4,936 matches
-
instanței de judecată. Desigur că ezitarea în care se află poate fi rezolvată cel mai bine pe baza participării la o informare completă despre mediere și avantajele acesteia făcută doar de un mediator autorizat și nu la un avocat sau jurist pentru care primează mărimea onorariului pe care poate să-l încaseze de la părți și mai puțin finalitatea procesului în instanță. Conflictele care au la bază unele suspiciuni privind gestionarea financiar-contabilă a asociațiilor de proprietari, de cele mai multe ori presupun rezolvarea lor
Medierea un mod amiabil d e a pune capăt disputelor din cadrul Asociaţiilor de Proprietari by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/1591_a_3106]
-
întreaga procedură adoptată pentru despărțire din vechea asociație și înființarea alteia poate fi soluționată în cadrul procedurii de mediere, cu excepția aspectelor juridice de înființare și dobândire a personalității juridice a noii asociații. De aceste aspecte se ocupă în mod concret un jurist sau o firmă specializată în înființarea de asociații. Medierea se ocupă de soluționarea neînțelegerilor care îmbracă forma unor conflicte. Oricum, după cum am mai arătat în cuprinsul cărții, toate problemele conflictuale care se ridică în cadrul asociațiilor de proprietari, trebuie soluționate cu
Medierea un mod amiabil d e a pune capăt disputelor din cadrul Asociaţiilor de Proprietari by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/1591_a_3106]
-
În Învățământul nostru superior și În planul educației și practicii juridice. În ultimul timp, Însă, atât pe plan internațional, cât și În cel național, se simte un reviriment, menit să redeștepte interesul pentru astfel de discipline, absolut necesare În pregătirea juriștilor și filosofilor. Autoarea lucrării, Vanda Vlasov, de profesie avocat, a abordat o temă de actualitate și de reală complexitate conceptuală: Filosofia dreptului la Giorgio del Vecchio. Adevărat model de cugetare neokantiană, filosoful italian al dreptului Giorgio del Vecchio s-a
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
a dreptului, avându-i colegi de generație pe: germanul Rudolf Stammler, românul Mircea Djuvara etc. și ca student, pe Josif Constantin Drăgan, traducătorul și prefațatorul Lecțiilor de filosofie juridică, În limba noastră. Lucrarea urmează, cu fidelitate interpretativă, liniamentele axiologiei neokantianului jurist, format el Însuși, exemplar, la „Lecția” majoră, fundamentală a lui Immanuel Kant, cel din Metafizica moravurilor și Critica rațiunii practice. Mai mult, autoarea a găsit de cuviință, pe drept cuvânt, să analizeze și așanumitele „lucrări mici” ale filosofului de la Königsberg
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
ordonează și le leagă după caracteristicile lor esențiale prin noțiuni sau principii juridice universal valabile Întocmai ca și legile naturii. Constituirea și progresul științei juridice nu e Însă posibil decât prin mijlocirea unei filosofii juridice, pe care, de altfel, orice jurist o are și o practică, fie că știe, fie că nu-și dă seama de ea. Este așadar necesar ca o asemenea filosofie să nu constituie numai un empirism naiv și ea să se Întemeieze În mintea juriștilor pe o
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
altfel, orice jurist o are și o practică, fie că știe, fie că nu-și dă seama de ea. Este așadar necesar ca o asemenea filosofie să nu constituie numai un empirism naiv și ea să se Întemeieze În mintea juriștilor pe o cercetare atentă și conștiincioasă folosinduse În mod științific de toate actele la care a ajuns până acum cugetarea, prin lungi și grele străduințe.” Celebrul coleg al lui Mircea Djuvara, profesorul de drept Giorgio del Vecchio care editase deja
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
judeca și de a prețui dreptul existent, În fiecare există sentimentul justiției.” Științele juridice, prin natura lor, se mărginesc să explice un sistem de drept existent, adică se țin strict de el fără a-i pune În discuție temeiurile. Un jurist ia În considerație ceea ce este și se mărginește la a Înțelege și interpreta În sens propriu normele pozitive, fără a cerceta dacă nu ar putea să existe altele mai bune. Dând un sens pe deplin kantian rolului și funcției filosofiei
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
se traduce În mod consecvent Într-o serie de norme aplicate tuturor elementelor și tuturor aspectelor vieții persoanelor asupra tuturor activităților posibile”. Principiile filosofiei dreptului, așa cum le rezumă Giorgio Del Vecchio, reprezintă o reacție necesară Împotriva pozitivismului vulgar al multor juriști. Aceste principii sunt de o mare importanță deschizând perspective teoretice, profunde și ample, aprecia Mircea Djuvara În Prefața la Lecții de filosofie juridică. Folosind surse logico-axiologice, În special concepțiile Școlii neokantiene de la Marburg (Cohen și Natorp) și din concepțiile juridice
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
a vedea dacă ele sunt de acord și cu regulile dreptului pozitiv”. Filosoful face constatarea că: „Putem judeca prin aprecieri libere de justiție chiar și regulile dreptului pozitiv; putem constata un drept pozitiv nedrept. Chiar și Înăuntrul cadrelor dreptului pozitiv, juristul emite de multe ori asemenea aprecieri de justiție; părțile, apărătorii și avocații le invocă fără Încetare; judecătorii Încep și ei prin a constata dacă reclamațiile justițiabililor sunt drepte sau nedrepte și nu cercetează decât În urmă modul cum trebuie să
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
adică dreptul lui de a emite, după apreciere, legi cărora suntem obligați În mod pozitiv a ne supune, chiar și dacă unele ar fi socotite de noi ca nedrepte”. Gânditorul român subliniază În chip constant ideea: „Există o justiție obiectivă; juristul care o uită, disprețuind-o În exercițiul profesiunii lui, violează În realitate tot ceea ce este mai Înalt și mai sfânt În menirea pe care o are. Nici chiar aplicarea legii nu Însemnează o totală abținere de la dreptate”. Concluzia firească a
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
referitoare la conținutul dreptului, și definiția sinteticoapriorică a dreptului. Astfel că, Întrebarea „Ce este dreptul?” poate provoca neclarități, la fel cum Întrebarea adresată unui logician „Ce este adevărul?” - de exemplu, poate duce la confuzii care Îngreunează drumul spre cunoașterea adevărată. Juristul poate să arate ce este drept, luând ca reper legile dintr-o anumită țară, dintr o perioadă de timp, adică referindu-se la ceea ce s-a enunțat Într-un anuit loc și Într-un timp determinat, dar scăpându-i tocmai
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
de Stat decurge astfel dintr-o analiză - chiar dacă sumară - din caracterul pozitiv al dreptului, fiind dat atunci când acest caracter pozitiv devine, la un anumit moment dar al evoluției sale, caracter etatic, statul. Astfel se Înțelege de ce se vorbește, În limbajul juriștilor, despre „personalitate juridică” și despre „suveranitate”. Totodată, Înțelegem de ce este dificil de a ne reprezenta un „stat non pozitiv”, În vreme ce, dimpotrivă, putem să ne reprezentăm foarte ușor dreptul ca fiind - În esența sa logică - net distinct de caracterul său pozitiv
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
de libertate prilejuite de invențiile moderne, ca, de exemplu, presa. Așadar, principiile juridice au, din punct de vedere logic, o valoare și o eficacitate care adeseori nici nu pot fi prevăzute În momentul primei lor formulări. Pe de altă parte, juristul, În funcție de cum trebuie să aprofundeze norma, pentru a scoate din ea tot ceea ce cuprinde În mod virtual, tot astfel trebuie să aprofundeze și cazul concret căruia i se va aplica norma, În fiecare caz particular, juristul trebuie să despartă ceea ce
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Pe de altă parte, juristul, În funcție de cum trebuie să aprofundeze norma, pentru a scoate din ea tot ceea ce cuprinde În mod virtual, tot astfel trebuie să aprofundeze și cazul concret căruia i se va aplica norma, În fiecare caz particular, juristul trebuie să despartă ceea ce este esențial, adică important din punct de vedere juridic, de ceea ce nu este ca atare; În acest domeniu poate și trebuie, În mod special, să-și exercite agerimea și sensul său juridic. Aplicarea pur mecanică ar
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
nu aparțin În mod propriu dreptului. Pentru a ne asigura dacă Într-adevăr toate normele juridice au caracter imperativ și pentru a explica modul În care se manifestă imperativitatea lor, trebuie să examinăm problema clasificării legilor. Amintim că, după părerea juristului roman Modestin: „legis virtus haec est: imperare, vetare, permitere, punire” (Digestae. I, fr.7). Dar această enumerare nu trebuie Înțeleasă ca o adevărată clasificare. Evident că, a pedepsi de ex. intră În conceptul lui a porunci, fiindcă legea penală ordonă
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
reductibil la cel al științelor naturale. După cum foarte bine a observat Henri Poincare: dintr-un „indicativ” nu se va putea scoate niciodată un „imperativ”. Pascal spunea: oricât am scruta faptele, nu vom găsi În ele nici o parcelă de datorie. Unii juriști de azi spun tot astfel: din sein nu se poate scoate sollen, după cum nici cunoscând sollen, o prescripție etică, nu vom ști niciodată ce va fi, adică un sein, ce anume va face realmente cel „obligat”. Suntem așadar În fața a
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
dreptul pozitiv. Bilateralitate. Generalitate. Imperativitate. Coercibilitate 1. Dreptul obiectiv În maniera deschis neokantiană, normativistă și imperativistă, manieră care a consacrat numele unor Wilhelm Windelband, Heinrich Rickert, Ernst Cassirer etc, Giorgio del Vecchio asumă consecvent perspectiva axiologic: „Conceptul dreptului - scria filosoful jurist - aparține categoriei valorilor; nu se confundă nici cu faptul, nici cu existența fizică, care Îi este subordonată. «A fi conform dreptului» Înseamnă ceva mai mult și mai diferit decât a exista, sau putința de a exista fizicește: criteriul juridic este
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
De fapt, Dreptul pune Întotdeauna față În față cel puțin două subiecte și fixează pentru amândouă o normă, În sesnsul că ceea ce este posibil pentru o parte, nu poate fi Împiedicat de cealaltă parte. A. „Conceptul bilateralității, observă profund filosoful jurist, este cheia de boltă a edificiului juridic”. Toma d’Aquino vorbea despre alteritatea dreptului În sensul că Dreptul se referă la alții, după cum spusese Însuși Aristotel. Dante formulase prin cuvintele: „hominis ad hominem”. Giorgio del Vecchio stabilește aici că: putem
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
spune - „incertitudinile sunt inadmisibile”. El este un „minimum de etică”, adică are numai atâta Etică, cât este indispensabilă vieții sociale - Ubi societas, ibi jus (Ă) Ubi homo, ibi jus. Dreptul În sens obiectiv se precizează, prin distincții neokantiene indubitabile, la juristul italian. El ne vorbește, la această treaptă a Realității juridice despre: 1. Bilateralitate, 2. Generalitate, 3. Imperativitate și 4. Coercibilitate. Despre Bilateralitate am vorbit mai Înainte, ca despre Coercibilitate, asupra căreia ne vom opri mai Încolo. Despre Generalitate, Giorgio del
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
modul strict În care trebuie să fie Înțeles un anumit concept din Codul Civil etc. de ex. „Rudenia” etc. aceste norme pot fi socotite repetări mai specificate de fragmente din alte norme preceptive sau prohibitive. 3. Normele permisive - după unii juriști, acestea nu ar avea În Întregime caracter imperativ. În esență: „Permisiunea - ne spune filosoful italian - prin ea Însăși, nu are nevoie de a fi pronunțată de drept, căci În regulă generală, e permis din punct de vedere juridic, tot ceea ce
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
comuna etc.) și chiar fiecărui individ considerat În calitatea sa de membru al Întregului sau În exercițiul funcțiunilor sale față de Întreg (de ex. dreptul electoral). Aceste norme și drepturile subiective care nasc din ele alcătuiesc domeniul așa-numitului «drept public»”. Juristul nostru mai precizează, Însă, că: „Ănu numai Statul și instituțiile politice minore, Înzestrate cu jus imperii (subordonate Statului) intră În sfera dreptului public, ci și indivizii particulari, Întrucât și ei participă, prin anumite puteri la exercițiul Suveranității. În acest sens
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
citează pe marele său Înaintaș G. B. Vico când făcea constatarea că: Dreptul se naște din adâncul conștiinței populare, din „Înțelepciunea populară”, prin opera anonimă și colectivă a națiunii”. Ideea aceasta s-a impus și prin contribuția Școlii istorice a juriștilor germani, consemnează Del Vecchio. Esența cutumei este convingerea juridică. 2. „Legea este gândirea juridică deliberată și conștientă, exprimată de organe speciale, care reprezintă voința preponderentă a unei mulțimi asociate. Deci, Legea e pronunțarea solemnă a Dreptului, expresia sa rațională. Numai
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
lui) dintre: Dreptul ginților (legi privitoare la raporturile dintre popoare), Dreptul politic (legi privitoare la raporturile dintre guvernați și guvernați), Dreptul civil (legi privitoare la raporturile pe care toți cetățenii le au unii cu alții). Urmând lui Gravina, un mare jurist italian (1664-1718), Montesquieu face deosebirea, valabilă și În zilele noastre, dintre: Statul politic și Statul civil, când scrie fidel: „O societate nu s-ar putea menține fără un guvernământ. Gruparea tuturor forțelor individuale formează ceea ce se cheamă STATUL POLITIC”. Totodată
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
etatistă axiologică, de factură neokantiană (Paulsen, Cassirer): „Nici o lege, cu adevărat, ab hominibus inventa, nu poate distruge legea care singură justifică existența Însăși a Statului și deci, de asemenea, existența și autoritatea organelor sale”. Nu trebuie să uităm niciodată, conchide juristul italian, că „dreptul unui singur om este la fel de sacru ca și acela al unui milion de oameni”. b) Statul trebuie să acționeze pe baza Dreptului și În forma Dreptului El trebuie să fie „Stat de drept”, sau mai exact, „Stat
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
pot să pretindă, legitim, la respectul propriei sale integrități. După cum, libertatea de a emigra trebuie să aibă o limită temporară la obligația - stabilită prin lege - de a lua parte la apărarea patriei, ș.a.m.d. c) Acțiunea concretă a Statului Juristul italian de renume european Giorgio del Vecchio Își continuă investigația, de pregnanță filosofică, apreciind că: Statului Îi incumbă funcția de a exercita o acțiune constantă de protecție, de propulsare și coordonare În Întregul domeniu al activității umane. Această activitate nu
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]