357 matches
-
el doar gratuitatea. Culmea, au dreptate când simt asta, dar o pierd când recunosc! Nu pot să uit cât de singur m-am simțit în copilărie și chiar în adolescență, chiar și în mijlocul cunoscuților și al prietenilor, în momente de jubilație în care se insinua brusc, ca sosită de nicăieri, acea stare de diferit, o accedie a ființei care îmi domina măruntaiele și mintea. Am scris împotriva singurătății și pentru a-i face pe plac ei. Demonul însingurării împărățește printre poeți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
înnoirile, un apanaj desigur al tinereții, dar astfel a fost și în scrisul său, îndeosebi în primele cărți, care toate îl arată pe Titel foarte preocupat de „sincronizare“, de adoptarea celor mai noi tehnici narative. Apt de entuziasme, de mari jubilații subite, Sorin Titel reacționa totuși selectiv, pentru că avea spirit critic. Era bonom, prietenos, părea dispus să îmbrățișeze totul cu universală bunăvoință, dar de fapt nu îmbrățișa chiar totul și nici nu evita să spună ce-i displăcea, fiindcă era spontan
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
n-au ținut mult (succesul, da) : acțiunea marca Nicolaescu a ajuns repede să nu se mai deosebească decît prin resursele materiale superioare de jocurile pe care li le inspira băiețeilor din spatele oricărui bloc din Romînia. Dar în Dacii, pe lîngă jubilația copilului ajuns la comanda unei armate adevărate, mai simți și exuberanța tehnicianului care știe că s-a pregătit, și ușurința adevăratului autor popular de a se identifica întru totul cu marele public pe care vrea să-l impresioneze. Dacii e
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
întreagă, Le scaphandre et le papillon (1997), iar filmul făcut de Julian Schnabel, pe un scenariu de Ronald Harwood, e ecranizarea acelei cărți. Pentru mulți spectatori, filmele despre paralitici sînt prin definiție deprimante, dar emoția care saturează acest film este jubilația. Inițial, Bauby nu vrea decît să moară, dar apoi își descoperă rezervele secrete de amintiri și fantasme ; în următorii doi ani trăiește din ele și trăiește în primul rînd pentru a împărtăși ce trăiește (a murit la scurt timp după
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
să se-ndrepte...”. Ceea ce contrazice cu vehemență Nae este tocmai acest principiu al moderației, această relativizare igienică a paro- xismelor retorice. Cu toate acestea, ceea ce constituie esența discursului catastrofic al lui Nae, nu este nicidecum teroarea, angoasa sau compasiunea, ci jubilația. Trăirismul lui Nae este în deplin acord cu o catastrofă delectabilă. Apropierea sfârșitului constituie rațiunea unei plenare trăiri. Abnormul este aici rezultatul unei excitații jubila- torii, la antipodul celei nevrotice a lui Leiba Zibal. „Simț enorm și văz monstruos” devine
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
este aici rezultatul unei excitații jubila- torii, la antipodul celei nevrotice a lui Leiba Zibal. „Simț enorm și văz monstruos” devine un modus vivendi pe care discursul jurnalistic și cel al lui Nae îl împărtășesc odată intrate în rezonanță. Această jubilație în negativ nu are nimic din nihilismul rusesc al unor viziuni apocaliptice, al unor combustii religioase care fac din ființe mărunte precum Kirilov profeți ai apocalipsei. Viziunea are carac- terul unui montaj cinematografic, a unui bricolaj clișeistic, diverse cadre mediatice
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
hipetrofiate ale discursului, ele devin mărci ale lui „simț enorm și văz monstruos”. Interlocutorul speculează această inconti- nență elocutorie a partenerului de dialog, îl conduce către maxima întrebuințare, iar în final îi răspunde preluând mărci ale idiomului agramat al acestuia. Jubilația vicioasă a negativismului și propensiunea către discursul vituperativ relevă un vortex care absoarbe orice sens transfor mându-l în antimateria nonsensului. Discursul nu marchează nici cel mai mic efort de reflexie, ci doar expresia unei iritabi- lități, a unei excitații de
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
ordinea ca exercițiu siste- matic al violenței Statului asupra cetățenilor. Ordinea totalitară elimină acele mobilități democratice care nu converg ideologic, care nu se încadrează în limita propusă de Stat. În acest caz, tirania reprezintă o formă de exces dirijat, etatizat. Jubilația de sensibilitate apocaliptică con- stă în perspectiva unui dezastru delicios cu înghețarea oricărei mobilități într-un instantaneu violent și eficace. Acest mărunt funcționar are preț de o clipă viziunea unei soteriologii crude, în măsură să-i stopeze nu doar incon-
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
o boală lungă, cancer. Dragă Isaac, cât de mult iubesc toate cărțile tale! Fii binecuvântat în sânul lui Dumnezeu! Seara, am aflat că englezii au descoperit o nouă planetă în Calea Laptelui, de câteva ori mai mare decât Terra. Înaltă jubilație: am început să traduc Cartea de vise a lui Swedenborg. Nu există nici o traducere de Swedenborg în românește și mă bucur că traducerea mea este prima. Textul există deja în toate culturile mari și a constituit sursa de inspirație a
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
și invidiez natura sublimă a cocoșilor din Stockholm, cei din libertate, care încep să salute soarele înaintea tuturor, cu acel strigăt de bucurie cifrat într-un „cucurigu” spărgând cristalele nevăzute din aer. Decembrie Scriu în continuare la nuvele, cu o jubilație suspectă - nimic de făcut, spiritul meu e profund ludic și trebuie să dea din mâini și picioare când e pus să stea pe loc! Mi-ar plăcea să se învârtească precum „dansatorii” sufismului, cu fustele lor precum corolele unor flori
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
istorie este, mi se pare, o operă de "autor". La "prezent" reveria acționează cu toată forța. Totul este vis și armonie, totul este un minunat teatru suprarealist, la terasa de la mare, la mănăstiri, la podul rupt de la Buzău, este o jubilație de suprarealism. Ce Dali?... Avem maeștri care îl întrec. La "viitor"? Dar viitorul este suprarealist prin excelență, prin definiție. * Ultima găseliniță suprarealistă stă chiar în fața mea, acum, când scriu aceste note. Prietenul și pacientul meu (îi spun Vasile) îmi reclamă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
o stare definitivă. Acest "definitiv" îl percepeam în toată ampla lui semnificație; nu mai încăpea nici o variantă, nici o alternativă. * Sărbătoarea Paștelui (însoțită de alte "paște", la catolici și evrei), toate petrecute aproape în același timp, constituia, în anii interbelici, o jubilație generală. E drept că, în această ambianță, întrebările filosofice se estompau și mirările păleau. În acea vreme locuiam într-o vie mărginită de o mulțime de arbuști în care, în Secare zi, în preajma Paștelui, se petreceau micile explozii de inflorescențe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
socialistă. Avem un partid uneori liberal, adesea conservator de dreapta și în opoziție unul social-democrat, adesea populist, model latino-american, bine asortat cu evazionismul prin telenovele de aceeași sorginte. Tot ce este important este la televizor: „Totul a devenit imagine”. O jubilație postmodernă care pentru unii, iată, devine postmortem. Politicile se fac mai ales pentru imagine și imaginea mai ales pentru interese politice. Mogulii presei și ai politicii își dau mâna într-un show perfect narcisic. Dincolo de ei oamenii trăiesc atât de
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
încă și mai mult, o Biblie, mergând de la Geneză până la apocalips. Dacă e posibilă o comparație cu Comedia, atunci poezia eliadescă este aceea din Paradis, extatică, ideală, fără descripție, din esențe imateriale, parfumuri, luciri, efluvii și sonuri. Poetul a intuit jubilația sacră, hora elementelor pure, și e întîiul autor de "laude": Cântați, flori, bucuria și lăudați pe Domnul Pe idioma voastră, vă exalați profumul Spre ceruri ca tămâie. Formați sublime-acorduri, Armonie d-arome. Natura este-n nuntă, serbare-universală... De la Lamartine vine
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
a legăturii permanente a omului cu mediul în care trăiește. Astfel, moartea nu înseamnă un sfârșit, ci doar un nou început, o reîntoarcere a omului în elementele naturii veșnice din care a izvorât (întoarcerea pământului în pământ), un moment de jubilație sufletească determinată de înveșnicire prin împreunare cu natura. De aceea, baciul moldovean cheamă în jurul său soarele și luna, stelele, munții, brazii și păltinașii, păsările și păsărelele deoarece toate simbolizează imensitatea, infinitul și veșnicia naturii, ideea de stabilitate, de dăinuire în
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
curând implicit și imuabil, care este și instinct genuin, al frumosului. Adorația, iluminarea, iconoclastele exhibări provocatoare, senzualismul, intensitatea aspirației devin flăcările unei existențe care nu poate sta decât sub Înalta benefică turmentare: frumusețea ca libertate, libertatea ca supremă frumusețe. Experimentul jubilației gregare rămâne doar „deviere” inițiatică, pregătind novicele ușor de fermecat să cumuleze mefiența față de mulțime, ca și față de „militanții” ei, care Îl vor suspecta ca „excepție”, Îl vor huli ca străin, Îl vor amenința cu anularea ca individ și ca
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Popa, Timpul suferinței și al revoltei, TR, 1992, 15; Octavian Soviany, Bobul celest, CNT, 1997, 34; Alexandru Ruja, Jurnal de cărți, O, 1998, 2; Al. Husar, „Mirele unei flori”, VR, 1998, 1-2; Dicț. scriit. rom., II, 437-438; Adrian Popescu, De la jubilație la elegie, ST, 2000, 1; Mihai Cimpoi, Poezia unui nou început, CNT, 2000, 12; Octavian Soviany, Seceta și rodirea, LCF, 2000, 33; Nicolae Oprea, Un poet din Țara Maramureșului, ALA, 2000, 516; Tatiana Rădulescu, Însemnele clarității, PSS, 2000, 122-123; Ion
GOT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287321_a_288650]
-
indicul. Visul (REM, Gemenii, Organistul) este un manual complet de mitologie psihanalitică. Specificul fantasticului cărtărescian rezidă în chiar această ars combinatoria de mister psihologic și feerie agresivă, de ingenuitate și demonism, de Bradbury, meraviglia, Wajda și Bulgakov, de psihism tanatic, jubilație fantasmagorică, strada Mântuleasa și strada Venerei. Tradusă în franceză (Le Rêve, Paris, 1992), cartea a fost nominalizată la Premiul Médicis, pentru cea mai bună carte străină a anului. Aproape simultan cu țesăturile fabuloase ale Visului, C. realiza o altă capodoperă
CARTARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286129_a_287458]
-
conservării funcțiilor vitale și, mai ales, prin țipetele mute, prin experiența implozivă a momentelor paroxistice. Așa cum Tina Turner avea, după propriile-i mărturisiri, cel puțin vreo trei-patru orgasme la fiecare concert, este evident că și Monica traversează clipe de înaltă jubilație în fața spectacolului, pe jumătate sălbatic, pe jumătate masochist, al celor care, asemenea personajului din poveste, își leapădă în public pielea de porc și se preschimbă, pentru cîteva momente, în eroii unor întîmplări care înalță accidentul, eșecul personal și deriziunea pînă
Între Venus din Willendorf și Fata babei by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12586_a_13911]
-
contrapune Cioran. * Criticilor le stă bine pertinența. Poeților - impertinența. În structura intelectualului creator intră constructiv o doză de fraiereală, fără de care el n-ar fi ce este, ci contrariul, un gol carierist triumfător. Esențiale Viața? O stare de răsfăț și jubilație a materiei. A iubi omenirea nemotivat e la fel de aberant pe cât este de a urî motivat. Morții - cunoscuți ce s-au mutat din oraș. Istoricale Realitatea e că sub umbrela KGB-ului s-au adăpostit multe capete arabe, făcându-se că
Din arhiva Cornel Regman () [Corola-journal/Journalistic/13715_a_15040]
-
și eteric, între substanță și pura idealitate, păstrează ordinea și nu lasă lucrurile să degenereze simbolic. Alături de austeritatea lui Bruno Landis, dar și de ceilalți artiști elvețieni, Stela Lie trăiește într-o adevărată grădină a desfătărilor și într-o continuă jubilație senzorială. Formele ei fruste și fragile în același timp, culoarea ei simultan senzuală și rafinată, perspectiva ei concomitent decorativă și meditativă, fascinația ei pentru vegetal și pentru tot ceea ce-i poate fi asimilabil, o plasează exact, prin atitudinea implicită și
România-Elveția și retur by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16651_a_17976]
-
sînt mai degrabă inventate de autoarea articolului. Problema e că dacă nu admitem că Eliade a scris articole antisemite (indiferent de faptul că Oscar Lemnaru îl numea “huligan mistic”) ori că Nichifor Crainic a reprezentat extrema dreaptă interbelică (indiferent de jubilația lui S. Brucan la arestarea lui!), o discuție serioasă nu poate avea loc. Atitudinile lor trebuie eventual explicate istoric, nu “apărate” de “detractori”. Cum să aperi ideile legionare din tînărul Noica? Ori pe Ion Barbu care i-a închinat cîteva
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13077_a_14402]
-
factura Jurnalului, a notelor diaristice, prin însămânțarea de corespondențe din paradisiacele grădini ale liricii. Mai pe scurt, aforismele grigurciene, măsurând paradoxurile prezenței omului în lume - și ale unei individualități cu propriu destin - își au, complementar, o latură de gratuitate, de jubilație a unei emisii eliberatoare, pretext de jerbe poetice, fie și pe cel mai precar petec de existență. Nu naște, atunci, confuzie împrejurarea că opera poetului Gheorghe Grigurcu cristalizează pe spetezele aforisticii ale maximei, speculând-o la un prim palier, respectiv
Privind drept în ochi călăuza... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13089_a_14414]
-
Adrian Păunescu rămâne poetul care-și clamează patetic sentimentele și ideile, cu prezumția de a se afla mereu în fața unei mulțimi chemate să-l asculte, să-l aprobe sau să nu-l înțeleagă, de unde tonalitățile diverse ale discursului liric, de la jubilația cea mai neîngrădită, alimentată de sentimentul consonanței cu „publicul”, la spectaculoasa lamentație nu lipsită de orgoliu, a celui care se descoperă monologând solitar, și la apostrofa sarcastică, necruțătoare. O fire romantică furtunoasă, greu de stăpânit, din familia de spirite a
Adrian Păunescu () [Corola-website/Science/298514_a_299843]
-
fond aproape un fanatic îndrăgostit de viață. Trăiește totul cu o frenezie uluitoare, cu un fel de disperare. Iubește sau urăște paroxistic, ingenuitatea de a spune adevărurile îi dă dreptul la revoltă, conștiința unor posibile dezastre cosmice îi dă prilejul jubilației eului. El intră în deceniul opt hotărât să schimbe lumea, de unde această cuprindere „enciclopedică” a tuturor problemelor și evenimentelor ei cotidiene. [...] ...încă de la " Manifest pentru sănătatea pământului" începe să apară o anume „oboseală”, liric mai fertilă, venind dintr-o înțelepciune
Adrian Păunescu () [Corola-website/Science/298514_a_299843]