369 matches
-
Tăiete! îl opri Sandu și se răsti la el: Bă, nu jucăm arșice, nu le da-n paguba noastră... . Golanul le mai răsuci odată. - Para-n coadă! - Trei-trei... 53 Jocul se îadîrjea. Se apropie și ucenicul. Șeful îi spuse, văzîndu-l jinduit: - Tu nu te-arunci? Ori n-ai marafeți? -Ba am. Îi făcură loc. Gheorghe strânse leii de aramă și-i aruncă în fundul nădragilor. Oacă își perpelea nepăsător tălpile la para focului Prin genunchii sparți ai pantalonilor soldățești i se vedea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
o imagine sanctificată a lui Însuși și un Înger păzitor. Dar această societate spirituală nu-l poate satisface cu totul pe autorul nostru. Mai Întâi, ca urmare a contradicției inerente alegerii sale inițiale, de-abia a primit eticheta la care jinduia, că și este nemulțumit de ea. El și este, și nu este Poetul; dacă se vede singur și urgisit, zdrobit sub responsabilitatea imensă a propriei sale alegeri, deîndată aspiră să intre Într-un ordin monahal, dar de cum e primit În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
ȘEFUL GĂRII (Cu răsuflarea tăiată.): Adevărat, adevărat! Mi-am dorit acest lucru încă din copilărie, încă de pe când ascultam acele povești minunate... despre... călătorii prin ploaie... Mi-am dorit, o, mi-am dorit atât de mult... atât de mult... Am jinduit, m-am chinuit, am sperat... Ori de câte ori venea ploaia fugeam de acasă, da, alergam pe câmpuri, prin iarbă, mă târam printre șiroaiele de apă... încercam, încercam... să simit ceva... Extazul! Încercam să simt extazul, senzația aceea deosebită, așteptam extazul... Da... Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
viața nouă pe care o tot așteptam să ne cuprindă pe mine și pe ai mei. Abia târziu, când am început să pricep că viața nouă mult trâmbițată nu era decât o gogoriță menită să ne facă docili în așteptare, jinduind o fericire despre care ni se tot vorbea, dar de văzut o vedeam mereu la alții, când am început să primesc din plin șuturi mobilizatoare în numele acestei fericiri promise, am început să înțeleg că alegerile mele fuseseră aiurea. Că m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
orice altă nuanță de cenușiu, și Îl recunoscu pe metisul care Înainta pe plajă tîrÎndu-și picioarele, cu brațele atîrnîndu-i moi pe lîngă corp. Îl văzu intrînd pînă la piept În apă și rămînÎnd acolo o bună bucată de vreme, jinduind pesemne ca marea să-l facă să revină la o realitate la care nu se simțea cîtuși de puțin părtaș. Spre mijlocul dimineții, Înfrînt și strivit, Iguana Oberlus se ridică În picioare și se Întoarse cu pași Înceți pe marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
putea spune, cu aceeași satisfacție pe care o au acești copii nenorociți, care aruncă în tren cu pietre. De ce or fi ei așa de îndârjiți împotriva trenului? Probabil, cei din tren au ceva ce ei nu au, ceva după care jinduiesc, ceva ce și-ar dori și ei mult de tot. Poate că și-ar dori să fie mari, liberi, să aibă banii lor, să călătorească și ei cu trenul unde vor și ..., pentru că nu au nimic din toate acestea, se
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
aruncat la întâmplare printre pomi, butuci de vie și flori. Așezate pe colț, la încrucișarea a două artere principale, atât grădina cât și locuința constituiau un loc de odihnă și de recreare ideal, un adevărat colț de rai, la care jinduia orice muritor. Prietenia dintre cei trei a rămas aceeași și în timpul liceului, chiar și mai târziu, numai că în timp ce Mișu Borza terminase Universitatea din Iași și Costică Bidaru pe cea din București, Lică Ignat nu a găsit nimic mai bun
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
proiecte, mă reinventam ca om... Dar am realizat că aceasta nu era viață. Nu te poți reinventa, ca om, zămislind proiecte doar în vis. Proiectele autentice sunt cele ale timpului real. Nu pot avea doar un ideal de... Macondo: să jinduiesc numai după himerele viselor... Tocmai din cauza asta plec. Și mai plec și pentru că vreau ca și tu să trăiești autentic. Dar nu rămâi singur, Z; te las cu proiectele, cu țintele tale... Andra mă părăsise simplu; cu o filosofie banală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Z: omul este cea mai ciudată ființă. Îți aduci aminte de vremurile acelea, în care ni se părea că nu există libertate mai mare decât "învoirea" de a părăsi, pentru câteva zile, România? Acum, când putem alege să trăim oriunde, jinduim la domestica tihnă a locului de baștină, punem la zid singurătatea rătăcitorilor plecați de bună-voie prin lume, acuzăm dezrădăcinarea... Am fost la Moscova și trăiesc aceste sentimente contradictorii. N-o să-ți spun că am fost fascinată de acest oraș, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
rând, mi-am amintit de o fază grozavă, din primii ani ai căsniciei noastre, când ai lipit pe frigider inscripția aceea nostimă: "Mănânci ca un bou, domnule Z!" Era, neîndoielnic, un fel de rețetă pentru cura de slăbire la care jinduiai. Partea frumoasă a venit ceva mai târziu, când, dezamăgit de kilogramele care nu voiau să te părăsească, ai adăugat, dedesubt, încă o inscripție: "Chestia cu boul nu era o laudă!" Văd că ești tras prin inel. Până la urmă cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
puță... În ziua aceea chiar am luat în serios varianta evadării la o altă școală. Pur și simplu nu mai suportam ca doar asupra mea să se reverse dragostea tuturor. Nu era corect, echitabil, uman. Erau și alți colegi care jinduiau după aceste dezmierdări ale sufletului. Sugestia dirigintei pe care o salvasem de la moarte mi se părea chiar rațională, așa că am început să mă interesez de posibilitatea găsirii unui loc pe la o școală din Ferentari. Știa diriginta ce știa. În consecință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
lui. Adăugă formal, fără să se gândească: — A fost o impertinență din partea mea să mă gândesc că, pentru zece lire... La Început aceste cuvinte n-o atinseră. Era prea Încurcată de ușurarea ei, chiar de jena de-a fi fost jinduită doar În vis și, mai presus de toate, de sentimentul de recunoștință. Și apoi, scoțând-o din tăcerea ei, veniră cuvintele finale, cu sugestia lor umilitoare - aceasta nefiind ceva familiar. Ea-și Înfruntă porția de spaimă din acest târg Întinzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Am mărit lumina lămpii și, ridicând un capăt al șervetului, m-am convins că mirosul nu m-a înșelat. Laptele din ulcica de alături încă aburea. “Toate bune și frumoase - mi-am zis eu - dar unde-i ființa după care jinduiește sufletul meu?” N-am avut, însă, de ales și a trebuit să urmez ritualul “cazon” - dacă pot spune așa - din fiecare seară. A doua zi, în zori, toate s-au petrecut după tipicul bine știut. Am pornit, ca de fiecare
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
e un mare adevăr. - Ai dreptate, Aizic. Ai vorbit clar. Nu despre adevăr trebuie să discutăm, ci doar despre necesitatea lui. Cînd refuzi omului dreptul la sinceritate, el nu se simte bine. - Asta numești dumneata program? se răsti tînărul. - Nu jinduiesc la condiția nimănui, explică Goilav calm. Dumneata da. Treaba dumitale. Știi ce gîndesc eu despre voi? - Pot să mă aștept la un lucru bun? - Cînd cauți în toate doar binele și răul înțeleg că jinduiești la cele ce-ți lipsesc
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
program? se răsti tînărul. - Nu jinduiesc la condiția nimănui, explică Goilav calm. Dumneata da. Treaba dumitale. Știi ce gîndesc eu despre voi? - Pot să mă aștept la un lucru bun? - Cînd cauți în toate doar binele și răul înțeleg că jinduiești la cele ce-ți lipsesc. Cum nici bleg nici prost nu te văd, știi singur că nu ești mai prejos de alții. Ai dreptul să te înfrupți. Te bați acuma pentru dreptul tuturor. Dar, cînd vei apuca ciolanul, o să pretinzi
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cădeau la fel de greu la stomac unor rafinați. Iar rafinații eram noi, cei care nu sufeream nici filmele lui Danieliuc, nici Balanța lui Pintilie, nici parabolele transpirate ale lui Pița. Românești, prea românești. Având un bagaj de asemenea frustrări, C.a. jinduia de fapt nu la acțiune politică, ci la readucerea limbajului politic În artă. De cele mai multe ori nu ne-a ieșit, deși o vreme am fost mari cititori de Maiakovski și Neruda. De cele mai multe ori n-am reușit decât să infectăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
și vorbe noi. Cu vorbe, sau fără, crezi că cei ca Dilc o să fie mai breji decât Tatăl? Căzăturile astea?! Ei să ne pună la adăpost de Ceață, de Ger, de Arșiță, sau de ce-o mai veni? Ei? - Dacă jinduiești după vremea Tatălui, de ce nu pleci tu din satul nostru, Scept! Pleacă Împreună cu cei ce cred ca tine, și lasă-ne să ne vedem de ale noastre. Minos dădu atunci un răcnet gros și izbi cu pumnul În pământ. - Taci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
dionisiac. O vitalitate neobosită răzbate din spațiul asupra căruia poetul deține hegemonia, nu impusă, ci dorită, de la glasul de fecioară și până în vârful păpădiei, eul liric percepând Fugare femei cu chipuri de lumină stinse / iar după ferestre bănuiam sigur / bărbați jinduindu-le, fiindcă imaginarul creat de Ovidiu Genaru e amestec de real și fantasmagoric, punându-se laolaltă o pasăre cu patru sâni, râsul felinarelor roșii, poemele fiind, de fapt, dezvăluiri între veghe și vis, în care sânul e - la nivelul întregului
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
tânără și lujeri cu care să-și astâmpere foamea. Peste zi își râcâie în omăt un fel de vizuină în care se vâră pe de-a-ntregul și acolo doarme... Iepurește. Știe el că are o sumedenie de vrăjmași care îi jinduiesc blana. Și mai știe că paza bună trece primejdia rea; și fiindcă voiește cu tot dinadinsul să ajungă teafăr și cu blana nesmotocită în primăvară, se păzește cât poate, gata s-o tulească la cel dintâi semn de primejdie. Căprioarele
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Din cer și din păcat, din smirnă preacurată. Părinții te-au crescut și te-au lăsat nouă Tot tânără și proaspătă ca boabele de rouă. Tu ușurezi durerea celor vii și prohodești toți morții, Ești dată tuturor să nu te jinduiască hoții, Prin tine ispășim mai vechi și noile păcate, Suspinul ne e mai ușor în ceas de moarte. Mai tare ești ca bucuria călătoare În tine ascunzi un colț cu ceruri viitoare. Părtașă a câte grele au fost să fie
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
În care-o citești pe Danielle Steele. Iar cînd ai atins acel maximum În ce privește tehnica, e posibil să nu mai poți scrie. Să vrei să te bucuri de viață. Să-ți iei automobil. Să-ți cumperi jucării la care-ai jinduit ani În șir și să mori. A scrie sau a nu scrie, cum spunea Hamlet. Ultimele cuvinte ale piesei sînt de fapt o indicație de regie În acest sens: A dead march. Exeunt, bearing off the bodies; after which a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Ilogice-s muierile astea!" Cască de-i trosnesc fălcile și se uită la mine cu viciul cafelei în ochi. Scap de el, trîntindu-i ușa-n nas. Aștept. De la tine m-aștept la orice, îl aud de pe prag. Rareori, dar rareori, jinduiesc după o viață nemaipomenit de simplă. După viața de cuplu inofensiv-țicnit. Bucătăria, mirosind a împăcare firească și-a supă de legume, ar fi locul unde s-ar întîmpla ceva nemaipomenit: ca apariția unui ochi enorm, lipit de geam și uitîndu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
în patimă după el) nu s-a arătat. Iarba era țepoasă și uscată, ca din plastic. Și ce goală era coama dealului. Să scot la iveală și asta? Nu-mi găseam locul. Iordan m-a ghicit atinsă de-un jind. Jinduind... ce? Să aflu pe cine picta Rusalin? Ce sau pe cine? Razele laser din ochi i-au reapărut: "Ai sînii prea mari pentru modelling". I-am întors vorba: "Pentru modelling, da. Pentru pictură, nu. Ai văzut expoziția ultimă a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de ani cât a trăit pe acest pământ, el, orfanul de ambii părinți, el, atent să învețe de la cei din jur cum se luptă și se trăiește, el, cel revenit din Primul Război Mondial cu atâtea traume, el, care a jinduit după o viață mai bună și mai frumoasă, el, duiosul, el, blândul dar și asprul meu părinte, cinstit, extrem de harnic și hotărât în toate - mi-a apărut în vis și tare m-am bucurat! Cine nu se bucură să-și
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
și recitit cu atenție aceste rânduri și printre rândurile inserate am descoperit unele stări sufletești deosebite care au dus la conturarea unei persoane ce și-a dorit imensa căldură a căminului părintesc, dar n-a avut parte de așa ceva. A jinduit după traiul fericit al altor copii și-a dorit să fie îmbrățișată de ambii părinți... doar mama i-a fost mereu aproape. Și-a dorit o viață normală de persoană matură, întemeind un cămin, dar și de această dată neșansa
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]