419 matches
-
arabă și persană devine scena unor confruntări naționale desfășurate între comunitatea turcă, kurdă și armeană. S-a susținut faptul că acest mediu cultural i-ar fi stârnit simțul identității naționale. Apoi, atunci când adversarii politici au pretins că este de origine kurdă, Gökalp a precizat că, odată ce este convins de moștenirea sa pe linie paternă a rasei turce, acest lucru nu mai are nicio importanță, spunând : „Am învățat din studiile sociologice pe care le-am făcut că naționalitatea se bazează exclusiv pe
Ziya Gökalp () [Corola-website/Science/331944_a_333273]
-
paternă a rasei turce, acest lucru nu mai are nicio importanță, spunând : „Am învățat din studiile sociologice pe care le-am făcut că naționalitatea se bazează exclusiv pe educație.‟ Cu toate acestea, unii istorici îl consideră a fi de sorginte kurdă. Și-a început formarea educațională în locul unde s-a născut, în Diyarbakır. A făcut școala primară la așa-numita școală de cartier Mercimekörtmesi, la care s-a înscris în anul 1883. În anul 1886 intră la școala militară (Mektebi Rüștiye-i
Ziya Gökalp () [Corola-website/Science/331944_a_333273]
-
atât avuțiilor deținute de soției, cât și desfășurării în secret a unor acțiuni în numele libertății. După anul 1903, are diferite funcții în cadrul Camerei de Comerț din Diyarbakır, timp în care este prim editor la ziarul Vilayet. Odată ce Ibrahim Pașa, conducătorul kurd al Corpului de Cavalerie Ușoară, înființat în acea perioadă pentru siguranța acelei zone, se implică în fapte de furt și jaf, Mehmet Ziya ia atitudine și îi unește pe locuitori împotriva lui Ibrahim și a oamenilor lui, care în cele
Ziya Gökalp () [Corola-website/Science/331944_a_333273]
-
altele fiind rezultatul tensiunilor dintre sunniți și șiiți. În scopul înființării unui stat federal, după 2003, guvernarea Irakului a fost delegată către trei autorități regionale - cea sudică, a cărei conducere era asigurată de șiiții majoritari (55%), cea nordică, sub "leadership" kurd (21%) și cea arabă sunnită (18.5%), localizată în vestul țării. Acest plan includea edificarea unei provincii creștine în zona platoului Ninive (Mosul). Divizarea bazată pe criterii sectare și etnice a determinat, în consecință, emergența tensiunilor între musulmanii sunniți și
Creștinii în Irak () [Corola-website/Science/331954_a_333283]
-
5%), localizată în vestul țării. Acest plan includea edificarea unei provincii creștine în zona platoului Ninive (Mosul). Divizarea bazată pe criterii sectare și etnice a determinat, în consecință, emergența tensiunilor între musulmanii sunniți și cei șiiți, precum și între arabi și kurzi, care, ulterior, s-au manifestat ca mișcări de insurgență, inițial organizate de membri ai Partidului Baath, iar ulterior continuate de arabii sunniți, care refuzau să accepte că au fost înlăturați de la conducerea statului. În pofida faptului că sunniți au fost primii
Creștinii în Irak () [Corola-website/Science/331954_a_333283]
-
Iran a determinat creșterea influenței Teheranului în zona Basra și în alte regiuni majoritar șiite, în timp ce parteneriatul dintre sunniți, Al-Qaida și alte grupări extremiste a certificat influența mișcărilor Wahhabi și Salafiyya. Pe de altă parte, Turcia, alarmată de extinderea influenței kurde, a atacat o serie de sate din nordul Irakului. Redefinirea eșicherului politic irakian, alături de luptele dintre diverse facțiuni, a destabilizat statul, având un impact major asupra minorităților (creștini, mazdeeni, yazidiți, shabak, turkomani, palestinieni și kurzi Feli). Există dovezi certe că
Creștinii în Irak () [Corola-website/Science/331954_a_333283]
-
Turcia, alarmată de extinderea influenței kurde, a atacat o serie de sate din nordul Irakului. Redefinirea eșicherului politic irakian, alături de luptele dintre diverse facțiuni, a destabilizat statul, având un impact major asupra minorităților (creștini, mazdeeni, yazidiți, shabak, turkomani, palestinieni și kurzi Feli). Există dovezi certe că minoritatea creștină a avut de suferit mai mult decât kurzii sau musulmanii majoritari. În acest sens, Raportul Agenției pentru Refugiați a Națiunilor Unite (UNHCR) privind situația minorităților din octombrie 2005 afirma că „minoritățile din Irak
Creștinii în Irak () [Corola-website/Science/331954_a_333283]
-
au fost reconstruite mai multe sate, biserici și mănăstiri creștine, concomitent fiind construite altele noi. Astfel, securitatea relativă oferită de această regiune a atras multe familii creștine relocate din Baghdad, Mosul și Basra. Regiunea din nordul Irakului, securizată de combatanții kurzi, a primit zeci de mii de creștini începand cu 2003 și continuă să îi primească, oferindu-le drepturi egale cu cele ale locuitorilor kurzi. Până în 2003, Kurdistanul irakian primise 30.000 de creștini, cifră care s-a triplat în șapte
Creștinii în Irak () [Corola-website/Science/331954_a_333283]
-
multe familii creștine relocate din Baghdad, Mosul și Basra. Regiunea din nordul Irakului, securizată de combatanții kurzi, a primit zeci de mii de creștini începand cu 2003 și continuă să îi primească, oferindu-le drepturi egale cu cele ale locuitorilor kurzi. Până în 2003, Kurdistanul irakian primise 30.000 de creștini, cifră care s-a triplat în șapte ani, astfel încat în prezent există circa 100.000 de caldeeni (catolici) și sirieni (catolici și ortodocși) care locuiesc într-unul din cele trei
Creștinii în Irak () [Corola-website/Science/331954_a_333283]
-
și cel din Suleimaniya, în sud. În fiecare lună, noi familii care fug din Bagdad vin să se instaleze în Kurdistan. Primul motiv al acestei deplasări a creștinilor în regiunea Kurdistanului este siguranța. Prin zeci de mii de peshmerga - militari kurzi - plasați pe străzile din aceasta regiune muntoasă din nordul Irakului, vehiculele sunt inspectate în numeroase puncte de control. Erbil si Dohouk (sub controlul Partidului Democratic din Kurdistan, PDK) și Suleimaniya (sub controlul Uniunii patriotice din Kurdistan, UPK) par a fi
Creștinii în Irak () [Corola-website/Science/331954_a_333283]
-
în arabă:الملا مصطفى البارزاني Al Molla Mustafa Al Barzani, 14 martie 1903 Barzan, în zona Kurdistanului irakian, pe atunci în Imperiul Otoman, - 1 martie 1979 Washington) a fost un conducător militar și politican kurd, președintele fondator al Partidului Democrat Kurd. Barzani a condus lupta națională armată pentru autonomia poporului kurd în Iran și mai ales în Irak. Născut în 1903 în satul Barzan,din nordul Kurdistanului irakian, care în acea vreme făcea parte din Provincia Mosul din Imperiul Otoman. Familia
Mustafa Barzani () [Corola-website/Science/336500_a_337829]
-
14 martie 1903 Barzan, în zona Kurdistanului irakian, pe atunci în Imperiul Otoman, - 1 martie 1979 Washington) a fost un conducător militar și politican kurd, președintele fondator al Partidului Democrat Kurd. Barzani a condus lupta națională armată pentru autonomia poporului kurd în Iran și mai ales în Irak. Născut în 1903 în satul Barzan,din nordul Kurdistanului irakian, care în acea vreme făcea parte din Provincia Mosul din Imperiul Otoman. Familia sa este una din cele mai mari din regiune și
Mustafa Barzani () [Corola-website/Science/336500_a_337829]
-
la școala din satul sau natal si apoi a urmat școli religioase (medrese) în Turcia și apoi la Suleimaniye, unde s-a distins la învățătură. În 1919 și Mustafa a luat parte, în fruntea unui detașament de luptători, la răscoala kurdă condusă de Mehmûd Berzincî contra noilor stăpânitori ai regiunii, britanicii. La scurt timp după aceea a participat la o expediție menită să salveze mai multe familii de armeni din mâinile turcilor. Ca trimis al fratelui său, Ahmed Barzani, Mustafa l-
Mustafa Barzani () [Corola-website/Science/336500_a_337829]
-
de îndată, împreună cu toată familia, în sudul Irakului iar după aceea la Suleimaniye.În acea vreme a supraviețuit și primei tentative de asasinat, când guvernatorul Mosulului a pus să-i otrăvească cafeaua. În 1939 Barzani a intrat în legătură cu partidul național kurd Hiwa (Speranța), înființat atunci de intelectuali și orășeni din generația mai tânără, care se opunea panarabismului și era interesat să-și lărgească sfera de influență în rândurile triburilor. Cu ajutorul celor din Hiwa în 1943, în anii celui de-Al Doilea
Mustafa Barzani () [Corola-website/Science/336500_a_337829]
-
regiune. La sfatul britanicilor în 1944 Barzani a fost lăsat să vină la Bagdad și guvernul irakian sub conducerea lui Nuri pașa Said a semnat cu el un armistițiu, promițând amnistia pentru el si familia sa, un ajutor pentru zonele kurde lovite de foamete, și acordând zonei Barzan și altor zone kurde un grad de autonomie, fiind separate de guvernatoratul Mosulului. În iunie 1944 regentul Irakului, Abd al-Ilah l-a înlocuit pe Nuri Said cu Hamdi al Pachachi la conducerea guvernului
Mustafa Barzani () [Corola-website/Science/336500_a_337829]
-
vină la Bagdad și guvernul irakian sub conducerea lui Nuri pașa Said a semnat cu el un armistițiu, promițând amnistia pentru el si familia sa, un ajutor pentru zonele kurde lovite de foamete, și acordând zonei Barzan și altor zone kurde un grad de autonomie, fiind separate de guvernatoratul Mosulului. În iunie 1944 regentul Irakului, Abd al-Ilah l-a înlocuit pe Nuri Said cu Hamdi al Pachachi la conducerea guvernului, iar noul cabinet nu a aplicat clauzele acordului cu kurzii. La mijlocul
Mustafa Barzani () [Corola-website/Science/336500_a_337829]
-
10.000 de oameni, din care 2000 de bărbați înarmați, el s-a refugiat în zona de ocupație sovietică din nord-vestul Iranului, unde, în Kurdistanul oriental iranian, la scurt timp după aceea, a luat ființă Republica de la Mahabad, un stat kurd sub conducerea lui Kazi Muhammad.În acel an el a fost numit general în armata efemerei republici. În absența sa, la 16 august 1946 a luat ființă la Bagdad Partidul Democrat Kurd, Barzani fiind ales președintele acestuia. După retragerea armatei
Mustafa Barzani () [Corola-website/Science/336500_a_337829]
-
a luat ființă Republica de la Mahabad, un stat kurd sub conducerea lui Kazi Muhammad.În acel an el a fost numit general în armata efemerei republici. În absența sa, la 16 august 1946 a luat ființă la Bagdad Partidul Democrat Kurd, Barzani fiind ales președintele acestuia. După retragerea armatei sovietice din Iran în primăvara anului 1946, conform acordurilor de la Ialta, în decembrie 1946 Republica Mahabad a fost reprimată de către forțele iraniene, iar președintele Kazi care a refuzat să fugă, a fost
Mustafa Barzani () [Corola-website/Science/336500_a_337829]
-
au fost executați acolo la 19 iunie 1947. În anul 1958 monarhia a căzut în Irak sub loviturile unei lovituri de stat militare („Revoluția irakiană din 14 iulie 1958”) Noua constituție prevedea formal recunoașterea caracterului binațional al Irakului - arab și kurd. Noul conducător al Irakului, generalul Abd al-Karim Kassem, l-a chemat pe Barzani să revină în patrie. La 21 iulie 1958 Barzani a plecat din Moscova, trecând prin România, Cehoslovacia și Egipt înapoi în Irak. La 6 octombrie 1958 a
Mustafa Barzani () [Corola-website/Science/336500_a_337829]
-
La 6 octombrie 1958 a aterizat la Bagdad. Kassem l-a copleșit cu privilegii, i-a conferit o vilă la Bagdad, ce aparținuse fostului prim-ministru monarhist Nuri Said, și o limuzină. A făcut aceasta pentru a câștiga sprijinul triburilor kurde împotriva șefilor de trib arabi pro-monarhiști și a naționaliștilor arabi , inclusiv a Partidului Baas.În anul 1960 Partidul Democrat Kurd a primit un statut legal. Relațiile lui Barzani cu președintele Kassem s-au deteriorat când Barzani nu a acceptat autonomia
Mustafa Barzani () [Corola-website/Science/336500_a_337829]
-
Bagdad, ce aparținuse fostului prim-ministru monarhist Nuri Said, și o limuzină. A făcut aceasta pentru a câștiga sprijinul triburilor kurde împotriva șefilor de trib arabi pro-monarhiști și a naționaliștilor arabi , inclusiv a Partidului Baas.În anul 1960 Partidul Democrat Kurd a primit un statut legal. Relațiile lui Barzani cu președintele Kassem s-au deteriorat când Barzani nu a acceptat autonomia limitată propusă de Kassem, și a cerut ca limba kurdă sa fie recunoscută ca limbă oficială prioritară în regiunile kurde
Mustafa Barzani () [Corola-website/Science/336500_a_337829]
-
Kurd a primit un statut legal. Relațiile lui Barzani cu președintele Kassem s-au deteriorat când Barzani nu a acceptat autonomia limitată propusă de Kassem, și a cerut ca limba kurdă sa fie recunoscută ca limbă oficială prioritară în regiunile kurde ale Irakului și ca poliția și unitățile militare din aceste regiuni să fie recrutate exclusiv din rândurile kurzilor. Kassem insusi s-a apropiat de poziția nationalistă arabă a nasseriștilor. La începutul anului 1961 Barzani a părăsit Bagdadul și a început
Mustafa Barzani () [Corola-website/Science/336500_a_337829]
-
o trupă de 640 de partizani, între care veterani care îl însoțiseră în U.R.S.S. s-au refugiat în munți, în regiunea Zakho. După ce în septembrie și octombrie 1961 aviația militară irakiană a atacat Barzanul și a incendiat 1270 sate kurde, în decembrie 1961 Barzani și Partidul Democrat Kurd, care ezitase asupra rupturii cu regimul de la Bagdad, au decis să preia ei înșiși conducerea răscoalei. În munții Kurdistanului Barzani și oamenii săi au creat o entitate cvasi independentă, cu instituții proprii
Mustafa Barzani () [Corola-website/Science/336500_a_337829]
-
veterani care îl însoțiseră în U.R.S.S. s-au refugiat în munți, în regiunea Zakho. După ce în septembrie și octombrie 1961 aviația militară irakiană a atacat Barzanul și a incendiat 1270 sate kurde, în decembrie 1961 Barzani și Partidul Democrat Kurd, care ezitase asupra rupturii cu regimul de la Bagdad, au decis să preia ei înșiși conducerea răscoalei. În munții Kurdistanului Barzani și oamenii săi au creat o entitate cvasi independentă, cu instituții proprii de guvernământ. De menționat că de îndată după
Mustafa Barzani () [Corola-website/Science/336500_a_337829]
-
ei înșiși conducerea răscoalei. În munții Kurdistanului Barzani și oamenii săi au creat o entitate cvasi independentă, cu instituții proprii de guvernământ. De menționat că de îndată după întoarcerea sa în Irak în 1958 au izbucnit în sânul Partidului Democrat Kurd lupte pentru putere . Mollah Mustafa Barzani a fost acuzat de numeroși factori kurzi, mai ales intelectuali cu o orientare mai de stânga, printre care Jalal Talabani și Ibrahim Ahmed, de conservatism și tribalism, că a creat o prea strânsă conexiune
Mustafa Barzani () [Corola-website/Science/336500_a_337829]