149,721 matches
-
spuneți care este miza acestui roman? Care este mesajul său? A.E.: Încerc să fac abstracție, nu răspund atacurilor. Mă așteptam. Un risc asumat atunci cînd am scris. Important este faptul că marea majoritate a celor în drept să facă judecăți de valoare au cu totul altă atitudine. Cărțile mele sînt citite, discutate în diverse moduri. Reeditate. Traduse. În Germania, Saludos și Cei trei copii-Mozart sînt la a doua ediție. În scurtă vreme, vor fi cîteva surprize... Cineva, citind ceea ce s-
Alexandru Ecovoiu "Fiecare personaj are ceva din mine" by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Journalistic/12113_a_13438]
-
necaz" care toate împreună reprezintă superficialitate, lipsă de rigoare, stimă de sine și pentru ceilalți... "alteritate". Și încă ceva! Am fost foarte "cuminte"... Nu este bine să fii tolerant cu intoleranții și să confunzi "mila creștinească" cu dreapta și justa judecată. Cîteodată este necesar să-i alungi pe cămătarii și geambașii spiritului din fața templului și să le spargi tarabele. Uneori este nevoie să fii "puțin nebun și să faci elogiul nebuniei", sau "l'éloge de la colčre" împotriva creștinismului ambiant dominat de
Cine sînteți, Bujor Nedelcovici? by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/12074_a_13399]
-
Gheorghe Grigurcu Să recunoaștem: cele mai adecvate, mai corecte, mai fără cusur judecăți critice ajung a se uza, a eșua în locuri comune. Nimic nu rezistă timpului care le reduce strălucirea inițială, le acoperă cu o penumbră ce le face uneori să apară chiar prolixe, indigeste, extrem de puțin atractive, pentru o conștiință receptoare
E. Lovinescu: cealaltă față a lunii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12107_a_13432]
-
asta o chestiune estetică. Luînd aceste cronici la bucată, ceea ce rezultă la o lectură continuă e că Laurențiu Ulici a reușit să facă și o cronică de direcție, cu idei politice în privința debutanțiilor săi, dar și una strict estetică, avînd judecăți valabile și astăzi. Unii dintre autorii despre care a scris au dispărut. Alții n-au depășit pragul promisiunilor. Pe vremea cînd Laurențiu publica aceste comentarii în revistă, fotografiam rapid textul, pentru a ajunge la judecata de valoare. Acum le-am
Povestirile lui Laurențiu Ulici by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12146_a_13471]
-
și una strict estetică, avînd judecăți valabile și astăzi. Unii dintre autorii despre care a scris au dispărut. Alții n-au depășit pragul promisiunilor. Pe vremea cînd Laurențiu publica aceste comentarii în revistă, fotografiam rapid textul, pentru a ajunge la judecata de valoare. Acum le-am recitit fără grabă, ca pe niște povestiri cu un singur personaj pe tema misterioasă a eternului început. Din întregul lor se croiește o lume, cu oameni care au rămas tineri, într-o miraculoasă insulă a
Povestirile lui Laurențiu Ulici by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12146_a_13471]
-
tematicii și a tipurilor de narațiune e, în sine, un spectacol interesant al peisajului epic desfășurat pe pânzele vaste ale istoriei. Autorii articolelor își păstrează, în general, o neutralitate a descrierii, dar sunt și cazuri de implicare flagrantă a unei judecăți superlative. Vestibul de Al. Ivasiuc e "cea mai valoroasă creație romanescă a anului 1967" (p. 644). Verifici imediat producția anului și poți cădea ușor de acord că e așa, pentru că e uimitor de sărac în valori anul 1967 față de 1968
Un monument dedicat romanului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12184_a_13509]
-
stil "greoi, nemaleabil, rudimentar, didactic - ecou onest al limbii de lemn" (p. 947). Dar despre Facerea lumii nu am mai putea încheia astăzi atât de binevoitor. Ar fi fost de dorit ca unele descrieri să nu se încheie totuși cu judecăți critice tranșante, fie negative, fie pozitive. Înțelegem însă că sunt în ele și urmele unei prime redactări a dicționarului, oprit în prima formă la 1980 și propus spre editare în 1986, când a fost restituit instituției cu recomandarea de a
Un monument dedicat romanului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12184_a_13509]
-
la ipocriziile și pudibonderiile opiniei publice. Nu avem decît să-l luăm așa cum e, iar scrisul său, care trebuie judecat într-o ordine morală, dincolo de interesele conjuncturale și jocurile politice de moment, este unul fundamental onest. Chiar și atunci cînd judecățile autorului sînt greșite. De aceea, mărturisesc, eu îl citesc cu plăcere pe Cristian Tudor Popescu.
Teribilismul justițiar by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12177_a_13502]
-
distinge unul doct, ce întruchipează Europa cu toate bunele și relele ei: cu prosternarea în fața unor exponate preponderent apusene, cu repudierea altora, autohtone, mai greu de asimilat, cu poncife în aprecierea valorii unor compozitori, arhitecți, artiști, dar și cu pătrunzătoare judecăți despre istorie, artă, popor. Este, dacă vreți, un soi de Enciclopedie a sufletului rus, tratată însă nu în maniera vulgar-depreciativă a romanului omonim al lui Viktor Erofeev. Titlul filmului lui Sokurov și cadrul final (în care, una dintre ferestrele deschise
Arca sufletului rus by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12193_a_13518]
-
ca de obicei, deschid caietul în speranța unei defulări " (s.m.). În afară de "plăcerea înrobitoare" a muzicii, Radu Ciobanu își consemnează adesea impresiile de lectură, ce se remarcă prin observații subtile de critic, nu de simplu cititor. Fusese dezamăgit de "romanul cinematografic" Judecata al lui Titus Popovici, "scriitură superficială, grăbită, nu lipsită de inadvertențe și locuri comune, personaje simpliste, schematice... denaturări ale adevărului istoric." îl umple dezgustul de cenaclurile "gen ŤCântarea Românieiť, care adună toată fauna semidocților și veleitarilor", în plus, indignarea de
Terapia Jurnalului by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/12235_a_13560]
-
cu cât susținuseră aceasta ipoteză, în ciuda oricăror evidențe, vreme de câteva secole. Chiar dacă nu intuiseră posibilitatea nemuririi omului întreg, teoria lor fusese confirmată. Nimeni nu mai putea să dispară pentru totdeauna, dar nemuritorii au fost avertizați că, începând din Ziua Judecății fiecare va trăi pe vecie după cum a binemeritat pe acest pământ efemer." Dar adevărata, tragica problemă pe care o ridică acest scenariu - dar și evoluția experimentală a clonării din zilele noastre - apare într-o discuție pe care Robert Martin o
O ficțiune genetică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12228_a_13553]
-
redactor, excelenta perspectivă a unui volum solid de eseuri după doi ani de muncă relaxat neacademică". Nu știm cîți ani de muncă nerelaxat academică îi vor fi fost necesari lui R.T. pentru această mostră de paragraf confuz, în care fiecare judecată de valoare se contrazice în cadrul aceleiași fraze și din care nu înțelegi, pînă la urmă, absolut nimic. Cronicarul îi recomandă cu căldură lui R.T. cartea Martei Petreu Jocurile manierismului logic, ca să-și corecteze jocurile manierismului ilogic. N-ar fi corect
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12226_a_13551]
-
jurnale și memorii a fost considerat invariabil bun, dacă nu chiar excepțional. Nu era potrivit (nu era momentul!) ca spiritul critic să se exerseze în selecție. Ba, mai mult, fără să-și dea seama, era pus în fața unui blocaj al judecății: memoriile și jurnalele nu sunt compatibile cu un criteriu estetic, deci pot fi primite pe bandă într-o devălmășie a receptării euforice. Nu prea repede, cam prin 2000, s-a ajuns la sațietate (tot ce-i prea mult strică!), la
Defaimarea jurnalului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12234_a_13559]
-
de cărți, multe le citesc și nu pot să spun despre ele dacă vor rezista sau vor dispărea. Pot să declar sincer ce-mi place și ce nu. Față de literatura contemporană, îmi lipsește reculul, distanța, perspectiva. Dacă ne uităm la judecățile pe care unii scriitori le rosteau în urmă cu mai bine de 100 de ani asupra contemporanilor lor, rămînem stupefiați de prostiile debitate. Există critici celebri precum Sainte-Beuve care e consternant uneori: vorbește despre Baudelaire ca despre un nimic, în
Michel Tournier – "Paradisul și infernul se apară" by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/12214_a_13539]
-
Există critici celebri precum Sainte-Beuve care e consternant uneori: vorbește despre Baudelaire ca despre un nimic, în schimb, înalță în Panteon tot felul de nulități de care nimeni n-a mai auzit. Dacă ne-am permite să emitem și noi judecăți asupra contemporanilor, am putea produce același efect. Să ne gîndim apoi la Sully Prudhomme care în 1901 a luat cel dintîi Premiu Nobel, în timp ce Stockholm-ul putea să aleagă între Zola, Tolstoi, Ibsen, Cehov și Jules Verne. R: Dominique Fernandez evită
Michel Tournier – "Paradisul și infernul se apară" by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/12214_a_13539]
-
interpretat ca pe o tentativă a politologului american de a recondiționa imaginea părintelui fondator al actualului partid de guvernămînt (cu toate denumirile sale anterioare). Am mai spus-o/scris-o și o repet. Nici una dintre acuze nu rezistă în fața unor judecăți simple, de bun-simț. Ca politolog, interesat de tot ce se întîmplă pe scena politică românească, Vladimir Tismăneanu avea tot interesul să nu rateze întîlnirea cu un jucător nou și foarte insolit în politica dîmbovițeană, care, în plus, se bucura de
Cartea gurvernarii Năstase by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12275_a_13600]
-
care are tupeul să-i privească rezervat și chiar să-i întrebe de cele sfinte pe înșiși corifeii corectitudinii politice. Firește nici unul dintre detractorii lui Bădiliță nu s-a învrednicit să îi citească vreun text, necum să contraargumenteze afirmațiile și judecățile din eseurile sale. Mai toate replicile polemice la adresa scrisului lui Cristian Bădiliță au ocolit fondul problemei, mulțumindu-se cu statutul de exerciții retorice ("pamflete" scrîșnite), la limita insultei personalizate. Păcat. Pentru că textele (încă) tînărului savant (vă asigur că mi-am
Înțelepciunea justițiarului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12598_a_13923]
-
aceeași vîrstă cu el, emigrat aproximativ în aceeași perioadă din România în Canada), pe care îl pune însă să evolueze în situații fictive dintre cele mai complicate. S-ar putea spune că romanul lui Toma Pavel este autobiografic la nivelul judecăților de ansamblu, al trăirilor personajului și al cadrului de desfășurare a acțiunii (sînt excelent surprinse realitatea bucureșteană din scurta perioadă de destindere care a urmat morții lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, primele semne ale noului îngheț ideologic de la începutul anilor '70, precum și
A povesti și a înțelege viața by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12619_a_13944]
-
uzanțele morfologice, sintactice, formale, estetice, stilistice, depozitate în conștiința fiecărui compozitor? Simplu: improvizând. este (sau ar trebui să fie), sub acest aspect, fundamental improvizatoric, chiar și atunci când se află sub incidența variilor semiografii muzicale. O improvizație care însă nu suspendă judecata estetică și, cu atât mai puțin, epoche-ul fenomenologic. Muzica nu se poate abandona hazardului, mai ales după experiențele de cuantificare și formalizare sonoră a acestuia de către stockastici ori fractaliști. Improvizația iese în lume aidoma unei revărsări a închipuirilor (ca la
Experimentalismul tomnatic by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12633_a_13958]
-
variantă onirică, free-improvizatorică, suprarealistă sau sincretică, deviza avangardelor muzicale de astăzi este redescoperirea pe cale experimentală, empirică, subiectivă, a unor mecanisme și episoade originare, cu valoare arhetipală. Dar experimentul nu propune și nici nu prezervă instaurarea poncifului artistic. Compoziția muzicală trebuie judecată în funcție de prezența ori de absența autenticității, de buna sau proasta rânduială a metabolismului ei esențial. Se poate ca însuși rezervorul de sinceritate și autenticitate să se mai fi golit, sporind în schimb emanațiile de histrionism, precum și de noxe provenite din
Experimentalismul tomnatic by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12633_a_13958]
-
de a repune mereu în discuție aparentele adevăruri. Atitudinea autorului mi se pare cea mai productivă, în domeniul științific: o îndîrjire polemică imediată se proiectează pe o fundamentală toleranță a ideilor; căci tendința de contrazicere e aplicată chiar propriilor poziții, judecata oscilînd permanent între atac fulminant și nuanțare înțeleaptă. Studiile din acest volum au drept noțiuni-cheie multiculturalismul și identitatea, Orientul și occidentalizarea, influențele și atitudinile culturale; cuprind sinteze și dezbateri asupra fenomenului cultural religios, domeniu neglijat timp de decenii, a cărui
Istorie culturală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12646_a_13971]
-
sa, reprezintă o imixtiune brutală în biografia celui în cauză, în măsură să-i modifice imaginile în ochii celor din jur. Un astfel de act poate fi uneori util din punct de vedere științific, dar rămîne mereu discutabil la o judecată morală. Firește există scrisori a căror publicare este esențială pentru înțelegerea unor fenomene istorice (să ne gîndim doar la corespondența dintre Hitler și Antonescu), dar, chiar și în acest caz, legitimitatea morală a unui astfel de gest este discutabilă. La
Epistolar inițiatic by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12640_a_13965]
-
lui George Arion: Caracterizîndu-și, printr-un personaj, opera romanescă, Dinu Săraru vorbește de nedreptățile întîmplătoare ale revoluției, cuvîntul de ordine fiind că, în socialismul roșu, altfel de nedreptăți nici nu s-ar putea produce. Cel intervievat se supune astfel, nemijlocit, judecății cititorului și tot astfel cînd îl consideră pe Iuliu Maniu Ťunul dintre cei mai lași politicieni ai istoriei noastre moderneť, oferind contrastul: ŤDar ce tragedie a trăit Lucrețiu Pătrășcanuť. Victimă, în logica sărăriană, a purei întîmplări!" Sau următoarea săgeată trimisă
"Sub Cortul Luciditații" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12659_a_13984]
-
își pierde "caracterul de metodă utilă de Ťdemistificareť" și distruge "orice șansă de a legitima în mod rațional valori și de a argumenta că totuși există moduri de a trăi sau de a acționa preferabile altora, chiar în situația cînd judecata nu s-ar mai face numai din perspective partizanilor necondiționați ai acelor moduri de a trăi" (pag. 65). Ca ieșire din impas, autorul propune metoda comparației intrinseci, revenind la idei formulate deja într-un volum anterior, Turnirul khazar. Comparația intrinsecă
" Cafeaua asta intelectuală..." by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/12641_a_13966]
-
fi luat în calcul, și anume Expoziția de pictură pe sticlă de la Galeria H"Art, iar pe piața de artă prezența sa este la fel ca la început, adică nulă. În aceste condiții inexplicabile și inacceptabile, măcar privirea istorică și judecata critică pot readuce, cît de cît, în spațiul vizibil al artei românești, imaginea unuia dintre cei mai importanți și mai profunzi pictori din ultimile decenii. Pentru Florin Mitroi pictura nu a fost doar un simplu exercițiu cultural, o formă abilă
Un apel la memorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12651_a_13976]