505 matches
-
un cap slab de femeie.... Învățați-mă și voi cum să fac... Așa pacat, așa pacat cumplit cum să cadă peste noi?... Nici din neamul nostru n-a fost, și și-a făcut râs de noi... Să-i dea Dumnezeu junghi și spânzurătoare! să n-aibă parte de pâne și de apă! să moară ca un câne la marginea drumului!... Până într-un târziu se boci femeia, blăstămând; apoi se liniști, căci bătrâna Etel și Reiza știau multe lucruri și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
târât din bar În bar se terminaseră, n-a simțit nici remușcare pentru ultimele trei săptămâni, nici regret că reluarea lor nu mai era posibilă. Adoptase metoda cea mai violentă - chiar dacă și cea mai slabă - de a se apăra de junghiurile memoriei și, deși nu era o soluție pe care ar fi recomandat-o și altora, la sfârșit a constatat că Își Îndeplinise misiunea: supraviețuise primului val de durere. Nu Înțelegeți greșit! Amory o iubise pe Rosalind așa cum n-avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
junghie” (38, p. 403), sau (de „gâlci” = amigdalită) „Au plecat mătușile/ Cu furcile/ Să gonească gâlcile/ Ele la goană le lua/ Pe furcă le- nșira/ Și cu druga le-apăra/ Și cu fusul le-nțepa” (30, p. 307), sau (de „junghi”) „Că eu cu ața asta te-oi lega,/ Nouă noduri am să-ți fac,/ Cu foarfecele te-oi tăia/ Și pe pârâu te-oi da” (15, p. 124), sau (de „soare sec”) „Cu nouă fuse te-oi toarce,/ Cu acul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
printr-o perioadă foarte delicată. Mai ai puțină răbdare, poate-și revine. — Poate-și revine, mormăi el. N-o să-și revină. Și dacă și copilul seamănă cu ea, atunci chiar că am încurcat-o. Ciudățeniile, la fel ca durerile și junghiurile, accesele de plâns și letargia, îl făcea mereu să nu se simtă în largul lui și să se teamă de scursorile mizere și incontrolabile ale vieții, de umanitatea lipicioasă a lucrurilor. Avea de gând să se implice cât mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
nu era prea confortabil să doarmă pe un trunchi tare. Oasele îl dureau, pielea i se umpluse de vânătăi, mușchii îi erau întinși în direcții greșite, picioarele, brațele și alte părți ale corpului îi amorțeau și apoi erau cuprinse de junghiuri dureroase când i se întâmpla să miște din nou. Se foia tot timpul și, la un moment dat, spre rușinea sa, coborî din copac să doarmă pe iarbă, zbughind-o din nou sus chiar înainte ca familia sa să iasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
să-i aștepte În defileu, În locul În care drumul traversa munții. Să-i țină de vorbă până când vor sosi ajutoare care să blocheze canionul. Începu să alerge din toate puterile. Gâfâia. Sângele Îi pulsa În tâmple. Plămânii Îl dureau. Simțea junghiuri În coaste. Însă deși Își Încorda toți mușchii la maximum, aproape că nu Înainta, parcă bătea pasul pe loc, În timp ce căuta cu disperare cuvintele cu care să Întârzie dușmanul. Trebuia să găsească imediat ceva, o expresie, o idee, o veste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
prințul conducea dog-cart-ul înhămat cu un demi-sang, acel murg faimos. Conducea la aceeași oră, când începeau afară răcoarea și seara și în el începea o ușoară încropeală premergătoare febrei. Sta sus pe capra înaltă, arcuit de mijlocul dureros, în care junghiul își avea bătut un cui permanent de rezonanță. Sta trudit de sforțarea ce-i punea de-a lungul brațelor alice mici, mobile, care păreau a exploda în vârful degetelor. Era amețit de trăsuri, de pietoni, de tot ce mișuna în
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
se strecură din ceafă în sus, un fior ce se târa acum ca o reptilă spre munții focoși ai creierului și îl înturna de la baza bazinului sacru al plămânului. Era tocmai pe cale să obție acea imobilitate perfectă, capabilă să stăvilească junghiul, când Ada intră zgomotos, urmată de Lică, pentru a face propunerea plănuită. Maxențiu cumpărase de la desfacerea grajdului Simonian cei mai buni cai. Le trebuia un maître-dresseur, un fel de chambellan d'ecuries. Ada îl aducea. La vederea lor, Maxențiu simți
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
lui acum nu mai era acolo unde-1 putea urmări și păzi. Tot trupul îi era amorțit: o anestezie anume pe care o cunoștea, de altfel. Numai fruntea îl durea ca o bubă. Știa ce urmează: durerea cea mare, cea ca junghiul unui furuncul copt, subt coastă, în stânga, la bazinul vieții, care pentru el nu era inima, ci plămânul. Prin plămâni omul era sau nu era fericit... Și doctorul ce spunea: "Nimic nou! Avem același suflu cavernos sus în stânga și opacitate la
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
o luxație ia piciorul 223 - Am căzut cu stângul, glumea cu gura ei lată, crispată de durere. Era singură în fundul patului, când venise Elena Drăgănescu s-o vadă. Declarase că ar fi mulțumită de puțină odihnă de n-ar fi junghiurile. Altfel, zicea că e bine îngrijită. Venea zilnic secundul de la Filantropia, simpaticul Romulus. Venea și maseuza tot de-acolo. Apoi baba cu leacurile ei, de care buna Lina se slujea fără scrupule . Mai era și fata aceea ... și Rim zicea
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
fibros din efortul de a nu se dezlipi de cellalt, fixă, cu ochi de asasin, umerii lemnoși ai șoferului. Pe tot parcursul, omul acela nu clintise .. dacă tocmai atunci s-ar fi întors spre dînșii! ... Cu privirea înfiptă ca un junghi în spatele de manechin, Marcian căută a-1 pironi pe loc, pe când ritmic mâna i se închidea și deschidea pe dezmierdarea genunchiului viu. Acum, viteza nu se mai precipita în Elena. Din adâncul ei voința urca fermă, sigură de ea însăși
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
rămân calm... Simți o mâncărime pe nas și-și spuse: "Ei nu au nas, din câte mi-am putut da seama. De aceea, e vorba fie de nasul meu, fie de o iluzie..." Dădu să se scarpine, dar simți un junghi în stomac. S-ar fi îndoit de durere, dacă ar fi putut, dar nu putea - nu putea nici să-și scarpine nasul, nici să-și pună mâinile pe pântec. Înțelese atunci că mâncărimea și durerea nu veneau din propriu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
cu o Întoarcere iute a capului, Îl văzu pe domnul Sammler. Domnul Sammler văzut văzând era Încă luat de curenții rapizi ai inimii. Ca o creatură Încercând să scape, fugind de el. Gâtlejul Îl durea, până la rădăcina limbii. Avea un junghi În ochiul beteag. Dar avu ceva prezență de spirit. Apucând bara cromată de deasupra, se aplecă Înainte ca și cum s-ar fi uitat ce stradă urma. 96th. Cu alte cuvinte, evită o privire lungă ce putea fi susținută de celălalt sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
precum crabul, spre mormânt: Hamlet avea propria lui opinie despre asta. Și Sammler În multe ocazii, ascultând-o pe Angela stând În patul lui, cântărind două serii de probleme (cel puțin) cu ochi ce priveau În direcții diferite, cu un junghi strâns Între coastă și șold care-l făcea să ridice un picior pentru o alinare ce n-o căpăta, avea un ușor aer de dojană, la fel ca și expresia receptivității. Lingurița zilnică de drojdie nutritivă, un produs primar din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
puteam lăsa cu mașina la gară. Ceea ce Sammler se abținu să comenteze era că el și Lal puteau să o lase pe ea, pe Margotte, la gară. Dacă era supărat! Dar chiar și acum, cu toată presiunea din craniu și junghiurile din ochi, nu voia să fie prea dur cu ea. Își avea și ea țelurile ei vitale femeiești. Și nici cea mai vagă idee despre țelurile vitale ale celor din jur. Despre starea lui de tensiune acum. Govinda era nerăbădător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
el și a fluturat brațele Într-un cerc deasupra capului, noua Republică revoluționară Indonezia. Iar tu o să fii unul dintre noii ei eroi, un adevărat revoluționar, ca mine. — Tu? a exclamat Adam. Eu? Coastele au reînceput să-l doară, un junghi afurisit care la fie care respirație cobora pe o parte a corpului. Se simțea obosit și n-avea nici un chef să fie revoluționar. Tot ce voia era să se Întoarcă acasă, oriunde ar fi fost aceasta. — Da, i-a răspuns
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
faptul că după atâția ani o să-mi caut fratele. N-am crezut niciodată c-aș putea să vorbesc ori măcar să mă gândesc la așa ceva, a zis Adam. Gândul la acest viitor neașteptat părea să fie singurul fel de domolire a junghiului din coaste și al usturimii Înverșunate a bășicilor de la un călcâi și de la degetul mare. Într-un fel mă bucur că n-am amintiri despre el. Așa, nici n-am să fiu dezamăgit. — E sigur că n-o să fii dezamăgit
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pașaport, da, dom'le, cu un pașaport în buzunar erai rege. Aveai dreptul să intri în shop fără să-ți vină să ceri azil politic, gagicile roiau în jurul tău că veneai de "afară", bașca puteai circula în fiecare duminică cu junghiul tău de cinci sute DM care, pe deasupra, mai era și aspirator de gagici. Deci, ai pașaport și ceva valută, un hârb care nu-i Dacia, și pe deasupra ești pe litoral. Toată vara, trai pe vătrai! Dacă mai pui că ai
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
murea încet. Sorinel ieși strâmb din portret. Tot din semiprofil. Se împiedică puțin de haltere - dar ăstea nu erau ale lui. A lui era Mariana, fiica muribundă a Americii. Dansul deveni mai viu. Ochii Marianei ardeau și fata simți un junghi puternic în abdomen. Sorinel se apropia de ea, mereu pătrunzător, mereu din semiprofil. Mariana oftă sub spasmul unui junghi îngrozitor. Publicul crezu altceva. Spiritele se înfierbântaseră și o țară întreagă, plus o parte mică, dar importantă a Americii nutrea aceleași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
ale lui. A lui era Mariana, fiica muribundă a Americii. Dansul deveni mai viu. Ochii Marianei ardeau și fata simți un junghi puternic în abdomen. Sorinel se apropia de ea, mereu pătrunzător, mereu din semiprofil. Mariana oftă sub spasmul unui junghi îngrozitor. Publicul crezu altceva. Spiritele se înfierbântaseră și o țară întreagă, plus o parte mică, dar importantă a Americii nutrea aceleași gânduri păcătoase care-l făcuseră de rușine pe Popa în fața Contesei. Mariana ofta și dansa, murind încet. Sorinel se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
din nou pământul. Apropierea lui Mișu stârni murmure de protest în rândul publicului. Ei voiau s-o vadă doar pe ea, dansând, murind încet. Mișu se retrase, cu inima cât un purice. Mariana scoase un oftat de durere, simți un junghi îngrozitor în abdomen, acolo unde copilul lui Mișu nu va crește niciodată, și se prăbuși epuizată la pământ, dintr-o singură mișcare grațioasă, cu bucile perfecte îndreptate spre publicul în extaz. Mișu simți un fior. Sorinel aștepta, strâmb. Cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
exagera: de atâtea ori, fiind Într-o stare critică, alunecase din pat, Încât știa pe propria sa piele ce pățește un om care stă mai mult timp Întins pe podea fără nimic sub căpătâi. A doua zi, desigur, va avea junghiuri cumplite la grumaz. De jos se auzi un horcăit. Noimann nu se alarmă nici de data asta. De fapt, intuise că femeia nu se va lăsa bătută cu una, cu două și va căuta tot felul de tertipuri pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
o durere ascuțită la genunchi Îi schimonosi fața... „Aveți probleme cu rotulele?” Îl chestionă Satanovski. „Vă recomand să vă duceți din când În când la Purcica sau să procurați nămol de-acolo...” „Da, din când În când mă Încearcă un junghi la rotula dreaptă...” „Unele au darul de-a prevesti evenimente importante...” „Ce vreți să spuneți cu asta?” Îl Întrebă Bikinski. „Știu pe cineva”, spuse inginerul, „care a fost călcat noaptea de un tramvai la barieră după ce simțise În prealabil la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
scrisului meu cer să-mi improvizez un sentiment motor. Cel mai expeditiv e ura. Dragostea încape doar în cântecul exhaustiv, în spațiile curbe și ermetice ale versului care, singure, o țin ca univers în fața noastră. Ura însă e lineară de la junghiul lui Cain. Zveltă înflorește numai în lăncile armatelor. Să nu disprețuim această întîie aproximație a lucrurilor, înadins creată pentru viața imediată. Îmi voi porunci deci o mânie activă. Dar de această dată, ca nu cumva mântuirea să-mi fie primejduită
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
în pielea personajului, așa că Zinzin se dusese la ale ei, umorul lui negru, luat din cea mai apropiată realitate o durea. Un sentiment de neliniște îl cuprinse din ce în ce mai apăsat, simțea un fel de greutate în coșul pieptului, o apăsare, un junghi. O să crăp naibii, se gândea cu îngrijorare. Trebuie să ies din casă sau să mă sinucid. Ar trebuie să recunosc că nu sunt un geniu. Creierul meu, azi, nu a produs nicio idee de doi bani. Se chinuie cu un
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]