543 matches
-
amuzantă, scoate un sunet foarte pur, că povestea lovește acolo unde trebuie, citită sau nu ca parabolă a unei vieți eliberate de orice constrângeri și care se golește treptat. Filmul este îmbrăcat în haina comediei, aproape flușturatic, în orice caz jovial, nu te lasă asemeni personajului să întrevezi ceva neclar sau grav, de aceea alunecarea aproape imperceptibilă în dramatic pe final devine un contrapunct excelent, conferind adâncime poveștii soporifice de la început. George Clooney vine cu un rol în continuarea partiturii din
Singurătatea lui Ariel by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6486_a_7811]
-
ajunși la comicul grotesc, ne aflăm la hotarul dintre comic și tragic. Raportând acum aceste disocieri, nuanțări, sistematizări la literatura canonică reprezentativă pentru categoria estetică despre care a fost vorba mai sus, ne va fi ușor să identificăm în opera jovialului Creangă un comic umoristic, iar în aceea a lui Caragiale un comic satiric. Asta fără să însemne câtuși de puțin că în opera fiecăruia dintre ei n-ar exista manifestări ale comicului din cealaltă categorie. Oare atitudinea comică a lui
Folosirea conceptelor by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8692_a_10017]
-
prozastice ori memorialistice) ale unor confrați de aici și aiurea. Interesează felul în care se revarsă textele într-un text generic. Scriitorul își reamintește alături de un alter-ego, Povestașul, iar când o anumită stare nu poate fi sudată comparativ, el vizitează jovial colegi prozatori și eseiști, întreține și se slujește de fragmente ce dau, în fine, drumul la un plus de semnificație lumilor suprapuse. În primul rând, Vighi e interesat de perioada otomană a Timișoarei, percepută ca un soi de siaj mitteleuropean
Arheologii culturale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3269_a_4594]
-
așezării sudice ar fi paralizat organul producător de sunete, așa cum rănile de război au provocat paralizia lui Donald Mahon. Simțind că alunecă într-un teritoriu al negativității pure, apăsătoare, Faulkner contrapunctează frecvent, apelând la faconda ironică și la ŕ part-eul jovial, în spectaculoase schimburi de replici, ca în piesele decadent-sarcastice ale lui Oscar Wilde: "Jones rămase într-o tăcere sumbră, învârtind un pahar între degete. În cele din urmă, ea se uită la fața lui urâtă, întoarsă într-o parte: - Așadar
Primul Faulkner (III) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6818_a_8143]
-
criză și ea face obiectul unui severe dezbateri despre valorile democrației care trebuie conservate mai ales în situații limită, Morgan Freeman depunîn-du-și retoric demisia pentru a doua zi. Fără să vreau, discuția de principii mi-a reamintit rolul de Dumnezeu jovial, relaxat și ironic al lui Morgan Freeman din comedia Bruce Almighty (2003) al lui Tom Shadyac. Dumnezeu pentru o zi, Lucius Fox ne prezintă excepția permisă în cazuri de necesitate cînd democrația face loc unor "dispense", însă personajul devine serios
Ordinul cavalerului negru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8220_a_9545]
-
și, tocmai pentru că e astfel, e pregătit să-și joace uneori partitura cinic, deschis cu precădere către ceea ce poate să amuze în orice lucru. Nu e opac la drame, le știe, le înțelege, dar acordă întâietate râsului, cultivă un cinism jovial, stenic, dacă putem vorbi de așa ceva. Spune despre alții ceea ce crede dar câteodată o face, iarăși amuzându-se, din perspectiva vreunuia din personaje. Îi atribuie acestuia părerile lui rele despre unul sau altul, vorbește ca personajul său căruia îi cunoaște
Despre o lume apusă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4457_a_5782]
-
sau despre ce se întâmpla la Institutul de Literatură „G. Călinescu” în timpul vieții profesorului și după aceea. Vorbește Al. Piru, constați, dar vorbește și N. Gheran, fără îndoială, dând frâu liber umorului său care uneori este negru. Este un cinic jovial Niculae Gheran, cum spuneam, înclinat să facă mult loc anecdoticului și uneori rumoarei cancaniere (titlul unui capitol: „Bârfe și nu prea”), întâmplărilor comice, capabile să producă, atunci când le pune în scenă, spectacole savuroase.
Despre o lume apusă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4457_a_5782]
-
lipsa de compasiune, Moll e interesat să înfățișeze absența letală a culpabilității atît la protagonist, cît și la antagonist. Două roluri a căror etichetă e interșanjabilă căci noțiunile de bine și rău sînt incerte. Fiindcă este vorba despre un pygmalion jovial, un ins obscur, dar plin de bani care continuă și la maturitate să trăiască în admirația talentului fostului său coleg de liceu, care a și uitat de pasiunea din adolescență. Cu o tenacitate formidabilă, amicul generos, binevoitor și dezinteresat, începe
Moralități pentru mileniul III by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15734_a_17059]
-
grupurile umane unite printr-o experiență comună ce părea că va rămâne o eternitate, - viața le mătură, trece peste ele, uitându-le. Ce rămâne splendid, - și derizoriu, - este voința acestor grupuri de a se fixa în absolut, în realitatea existenței joviale, indiferente...
Exerciții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7735_a_9060]
-
doamna Bulandra, ca să și-o pună între picioare!ť Scena s-a petrecut - atenție! " în februarie 1954, în timpul viscolului cel mare. O serie de corecțiuni, unele pe seama unor acribioși reputați precum Sașa Pană și Alexandru George, sporesc aerul de exactitate jovială al textului. Spre onoarea d-sale, dl. Pericle Martinescu nu omite a-și aminti de numeroși confrați căzuți în uitare sau care n-au depășit niciodată pragul unui semianonimat. între alții Eugeniu Ștefănescu-Est, Liviu Bratoloveanu, Al. Dimitriu-Păușești, Gabriel Drăgan, Alexandru
Condei acid - II by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11212_a_12537]
-
sub aspectul machiajului, dar și al prestației actoricești a Giovannei Mezzogiorno care nu reușește să țină pasul cu Javier Bardem. Cu toate acestea, relația dintre amanții ajunși la bătrînețe are farmecul ei, scena cu pălăria de pai indicîndu-l, sub aparența jovială, pe puternicul director al companiei fluviale, mustața în furculiță și încercările stîngace de a săruta creează un impact emoțional pe care regizorul a știut să-l exploateze aproape tot filmul. E greu de spus ce rol mai joacă holera în
Dragoste și puțină holeră by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8542_a_9867]
-
în stradă, printre homeleși, în timp ce se zbate să salveze aparențele și ce se mai poate salva, Anton se scufundă în zona întunecată a poveștii, comicul palpitant din prima jumătate a cărții lăsînd locul unui mizerabilism deprimant, ce transformă un roman jovial într-unul dramatic. Cu un story robust, dinamic și un caracter cinematografic marcat, Un american la Chișinău ar putea, oricînd, să constituie un script pentru un film de efect. În pofida numeroaselor dar remediabilelor sale defecte de finisaj, acest roman „plebeu
Picaresc pe axa Brașov-Chișinău by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3411_a_4736]
-
florile, de fiecare dată altele, de fiecare dată mai splendide, pe care-mi mărturisea că le aștepta cu nerăbdare, mulțumea, iar prietenul meu pleca fericit că s-a mai întâlnit încă o dată cu un adevărat mit. La una dintre aniversări însă, jovială ca niciodată, Schwarzkopf l-a poftit în casă, i-a oferit dulciuri și vin, a discutat cu el o mulțime, iar el m-a chemat să-mi spună cât de fericit era. în anul următor, lovitură de teatru. Elisabeth a
Elisabeth Schwarzkopf a intrat în lumea celor drepți by Mariana Nicolesco () [Corola-journal/Journalistic/10378_a_11703]
-
cetățeanul turmentat. Nu era o copie realistă cum o faci tu, și cum se înțelege e frumos, fiindcă-l știu din experiență, ci era un om vesel dar de salon, un om degajat numai după înțelesul cuvintelor și în tonul jovial cu care vorbea, dar fără să presinte mirosul de rachiu al omului bat. Mai greu a mers representarea adunarei electorale. Cu totul fără charme a fost discursul lui Cațavencu, mai cu samă la trecerea de la emoțiune, la tonul avocățesc, cu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13538_a_14863]
-
sînt tot un plîns și-o rană,/ hai, mă fugăre, curviană,/ să-mi pupi dulcea mea guriță,/ hai, mă fugăre, curviță,/ Moartea peste tot,/ Moartea peste tot!" (Doina șMoartea peste totț). Abordarea frivolă a teribilei amenințări reprezintă o exorcizare temperamentală, jovială, care presupunem că i-ar fi plăcut lui Creangă, dar și lui Eminescu... Așadar nimic nu e lăsat la o parte. Tentația eului însingurat de-a "recîștiga viața", de-a înfăptui "cucerirea supremă" a lumii, îmbrățișează toată gama omenescului, mobilizează
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
al comediei bufe, acest raport Eugen Simion îl proiectează atât pe fundalul formării intelectuale a lui Creangă, ca „umanist al științelor sătești”, cât și pe acela al conformației lui umane care era a unui geniu frust, „neînstare să excludă moralismul jovial și umoristic”. Această componentă sufletească este de urmărit, demonstrează Eugen Simion, nu doar în Soacra cu trei nurori, unde într-adevăr frapează, dar în toate narațiunile lui Creangă, deopotrivă în Amintiri și în povești, marcând de fapt toate personajele și
Alt Creangă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5301_a_6626]
-
este adevăratul vinovat, Smerdiacov, fiul nelegitim al bătrânului Fiodor Pavlovici, care se sinucide. Interpretarea cunoscută a actului surprinzător, foarte "rusesc", al starețului, fără să o contest, pe mine nu mă satisface. Da, e adevărat, gestul monahului a fost profetic, peste jovialul și turbulentul ofițer urma să se abată o mare nenorocire, acuza unei crime, cea mai gravă, paricidul, de care nu era vinovat, deși indici serioși pledau în defavoarea sa, dar... în final, se mai întâmplă un fapt, mărunt, pentru un cititor
Vinovati fara vina by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/10161_a_11486]
-
indiferent că avem în vedere un debutant din deceniile de după război, ca în seria de Scriitori români de azi, sau că ne raportăm la un clasic în toată puterea cuvântului, ca în eseul de față, Ion Creangă. Cruzimile unui moralist jovial. Subiectul tuturor acestor, așa zicând, proze de idei îl reprezintă, în realitate, destinul. Al cărților, al cititorilor, al scriitorilor. În ordinea aceasta. Nu spun o noutate. Asemenea tuturor celorlalți critici importanți din generația lui, Eugen Simion crede, mai presus de
Negru pe alb by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5282_a_6607]
-
comunist măcar renunțînd la a fi un dușman al ideilor mele" (p. 48). Scriitoarea este suficient de inteligentă pentru a observa ticăloșia sistemului, dar preferă să meargă cu valul dintr-o lașitate pe care astăzi o recunoaște cu o seninătate jovială. Ședința de excludere din partid a lui Al. Jar (fost membru al Rezistenței franceze, a cărui soție, Olga Bancic fusese decapitată de naziști) este relatată cu o simplitate dezarmantă: "Nu aveam nici o îndoială că era un comunist cinstit, m-am
Viața cu sufletul la gură by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12464_a_13789]
-
susținută și de anvergura modelului. Și, fără să fie vreo maliție la mijloc, trebuie să recunoaștem că una era să-l citim pe Arghezi cel din Blesteme în versiunea lui Topârceanu și cu totul altceva se arată a fi imitarea jovială a unor poeme semnate de Angela Furtună, Augustin Frățilă, Daniel D. Marin, Gheorghe Izbășescu, Andra Rotaru, Eugen Suciu și Zorovavel Petrehuș. Unii dintre ei poeți copți, alții încă nu suficient de cunoscuți pentru a fi luați la ochi. Câți dintre
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8668_a_9993]
-
de scris. Până la urmă, ceea ce face remarcabil filmul lui Kraznovski ține de felul în care este rescrisă și reinventată filmic o biografie alcătuită din episoade care revendică în sine statutul de mici poeme invadate de o ironie afectuoasă, de o jovială nostalgie, de o blândețe care vine din înțelepciune, acea înțelepciune pe care o dobândim în prezența morții sau abia după ce am murit. politica statului sovietic care-i împiedică pe părinții lui Brodski să-și vadă fiul expulzat în America. Întâlnirea
Josef Brodski – „Pseudopoetul în pantaloni de velur“ by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5862_a_7187]
-
de postură cere două atribute absolute: profilul moral incontestabil al însuși oratorului și retorica impecabilă. În opinia mea - și nu mă sfiesc să o spun - Andrei Pleșu este o persoană mai mult decât potrivită. Dar să reținem (și) motivațiile aparent joviale ale lui Andrei Pleșu însuși de a inventaria "desfrânarea cu însutite chipuri ale imediatului" și de a povesti "marele bordel al tranziției". Autorul Minimei moralia o spune metaforic, pe ocolite, delicat, problematizând în micro printr-un autoportret ludic apărut la
Apel la decența pubilcă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12693_a_14018]
-
lume a cunoașterii cu accent deosebit spre avânt, libertate și nonconformism, sau a celor aflați la vârsta maturității, stârnindu-le nostalgia celor mai frumoși ani ai tinereții, studenția, când pachetul de acasă era vital și de neînlocuit. O partitură dinamică, jovială, exuberantă și... dansantă a fost concepută de compozitorul Mitică Lupu. Spectacolul a fost elaborat asemeni unei suite teatrale, alternând glumele cu șlagăre, dialoguri, cuplete muzicale, parodii și momente coregrafice. Suportul melodic al partiturilor a aparținut unor compozitori precum Gioachino Rossini
PACHETUL DE ACAS?, music-hall studen?esc by Ruxandra MIREA [Corola-journal/Journalistic/83472_a_84797]
-
pentru spadasini de felul lui Cyrano de Bergerac, sau a lui Il Dottore din Commedia dell Arte sau, de ce nu, a celor înzestrați pentru arta gătitului, cei care au nasul fin. La rîndul său, Remy are ca mentor pe stafia jovială a rubicondului bucătar mort de inimă rea. Bucătar sub acoperire, Remy, oferă adevărata măsură a artei sale atunci cînd îl impresionează pe cel mai exigent critic cu putință, Anton Ego. Suntem în Franța, ce Dumnezeu! Egocentricul critic, care pare desprins din
Oameni și șoareci (pentru a nu mai socoti și bucătarul) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9238_a_10563]
-
pe Marx, Stalin și Mao. În schimb, timidele încercări de a folosi drept suport publicitar chipurile lui Hitler, Göring sau Goebbels au stîrnit un imens scandal. Concluzia este una singură: în vreme ce părinții gulagului pot fi prezentați astăzi ca "simpatici", "pișicheri", "joviali", slujitorii nazismului trebuie denunțați cu neostoită vigilență drept criminali odioși. Mutatis mutandis așa stau lucrurile și cu "isteria anticomunistă" declanșată la Hollywood la începutul anilor '50 de senatorul McCarthy. Televiziunea franceză a prezentat în anul 2001 un reportaj foarte acid
Savoarea faptului divers by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12300_a_13625]