399 matches
-
de la Khanasor a fost un atac întreprins de milițiile armenilor împotriva tribului kurd Mazrik pe 25 iulie 1897. În timpul defensivei de la Van, tribul Mazrik a prins într-o ambuscadă un detașament armean. Expediția din Khanasor a reprezentat represaliile armenilor împotriva kurzilor. Există armeni care consideră succesul acestui raid ca fiind prima vicotorie împotriva Imperiului Otoman și o sărbătoresc în fiecare an. Pe 30 martie 1904, FRA a jucat rolul principal în rebeliunea de la Sasun. FRA a trimis grupuri de fedaini înarmați
Federația Revoluționară Armeană () [Corola-website/Science/326706_a_328035]
-
1906. Organizația își luase ca model pe revoluționarii italieni Carbonari. CUP a constituit o rețea națională extinsă, cu organizații locale în orașe, inclusiv în capitală, și în Europa. Membrii săi de diferite etnii - turci, albanezi, bulgari, arabi, sârbi, evrei, greci, kurzi, armeni, turcmeni - erau uniți de obiectivul comun al schimbării regiumului autocratic al sultanului. După victoria Revoluției Junilor Turci, mișcarea s-a fragmentat, dată fiind lipsa unui obiectiv comun. Revoluția Junilor Turci a jucat un rol important în transformarea Comitetului Unității
Comitetul Unității și Progresului () [Corola-website/Science/326804_a_328133]
-
avut loc și represiuni împotriva asirienilor întreprinse de regimul Junilor Turci. În 1922, într-un memorandum al Consiliului Național Asiro-Caldeean, se estima că aproximativ 275.000 de asirieni fuseseră uciși la ordinul oficialilor otomani. În 1937-1938, aproximativ 65.000-70.000 kurzi aleviți au fost uciși și mii au fost obligați să fugă din țară în timpul unor acțiuni represive ale autorităților turce. Una dintre componentele principale ale procesului de turcificare promovat de autorități a fost politica de recolonizare internă. Legea cu privire la relocarea
Panturcism () [Corola-website/Science/326875_a_328204]
-
din regiune care s-au refugiat în străinătate. Shaller și Zimmerer afirmă în „Journal of Genocide Research” că liderii Junilor Turci au plănuit să elimine minoritatea kurdă deportându-i de pe pământurile strămoșești și relocându-i în regiuni îndepărtate, în grupuri mici. Kurzii au fost supuși deportărilor, deplasărilor în condiții inumane și turcificării forțate. Junii Turci se fac vinovați de deportarea a aproximativ 700.000 de kurzi, din care cam jumătate au pierit în timpul procesului. Kurzii au fost forțați să parcurgă distanțe mari
Panturcism () [Corola-website/Science/326875_a_328204]
-
elimine minoritatea kurdă deportându-i de pe pământurile strămoșești și relocându-i în regiuni îndepărtate, în grupuri mici. Kurzii au fost supuși deportărilor, deplasărilor în condiții inumane și turcificării forțate. Junii Turci se fac vinovați de deportarea a aproximativ 700.000 de kurzi, din care cam jumătate au pierit în timpul procesului. Kurzii au fost forțați să parcurgă distanțe mari în adevărate „marșuri ale morții”, asemănătoare cu cele ale armenilor în ceea ce a fost apreciat ca o încercare de eliminare a identității etnice kurde
Panturcism () [Corola-website/Science/326875_a_328204]
-
relocându-i în regiuni îndepărtate, în grupuri mici. Kurzii au fost supuși deportărilor, deplasărilor în condiții inumane și turcificării forțate. Junii Turci se fac vinovați de deportarea a aproximativ 700.000 de kurzi, din care cam jumătate au pierit în timpul procesului. Kurzii au fost forțați să parcurgă distanțe mari în adevărate „marșuri ale morții”, asemănătoare cu cele ale armenilor în ceea ce a fost apreciat ca o încercare de eliminare a identității etnice kurde. Aceste încercări s-au înscris în cadrul politicii de turcificare
Panturcism () [Corola-website/Science/326875_a_328204]
-
Aceste încercări s-au înscris în cadrul politicii de turcificare pe care autoritățile au încercat să le impună minorităților etnice chiar până la sfârșitul secolului al XX-lea. Într-o încercare de minimalizare a măsurilor represive, guvernul turc i-a categorisit pe kurzi drept „turci montani” până în 1991. În deceniul al cincilea al secolului trecut, panturcismul a fost influențat de propaganda nazistă Filozoful și scriitorul Nihal Atsız, un sprijinitor fervent al panturcismului și turanismului, a fost și un apărător al docrinelor naziste, până
Panturcism () [Corola-website/Science/326875_a_328204]
-
otomană a declanșat ofensiva pe 7 noiembrie. La ofensivă participau militarii Corpului al 9-lea, unitățile de cavalerie și Regimentul tribal kurd. Cavaleria otomană nu a reușit să ducă la bun sfârșit operațiunea de încercuire a trupelor ruse, iar participarea kurzilor s-a dovedit un fiasco. În aceste condiții, rușii au reușit să ocupe noi teritorii, iar otomanii s-au limitat să apere cu succes pozițiile de la Köprüköy. Pe 12 noiembrie, otomanii au adus întăriri în flancul stâng, reușind să îi
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
nordul Siriei. Sunt răniți mortal nouă protestatari de aceea această zi se mai numește și „Vinerea Martirilor”. 6-7 aprilie: Președintele ține al doilea discurs de la izbucnirea revoluției, în care anunță câteva reforme printre care majorarea salariilor, eliberarea a 48 de kurzi arestați cu un an în urmă, zeci de mii de kurzii primesc cetățenie. 12 aprilie: Mii de sirieni protestează în facultatea de litere a Universității din Alep în semn de solidaritate cu Daraa și Baniyas. 18 aprilie: Zeci de mii
Războiul Civil Sirian () [Corola-website/Science/322656_a_323985]
-
se mai numește și „Vinerea Martirilor”. 6-7 aprilie: Președintele ține al doilea discurs de la izbucnirea revoluției, în care anunță câteva reforme printre care majorarea salariilor, eliberarea a 48 de kurzi arestați cu un an în urmă, zeci de mii de kurzii primesc cetățenie. 12 aprilie: Mii de sirieni protestează în facultatea de litere a Universității din Alep în semn de solidaritate cu Daraa și Baniyas. 18 aprilie: Zeci de mii de sirieni protestează în Homs, proteste care se soldează cu deschiderea
Războiul Civil Sirian () [Corola-website/Science/322656_a_323985]
-
vor trebui să le fie asigurate o securitate neîndoielnică vieții lor și de posibilitatea neîngrădită de a se dezvolta autonom”. Acest punct stabilea regimul de circulație liberă în strâmtorilor Bosfor și Dardanele, în condițiile garanțiilor internaționale și reitera promisiunea făcută kurzilor pentru formarea unui stat național. Comisia King-Crane a ajuns la o concluzie favorabilă fondării statului armean. Comisia mai nota că armenii suferiseră foarte mult în timpul guvernării otomane, în special în timpul a ceea ce avea să devină cunoscut ca „Genocidul Armean” și
Armenia Wilsoniană () [Corola-website/Science/322784_a_324113]
-
sfârșitul Primului Război Mondial, crearea unei Armenii independente și unite, care să aibă controlul asupra tuturor teritoriilor stabilite prin Tratatul de la Sèvres, este un punct principal în programul Federației Revoluționare Armene, în ciuda faptului că aceste teritorii sunt locuite azi de turci și kurzi. Istoricul armean Vahakn Dadrian afirmă că Tratatul de la Sèvres a voit să îmbunătățească situația armenilor, dar a sfârșit prin a fi principalul motiv al nenorocirii lor. Semnarea Tratatului de la Sevres a coincis cu învingerea definitivă a cabinetului Damat Ferit din
Armenia Wilsoniană () [Corola-website/Science/322784_a_324113]
-
Subutai s-a îndreptat către altceva. În ianuarie și februarie 1221, ei au efectuat un tur de recunoaștere în Regatul Georgiei, pătrunzând pe valea râului Kura. Scopul mongolilor nu era de a cuceri țara, ci de a o jefui, iar kurzii și turkmenii au fost trimiși în avangardă. Regele Georgiei, , a venit cu 10.000 de oameni și i-a respins pe mongoli lângă Tbilisi. Mongolii s-au retras, continuând însă să lanseze contraatacuri împotriva armatei georgiene. Mongolii au lansat apoi
Bătălia de la Râul Kalka () [Corola-website/Science/322043_a_323372]
-
murit la Trockenborn-Wolfersdorf la 28 febuarie 1955. Aceasta a fost o căsătorie morganatică iar ea a primit titlul de "baroneasă Reiseneck". Nu au avut copii. Încă interesat de știință, Ernst a fondat un modern observator la Wolfersdorf, angajându-l pe Kurd Kisshauer în 1922. La 1 mai 1937 Ernst s-a alăturat partidului nazist. Ernst a devenit singurul fost prinț german care a acceptat cetățenia Republicii Democrate Germane după Al Doilea Război Mondial, refuzând să părăsească Schloß Fröhliche Wiederkunft pentru a
Ernst al II-lea, Duce de Saxa-Altenburg () [Corola-website/Science/327088_a_328417]
-
a denunțat ocupația aliată a Ciliciei în noiembrie 1919 și la îndemnul lui, forțele naționaliste se pregăteau tenace pentru atacarea unităților disparate franceze din garnizoanele Marash, Aintab și Urfa. Kemal a trimis în zonă o serie de ofițeri experimentați precum kurdul Kılıç Ali Bey să organizeze unitățile tribale din regiune. În ianuarie 1920, convoaiele de aprovizionare franceze și liniile lor de comunicații au început să fie atacate în mod regulat de milițiile turce, iar armenii care fuseseră repatriați au fost din
Bătălia de la Maraș () [Corola-website/Science/327114_a_328443]
-
naționale turce urmau să se implice și în luptele pentru apărarea Marașului. Garnizoana franceză formată din 473 de militari (soldați senegalezi și algerieni ai trupelor coloniale și armeni din Legiunea franco-armeană) a opus o rezistență puternică atacurilor naționaliștilor turci și kurzi timp de 61 de zile. pe 7 aprilie, comandantul francez Hauger, luând în considerație faptul că rezervele de alimente și muniție ale unității sale erau aproape complet epuizate, a încercat să negocieze o încetare a focului. Hauger a cerut în schimbul
Bătălia de la Urfa () [Corola-website/Science/327262_a_328591]
-
urmă a acceptat să trimită pe post de ostatici 10 jandarmi. Cei 300 de supraviețuitori francezi ai luptelor în frunte cu maiorul Hauger au părăsit Urfa la ora 0:30. Seara, coloana francezilor s-a apropiat de defileul Ferish Pașa. Kurzii au organizat din timp în această zonă o ambuscadă, plasându-și trăgătorii pe creste. Jandarmii care îi însoțeau pe francezi se pare că nu cunoșteau nimic despre ambuscadă. Hauger a încercat în zadar să negocieze o capitulare a soldaților săi
Bătălia de la Urfa () [Corola-website/Science/327262_a_328591]
-
sunt destinate exhaustiv cetățenilor din țările respective, o parte din cursanți fiind de alte cetățenii și naționalități. În egală măsură, moscheile, școlile și instituțiile culturale sunt frecventate și de rezidenți proveniți din afara Spațiului Arab, anume din Iran, Pakistan, Indonezia, Malaysia, kurzi etc. Cu toate acestea, comunitatea și subcomunitățile musulmane nu practică un misionarism agresiv și nu funcționează ca instituții de propagandă.
Comunitatea musulmană din București () [Corola-website/Science/330875_a_332204]
-
operând zboruri către Estul Mijlociu și destinații europene. Guvernul a plătit milioane de dolari pentru a atrage companii mari, cum ar fi Turkish Airlines, Lufthansa, Etihad, Emirates, Middle East Airlines sau Atlas Jet. Petrolul din Irak este foarte important pentru kurzi, fiind estimat 45 de miliarde de barile, făcând-o a șase rezervă ca număr din lume. Extracția rezervelor a început în 2007. Regimul din Irak controlează rezervele din Mosul și Kirkuk, regiuni considerate de guvernul kurdistanian ca aprținând de teritoriul
Kurdistanul Irakian () [Corola-website/Science/330459_a_331788]
-
drepturile civile și politice protejate de către dreptul internațional” și caută să „ocolească drepturile fundamentale ale egalității și al libertății”. OCI a fost criticat și pentru că nu a discutat despre tratamentele aplicate minorităților etnice din statele membre, precum opresiunile suferite de kurzi în Siria, ahwazi în Iran, de hazari în Afganistan, de populația baluchi în Pakistan, de 'Al-Akhdam' în Yemen sau de berberi în Algeria. În 1999, a adoptat Convenția OCI privind Combaterea Terorismului Internațional. Articolul 1 în care este definit terorismul
Organizația Cooperării Islamice () [Corola-website/Science/329059_a_330388]
-
lumii arabe. În anii de după cel de-Al Doilea Război Mondial, Orientul Apropiat a cunoscut cinci războaie arabo-israeliene, acte de teroare în lume în numele cauzei palestiniene ,importante războaie civile în Yemen și Liban, victimizarea repetată a palestinienilor, a evreilor, a kurzilor, a asirienilor, a copților, a yazidilor și a altor categorii etnice și religioase, o avalanșă de lovituri de stat militare în mai mult de șase țări, Războiul irako-iranian și Războiul din Kuweit, conflictele din Cornul Africii și din Sudan, războaiele
Samih Al-Qasim () [Corola-website/Science/329079_a_330408]
-
Redefinirea eșicherului politic irakian, alături de luptele dintre diverse facțiuni, a destabilizat statul, având un impact major asupra minorităților (creștini, mazdeeni, yazidiți, shabak, turkomani, palestinieni și kurzi Feli). Există dovezi certe că minoritatea creștină a avut de suferit mai mult decât kurzii sau musulmanii majoritari. În acest sens, Raportul Agenției pentru Refugiați a Națiunilor Unite (UNHCR) privind situația minorităților din octombrie 2005 afirma că „minoritățile din Irak au devenit ținte directe ale violențelor (...) acestea agravându-se, comparativ cu perioada regimului Saddam Hussein
Creștinii în Irak () [Corola-website/Science/331954_a_333283]
-
de rang secundar, în ceea ce a devenit cunoscut ca sistemul millet. Jizya era colectată, iar regulile valabile pentru dhimmi erau aplicate cu strictețe în interiorul orașelor. În același timp, munții ofereau, încă o dată, un refugiu pentru creștini, care conviețuiau pașnic alături de kurzi. Cele cinci secole de autoritate otomană au fost sinonime cu declinul continuu al Bisericii Răsăritene. În preajma perioadei prăbușirii Imperiului Otoman și a edificării statului turc modern, peste un milion de creștini, majoritar armeni, dar și adepți ai Bisericii Răsăritene, caldeeni
Creștinii în Irak () [Corola-website/Science/331954_a_333283]
-
căderea regimului Saddam Hussein, creștinii din Irak nu s-au confruntat cu persecuții majore. Dincolo de violențele care au afectat, după 2003, societatea irakiană în ansamblul său, creștinii irakieni au fost supuși atacurilor musulmanilor sunniți și șiiți radicali, precum și intimidării din partea kurzilor, existând inclusiv percepții conform cărora se viza eliminarea prezenței creștine din Irak, în vederea întemeierii unui stat islamic. Activitățile anticreștine au inclus : După 2003, distribuitorii de alcool, coafezele, proprietarii de cinema, muzicienii și comercianții de instrumente muzicale au devenit ținte predilecte
Creștinii în Irak () [Corola-website/Science/331954_a_333283]
-
În context, rețin atenția, atentatul sângeros de la Bagdad, din 2010, în care au murit zeci de creștini, precum și de asasinarea unor lideri religioși, printre care arhiepiscopul din Mossul, Paulos Faraj Rahho, preotul Rajhid Ganni, precum și preotul ortodox Paulos Amer Islandar. Kurzii au fost, de-a lungul, timpului gazde ospitaliere pentru creștini, cu atât mai mult cu cât zonele muntoase din Kurdistanul irakian au reprezentat un loc de refugiu pentru aceștia în condițiile persecuțiilor din partea musulmanilor. După 2003, cu sprijinul Ministerului de
Creștinii în Irak () [Corola-website/Science/331954_a_333283]