391 matches
-
de Johann Strauss, încheie solemn Ferdinand Sinidis, cu o cumplită strâmbătură a chipului, ca și cum ar fi mușcat dintr-o lămâie. „O singură noapte, totuși, se profilează prea limpede și cred că merită să fie povestită, spuse mai departe omul cu joben: ...Ajunși târziu, în fața unei case cenușii, suirăm scările de piatră cu muchiile roase de tălpile altei generații, roasă și ea, la timpul ei, de viermii și de guzganii cimitirelor. Ioșca bătu cu bastonul la ușă. - Ești beat! îi spusei, indispus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
poată fi încălțată, și ca să nu se creadă „dincolo” că fata umbla desculță pe lumea asta, între haimanalele înghesuite la pomană... Eu, Ferdinand Sinidis, mai am și alte slăbiciuni. Bunăoară atunci când trebuie neapărat să plâng, zic „scârț”, mă așez pe joben și scot panglici pe nas și pe gură. După fiecare spectacol, cam de felul ăsta, mă bat cu palmele peste burtă și mă aștern pe râs. Mă cunosc prea bine ca să mă pot lăsat influențat de părerile nostime ale câtorva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Vârî brațele pe mâneci și Își supse burta, În timp ce se Încheia la nasturi. Începea să fie primejdios de mulat, iar unui palton nu aveai cum „să-i dai drumul“. Își Întinse mănușile negre, din șevro, pe degete și Își puse jobenul de mătase pe care i-l Înmână Smith, confirmându-i Înclinația În oglindă. — Nu e nevoie să mă așteptați, Smith, spuse el. Mă Întorc foarte târziu. — Foarte bine, domnule. — Atunci, o seară bună. — O seară bună, domnule, Îi răspunse valetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
că ajunsese cam devreme, coborî În Piccadilly, vizavi de Hatchard’s, și de acolo porni pe jos. O decizie pe care o regretă curând. Trotuarele de jur-Împrejurul lui Piccadilly Circus erau Înțesate de mulțimile promiscue, obișnuite sâmbăta seara: don Juani cu jobene de mătase și perechi de mahalagii, florărese și vânzători de ziare, tinere Îndrăznețe, plimbându-se la braț și aruncând invitații obraznice tinerilor timizi care se dădeau la o parte ca să le lase să treacă. Erau ceea ce s-ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ani, tocmai Îi cumpărasem un nou set de corzi. I-a crăpat placa din spate, splendidul instrument nu mai emite acum decît sunete alterate. Bemoli. Am recuperat Însă corzile, cu care pot inventa un joc de societate. Un ghem, un joben, o plasă, o spînzurătoare. Așa i se spune acum În casă lui Andrei, domn’ director, pentru că aruncă. Are un an și jumătate și, după cum se vede, e deosebit de muzical. Ca și mama lui, pe care-o aud cîntînd În norvegiană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
fi o noapte lun gă pentru toată lumea! în acel moment, Anda traversă camera cu statura ei impună toare și opri casetofonul, întrerupând vocea lui Bob Dylan și luându-l de braț pe studentul la Regie, îmbrăcat în frac și cu joben pe cap. Hei, everybody! răsună glasul ei peste rumoarea din cameră. Probabil vă roade curiozitatea să aflați ce sărbătoresc eu azi! Ei bine, v-am chemat să vă anunț că am acceptat cererea în căsătorie a lui Paul! îl strânse
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Istoriile cu bunici par uscate și monotone, ca viața lor. Asta pentru că fie bunicii n-au existat, fie noi eram prea mici ca să ne-aducem aminte de ei, fie niște binevoitori le-au inventat povestea, presărând-o cu binecunoscutele fracuri, jobene și patefoane. Așa ceva vezi doar în filme, și te plictisești repede. Bunicu’ Vitalian a existat cu-adevărat, îl știe un sat întreg, la poalele Leaotei. Satul se cheamă Moroieni, m-ar bucura să-l introduc și să-l scot afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
lui Grosescu, nici atât. M-am sucit spre banchetă și, între două ziare locale, Die Presse și Kronen Zeitung (un fel de Libertatea), am zărit un colț din coperta Pif-ului. Aș fi recunoscut-o dintr-o mie: avea un magician cu joben și nas uriaș, desenat în partea dreaptă, în timp ce sărea pe-un tirbușon de aer. Magicianul râdea cu gura până la urechi și lovea cu bagheta fermecată într-un tablou pe care apărea și dispărea un elefănțel după o perdea. Bagheta scotea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în stil săltăreț de fanfară de parc. Muncitori și muncitoare care joacă dame, șah, citesc ziare, o proletară cu fața senină, emanând forță și calm, ia la ochi, într-un stand de tir popular, o figură ruginită, cu svastica pe joben, ciuruită deja în întregime. A nimerit. Figura cade în față, pe spatele ei stă scris : „Tatăl fascismului”. Proletara noastră țintește acum o casă. A nimerit. Un muncitor cu ciocanul în mână țâșnește pe acoperiș. E rândul sticlelor de bere așezate
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
să-și împlinească intențiile. Înaintea oricăror altor elemente, pentru el, dreptunghiul pânzei este un teritoriu unde se confruntă, se conjugă, se cheamă și se susțin linii segmente, trasee direcții, forme rotunde sau prismatice bine definite, clare. Privind natura moartă cu joben, vom descifra regulile de organizare compozițională vizibile și în alte lucrări. Recuzita însumează planul orizontal al unei lavițe acoperite cu o țesătură dungată cu alternanțe de zone cu ornamente geometrice dar și figurale peste care, un baston din bambus, orientat
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
pe laturile mici ale dreptunghiului pânzei, împărțirea acestora după raporturile secțiunii de aur. O pereche de mănuși din piele, șifonate, intersectează, în centrul geometric al tabloului, bastonul amintit, ele fiind orientate pe direcția diagonală opusă. La dreapta centrului geometric, un joben gri ca o calotă semisferică, cu borurile descriind un traseu sinuos, domină jumătatea cadrului. În cealaltă jumătate, două cărți suprapuse formează un volum prismatic, care, în relație de reciprocitate, se contrapune formei jobenului. Spre stânga, compoziția se încheie cu un
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
diagonală opusă. La dreapta centrului geometric, un joben gri ca o calotă semisferică, cu borurile descriind un traseu sinuos, domină jumătatea cadrului. În cealaltă jumătate, două cărți suprapuse formează un volum prismatic, care, în relație de reciprocitate, se contrapune formei jobenului. Spre stânga, compoziția se încheie cu un obiect cilindric mai mic, discret amplasat în planul al doilea, având rolul de a fi un ecou al formelor ample ale jobenului. Dincolo de reprezentarea materialității obiectelor descrise cu minuția cunoscută, specifică pictorului, primează
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
un volum prismatic, care, în relație de reciprocitate, se contrapune formei jobenului. Spre stânga, compoziția se încheie cu un obiect cilindric mai mic, discret amplasat în planul al doilea, având rolul de a fi un ecou al formelor ample ale jobenului. Dincolo de reprezentarea materialității obiectelor descrise cu minuția cunoscută, specifică pictorului, primează preocuparea sa pentru geometrie și interpretarea în spiritul ei a formelor mari. Și în această pictură descoperim echilibrarea ansamblului pornind de la coordonarea relațiilor dintre detaliile aparent nesemnificative și formele
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
în bulion“, de la Buftea. Lângă ea, un pian dezmembrat - ah, cât seamănă cu cel folosit de japonezi în Unchiul Vanea, cel dintre-ale cărui clape prăfuite creștea grâul! -, așteptând să fie readus la viață de mâinile dibace ale unui personaj cu joben. Așa arată curtea Muzeului de Istorie din Sibiu, populată de calfele călătoare, pornite din Germania și ajunse la Sibiu în lungul lor drum ce reconstituie o tradiție păstrată de secole. Rockeri teleportați Expoziția „Calfe călătoare“ ilustrează tradiția tinerilor dulgheri, tâmplari
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
care ne supraveghează pe ascuns, ci care ne invadează cu zgomotul intestinelor sale, audiența de vârf, zgomotul, râsul figuranților morți de peste 50 de ani: „Nu, Fratele cel Mare nu ne supraveghează. Cântă și dansează. Scoate tot timpul niște iepuri din joben. Fratele cel Mare se chinuie să ne rețină atenția atâta timp cât stăm treji. Face totul ca să ne răpească atenția. Face totul ca să ne distragă. Face totul ca să ne absoarbă pe de-a-ntregul. Face totul ca să se aleagă praful de imaginația noastră
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
privind trist în urmă. Silueta ei abia strălucind în întuneric se tot îndepărtează și știi că într-acolo trebuie să mergi. Pe coridoarele întortocheate, rămâi singur, dar apare mereu cineva sau ceva, să te îndrume fără o vorbă. Costume negre, jobene, aceleași chipuri livide, aceeași sfâșietoare tăcere, spartă ici-colo de-un foșnet, de-un cântec, de-o voce care citește anunțuri mortuare... Mâini care ridică încet cortinele negre, deschizând drum mai departe. Înapoi nu există. Urcăm în lift. Înghițindu-ne spaima
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
Hansi gâfâie lipit de zid lângă mine, și pe urmă Îl văd aplecându-se În spatele unei Dacii care rulează la pas. Alunecă pe lângă ea dându-i ocol și trage prin parbriz afară un om ca pe-o panglică dintr-un joben, În aceeași fracțiune de secundă bușindu-l de asfalt și trăgând zece focuri de pistol În cel de la volan. Hansi e un tigru cu labele pline de sânge, care trage afară din mașină mortăciunea făcută zob. Urcăm În locul lor, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
exprimate sunt foarte aproape de "programul" de la Albatros/ Gândul nostru. Se dorește o poezie lipsită de artificialitate, eliberată de convenționalism: "Tinerii de mâine vor zvârli în stradă decolteurile și artificiul. Lor nu le trebuie expresii regulate după coduri muzicale, anorganice, unde jobenul iluziei și dexteritatea degajărilor mutuale au ajuns motive de scuză"168. Discursul lui Ion Caraion devine mai sobru, mai ales, atunci când abordează tema culturii și se îndepărtează de polemicile strict literare și realizează o pledoarie în favoarea circulației cărții și a
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
cu soare, de seara de vară, de Manon și de pasărea care cânta pentru noi. Ce mult a trecut de atunci, și totuși cât de clar îmi amintesc totul! Brusc mi-am amintit de coșarul care mergea pe bicicletă cu jobenul lui pe cap, și de râsul meu. Tu ai oprit și i-ai dat niște bani, drept răsplată pentru că m-a făcut să râd. După plecare O scrisoare trimisă la Berlin și două depeșe. E mult pentru prima zi. N-
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
lenevită la marginea unui râu lat și lin, lucrat în sepia, c-un cer profilând o imensă catedrală gotică, la periferia străvezie a orașului, se agitau niște domni mărunți, cu barbișon și mustăți învolburate, îmbrăcați în frac, acoperiți cilindric de jobene fumurii, având printre dânșii pe însuși Otto von Guericke (să fi fost prin 1654?). Nu patru, ci opt perechi de iepe roaibe, înhămate complicat, cu harnașamente bătute-n diamante, se chinuiau să desprindă una de alta cele două hemisfere de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
valori care sunt dragostea și arta, e și o invitație la a ne lăsa fantezia să zboare prin nori de marmeladă și flori incredibil de înalte. Mă abțin cu greu să nu dezvălui surprizele pe care le scoate Taymor din joben.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
un alt eveniment de coloratură erotică. Mă aflam în centrul orașului, în piața Catedralei Sf. Mihail (Piața Unirii, cum i se spunea atunci), cu privirile scufundate într-o vitrină a magazinului „Regele pălăriilor“ - „Kalap Király“ (pe vremea aceea, pălăria, inclusiv jobenul, constituia un strict necesar al oricărei înveșmântări corecte), când am simțit deodată pe cineva în spatele meu. Era un domn înalt, pal, cam buhăit și mătăhălos, cu cărnuri moi - cam de vârsta lui Wilde, la Paris, după dezastru, când fostul pușcăriaș
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Vizitându-l odată după această metamorfoză, de abea mi am putut reține râsul intrând în odaia lui, unde am văzut vreo zece boieri fumând din niște ciubucuri lungi, însă șezând fiecare turcește lângă câte un scaun pe jos, dar cu jobenul pe cap și cu aripile fracului tăvălite pe dușumelele odăii! Cantacuzeno însuși ședea pe canapea, însă celorlalți boieri le venea mai bine să stea pe pământ cu picioarele încrucișate după moda veche și fiindcă pe atunci nici turbanul nu se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
pe dușumelele odăii! Cantacuzeno însuși ședea pe canapea, însă celorlalți boieri le venea mai bine să stea pe pământ cu picioarele încrucișate după moda veche și fiindcă pe atunci nici turbanul nu se lua de pe cap, uitaseră să-și ia jobenul. Această scenă era așa de ridicolă, încât ar fi meritat să o desenez” (Veress, 1928-1929, 380-381). Comunitatea sătească rusească (mir-ul) și spiritul de sociabilitate Dorind să sublinieze unicitatea comunității sătești slave, Haxthausen insistă asupra diferitelor sensuri cu care este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
în general. Scopul lui era războiul împotriva țărilor socialiste, în primul rând, dar și dominația mondială într-o lume a capitalului nemilos și a muncitorului îngenuncheat. În caricaturi era reprezentat, de cele mai multe ori, fie sub figura hidoasă a patronului cu joben cu simbolul dolarului pe el și cu piciorul pe grumazul muncitorului -, fie sub cea a unui militar, de preferință ofițer, la fel de hidos, în uniformă, care mitralia fără milă muncitori bărbați, femei, copii etc. Nu se poate spune că această campanie
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]