354 matches
-
bărbați ; lumea e abordată exclusiv sub unghiul feminității în așteptarea împlinirii erotice. Printre pagini plutește un nor de pudră, „cu parfumul ușor precipitat”, cum scrie autoarea. Totul se petrece aproape exclusiv în sfera mondenității. Conștiințele acestor femei, care se plictisesc, „lâncezesc în alcov uri”, cutreieră magazinele, căutând mereu alte podoabe scumpe, se pregătesc de baluri sau de serate, sunt lacuri stagnante cu noroaie grele pe fund. O bătaie de aripi, o aplecare de ram, o picătură de ploaie încrețesc ușor fața
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
din Lisa, peste vreo două, trei secole de civilizație materială, mă putea ajuta să ard etapele formării mele. În București erau condiții la care, într-un târg, ca Făgărașul, nu se putea visa. Exista o viață culturală bogată, nu se lâncezea ca în provincie. Eu am ignorat, însă, toate aceste stimulente, m-am închircit în bârlogul meu interior, fără să profit în nici un fel de norocul care îmi surâsese. Mai rău, la "Spiru Haret" am descoperit pentru prima oară umilința și
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
apărare. Ca și autorul, sînt convins că un stat nu este bine servit de mercenari și că fidelitatea și curajul soldaților țării respective îi depășesc pe aceștia cu mult. Este, în primul rînd, periculos să-i lași pe supuși să lîncezească în inactivitate și să-și piardă puterea, în timp ce greutățile războiului și bătăliile îi întăresc pe vecini. S-a remarcat adesea că statele care ies din războaie civile sînt infinit superioare dușmanilor, deoarece toți sînt soldați în războiul civil, iar meritul
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
fi visul tuturor scriitorilor lumii, dacă stau să analizez mai bine situația. Mda... Nici nu trebuie să-ți mai pui mintea la contribuție, poate că mintea are nevoie de o lungă pauză de relaxare. O binevenită pauză în care să lâncezească, nederanjată de vreo idee absurdă. Deschizi laptopul, te gândești la ceva sau nu te gândești la nimic, cuvintele se aștern singure în pagina word-ului, nici de corectură nu este nevoie, fiindcă romanul care se scrie singur are grijă de toate
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
idee a fost singura care a reușit să mă salte din pat În acea fatidică zi de noiembrie, ca să mă duc În locul unde eram așteptată la primul interviu pentru un loc de muncă din viața mea. Petrecusem toată săptămâna precedentă lâncezind pe canapeaua lui Lily, Încă slăbită și extenuată, până când, Într-un sfârșit, ea a zbierat la mine să mai ies și eu din casă, măcar câteva ore pe zi. Nu prea sigură pe ce ar trebui să fac, am cumpărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
nu până-n Rai, cel puțin până în al șaptelea cer... În așteptarea acestor zile fericite, Bab și asta o face să fie hotărât modernă nu se mulțumește să viseze, precum prostuțele neprihănite din secolul trecut. Nu stă închisă în casă să lâncezească, să fiarbă în suc propriu. Vasăzică André n-o iubește? Făt-Frumos întârzie să-și facă apariția? La ea nu țin chestiile astea! Pentru a-și uita nefericirea, tânăra se distrează, face zburdălnicii cât cuprinde. Dacă nu poate avea parte de
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
acolo unde îi întîlnesc pe românii proaspăt îmbogățiți; libanezii deschid brutării franțuzești, bijutierii își etalează migălitele lor articole din aur, cu pietre prețioase sau false. Afaceriștii români se aprovizionează în Bulgaria, prostituția rusă se extinde spre Balcani, copiii străzii, care lîncezesc cerșind, amintesc de sărăcie. Între tapajul luxului, exotismul pieței și mizerie, ambianța devine incertă... Și mirosurile s-au schimbat. O omniprezentă lipsă de curățenie a înlocuit la fel de omniprezentul iz de DDT, care împresura construcțiile și clădirile oficiale. Obișnuiții ordinii tună
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
pierdute în spații ample, cum ar fi de pildă parcul Filipescu. Șoseaua înconjoară o construcție elegantă și ruinată care este Arcul de Triumf al Victoriei, apoi urcă spre hipodrom, spre terenul de golf, spre aeroport, se ridică peste lanurile unde lîncezesc boii în jug, redevine apoi drumul pietruit care duce la Sinaia și în Transilvania." Decorul este compozit: această anarhie a construcției este produsul inițiativelor care se substituie unei politici de stat lipsită de forță, cel puțin pînă în 1929. Primul
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
nu utilizează niciodată asemenea prologuri. Mulți oratori publici folosesc expresia: "Asta-mi aduce aminte de povestea cu", care are aceeași soartă. "Și știi ce a spus?" este un tic verbal plictisitor, folosit pentru a-l atrage pe ascultător atunci când conversația lâncezește. Cere un răspuns de genul: "Nu, ce-a spus?" "Ghici ce s-a întâmplat?" este o formulă similară. Când veți auzi proxima dată din nou aceste fraze, răspundeți: "Nu și nici nu mă interesează" și așteptați reacția vorbitorului. Veți fi
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
perspectivă, ce tulburătoare rezonanțe își atașează nobiliarul portret din amintita nuvelă, eroul căreia consonează perfect cu idealul matein: "Mi-l închipuiam dar, răsfoind cu degetele lui subțiri cărți cu legături scumpe, în somptuoasa singurătate a odăilor cu oglinzi adânci, unde lâncezește o risipă de flori rare; ...ar fi făcut fala clubului cel mai închis; ...rufele și le spăla la Londra; ...văzuse multe cutreierând mări și țări; ...se îndeletnicise cu cercetări oculte îndrăznețe; ...privirea i se pierdea aiurea în depărtările unei lumi
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
limpede naratorul-scriitor știe să și-o reamintească. În acest mod violent contrastant se livrează o lume pasionat colorată, o umanitate bogată în tipuri și fizionomii expresive. Într-o frazare concentrată și alertă scriitorul folosește tușe viguroase, percutante; stilul său nu lâncezește niciodată, imaginile prind contur puternic și viața personajelor pare accelerată. S. are prea multe de spus, pare să nu aibă timp de analiză psihologică ori pentru descrierea poetic-fastuoasă a oamenilor și a lucrurilor. Această „accelerare” narativă își are riscurile ei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289829_a_291158]
-
cerșetor de care își bat joc toți. George Bailey și îngerul său păzitor sunt dați afară. Pe strada principală un panou luminos indică numele orașului, acum Pottersville. Pe dreapta și pe stînga numai baruri și localuri de noapte răufamate. Oamenii lîncezesc, agresivi. Casa unde s-a născut e un hotel; proprietara, maică-sa, pare să-și fi pierdut omenia. Clădirea unde locuia cu soția și cu copiii e o ruină abandonată. Își regăsește soția, o femeie fără vlagă, care nu-l
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
pictură la care lucra acum. Când Încerca să rezolve ceva pe peretele circular, el era la antipodul a ceea ce lumea comună numea artă. Ori poate că, odată ce lăsase În urmă cine știe ce punct ambiguu și fără Întoarcere, unde, deja fără patimă, lâncezeau etica și estetica, arta devenea - poate că vorbele adecvate erau „din nou” - o formulă rece și probabil eficace. O unealtă impasibilă de contemplat viața. Și-a dat seama târziu că celălalt Îi aștepta răspunsul. S-a străduit să-și aducă
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
război știa că nehotărârea lui era doar aparentă, că exista o normă ascunsă pe sub pictură, vopseaua acrilică și lipitura cu ciment, o lege riguroasă și inevitabilă care avea să transforme, până la urmă, turnurile din depărtare, din oțel și sticlă, ce lâncezeau În ceața zorilor, Într-un peisaj similar colinei În flăcări; și că În cine știe ce loc din fisura aceea pândeau cai de lemn și avioane care zburau foarte jos spre turnurile gemene din toate Troile adormite. Olvido făcuse bășcălie de el
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Însăși expresia: șablonardă; abstractă, sau idilic-sentimentală, dulceagă. Terminând de citit romanul lui Ion Călugăru, rămâi cu impresia (produsă În special În partea a doua a romanului) că biruințele repurtate de muncitorii Hunedoarei În punerea pe picioare a unei industrii ce lâncezea, au fost din calea afară de ușoare. Lupta cu greutățile nu este oglindită În toată gravitatea și amploarea sa. (Ă). Efortul epic al scriitorului Ion Călugăru, Început sub auspicii promițătoare, n-a reușit să se mențină pe Întreaga durată a romanului
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
mutațiilor tehnologice și a concurenței străine. Începînd din 1973, criza care a urmat fluctuațiilor de prețuri la materiile prime, în special petrolul, și fluctuațiilor cursului dolarului, consecutivă de asemenea inovațiilor tehnice și ascensiunii noilor țări industriale, a atins Franța. Producția lîncezește din 1974, crescînd cu 8% în treisprezece ani. Șomajul trece de la 2,8% din populația activă în 1974 la 6,3% în 1980 și 10,9% în 1986. Evoluția demografică este îngrijorătoare. În patru decenii, populația a crescut cu o
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
nu e decât părerea regizorului despre piesă. Am șansa unei întâlniri emoționale puternice. Pot cu acești artiști (Carmen Galin, Claudiu Bleonț, Costel Constantin, Cerasela Stan, Valentin Uritescu, Bogdan Mușatescu) să cercetez universul lui Sebastian și să descopăr energiile ce-au lâncezit sub formule de spectacol consacrate, nepermițând viabilitatea operei. Interviu realizat de Ilinca FLORESCU 1995 Surparea Săptămâna aceasta, nu doar prin prezența fizică ci și prin examenele pe care le-am văzut mi-am amintit de regizorul Alexa Visarion. Știu că
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
lăsăm lucrurile așa cum sînt, doar să le survolăm un pic, la joasă altitudine, să nu aterizăm, nu, era încă o discuție, încă o vorbă de clacă, unul spunea una (cam același, cam aceeași), altul intervenea de regulă antitetic, să nu lîncezească sporovăiala, să nu expieze, mă uitam la noul venit, făcea eforturi vizibile să accepte această gratuitate, să intre în jocul nostru, nesimțind probabil gradul de ușurătate la care ne aflam, evident, programatic, sau, poate, nevrînd, pur și simplu să se
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
tronul Țării Românești, Țepeș Îl găsise la curte. Aflând despre viața umilă pe care o dusese băiatul, se posomorî. Îl chemă la el și, prefăcându-se supărat, Îi zice : Ia ascultă, voinice : nu crezi că-i păcat de tine să lâncezești aici, la curte ? Munca mea e folositoare, Doamne. Eu cioplesc săgeți pentru arcașii Măriei tale, făuresc paloșe pentru brațele voinicilor tăi, șei pentru caii care Îi poartă În luptă... Da, nu e rău ce faci ! Dar toate astea le pot
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
ridiculizare, ci și corijează defectele, fiind în măsură să reprime automatismele care amenință armonia socială: "Orice rigiditate a caracterului, referitoare la spirit sau la corp, va fi deci suspectă pentru societate, pentru că va fi semnul posibil al unei activități care lâncezește și, de asemenea, al unei activități care se izolează, care tinde să se îndepărteze de centrul comun în jurul căruia gravitează societatea, de o excentricitate limitată. Și totuși, societatea nu poate interveni aici printr-o constrângere materială, căci nu este vizată
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
prozei, dar nu până la umflarea din poemul epic, pentru că cei puși de poet să vorbească nu sunt poeți.12" De aceea, Corneille îi pune în gardă pe autorii dramatici împotriva abuzului de sentințe care, încărcând inutil dialogurile, fac acțiunea să lâncezească. Nu că aș vrea să condamn în totalitate acest ultim mod de a ne pronunța asupra maximelor moralei și politicii, scrie el. Toate poemele mele ar rămâne mult știrbite, dacă s-ar tăia din ele ceea ce am adăugat eu acolo
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
știrbite, dacă s-ar tăia din ele ceea ce am adăugat eu acolo; dar încă o dată, nu trebuie împinse prea departe fără a le adapta cazurilor speciale, altfel devin loc comun, care cu siguranță va plictisi auditoriul, pentru că el face să lâncezească acțiunea, și oricât de fericit ar reuși să facă această etalare a moravurilor, trebuie să ne temem în continuare să nu fie unul dintre ornamentele ambițioase pe care Horațiu ne ordonă să le înlăturăm." Chiar dacă Corneille consideră sentințele ca pe
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
decât prin străbaterea ei, mai însemna oare atunci că limita ei era dată? Oare nu era ea mereu de atins? Inclusă în sistemul proiectiv al atingerii, limita nu mai era die vorhandene Grenze, proprie corpurilor perceptibile nemijlocit și simultan, care lâncezesc în imperiul limitelor date și care, pentru cei ce se complac în preajma lor, generează, corespunzător, o mare lene a spiritului. În orice călătorie „planetară“ (planao, „a rătăci din țărm în țărm“), în care era vorba de „limitele mării“ și de
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
prezentat programul stagiunii, Iorga a obiectat că numai două din piesele lui erau incluse. "Celelalte nu sînt destul de bune?" Victor Ion Popa și-a dat demisia. Ca și atîția alții, nu putea lucra cu Iorga 89. Teatrul va continua să lîncezească la Vălenii de Munte sub conducerea lui Gheorghe, fratele lui Iorga. Iorga credea sincer că un teatru aflat la dispoziția lui (cum fuseseră cele ale lui Molière și Shakespeare) era în interesul naționalismului cultural român. Deși îi lipsea talentul ca să
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
era imposibil să colaborezi cu el150. Chiar și protejatul lui Iorga, Mihail Sadoveanu, s-a plîns de comportamentul lui dictatorial, așa cum a făcut și I. Scurtu 151. După plecarea lui Iorga, "Sămănătorul" nu a mai fost niciodată ceea ce fusese. A lîncezit (sub conducerea lui Scurtu) pînă în iunie 1910. Să analizăm audiența și țelurile colaboratorilor lui Iorga și ale "Sămănătorului". Aproape toți colaboratorii revistei erau ardeleni: George Coșbuc, Ion Gorun, Ilarie Chendi, Botiș-Ciobanu, Ștefan O. Iosif, vasluianul Alexandru Vlahuță (care s-
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]