361 matches
-
făcut țăndări de vreun argument infailibil, ce astfel l-ar fi ajutat să se regăsească pe sine în poziția de începător neștiutor într-ale vieții, gata s-o ia de la capăt cu rătăcirile și tatonările primei tinereți, la care uneori jinduia. Ah, întoarcerea la planșeta de proiectare a vieții lui, dinaintea unei pagini matinale! Să-și fi dorit mai mult decât își dădea seama intrarea în criză a modelului gospodăresc, colapsul lui catastrofic și, mai departe, cotitura în întunericul unui spațiu
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
mpiedic? pe vreunul dintre ei s? aib? resurse foarte mari; La popoarele democratice ambi?ia este arz?toare ?i conținu?, dar ea nu ?inte?te �n mod obi?nuit foarte sus; via?a se scurge simplu �n timp ce oamenii jinduiesc cu ardoare dup? mici obiecte aflate la �ndem�n?�. [De la d�mocratie en Am�rique, op.cit., p. 336]. Dup? Tocqueville, ace?ți indivizi, care formeaz? elementul unitar al noii societ??i � clasa medie � s�nt, f?r? �ndoial?, departe de
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
marginea prăpastiei: vrea să sară și este cuprinsă de vertij. Un vertij înfricoșător, și totuși atât de ispititor... "În acea clipă, scrie Stefan Zweig, ar fi putut să se întâmple ceea ce dorea fără să știe de ani buni, aventura căreia jinduia cu atâta nesaț să-i simtă suflul aproape, deși până acum se eschivase întotdeauna în ultimul moment, acea aventură intensă și primejdioasă, și nu un flirt fugar și de-abia amețitor". Cu toate acestea, în ciuda tuturor așteptărilor, baronul este cel
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
pe când veghea un marinar breton Căruia-o schijă-n zbor îi smulse un pulmon Și care-agoniza, trăgând de-acum să moară Îl vede pe băiat zvâcnind ultima oară: Nici douăzeci de ani n-avea, bietul de el Dar Moartea-l jinduia și nu-l slăbea defel. Rănitul aiura: Ești tu, Yvonne a mea? Iubita mea cea dulce, frumoasă ca o stea! Nu vreau să mor! Să mergem, ca-altădat', Să ne plimbăm de mână prin codru pe-nserat! Și mâna-i se-ncleșta
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Șlefuitorul de lentile și mai ales din cel intitulat A opta zi/ Cosmograme, ar fi de constatat că textele respective țin de linia imprevizibilității, a surprizei născătoare de plăcere că, iată, în libertatea creației, subiectele, ideile, metaforele, procedeele stilistice "se jinduiesc" reciproc, se găsesc, se întrepătrund "firesc", dar îți spui, nu fără temei altfel, decât în cazurile în care ar fi fost anume programate; nu unicul registru, ci registrul de bază în ordinea în care "ți se" dezvăluie e cel al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
m-a așezat acolo a continuat să mă ghideze, fluxurile luminoase au crescut pe măsură ce mă obișnuiam cu starea de absolut în care, pentru prima oară, mă găseam fără echivoc. Mă aflam, de data aceasta, în acel plan stabil atât de jinduit în care lumea nu se mai mișca cu mine, frumosul era frumos și dreptul era drept, un plan în care oamenii emit acel ceva... acel ceva nedefinit ce te determină să-i iubești fără să știi de ce. În acest plan
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
ignorând spectacolul străzii; 25 de franci, dacă alegi să te așezi la o masă, având posibilitatea să tragi cu ochiul și pe fereastră; 52 de franci, dacă savurezi berea sub o umbrelă la o măsuță pe trotuar, un loc foarte jinduit aici. Acestea sunt condițiile drinkfest-ului! Stupoarea și râsul nostru nervos sunt privite cu înțelegere de către barman. Ne mai explică, rutinat și răbdător, încă o dată și ne roagă să avem amabilitatea să observăm, pentru a ne convinge, cele trei categorii de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
că prima reacție a fost: bă, ăștia au aflat că avem juma’ de porc în portbagaj și vor să ne jefuiască. Așa era foamea de mare pe atunci. Lucrurile nu s-au schimbat prea tare, pentru că panica scriitorilor români care jinduiau la cârnații mei de povestea asta mi-a adus aminte. O poveste frumoasă. Și, de fapt, pe ea ar fi trebuit să v-o spun mai întâi. 25. Albastru de Bucșoiu În București, în diminețile calde, aerul capătă consistență. Îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Când berăriile te pofteau la cartofi prăjiți oferiți gratuit numai ca să le bei berea. Când masculii holtei sau plictisiți de neveste erau solici tați la tot colțul de vestalele amorului, oferindu-și farmecele lor profesionale, după care atâția bărbați serioși jinduiesc pe aceste vremuri de raționalizare. și ce mai Încolo? când toată lumea se poftea, se solicita, se chema, se trăgea de mânecă, unul pe altul, la marele ospăț al vieții, unde fiecare Își avea partea sau bucățica lui, mare-mică, dar și-
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
alb ca varul, un roșu ca sângele sau de culoarea vânătăii - și risipeau, împerechindu-le cu verde, culorile ce nu le aparțineau. Morții le absorbeau apoi prin piele, după bunul lor plac. și-n timp ce viii erau proști și jinduiau după ele, culorile înfloreau pe morții a căror carne abdicase. Cunoșteam din vizitele făcute morților marginea verzulie a urechilor lor, cartilagiul în care și-au și înfipt colțul buruienile, așternându-se nerăbdător pe treabă, trudind încă de-acum la putrefiere
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
elevi mai bine pregătiți ca la școala noastră nu întâlnise”. La școala de băieți de la Podul Pescăriei erau niște elemente turbulente în stare să tragă cu praștia și în lună, cu o pregătire școlară sub orice critică! Acum chiar că jinduiam după școlarii noștri de la Căuești, cu bun simț și cu o pregătire pe măsură. În anul școlar următor eu rămân pe același post în timp ce soția este trecută la o grădiniță, făcând loc unei persoane susținute de cineva. Vara trece ușor
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Wilson. Acesta, gr)sun, Încovoiat și scund, f)r) cel mai mic interes fâț) de persoanele care Îi erau prezentate, cu p)rul alb atârnând peste gulerul pr)fuit al smochingului, nu dorea decât s) treac) mai repede seara aceea, jinduind dup) patul și românul lui polițist. Era apoi Humphrey, zvelt, În plin) form), binedispus, viguros, Îmbujorat și plin de verv). Tocmai venisem din hol Împreun) cu Alexandra. La parter, un tan)r infanterist marin În uniform) de gal), plin de
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
alune... Da' Măria ta, ce crezi c-ai fost? Ce-am fost?... Iaca, nu m-am gândit niciodată. Știu eu?... Cred că mi-ar fi plăcut să fiu un lăstun. Să zbor... Să zbor... În copilărie, ore întregi priveam cerul, jinduiam zborul rândunelelor. În vis, am zburat chiar... Mult am mai visat și eu, mormăie el. Și eu care gândeam că o să spui că ți-ar fi plăcut să fii un leu... S-au întors lăstunii la cuiburile lor din turnul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mănânce neamul". Recunosc, n-om fi noi ușă de biserică, dar care popor e fără prihană? Bălăcărește-mă pe mine Vodă că ai de ce să te legi, dar nu lovi țara. Și așa, unii și alții din cei ce ne jinduiesc ne cată pricină, doar-doar or găsi motive să ne rupă, să ne împartă. Cu dinții o țin întreagă. Au încercat odinioară s-o rupă, spune Stanciu. Te gândești la Lublau? Păi... eu am luptat la Marienburg, când am dat o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Poloniei Vladislav Jagello și Vitold al Lituaniei au încheiat la Lublau un tratat secret, în care au pus la cale ruperea Moldovei în două, "superextirpatione Valachiae", chipurile, de teama că Alexandru să nu se dea cu turcii. Adevărul era că jinduiau după "deschidere la Marea Neagră"... Ungaria jinduia Chilia și Gurile Dunării, Polonia jinduia după Cetatea Albă și amândouă jinduiau după negoțul pe Marea Neagră. Da' ce, Moldova era moșia lui tătâne-su, să și-o împartă după pohte?! se oțărește Mihail. Cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Lituaniei au încheiat la Lublau un tratat secret, în care au pus la cale ruperea Moldovei în două, "superextirpatione Valachiae", chipurile, de teama că Alexandru să nu se dea cu turcii. Adevărul era că jinduiau după "deschidere la Marea Neagră"... Ungaria jinduia Chilia și Gurile Dunării, Polonia jinduia după Cetatea Albă și amândouă jinduiau după negoțul pe Marea Neagră. Da' ce, Moldova era moșia lui tătâne-su, să și-o împartă după pohte?! se oțărește Mihail. Cu ce drept?! Cu ce drept?! Dreptul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
tratat secret, în care au pus la cale ruperea Moldovei în două, "superextirpatione Valachiae", chipurile, de teama că Alexandru să nu se dea cu turcii. Adevărul era că jinduiau după "deschidere la Marea Neagră"... Ungaria jinduia Chilia și Gurile Dunării, Polonia jinduia după Cetatea Albă și amândouă jinduiau după negoțul pe Marea Neagră. Da' ce, Moldova era moșia lui tătâne-su, să și-o împartă după pohte?! se oțărește Mihail. Cu ce drept?! Cu ce drept?! Dreptul?! Dreptatea?! hohotește Țamblac. Cui îi pasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
la cale ruperea Moldovei în două, "superextirpatione Valachiae", chipurile, de teama că Alexandru să nu se dea cu turcii. Adevărul era că jinduiau după "deschidere la Marea Neagră"... Ungaria jinduia Chilia și Gurile Dunării, Polonia jinduia după Cetatea Albă și amândouă jinduiau după negoțul pe Marea Neagră. Da' ce, Moldova era moșia lui tătâne-su, să și-o împartă după pohte?! se oțărește Mihail. Cu ce drept?! Cu ce drept?! Dreptul?! Dreptatea?! hohotește Țamblac. Cui îi pasă de nimicuri de aistea? În politică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
lași să moară, nu te lasă să trăiești", filozofează Vlaicu. Noroc de nobila șleahtă poloneză și de îngerul nostru păzitor, monseniorul Dlugosz, care au protestat că e samavolnic ceea ce vor să săvârșească împotriva Moldovei-prietene, spune Ștefan. Prea mulți ne-au jinduit, oftează Vlaicu. În cancelariile "Marilor Puteri" împărățiile a fiert, fierbe și va fierbe cazanul Satanei, cuvântă Țamblac. Acolo, la masa verde se hotărăște împărțirea Lumii pe procente, o hăcuiesc după pohte, interese și chiar pentru că le-au căzut greu icrele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
domnii netrebnici își cumpărau "protecția" vecinilor cu tot felul de peșcheșuri și plocoane; că atunci am pierdut și Chilia oferită în dar ungurilor, drept mulțămire pentru ajutor. Moldova era numai jale, sărăcie, moarte. Nu-i de mirare că vecinii o jinduiau, îi puseseră gând rău, s-o sfâșie, să și-o împartă aidoma însângeratei cămăși a lui Hristos. Cazimir Crai își făcuse socoteala să aburce în tronul Moldovei un principe litvan. Mai rău, un general ungur, Csupor, venit cu oaste ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ale Romei!... Se vor trezi, când Mahomed își va adăpa iapa cu agheasmă din cristelnița Sfântului Petru de la Roma! Când burtoșii neguțători venețieni, pe Canal Grande, se vor ploconi înaintea stăpânilor: "Salamalec! Salamalec efendi!"... Am auzit că Luminăția sa, Padișahul, jinduiește la o catedrală de la Paris, de-i zice Notre-Dame! Ce trăsnaie și aiasta, să-ți duci iapa să se balige prin toate catedralele lumii!... Zău!... Ar merita să le-o tragem! hohotește Ștefan sarcastic. Să simtă pe pielea lor usturimea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pricepeți? Cetățile de la Mare sunt mărgăritarele Moldovei, sunt ferestrele noastre către lume. Sunt plămânii Moldovei! Prin ele trec căile pe care se scurg bogățiile și luminile Europei și ale Levantului. Chilia și Cetatea Albă " Ieșirea la mare" -, cât le-au jinduit și Ungaria, și Polonia... Cu dinții am ținut ca Moldova să nu fie ruptă în două. Fără "Ieșire la mare", ne-am sufoca, ne-am rupe de Europa, completează Tăutu. Și "pacea"... Credeți că Mahomed chiar vrea pace? Mi-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
care-i acuma suprema mea fericire?... ?!... Să apuc să dorm... Da' știi, colea, pe săturate, într-un pat cu pernă, cu așternut alb, moale, curat... Săracu' Ștefan Vodă, spune cu milă Daniil. Și noi, muritorii de rând, ce vă mai jinduim fericirea... Ștefan zâmbește trist: Numai domn să nu fii... Și-apoi, unde scrie că trebuie să fii fericit cu orice preț? Să-ți găsești munca și să fii dăruit ei, e și aiasta un soi de fericire. Fiecare, cu fericirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
URSS” În care se descriau ororile sistemului concentrațional circulau ca un preludiu la „Vin americanii”. Cercul basarabenilor din țară se reunea mai frecvent fiecare participant profețind după zvonuri și imaginație. Unii pastelau viața edenică americană glorificând societatea de consum, alții jinduiau ordinea și nivelul de trai occidental visând ca Bucureștiul să revină la situația de micul Paris. Cei formați În democrația interbelică, deja vârstnici ne asigurau că numai „monarhia va salva România”. Încă nu se cunoștea bine existența Comunității europene nici
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
să îndrume un atelier la Casa pionierilor. Singur și-a încropit sculele și materialele. Noroc că, lăsându-i să facă ce vor, pentru copii, activitatea s-a dovedit atractivă. Nici de data asta bătrânul n-a fost ocolit de necazuri. Jinduindu-i uneltele, un coleg l-a pârât că profesorul îi lasă pe elevi să facă icoane. Fapt extrem de grav pe vremea educației atee. Speriată, directoarea instituției i-a făcut moșului inspecție. I-a văzut pe copii că pirogravează tablouașe: un
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]