1,051 matches
-
fost un sat de robi țigani proprietate a lui Hamza ban. În lucrarea lui Cristian Nicolae Apetrei, ”Reședințele boierești din Țara Românească și Moldova în secolele XIV - XVI”, la pagina 101, găsim menționați doi jupâni Hamza din Obislav. Primul este jupân Hamza I din Obislav căsătorit cu o soră a boierilor Craiovești iar celălalt, jupân Hamza al II-lea din Obislav, cel menționat ca fiind din Obislavu de Vâlcea, este chiar nepotul primului, devenit mare dregător în prima jumătate a secolului
DESPRE PÂRÂIENII VALAHIEI de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369481_a_370810]
-
Cristian Nicolae Apetrei, ”Reședințele boierești din Țara Românească și Moldova în secolele XIV - XVI”, la pagina 101, găsim menționați doi jupâni Hamza din Obislav. Primul este jupân Hamza I din Obislav căsătorit cu o soră a boierilor Craiovești iar celălalt, jupân Hamza al II-lea din Obislav, cel menționat ca fiind din Obislavu de Vâlcea, este chiar nepotul primului, devenit mare dregător în prima jumătate a secolului al XVI- lea. Același lucru-l aflăm și din lucrarea lui Nicolae Stoicescu, ” Dicționar
DESPRE PÂRÂIENII VALAHIEI de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369481_a_370810]
-
complexă lumea lui...”. Procedând în acest fel, autorul readuce în fața cititorului pe, celebrii de acum, Lache și Mache, a căror principală preocupare este politica („făcută” neapărat în fața halbelor cu bere), „boală care se ia, ca râia” și în casa lui jupân Dumitrache sau a conului Leonida, dar și în reședința județului de munte unde Cațavencu și Farfuridi „se luptă cu retoricele suliți”. Ziariștii, la fel de agramați precum cațavencii politici, negustorii cu un foarte ridicat simț al „onoarei de familist” pe care le-
LUMEA LUI CARAGIALE ÎN VIZIUNEA SCRIITORILOR TELEORMĂNENI de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369455_a_370784]
-
vara, otravită cu niște ciuperci. Alte rude, Colaie, nu știa. Tot satul, ba și satele vecine-l știau de Colaie al lu’ Lipici. De ce Lipici? Habar n-avea! Probabil că porecla i se tragea de la faptul că era sarac lipit. Jupân Tănasie, cel care are cârciuma în mijlocul satului și care are pământ de nici el nu-i mai știe marginile, zicea odată: -‘’Bă, are ăsta al lu’ Lipici o privire de te omoară, bă! Ba mai e și harnic al dracului
COLAIE AL LUI LIPICI de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369482_a_370811]
-
revedere Ioano! -La revedere, Colaie! răspunde Ioana, aplecată să strângă străchinile de pe masa mică, unde mâncaseră, scăpând o privire pe sub sprâncene, fără să vadă ai ei. ** L-a ajutat Colaie pe Marin cam toata vara și toată toamna la muncă. Jupân Tanasie, cârciumaru, a și zis: -‘’ Bă nu-i a bună cu prietenia asta dintre Mărin al lu’ Sandu lu Din și Colaie al lu’ Lipici.’’! ** În săptămâna din naintea Paștilor, Gheorghe, un copil al nimănui, pripășit pe lângă casa lui jupan
COLAIE AL LUI LIPICI de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369482_a_370811]
-
veni vremea, cu o fată de seama lui. Ducând vacile la păscut sus pe deal, a dat de un om agățat cu un cap de funie de-o creacă, în marginea pădurii. Bietul copil, speriat, dă fuga în cârciuma lui jupân Tănasie și cei câțiva mușterii ce se găseau pe la mese, cu greu au înțeles despre ce este vorba. Când ajung la locul cu pricina, îl găsesc pe Mărin spânzurat cu funia din capul boilor. Jupan Tănasie, mai mult pentru sine
COLAIE AL LUI LIPICI de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369482_a_370811]
-
s-a putut stabili nimic și Mărin a început să fie uitat și de sat, dar ce era mai grav și de văduva lui, Ioana. Ba câte o voce mai răutăcioasă, seara, în fața unei căni cu vin, în crâșma lui jupân Tănasie, spunea că la văduva lui Mărin s’aude seara și dimineața de noapte, câinele lătrând; ba unii se jurau că l-au văzut prin capul gradinilor pe Colaie. -‘’ Bă, v-am spus eu, că nu-i lucru curat, prietenia
COLAIE AL LUI LIPICI de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369482_a_370811]
-
iubit-o, domn șef, spune Colaie și în colțul ochilor lasă să-i curgă o lacrimă. Nu v-am spus eu, că nu-i a bună prietenia dintre Colaie al lu ‘Lipici și Mărin al lu Sandu lu’ Din?’’, zicea jupân Tănasie punând rachiu în țoi, de data asta în gura mare. Referință Bibliografică: Colaie al lui Lipici / Ilie Fîrtat : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1566, Anul V, 15 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ilie Fîrtat : Toate Drepturile
COLAIE AL LUI LIPICI de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369482_a_370811]
-
avea și darul beției. Într-o duminică, or fi acum câțiva ani, prea sfințitul, doritor de a schimba potirul pe stacană și de-a părăsi mai degrabă altarul pentru ca să se ducă la crâșmă, ceti liturghia din fugă și alergă la jupânul Moisi, uitând să stingă lumânările în biserică.Era vânt mare în acea zi; vântul suflând printr-un geam stricat găsi de cuvință a fâlfâii perdeaua și a o apropia de para unei lumânări. Îndată perdeaua luă foc și dete foc
VIAŢA SATULUI ROMÂNESC ŞI A ŢĂRII ÎN LITERATURA EPISTOLARĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1173 din 18 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353846_a_355175]
-
Jilava, Oradea și Aiud, fiind deținut politic între anii 1955-1964. Referindu-ne, în cele ce urmează, în mod special la Biserica “Sfântul Silvestru” din București, vom afirma că lăcașul de cult a fost zidit pe 15 iunie anul 1743, de către jupân Pârvu boiangiul și jupâneasa Stanca. Așezământul a fost afectat de două cutremure, unul în anul 1802 și celălalt în anul 1838. Cel din urmă a dărâmat complet vechiul edificiu și biserica a fost reclădită de Ilie Dimitrie și frații săi
CU ŞI DESPRE PĂRINTELE PROFESOR NICOLAE BORDAŞIU DE LA BISERICA “SFÂNTUL SILVESTRU” DIN BUCUREŞTI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 705 din 05 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/353012_a_354341]
-
laice va fi consemnat în toate istoriile literaturii române. Astfel în istoria sa, Nicolae Iorga îl caracterizează : „Cântărețul de giumbușuri, lăutarul literar al petrecerilor, ghidușul de iatacuri, amorezatul care caută la ferestruicele căsuțelor de mahala, prinzând ceasul când lipsește respectivul jupân, tovarășul ceasurilor de veselie ale preoților, dascălilor, țârcovnicilor, cărora li zice pe glas de psaltichie lucruri care fac parte din plăcuta slujbă a Satanei”. Ca profesor de muzică psaltică, compozitor, folclorist și scriitor Anton Pann contribuie prin personalitatea sa complexă
ANTON PANN de OVIDIU DINICĂ în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353075_a_354404]
-
de atitudinea și statutul interlocutorului. Frecvența stărilor de surescitare nervoasă fac ca aceleași procedee stilistice să predomine în vorbirea sa: interogațiile și exclamațiile, repetițiile și ticurile verbale, topica ilogică. Un alt exemplu de diafazie în opera lui Caragiale îl oferă jupân Dumitrache din comedia „O noapte furtunoasă.” El este „comersant, apropitar și căpitan în gvarda civică” și reprezintă tipul omului orgolios, mândru de condiția sa socială „m-am gândit: eu negustor ... să mă pui în poblic cu un bagabont ca ăla
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
Un tânăr, care privește insistent pe dame și îi urmărește pe toți trei în drum spre casă, declanșează gelozia negustorului care se confesează lui Nae Ipingescu. Caracterizarea tânărului și a categoriei sociale a funcționarilor în care este încadrat acesta de către jupân Dumitrache se face într-un număr mare de cuvinte jignitoare, dovadă a disponibilității extraordinare de care dispune limba română pentru a exprima disprețul față de o persoană: „niște papugii ... niște scârța-scârța pe hârtie!”, „un ăla ... un prăpădit de amploiat”, „bagabont”, „un
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
este alcătuit din cuvântul mațe provenit din lat. matium și adjectivul fripte format prin conversiune de la verbul a frige provenit din lat. frigere. Din punct de vedere semantic cuvintele amintite denumesc: ocupația de funcționar în care este încadrat tânărul de către jupân Dumitrache: scârța-scârța pe hârtie, amploiat, sărăcia: coate-goale, mațe-fripte, un prăpădit, josnicia, înșelătoria, neseriozitatea: moftangiu, pungaș, papugiu. Din replicile lui jupân Dumitrache se conturează o antiteză clară între lumea negustorilor și cea a funcționarilor către care el privește cu dispreț. Valoarea
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
din lat. frigere. Din punct de vedere semantic cuvintele amintite denumesc: ocupația de funcționar în care este încadrat tânărul de către jupân Dumitrache: scârța-scârța pe hârtie, amploiat, sărăcia: coate-goale, mațe-fripte, un prăpădit, josnicia, înșelătoria, neseriozitatea: moftangiu, pungaș, papugiu. Din replicile lui jupân Dumitrache se conturează o antiteză clară între lumea negustorilor și cea a funcționarilor către care el privește cu dispreț. Valoarea depreciativă a cuvintelor prin care este caracterizat Rică Venturiano este sporită de folosirea lor repetat în replici diferite sau prin
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
Podul-de-pământ, - papugiul cât colea după noi; ieșim în dosul Agiei, -coate-goale după noi; ajungem la Sfântul Ilie în Gorgani, - moftangiul după noi; mergem pe la Mihai-Vodă ca să apucăm spre Stabilament, - mațe-fripte după noi ... Când i se adresează direct lui Rică Venturiano, Jupân Dumitrache folosește franțuzismul la modă, musiu. Întrebarea este de ce din mulțimea apelativelor prezente în opera lui Caragiale: nene, frate, domnule, soro este ales tocmai acesta. De exemplu, lui Nae Ipingescu i se adresează cu apelativele nene și frate, care exprimă
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
are o atitudine rece și jignitoare. Pe deasupra el are și o vestimentație împrumutată după model franțuzesc, cu ochelari și joben, specifică intelectualilor vremii și un franțuzism este mai indicat, probabil, în relația cu un astfel de ins. Cert e că jupân Dumitrache îi atribuie apelativului musiu numai valoare depreciativă, folosindu-l în relație cu Rică Venturiano: „Era să mă-ntorc în poarta , să-i zic numai : și să-l și umflu;” și cu Spiridon „Bravos, musiu Spiridoane! zice, nu te-ai
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
însă de intensitate maximă, deoarece verbul se află la persoana a II-a singular, iar în exprimarea Vetei apare în același context cu pronumele dumitale al cărui grad de reverență este mai mic decât al pronumelui dumneavoastră. Aprecierea făcută de jupân Dumitrache lui Rică Venturiano este pur subiectivă, izvorâtă dintr-o „inimă rea”, roasă de gelozie. Aspectul exterior al tânărului cu ochelari și cu joben și parțial și faptele sale nu o îndreptățesc. Nae Ipingescu chiar îl întreabă „Apoi, dacă nu
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
îndreptățesc. Nae Ipingescu chiar îl întreabă „Apoi, dacă nu-l cunoști, de unde știi că-i bagabont?” În ultima parte a piesei când se află care este adevărata identitate a personajului și că este amorezat de Zița, ci nu de Veta, Jupân Dumitrache își schimbă total atitudinea și exprimarea față de Rică Venturiano. El este tratat acum cu respect maxim prin folosirea pronumelui de politețe dumneavoastră, a persoanei a II-a plural a verbelor, a substantivului în vocativ onorabile „împrumutat din vorbirea parlamentară
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
ministru. Ziței i-l prezintă ca pe bărbatul ideal, demn să fie respectat: „Să-ți cinstești bărbatul: acesta e om, nu glumă: ți-ai găsit norocul.”, „Toate le știe, îmi place ... ”, „de cumnatul Rică nu mai am ce să zic;” Jupân Dumitrache are, în schimb, încredere deplină în Chiriac, tejghetarul, sergent în garda civică. La adresa acestuia are numai vorbe laudative; băiat bun, onorabil, credincios și îi este recunoscător, deoarece îi apără onoarea de familist: vrea să îl ia tovarăș și să
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
față de cel care îl înșela în propria casă și în care avea o încredere deplină: „Mațe-fripte, Chiriac, puiule, l-am văzut din uliță pe fereastră aici în casă ... cu ochelarii pe nas, cu giubenu-n cap.” Modul de exprimare al lui jupân Dumitrache în relație cu celelalte personaje este marcat în primul rând de trăirile subiective ale acestuia și în al doilea rând de statutul social al personajelor și de natura relațiilor interumane. Marius Chicoș Rostogan, „pedagogul nostru absolut” din schița „Un
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
între emițător și receptor. Concluzii Personajele lui I.L. Caragiale dovedesc o mare flexibilitate de a-și schimba modul de exprimare de-a lungul unei opere literare. Ele sunt de condiție socială diferită: domnul Lefter este funcționar mărunt la un minister, jupân Dumitrache este negustor, Marius Chicoș Rostogan, profesor. Semnificative pentru definirea condiției sociale a personajelor și a modului lor de exprimare sunt și numele acestora: Eleuterios are o conotație etimologică pozitivă, însemnând „liber”, în limba română a dobândit un sens figurat
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
Jilava, Oradea și Aiud, fiind deținut politic între anii 1955-1964. Referindu-ne, în cele ce urmează, în mod special la Biserica “Sfântul Silvestru” din București, vom afirma că lăcașul de cult a fost zidit pe 15 iunie anul 1743, de către jupân Pârvu boiangiul și jupâneasa Stanca. Așezământul a fost afectat de două cutremure, unul în anul 1802 și celălalt în anul 1838. Cel din urmă a dărâmat complet vechiul edificiu și biserica a fost reclădită de Ilie Dimitrie și frații săi
CU ŞI DESPRE PĂRINTELE PROFESOR NICOLAE BORDAŞIU DE LA BISERICA “SFÂNTUL SILVESTRU” DIN BUCUREŞTI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344598_a_345927]
-
avea și darul beției. Într-o duminică, or fi acum câțiva ani, prea sfințitul, doritor de a schimba potirul pe stacană și de-a părăsi mai degrabă altarul pentru ca să se ducă la crâșmă, ceti liturghia din fugă și alergă la jupânul Moisi, uitând să stingă lumânările în biserică.Era vânt mare în acea zi; vântul suflând printr-un geam stricat găsi de cuvință a fâlfâii perdeaua și a o apropia de para unei lumânări. Îndată perdeaua luă foc și dete foc
VIAŢA SATULUI ROMÂNESC ŞI A ŢĂRII ÎN LITERATURA EPISTOLARĂ (1) de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 97 din 07 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350639_a_351968]
-
Oradea și Aiud, fiind deținut politic între anii 1955 - 1964. Referindu-ne, în cele ce urmează, în mod special la Biserica “Sfântul Silvestru” din București, vom afirma că lăcașul de cult a fost zidit pe 15 iunie anul 1743, de către jupân Pârvu boiangiul și jupâneasa Stanca. Așezământul a fost afectat de două cutremure, unul în anul 1802 și celălalt în anul 1838. Cel din urmă a dărâmat complet vechiul edificiu și biserica a fost reclădită de Ilie Dimitrie și frații săi
INTERVIU ŞI DIALOG DE SUFLET CU PĂRINTELE PROFESOR NICOLAE BORDAŞIU DE LA BISERICA “SFÂNTUL SILVESTRU” DIN BUCUREŞTI … de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1434 din 04 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360423_a_361752]