687 matches
-
în mod explicit. Mă tot mângâia, povestea apoi, strâmbându-se de scârbă. Într-un mod delicat, sinistru, de parcă ar fi citit o carte despre cum să le dea femeilor ceea ce își doresc. Al dracului Mângâietor Delicat, îmi venea să-mi jupoi pielea de pe mine! Și așa a apărut expresia. Sugera o notă de efeminare care îi răpea instantaneu unui bărbat orice putere de atracție. Era cea mai infectă categorie în care putea fi pus cineva și, după părerea lui Jacqui, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mii de dinari. Impresionat, stapânul din Fès i-a dat în arendă lui Zeruali toată zona muntelui Rif, și i-a încredințat o sută de soldați înarmați cu arbalete, trei sute de călăreți, precum și patru sute de pedeștri ca să-l ajute să jupoaie șapte rânduri de piei de pe populație. Vreme de cinci ani, randamentul dărilor a fost mult mai solid decât până atunci, numai că oamenii din Rif începeau să sărăcească; mulți au plecat să se așeze în alte provincii ale regatului, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
târâș, aproape invizibili în vegetația bogată. Lor li alăturară alții, iar apoi alții. — Quazi, sunt quazi. Și sunt foarte mulți. Valerius căută amuleta și o strânse în pumn. Să mergem, repede. Nu vreau să mor înfipt într-un par și jupuit de viu. — Stai - Titus îl apucă strâns de braț. Nu ne văd. Dacă plecăm, se vor lua după noi. — Ba ne vor vedea pe noi, caii... Ne vor vedea și ne vor prinde. Știu să-i recunosc pe quazi, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
miere și susan. I le voi oferi Velundei. Sunt pentru Zeiță. Dă-mi-le mie. Ești nebun, ăsta-i un sacrilegiu! Băiatul se dădu înapoi; Vitellius nu reuși să ia prăjiturile. — O să-i pun pe cei din escortă să te jupoaie de viu, șuieră Vitellius. Dă-mi măcar o prăjitură, una. Dacă pui să fiu ucis, cine va mai fi bucătarul tău personal? Nimeni nu știe să facă mâncărurile pe care le gătesc eu. Listarius o porni repede pe cărare. — De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
invitația, Însă, intuind același lucru pe care Îl anticipa Miquel Moliner, hotărî să decline oferta. CÎnd doña Yvonne, maică-sa, află că fiu-său intenționa să refuze o invitație la fastuoasa reședință a familiei Aldaya, fu pe punctul să-l jupoaie de viu. Ce altceva era asta, dacă nu semnul că, În curînd, ea avea să pătrundă În societate? Următorul pas nu putea fi decît o invitație de a lua un ceai și prăjituri Împreună cu doamna Aldaya și cu alte dame
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
a fost amenajată modern, placată cu faianță, robinetele curg aproape normal, chiuvetele nu sunt Înfundate, mirosul de clor Îți gâdilă nările, semn că se face curățenie, taxa de intrare este moderată și ea. Simți că patronul WC-ului nu te jupoaie, căci fie vorba Între noi, ce Înseamnă un leu nou atunci când te apasă o nevoie veche!? Într-un cuvânt, ambianța e plăcută și totul făcut astfel ca grăbitul și vecinic nemulțumitul nostru călător să se simtă În largul său și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
măsline te fac! Domnița: Tăticule...(leșină) Împăratul: Ajutor, ajutor, săriți că mă omoară!...(se ascunde sub pat) iepurașul: Ah, ah, nu mai pot de frică! Cotoșman: Stai tâlharule! Marele Dregător: În sfârșit, mi-ai căzut în gheară, cotoi blestemat! Te jupoi de viu!... Îl omor și pe Împărat! Mă logodesc eu cu Domnița și mă fac eu împărat! Cotoșman: Vino mai aproape, dacă ai curaj, țap logodit... Marele Dregător: N-am curaj eu? (Cotoșman scoate de la brâu un săculeț cu prafuri
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
din adâncul deșertului. Odinioară existase și acolo o sursă de venituri: o fabrică ce producea suveniruri pentru turiștii ce treceau prin oraș pe autostradă: tatu împăiați, poșete și portofele din piele de tatu. Localnicii și indienii din rezervație vânau și jupuiau reptilele, vânzându-le apoi fabricii. Uneori săreau calul și se vânau între ei. Apoi furtunile de nisip din 1931 au dus la închiderea autostrăzii U.S. 1 pentru șase luni, iar reptilele au înnebunit după ce-au mâncat ciumăfaie, s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
adevăruri, Dudley și Breuning și EL dovediți la 11.59, eliberarea în ultimul minut. Exact ca în filme. Aprinse lumina de pe hol și deschise ușa ascunzătorii. Nici urmă de dosare. Covorul care le ascunsese era pe jos, împăturit frumos. Danny jupui mocheta de pe hol, se uită sub ea, răsturnă vitrina din dormitor, golind-o, despuie patul și smulse dulăpiorul de medicamente din baie. Întoarse cu dosul în sus mobila din camera de zi, se uită sub perne și tapiserie, apoi răsturnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
dorință de a mângâia și ține în brațe una. A deschis cușca și a încercat să îmbrățișeze bestia, dar ea l-a mușcat de brațe. S-au luptat. Coleman a învins: a sugrumat-o. A luat stârvul acasă, l-a jupuit, a mâncat carnea crudă și a confecționat o proteză din dinții fiarei, purtând-o apoi când era singur și pretinzând că e o wolverină care stă la pândă, fute și ucide. A mai trecut ceva timp. Reynolds, convins de Claire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
lecția trecută, și mi-ați pus "rău". ― Dacă nu ieși, îți mai pun un "rău". Atunci mă hotărâi să ies. ― Ia vorbește dumneata despre "sinteza acetilenei"! ― Sinteza acetilenei? ― Da, sinteza acetilenei! Eu luai creta de cap și-ncepui să-i jupoi hârtia, ca să-mi treacă timpul și să-mi pot răscoli amintirile în legătură cu chimia organică și mai ales cu blestemata de "sinteză a acetilenei". Începui să tușesc, îmi îndreptai gulerul tunicii, de parcă n-aș fi fost la lecție, ci la fotograf
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
apare, apoi dispare, pâlpâind ca flacăra unei lumânări, când el îi pune întrebări mai dure. Apar și alte figuri, cu gurile urât mirositoare, larg căscate, și cu niște cuțite curbate în mână. Se aplecă asupra lui și încep să-l jupoaie, la început crestându-l subraț, la glezne și încheieturi, apoi îi trag pielea de pe spate ca pe o kurta foarte strânsă. Țipă disperat, dar ei o ridică sus spre lumina care trece prin ea ca o văpaie sângerie nedefinită. Uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
vi s-a luat mustul de la gură! 6. Căci în țara mea a năvălit un popor puternic și fără număr, cu dinți de leu, și măsele de leoaică. 7. Mi-a pustiit via; mi-a făcut bucăți smochinul, l-a jupuit de coajă și l-a trîntit jos; mlădițele de viță au ajuns albe! 8. Bocește-te, ca fecioara încinsă cu un sac după bărbatul tinereții ei! 9. Au încetat darurile de mîncare și jertfele de băutură din Casa Domnului; preoții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85102_a_85889]
-
prin trecutul ei lumesc primăvara asta-mi scapă dacă mi dă c-un deget Esc ... Iubito, voi muri... rondel colecția "Jeluzii" Iubito, voi muri. De dorul tău nici vorbă nu mai e și nici nu-mi pasăde el, cum te jupoaie, bălălău, de rochia, cu fluturi, de mireasă. Că-mi roade pieptul colț de șopârlău și-n cord îmi scuipă toamna canceroasă, iubito, voi muri de Dorul tău, cu-atâta boală-n mine, nu îmi pasă. Privirea ta din urmă, nemiloasă
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
și Domnul va fi în fruntea lor." $3 1. Am zis: "Ascultați, căpetenii ale lui Iacov și mai mari ai casei lui Israel! Nu este datoria voastră să cunoașteți dreptatea? 2. Și totuși, voi urîți binele și iubiți răul, le jupuiți pielea și carnea de pe oase! 3. După ce au mîncat carnea poporului Meu, după ce-i jupoaie pielea, și-i sfărîmă oasele, îl fac bucăți, ca ceea ce se fierbe într-o oală, ca și carnea dintr-un cazan, 4. apoi strigă către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85117_a_85904]
-
Iacov și mai mari ai casei lui Israel! Nu este datoria voastră să cunoașteți dreptatea? 2. Și totuși, voi urîți binele și iubiți răul, le jupuiți pielea și carnea de pe oase! 3. După ce au mîncat carnea poporului Meu, după ce-i jupoaie pielea, și-i sfărîmă oasele, îl fac bucăți, ca ceea ce se fierbe într-o oală, ca și carnea dintr-un cazan, 4. apoi strigă către Domnul. Dar El nu le răspunde, ci Își ascunde Fața de ei în vremea aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85117_a_85904]
-
doici îmi aduc fiul afară. Servitoarele îl dezbracă pe Tung Chih și îl scufundă în cadă. El țipă, dar protestele nu-i sunt luate în seamă. Servitoarele îl țin de piciorușe și de brațe așa cum ar face-o dacă ar jupui de blană un iepure. Tuturor li se pare amuzant, însă pe mine mă doare fiecare plânset al fiului meu. Mi-e greu să stau liniștită, dar știu că trebuie să suport. Există un preț care trebuie plătit pentru poziția lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ei pentru pradă. Barbarii care au sosit mai târziu au încercat să ia ce a rămas. Au demontat animalele astrologice de bronz ale Majestății Voastre, dar nu și giganticul vas din aur, care era prea greu ca să fie mișcat. Au jupuit tot aurul decorativ de pe coloane și bârne cu cuțitele. Jafurile au continuat vreme de două zile. Barbarii au spart pereții și au săpat în pământ. — Ce au găsit? îl întreb. Totul, doamnă. Am văzut un barbar trecând pe lângă fântână îmbrăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
încercat-o și eu cu Jugan, pe care l-am întîmpinat cu acel pompos „să trăiți”. Forfetarul m-a privit înspăimîntat. Faptul cel mai curios era că, unora, ciudățeniile mele le inspira teamă: „Bă, vedeți că ăsta are spate!” Cei jupuiți de piele ca mine au reacții ciudate, cu consecințe imprevizibile. Mi-am adus aminte de bătrînul Goilav și mi s-a părut că înțeleg felul lui de a se comporta. Gîndea cu o libertate totală. În schimb eu cuget paralizat
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
pe cheltuiala statului. Câteodată, pe la câte o aplicație de noapte, infanteriștii cu petlițe roșii nu se mai cotonogeau, după tradiție, cu „negrii” de la Artilerie și Tancuri: făceau armistițiu și săreau, cu toții, la grămadă, să le umfle ochii și să le jupoaie spinările cu centura ălora de la Auto. Trecuseră și bătăile. De-acuma soldatul Cătănuță ajunsese veteran și nu trezea prea multora chef de păruială: asta era pentru bibănașii din ciclul Întâi. De o lună, conducerea de partid și de stat a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se aflase În spital, În urma mușcăturii infectate din ziua primirii În rândul ucenicilor, izbutise să dosească printre lucrurile sale un bisturiu scăpat câteva minute din ochi de către aiuritor de mulții oameni Îmbrăcați În alb. Acela devenise cuțitașul pentru sacrificat și jupuit În cuniculicultura pe care o practica de ceva vreme, cu destul succes. Apuca animalul de picioarele dinapoi, Îl izbea scurt cu muchia palmei peste ceafă, Îl atârna, legat cu niște lațuri, cu capul În jos, apoi Îi desfăcea scurt beregata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
drept? Când vorbea astfel, prin el glăsuia Nobunaga. Parcă ar fi primit forma tatălui său, dar nu și substanța. Acest Hideyoshi n-are nimic de modestie. A uitat că a fost vasalul tatălui meu, iar acum, nu numai că-i jupoaie de dări pe vasalii rămași ai tatei și se grăbește să construiască un castel gigantic, dar și pe mine mă tratează de parcă aș fi o piedică în calea lui. În ultima vreme, nu mă mai consultă pentru nimic. Tăerea dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Boc a luat bani, cât și-a pus în plan și lumea nu i-a sărit în cap să-i facă de petrecanie, înseamnă că balta mai are pește. Și vorba ceea, unde merge mia, merge și suta iar nenorociții jupuiți la sânge, nu au decât să se mulțumească și ei cu mare mila Domnului. Vedeți ce iarnă grea s-a lăsat afară? Ia uitați-vă pe fereastră și spuneți-mi și mie, păcătosului, nu-i așa că vedeți cum popi cu
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
o pilă, să cotizeze la un partid, sau să se scufunde discret și el ca mulți alții în economia cenușie. Știa el ce știa Vlădescu, atunci când spunea că românul în veci nu piere, fiindcă în vremuri în care statul îl jupoaie, “fiecare român se descurcă pe cont propriu”. În timpul acesta, îmbuibații regimului cu conturi grase, prin Elveția, Cipru, sau alte paradisuri fiscale, mimează solidaritatea și nu uită să se plângă, cot la cot cu cei fiscalizați la sânge, de lăcomia statului
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Pac pac pac, pac pac pac... Zece gloanțe, zece torțe doborâte. Apoi mă punea să-i așez alte zece torțe, apoi încă zece... Pac pac pac, pac pac pac... Elevele o observă pe fata din Shanghai de parcă ar privi cum jupoaie un țăran pielea unui șarpe. Fata refuză să se lase manipulată. Ce femeie! Ce eroină! Lan Ping își umple vocea de admirație. Îl trimite pe Micul Dragon să mă invite la ceai. Suntem stingheriți. Invizibila Zi-zhen se află între noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]