754 matches
-
Societății Junimea: 1. Etapa 1863-1874 are un caracter critic și polemic, manifestat în domeniul limbii, al literaturii și al culturii; se organizau "prelecțiuni" populare pentru educarea maselor; se punea problema alcătuirii unor antologii de poezie românească pentru promovarea autorilor importanți; junimiștii propuneau unificarea limbii române literare prin înlocuirea alfabetului chirilic cu cel latin și prin normarea limbii; 2. Etapa 1874-1884 întâlnirile Junimii au loc la București, dar revista Convorbiri literare rămâne la Iași; se consolidează o nouă direcție în literatura română
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
rol decisiv în privința noii orientări în literatură prin introducerea spiritului critic și afirmarea principiului estetic în judecarea operelor literare. Deviza societății era: "Intră cine vrea și rămâne cine poate" și a avut ca punct de plecare generația de la 1848. Numărul Junimiștilor creștea considerabil ; își propuneau întâlniri săptămânale, "prelecțiuni populare", editare de reviste și ziare, înființarea unor tipografii și a unor institute de învățământ. În Convorbiri literare au publicat scriitori din toate cele trei provincii românești. Junimea se orienta spre realism și
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
unor principii teoretice în analiza valorii operei literare. Junimea n-a fost o societate cât o comunitate, "un curent al renașterii noastre literare" (Tudor Vianu). Semnificativă este "structura junimistă" care are trăsături distinctive: a. spiritul filosofic este legat de cultul junimiștilor pentru gândirea abstractă; principiile orientează gustul; b. spiritul oratoric vizează adaptarea formei la conținut (ideea trebuie să-și găsească expresia adecvată); era necesară revigorarea spiritului oratoric compromis de retorica pașoptistă și de frazeologia politică și parlamentară; c. gustul clasic și
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
abstractă; principiile orientează gustul; b. spiritul oratoric vizează adaptarea formei la conținut (ideea trebuie să-și găsească expresia adecvată); era necesară revigorarea spiritului oratoric compromis de retorica pașoptistă și de frazeologia politică și parlamentară; c. gustul clasic și academic al junimiștilor impune un anume tip de sensibilitate artistică; ei admiră modelele clasice și rămân indiferenți față de tendințele novatoare, din epocă (T. Vianu); d. ironia asociată spiritului filosofic a luat forma unui scepticism schopenhauerian, care la Maiorescu s-a cristalizat în complexul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
a reacțiunii. Tânărul stat român intră sub influența economico-politică a Prusiei, legată de persoana noului domnitor, Carol I de Hohenzollern. Detronarea lui Cuza este un act profund nepopular. Față de această conjunctură social-politică, pozițiile scriitorilor înșiși sunt diferite și definitorii. Dintre junimiști, Pogor face parte din complot și este imediat numit prefect, iar Petre Carp devine la 11 februarie secretar al locotenenței domnești. Maiorescu va fi unul din cei mai mari susținători ai domnului străin. Negruzzi, încercând să explice impopularitatea lui Cuza
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
latinii carpato-dunăreni și-au pus toate speranțele într-un occident romanic, față de care îți defineau propria identitate, vocația culturală, programul de modernizare. De acolo au împrumutat și modelul social-politic, pus la lucru încă înainte de Unirea Principatelor și criticat insistent de junimiști. Misiunea de bastion al Europei liberale în Est s-a definit tot în raport cu modelul apusean. Kogălniceanu și Anagnosti subliniau importanța istoriei noastre pentru Europa (1837), iar I. Ghica caută să pună în lumină "ponderea Moldovalahiei în problema Orientală" (1838). Ideea
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
locală circulă o legendă potrivit căreia satul a fost întemeiat, în vremea lui Ștefan cel Mare, de patru buciumași - Ivan, Tamaș, Grec și Cârcei. Tot din această localitate s-a răspândit și legenda legată de stejarul din Borzești, imortalizată de junimistul Nicolae Gane în frumoasa povestire Stejarul din Borzești. Localitatea a aparținut din secolul al XVIII-lea răzeșilor, unor boieri (Aslan) sau mănăstirilor din jur. De accea, în documentele vremii, așezarea apare cu formele Bucium, Buciumul și Buciumi. Pe teritoriul României
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
susținerea unor opinii sensibil diferite față de cele curente, prin deschiderea largă a ferestrelor comparative către literatura europeană, în preajma căreia literatura noastră la acel moment părea complexată, nedeslușită, lipsită de pregnanța unor orientări clare. spre o "critică științifică" Deși simțise generozitatea junimiștilor A. D. Xenopol și Șt. Vârgolici, pe tot traseul studenției sale rapide, Iorga pornește la drum cu convingerea că va deveni vizibil doar dacă va lua distanță față de acțiunea critică a lui Maiorescu, devenită fapt istoric. Astfel, în chiar primul articol
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
pe tot traseul studenției sale rapide, Iorga pornește la drum cu convingerea că va deveni vizibil doar dacă va lua distanță față de acțiunea critică a lui Maiorescu, devenită fapt istoric. Astfel, în chiar primul articol apărut în jurnalul "Lupta" ăal junimistului Gheorghe Panu), el se apleacă asupra piesei Năpasta de I. L. Caragiale, văzută ca "un studiu psihologic superior", "printre cele mai bune dintre operele noastre dramatice... și ar avea greutatea sa chiar aiurea, unde s-a scris și s-a gândit
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
perioadei începuturilor, fiind totodată întâia analiză asupra operei viitorului mare clasic român. N. Iorga propune câteva demersuri importante, toate de noutate în epocă, și anume: să-l scoată pe Creangă din sfera minoră a anecdotiștilor, pe seama cărora se amuzau copios junimiștii la seratele lor; să promoveze opera lui Creangă drept una "de o însemnătate capitală pentru cercetători", esențială pentru cunoașterea identității românești; să i se recunoască acestuia profunda originalitate, atât ca trăire autentică a tradiției, cât mai ales în evoluția limbii
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
nici nu l-au promovat așa cum merita, considerându-l un măscărici bun de glume deocheate, ceea ce constituie desigur o exagerare. În capitolul "Întoarcerea vechiului fond românesc", din Introducerea sintetică, după stenograma unor cursuri, din 1929, Iorga e de părere că junimiștii îl "împingeau" pe Creangă să scrie tot felul de "pătaranii", anecdote corozive "care nu vor putea fi publicate niciodată", când în realitate "Popa Smântână", cum îl poreclise aluziv Jacob Negruzzi, dorea să scrie "cărți bune" pentru copii. Cultivarea laturei pitorești
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
a exponențialității. Tânărul critic și istoric literar stabilește că, de fapt, posteritatea lui Creangă începe odată cu răsunătorul succes din 1876, când scriitorul citește la „Junimea― - Moș Nichifor Coțcariul. Succesul a „răsunat― imediat și la București, de unde Titu Maiorescu îi scria junimistului Anton Naum: „...Aud despre o frumoasă nuvelă a d-lui Creangă, aăle) cărui scrieri în genere sunt o adevarată îmbogățire a literaturii noastre. Fă bine, spune-i să-mi trimeată pentru 5 zile manuscriptul nuvelei si îl voi remite desigur
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
Lazăr va fi readus la viață ("Lazăre, ridică-te și umblă!"). Din acea clipă, dascălul se va metamorfoza în marele povestitor, obscuritatea va deveni lumină, necunoscutul va fi înlocuit de cunoscutul și apreciatul Ion Creangă, primit fără rezerve în anturajul junimiștilor. Relația mai mult decât prietenească dintre ei ar trebui comparată cu aceea dintre poet și Titu Maiorescu. Este, în fapt, o legătură de tipul magistru-discipol. "Instrucția, vorbită și jucată, prin cuvânt sau demonstrație exemplară"237 constituie elemente perene. Nu există
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
neîntârziat cât o face împotriva obiceiului și a firii caută din pricina aceasta, să mențină discuția pe tărâmul principiilor sau al personalităților și nu afirmă nimic până când nu se îngrădește de cele mai convingătoare dovezi” În polemicile sale arată și dovedește Junimiștilor vremii sale care a fost contribuția lui Alecsandri la mișcarea de primenire a literaturii române. Articolele sale polemice împotriva dicționarului Academiei devin veritabile studii de filologie prin observațiile și îndreptările aduse. În jurul reformei ortografice se conturează o altă polemică a
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
perpetuare a terorii" (2007: 85). Cu toate acestea, persistă, în opinia mea, un dubiu legitim: anume dacă, pe spații epice de respirație mai largă, talentul lui Negruzzi s-ar fi concretizat în reușite literare comparabile. În relație cu proza "primului junimist", pentru a cita expresia lui Garabet Ibrăileanu (1981: 42), cea mai sintetică formulă îi aparține lui Eugen Lovinescu: "Negruzzi a cultivat mai întâi nuvela romantică (subl. în text) [...]; în al doilea rând, el a cultivat nuvela istorică (subl. în text
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Han-yu. Horror and Evil in the Name of Enjoyment: A Psychoanalytic Critique of Ideology. Bern, Berlin, Bruxelles, Frankfurt am Main, New York, Oxford and Wien: Peter Lang, 2007. Hutchisson, James. Poe. Jackson, MI: University Press of Mississippi, 2005. Ibrăileanu, Garabet. "Primul junimist: Costache Negruzzi". Constantin Negruzzi. Antologie, prefață, tabel cronologic și bibliografie selectivă de Ana-Maria Boariu. București: Ed. Minerva, 1981. 42-53. Istoria literaturii române. 3 vol. București: Ed. Academiei, 1970-1973. Keane, Angela. Women Writers and the English Nation in the 1790s: Romantic
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
i se adaugă prietenii prelectori Vasile Pogor și Petre P. Carp. Unele conferințe vor fi tipărite în revista "Convorbiri literare", altele vor vedea lumina tiparului doar în formă de rezumat. În timp, temele conferințelor se diversifică, prelectorilor inițiali alăturându-se junimiști precum Iacob Negruzzi, A.D. Xenopol, Al. Lambrior, G. Panu, Ștefan Vârgolici... În martie 1876, sala Universității ieșene este animată de un nou conferențiar (de doar 26 ani!), Mihai Eminescu, având ca temă " Influența austriacă asupra românilor din Principate"... *** La 9
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
având ca temă " Influența austriacă asupra românilor din Principate"... *** La 9 februarie 1974, în Casa cu ferestre luminate (reședința de altă-dată a familiei Vasile Pogor, apoi a interbelicului istoric Gh. Brătianu sediul muzeelor literare ieșene, spațiu de exprimare predilectă a junimiștilor), au fost reluate prelecțiunile. G. Ivănescu a vorbit despre "Preocupări filologice în epoca Junimii", iar Alexandru Dima despre "Personalitatea lui Titu Maiorescu". Această a II-a serie a Prelecțiunilor (1974-1989) s-a constituit, în vremuri dificile, într-un "vis al
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
rădăcinile în astfel de gesturi socio-culturale. O eroare ce provine, probabil, din înțelegerea distorsionată a acelui "popular" din sintagma buclucașă. Parcurgând, însă, lista prelecțiunilor de-a lungul numeroșilor ani în care ele s-au ținut, observând grija deosebită cu care junimiștii de veac XIX alegeau temele și subtemele acestor prelecțiuni, analizând maniera de tratare a subiectelor, așa cum pot fi ele decopertate din rezumatele publicate în primele numere ale "Convorbirilor literare", îți dai seama că prelecțiunile au fost cu totul altceva 2
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
a ceea ce în articolul de la 1872, "Direcția nouă în poezia și proza română", numea ca "starea literaturii noastre și direcția spiritului public"12. În abordarea sa de pe pozițiile istoriografiei, Alexandru Zub sesizează această "obsesie a adevărului", insuflată de Maiorescu tuturor junimiștilor: "Respectul pentru adevăr definește activitatea Junimii în toate direcțiile. În numele adevărului se condamnă falsa erudiție, megalomania, exagerările lingvistice, formele fără fond etc. Deviza ei era: adevărul înainte de toate, declară memorialistul, iar Eminescu recunoaște drept principiu fundamental al operei maioresciene naționalitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
ale apariției, la 1867, a "Convorbirilor literare". Este posibilă apoi ipoteza conform căreia interesul pentru prelecțiuni a început să scadă indirect proporțional cu interesul pentru revistă, pentru că, dincolo de mondenitatea și latura oratorică a prelegerilor, era mai confortabil să citești opiniile junimiștilor în paginile "Convorbirilor", ba chiar, o perioadă, să citești integral textul prelecțiunilor. În plus, o anume politizare avea să fie taxată de auditoriul dezinteresat politic, aspect amintit de George Panu: "Prelecțiunile populare, deși se continua de patru ani, nu făcuseră
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
prelețiunile pot fi înțelese ca o extensie a chiar Societății "Junimea", pe linia unei organizate "aduceri afară" a discuțiilor constructive ce aveau loc fie în casa lui Pogor, fie în cea a lui Negruzzi, fie în cea a lui Maiorescu. Junimiștii resimt nevoia unei depășiri a inevitabilei intimități create la "ședințe", în sensul întâlnirii unui "Celuilalt lărgit", sau, în mereu utilele terminologii nicasiene, un "Sine lărgit". Nu știu dacă e vorba despre un fel de claustrofobie pe care ți-o dă
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
o tentă creștină, ca semen/ aproape al tău, așadar, fie, într-o manieră hegeliană de a privi problema, ca subiect/conștiință de a cărui întâlnire ai nevoie pentru a te defini, pentru a te confirma. Una erau reacțiile relaxate ale junimiștilor, ludice și neprotocolare, altceva însemna să simți feed-back-ul favorabil, freamătul aprobativ al unei săli înțesate care nu te urmărea "trântită pe canapea", precum Pogor, sau Negruzzi, ci ca și cum de ceea ce spui tu ar fi depins întreg universul. Tocmai de la acest
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
Ornea insistă pe această "atmosferă liant": "Nu e exagerat să se spună că prelecțiunile nu au îndeplinit numai ofici-ul de a afirma în exterior Junimea și juni-misul. În egală măsură au contribuit la conturarea și impunerea unor opinii comune printre junimiști. Iar ceremonialul impus de Maiorescu acestor prelecțiuni, febra pregătirii și rigorile desfășurării lor au creat o atmosferă liant care a solidarizat rândurile junimiștilor"29. Așa-dar, ritualul genera o anume atmosferă, care la rândul ei funcționa ca "liant", pe traseul
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
exterior Junimea și juni-misul. În egală măsură au contribuit la conturarea și impunerea unor opinii comune printre junimiști. Iar ceremonialul impus de Maiorescu acestor prelecțiuni, febra pregătirii și rigorile desfășurării lor au creat o atmosferă liant care a solidarizat rândurile junimiștilor"29. Așa-dar, ritualul genera o anume atmosferă, care la rândul ei funcționa ca "liant", pe traseul acesta vectorial circulând tocmai sus-amintita posibilitate a întâlnirii cu Celălalt. 7. Prelecțiunea ca strategie de auto-promovare a "Junimii" Teoria aceasta o lansează pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]