probabil pe loc rușilor. Unul dintre ei, un găligan de vreo doi metri, cu burdihanul strâns într-o rubașcă de doc caki, s-a apropiat de oi
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
să vadă dacă’s viu; eu am răbdat, dar ei au zis că’s prea scump și au plecat. Alții luau cu ei pe unul sau altul dintre frații mei. Tot mai singur pe zi ce trecea, mă uitam cu jind spre dealurile golașe din jur, unde aș fi vrut să mă Împământenesc. Dar zilele treceau; venea vremea să Înfrunzesc, și-l auzeam acum pe inginer spunând că m’ar da și de pomană, deși Încă spera că de pe scoarța mea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
vizitând pământul/ Te-ai uitat... și-n lumea asta ca copilă te-ai trezit 221. Poetul însuși se simte la maturitate ca îngerul căzut și izgonit din raiul tinereții: O rai al tinereți-mi, din care stau gonit!/ Privesc cu jind la tine asemeni lui Adam222. Dualitatea cer-pământ (apă) este laitmotivul prozei fantastice; fie că este vorba de lacul din lună, ori de cel pământean, de cerul senin sau cel înnoptat, aceste două elemente apar întotdeauna în indestructibilitatea lor: Se făcuse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
nu mai contenea să se adune În mine de o zi și o noapte se risipea și se pierdea În ceața ostenită a memoriei, În timp ce-i vedeam pe cei patru-cinci drojdieri matinali de pe la mese Întorcând capetele și uitându-se cu jind la noi, așteptând să ne Încingem până am fi făcut zob tot de pe-acolo, și până să apuce Laur să se așeze la loc pe scaun, apăru și chelnerița. Ne fixa acuzator cu ochii ei de bufniță de la oarecare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
n-am apucat să-i cunoaștem pe vecinii noștri, care cu sticla asta ne fac să ne simțim deja la vamă și ca și scăpați. Tomică era Într-o dispoziție excelentă etalându-și condiția lui de vameș și cătând cu jind la Steluța. Nu mai apucase să treacă pe la ea de când i-o acaparaserăm noi. Ce naiba să-i faci, râdem, glumim, dar În costul consumației pare să intre și asigurarea de discreție absolută față de Mioara. Așa o chema pe bondoaca vameșului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
în mod public, nu pe la colțuri, problema unirii românilor din teritoriul dintre Prut și Nistru a fost prezentată de istoriografia „comunistă” și de cea postdecembristă într-o viziune triumfalistă, a adunărilor plebiscitare care hotărăsc entuziast unirea, ca și cum toți priveau cu jind la raiul din România, roasă de lipsuri, de boli și de ocupația străină, a trupelor Puterilor Centrale. Prea puțin au fost luate în seamă mărturiile unor martori la evenimente care au surprins în lucrările și memoriile lor complexitatea evenimentelor care
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
unul pe celălalt, fără nici o sfială. Dar tinerețea noastră arzătoare se supunea, docilă, cavalerismului pasiunii pure. Eram pregătiți să așteptăm. Vai, vai! Niciodată, de atunci încolo, nu am simțit cu atâta puritate și duioșie, dar și cu atâta intensitate, acest jind sacru și absolut al trupului și sufletului uman după un alt trup și suflet. Dar recitindu-mi istoria, începe din nou să mă chinuie teribilul ei mister. Când a început să se îndepărteze de mine? M-a înșelat? Sau ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mă simțeam îndreptățit să mă gândesc la „salvarea lui Hartley“. În structura acestui gând exista un fel de violent salt anticipat, de parcă mă simțeam îmbrâncit înainte de ceva ce exista în viitorul îndepărtat. Ura, gelozia, frica și dragostea primitivă plină de jind clocoteau laolaltă în mintea mea. O, biata mea fată, biata mea fată scumpă! Mă frământa supliciul unei iubiri protectoare, posesive, și durerea usturătoare a gândului că nu am fost în stare să o apăr de o viață nefericită. Cum aș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
provoc. Dar asemenea speculații țin de coșmar. Mai bine să-mi spun: „E un mister pe care n-am să-l aflu niciodată“. Persoanele de la British Museum au venit și au ridicat volumele de orientalistică. S-au uitat cu mare jind și la obiectele de artă. Unul dintre ei a vrut chiar să examineze sipetul cu demonul, dar am fugit spre el și l-am împeidicat cu un strigăt. Celelalte cărți ale lui James, care ies acum puternic în evidență, sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
a întâmplat și cu mongolo-tă tarii de după Gengis-Han. Cubilai era împărat mongol pe tronul Chinei. La acest han mongolo- chinez va poposi Marco Polo. Era riscant pentru aceștia de a repeta invaziile spre răsăritul și sudul Asiei. Deși priveau cu jind la viața sedentară a unor populații mai evoluate din sudul Asiei Centrale, la nivelul lor social și cultural, nu au perceput distanța în timp ce-i separa de aria civilizației, distanță apreciată de istoricii apuseni la 2.000 de ani . Incapabili să
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
lume să mi-l pun / Căci n-am avut tăria de-a fi nici rău, nici bun, / Căci n-am avut metalul demonilor în vine, / Nici pacinica răbdare a omului de bine, / Căci n-am iubit nimica cu patimă și jind -/ Am fost un creier bolnav și-o inimă de rând.” Așadar, refuzând o lume care pare să-l refuze, incapabil de a se înscrie în limitele obișnuite ale binelui și răului, fără a fi nici demon, nici înger, fără a
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
lume să mi-l pun / Căci n-am avut tăria de-a fi nici rău, nici bun, / Căci n-am avut metalul demonilor în vine, / Nici pacinica răbdare a omului de bine, / Căci n-am iubit nimica cu patimă și jind -/ Am fost un creier bolnav și-o inimă de rând.” Așadar, refuzând o lume care pare să-l refuze, incapabil de a se înscrie în limitele obișnuite ale binelui și răului, fără a fi nici demon, nici înger, fără a
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
o parte voalul ăsta alcătuit din mii de români care inundă supermarketurile și să vedem câte-o mamă care merge în ajun la brutărie cu fetița și cumpără 200 de grame de prăjituri. Sau aceeași mamă care se uită cu jind la copil, în timp ce acesta mănâncă o prăjitură la cofetărie, pentru ca apoi să lingă lună lingurița spre a se alege cu un pic de gust. Sau hai să mergem la țară, unde muritorii de foame dau ultimii bani preotului. N-ar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
lunar să aibă un aspect îngrijit, cuvenit rangului social). Domnul A cultiva flori și cu predilecție nativă trandafiri galbeni. Ar fi vrut nespus de mult să sădească și alte plante utile omului, dar n-avea consimțământul soției, încât privea cu jind la vecinul de peste gardul de nuiele, ce delimita parcelele de pământ bine măsurate, cum după-amiază, echipat în pijamaua de lucru, întindea cu grijă aproape maternă rețeaua deasă de fire de sârmă pe care se vor încolăci curând vrejurile plăpânde de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
a ironiei. Cine aspiră să se instaleze într-o realitate sau să opteze pentru un crez și nu izbutește, își face o vocație din a-i ridiculiza pe cei care ajung la aceasta în chip firesc. Ironia vine dintr-un jind după candoare, frustrat, nesatis făcut, și care, de atâtea eșecuri, se acrește și se înveninează. Ea se extinde inexorabil asupra întregului univers; și dacă se înverșunează cu deosebire împotriva religiei și vrea s-o stârpească de la rădăcină este pentru că, în
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
întreagă. O trăiește. Eliot a observat odată că Yeats a fost în primul rând poetul vârstei de mijloc. Larkin este poetul vârstei din urmă o vârstă de care moartea timpurie l-a cruțat. Amărăciunea e la apogeu. Ne gândim cu jind la poemele de tinerețe ale lui Larkin când citim: Din om în om nefericirea trece. Se adâncește ca un mal mâncat. Fugi cât poți mai iute, Și mai ales nu face copii. Poet care a scris puțin, Philip Larkin asistă
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în erezie și nu ați fost de partea celor ce dezbină Biserica, dacă nu ați avut atingere cu ucigașii, desfrânații, hoții, martorii mincinoși și cei asemenea lor, să știți că omul poate greși în multe alte privințe. Atunci când privește cu jind la ceea ce nu se cade să privească, păcătuiește! Cine ar putea să împiedice curiozitatea ochiului? Și chiar dacă ochii poți să-i închizi îndată, urechea n-o poți astupa întotdeauna și pot pătrunde în ea, fără să vrei, vorbe spurcate, rușinoase
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
mare?" Adică valul, unda, ea, Ondine, mediul zbuciumului și navigației la care căpitanul excela. O fi fost el nefericit, dar făcând până la refuz ceea ce-i plăcea, perfecționându-și neîncetat meșteșugul; "cum o mai fi și asta?" se întreba, nu fără jind, femeia. Oricât încercase, nu se putuse atașa de epavele umane în trafic rutinier prin biroul ei, care priveau ranfluarea ca pe un drept ce li se cuvenea și erau gata să lanseze belicos la tot pasul acuzația de fascism oricărei
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
dar fără acoperire, omule. Când e vorba de acțiune, modelul divin nu ne e de nici un folos, căci rămâne neaplicabil: dorințele noastre nu se împlinesc automat, așa cum e cazul cu ale divinității. Dat fiind că pe la etajul superior nu există jind, făptuirea noastră nu-și poate căuta într-acolo inspirația. Știi bine ce săracă e revelația creștină în măsuri manageriale: nouă din cele zece porunci sunt interdicții, și doar una e dispoziție pozitivă - dar pe cât de pozitivă, pe-atât de vagă
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]