1,485 matches
-
Răspunsul marelui fizician a început cu observația: „Fiecare are un Kant al său”. Această remarcă merită atenție. Einstein dorea, probabil, să sublinieze că personalități cu înclinații intelectuale diferite, care adoptă poziții teoretice adesea incompatibile, vor putea invoca concepte și idei kantiene, fie drept punct de plecare și de sprijin, fie ca fundal contrastant pentru acea orientare pe care doreau să o imprime cursului gândirii filosofice. Recepția ideilor lui Kant, înțelegerea semnificației lor, contextul de preocupări în care au fost ele invocate
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Kant. Vulgarizarea ideilor filosofice era puternic impregnată de teme și concepte expuse în lucrările filosofului din Königsberg. Astfel într-o carte utilizată în școli din Țara Românească, tipărită în 1835, întâlnim o definiție a filosofiei formulată într-un spirit accentuat kantian: „Filosofia iaste știința cară se înalță peste toate științele, cercetând temeiurile învățăturilor ce sunt cuprinse într-însele”1. Este o formulare ce s-ar putea traduce din limbajul acesta arhaic în limba noastră curentă astfel: cercetarea filosofică se ridică deasupra
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
și profesor de filosofie, este exemplară în această privință 3. Pentru a nu mai aminti de Eminescu, un mare admirator al lui Schopenhauer, cel care a făcut cea dintâi încercare de a traspune în limba română a vremii un text kantian de ariditatea celui al Criticii rațiunii pure. Acțiunea Junimii pentru orientarea culturii naționale în spiritul umanismului european, așa cum se exprima acesta în primul rând în mișcarea de idei din Germania, se situa în continuarea unei opere inaugurate de cărturarii ardeleni
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
exprima acesta în primul rând în mișcarea de idei din Germania, se situa în continuarea unei opere inaugurate de cărturarii ardeleni. Gheorghe Lazăr, Simion Bărnuțiu, Timotei Cipariu, August Treboniu Laurian s-au format în școli deja puternic impregnate de ideile kantiene. Ei au căutat sprijin și îndrumare în scrierile lor de etică, filosofia istoriei și dreptului, estetică sau pedagogie în lucrările lui Kant și ale discipolilor filosofului. Lucrul este întru totul firesc dacă ținem seama de faptul că ei s-au
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
pe autoritatea lui Kant5 cu precădere în afirmarea ideilor directoare ale luminării. Nu deducția transcendentală sau formulările alternative ale imperativului categoric îi interesau pe acești profesori - elevii lor nu ar fi putut oricum urmări asemenea demersuri conceptuale pretențioase -, ci îndemnul kantian la instaurarea suveranității rațiunii, un mesaj al modernității într-o lume premodernă. Discursul de deschidere al cursului de filosofie de la Colegiul Național Sf. Sava, ținut de Laurian în septembrie 1842, este examplar în această privință. Tema centrală pe care o
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
realizează prin raportarea lor la o morală întemeiată pe rațiune, prin critica lor permanentă din această perspectivă. Critica însăși este privită drept resursa supremă a progresului, atât în lumea ideilor, cât și în viața practică. Acesta este un mesaj pur kantian. Pentru Laurian, însemnătatea „noii filosofii” constă tocmai în proclamarea autorității neîngrădite a rațiunii și, totodată, în determinarea limitelor ei. „Că precum autoritatea slăbește cugetarea liberă, așa și confidența peste măsură în puterea noastră poate trece în aroganță și în temeritate
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
în prezența domnitorului Gheorghe Bibescu, ele au provocat reacția celui din urmă. Acesta l-a corectat pe vorbitor spunând: „Filosofia trebuie să fie întemeiată pe religie, fără de care este fără folos”8. Încă și mai clar se profilează receptarea gândirii kantiene drept mesaj al luminării în lucrarea mai sus citată a lui Zalomit. Ideile pe care le afirmă ea trebuie să fi fost reluate în profesoratul lui Zalomit la Colegiul Sf. Sava și apoi la Facultatea de Litere și Filosofie a
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
la intrebarea „Ce este omul?” a formulat un punct de vedere asupra sensului istoriei și a căilor de dezvoltare a societătii omenești, ci drept autorul ale cărui scrieri au imprimat o nouă orientare gândirii speculative. Cu alte cuvinte, nu afirmarea kantiană a supremației rațiunii, cu toate consecințele ei practice, ci noile „dogme” speculative fixează atenția lui Maiorescu. El va inaugura ceea ce am putea numi tradiția universitară de cultivare a filosofiei lui Kant, o tradiție care, în condițiile libertății academice, s-a
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
unor autori care formulează puncte de vedere mai mult sau mai puțin personale sau construiesc chiar sisteme de gândire proprii. În cazul din urmă, este util să distingem între cei care afirmă că își propun să construiască pe temelia filosofiei kantiene și cei care obișnuiesc să-și prezinte propriile idei, ba chiar și felul în care concep și practică filosofia, în confruntare cu criticismul kantian. În cursurile lui Maiorescu, prezentarea ideilor lui Kant era subordonată în mod vizibil unei intenții mai
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
este util să distingem între cei care afirmă că își propun să construiască pe temelia filosofiei kantiene și cei care obișnuiesc să-și prezinte propriile idei, ba chiar și felul în care concep și practică filosofia, în confruntare cu criticismul kantian. În cursurile lui Maiorescu, prezentarea ideilor lui Kant era subordonată în mod vizibil unei intenții mai generale: trezirea gustului și interesului intelectual și estetic pentru filosofie. Opera lui Kant îi apărea lui Maiorescu drept exemplară pentru ceea ce reprezintă cultura filosofică
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
O altă supoziție care pare să fi susținut imaginea despre filosofia lui Maiorescu și a celor din cercul său era că numai prin analiza critică a puterilor cunoașterii ne putem elibera de tirania unor obișnuințe adânc înrădăcinate ale gândirii. Criticismul kantian situează astfel într-o perspectivă nouă multe probleme de interes general. Este o preocupare pentru filosofia apropiată de cea a saloanelor culte ale vremii. Scrupulele interpretului calificat îi erau în bună măsură străine profesorului Maiorescu. El credea că prezentarea ideilor
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
de prisos. De asta să se fi creat intelectul, ca să repete încă o dată - și mai prost poate - ceea ce este? E natural să credem că formele lui creează ceva nou, care nu există independent de el”13. Referindu-se la teza kantiană a idealității spațiului și timpului, Maiorescu urmărea să disloce prin resursele gândirii speculative convingeri ale gândirii curente, să zdruncine prejudecăți acceptate adesea drept neproblematice. Cu asemenea intenții el nu a ezitat să se îndepărteze, uneori destul de mult, de litera și
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
și timpului, Maiorescu urmărea să disloce prin resursele gândirii speculative convingeri ale gândirii curente, să zdruncine prejudecăți acceptate adesea drept neproblematice. Cu asemenea intenții el nu a ezitat să se îndepărteze, uneori destul de mult, de litera și de spiritul textului kantian. Petrovici își amintește că profesorul Maiorescu dezvolta tema idealității timpului susținând, de exemplu, că evenimentele viitoare sunt deja realizate în noi, chiar dacă le vedem de obicei ca succesive în timp. Drept o ilustrare a ideii, profesorul cita o halucinație a
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
viața simțurilor, - ce ar fi oare lumea când ar dispărea organismul care să o perceapă? Firește, absolut nimic din ce știm, ci ceva în sine, despre care nimic nu putem afirma.15 Este clar că Maiorescu prezenta și critica apriorismului kantian sub influența acelei literaturi de orientare psihologistă care reprezenta, în perioada studiilor sale și chiar mai târziu, principala alternativă la kantianism 16. Disctincția dintre înnăscut și a priori la Kant și, în genere, interesul transcendental al criticii kantiene a rațiunii
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
critica apriorismului kantian sub influența acelei literaturi de orientare psihologistă care reprezenta, în perioada studiilor sale și chiar mai târziu, principala alternativă la kantianism 16. Disctincția dintre înnăscut și a priori la Kant și, în genere, interesul transcendental al criticii kantiene a rațiunii pure îi scapă în mod evident lui Maiorescu. Un lucru totuși de înțeles, căci el a scăpat și unor reputați critici ai lui Kant pe care îi urmează profesorul român. Mai puțin scuzabilă va fi o asemenea receptare
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
ai lui Kant pe care îi urmează profesorul român. Mai puțin scuzabilă va fi o asemenea receptare a lui Kant câteva decenii mai târziu. Universitari de formație junimistă, ca Petre P. Negulescu și Ion Petrovici, au cultivat mai departe tema kantiană a „răsturnării copernicane” într-o înțelegere psihologistă: modul nostru de a vedea și de a gândi lumea depinde în mod hotărâtor de natura și alcătuirea particulară a sensibilității și intelectului nostru. Iată cum se exprima Petrovici în lecții ținute la
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
speculativă. Apreciind opera lui Kant drept un sistem de referință esențial pentru gândirea filosofică în genere, Petrovici va reflecta totuși asupra problemelor morale, sociale și politice ale epocii sale într-un orizont cu totul diferit de cel al filosofiei practice kantiene. Ne putem întreba de ce acel admirator al geniului filosofic al autorului Criticii rațiunii pure care a fost Petrovici nu era entuziasmat de viziunea kantiană asupra autonomiei omului ca ființă înzestrată cu rațiune, de orientarea republicană, democratică și cosmopolită a gândirii
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
și politice ale epocii sale într-un orizont cu totul diferit de cel al filosofiei practice kantiene. Ne putem întreba de ce acel admirator al geniului filosofic al autorului Criticii rațiunii pure care a fost Petrovici nu era entuziasmat de viziunea kantiană asupra autonomiei omului ca ființă înzestrată cu rațiune, de orientarea republicană, democratică și cosmopolită a gândirii sale sociale și politice. Există, cred, mai multe motive. Este, mai întâi, grija, pe care o întâlnim și la alți universitari ai noștri din
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
în acel cerc de probleme care sunt destul de îndepărtate de frământările presupuse meschine ale vieții practice. Dincolo de o asemenea atitudine suspectă de mandarinism, Petrovici se raportează distanțat la ideile luminării, în particular la idealul democratic al lui Kant. Discutând ideea kantiană a păcii eterne, el opune cosmopolitismului lui Kant ideea națională. Simpatia lui se îndreaptă în mod clar spre cea din urmă19. Dincolo de orizontul fiolosofiei teoretice se întrevăd, așadar, cel mai clar rezervele de a-l urma pe Kant. Iar atitudinea
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
mai clar rezervele de a-l urma pe Kant. Iar atitudinea lui Petrovici nu este una singulară. * * * Prin Maiorescu și elevii săi, Junimea a inaugurat o tradiție de cultivare a filosofiei lui Kant. Care sunt motivațiile acestei tradiții în studiile kantiene din perspectiva celor care au susținut-o și au impus-o prin autoritatea lor? Iată doar câteva dintre cele ce par a semnala puncte de convergență remarcabile în preocupările unor autori care au publicat la noi cercetări kantiene până în anii
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
în studiile kantiene din perspectiva celor care au susținut-o și au impus-o prin autoritatea lor? Iată doar câteva dintre cele ce par a semnala puncte de convergență remarcabile în preocupările unor autori care au publicat la noi cercetări kantiene până în anii celui de-al doilea război mondial. Mai întâi, filosofii educați la școala Junimei și urmașii lor împărtășeau convingerea că într-o cultură tânără însușirea temeinică a principalelor rezultate ale tradiției filosofice trebuie să preceadă marii inițiative costructive, care
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
trebuie să preceadă marii inițiative costructive, care altfel riscă să fie premature. În primele faze ale constituirii unei culturi filosofice ar fi recomandabilă o atitudine preponderent receptivă. Totodată acești filosofi erau uniți prin convingerea că, sub anumite aspecte, rezultatele criticii kantiene sunt definitive. Kant ar fi probat imposibilitatea de a cunoaște prin rațiune absolutul. Pentru un spirit atașat valorilor raționalismului modern aceasta va fi o concluzie de cea mai mare însemnătate în orientarea cercetării filosofice. Căci multe curente de gândire ce
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
însușit de fapt lecția lui Kant. În acest sens, ei credeau că opera lui Kant ar fi fixat matricea în care se va dezvolta pe mai departe analiza și reflecția filosofică. Este optica celor ce privesc filosofia dominați de idealul kantian al cunoașterii obiective. Petrovici, de exemplu, aprecia sistemul universitar german în care filosofia este studiată în strânsă corelație cu științele, susținând că acest lucru este „enorm de important pentru constituirea unei filosofii temeinice”. Convingerea lui Negulescu, Petrovici sau Mircea Florian
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
lui Kant metafizica transcendentă a primit o lovitura din care cu greu își va putea reveni. Nu se poate trece peste Kant, construind sisteme filosofice a căror pretenție de a reprezenta „știință” ar fi fost probată ca nelegitimă de către criticismul kantian. Cel care a fost, probabil, după Maiorescu cel mai fidel admirator și popularizator al filosofiei lui Kant nu ezita să afirme că nici una din încercările de distanțare categorică de concluziile filosofiei critice nu a fost încununată de succes. Prin urmare
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
care a fost, probabil, după Maiorescu cel mai fidel admirator și popularizator al filosofiei lui Kant nu ezita să afirme că nici una din încercările de distanțare categorică de concluziile filosofiei critice nu a fost încununată de succes. Prin urmare, filosofia kantiană poate fi socotită „o categorie apriorică a conștiinței filosofice contemporane”20. Actualitatea rezultatelor filosofiei teoretice a gânditorului de la Königsberg era considerată una permanentă. Filosofia cunoașterii a lui Kant va fi caracterizată drept Noul Testament al gândirii moderne, care continuă, dar și
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]