477 matches
-
să i dibuiască secretul mecanismului care timp de aproape treizeci de ani funcționase cu precizie. I se păru că doamna Mina doarme încă dusă, n-o s-o trezească, la urma urmei e o nimica toată, un fleac, se gîndi, vîrîndu-și lăbuțele în papuceii de casă căptușiți cu blănițe moi, simțind cîteva gîdilituri în tălpi. Ce femeie, dom’ Președinte, zice Sena ivindu se în ușa garajului înfofolit într-o pufoaică albastră, cu niște pantaloni hippy și ghete de piele, cărînd pe umărul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
pragul ușii apăru, triumfătoare, Karin Schluter. Ceva se schimbase, își făcuse ceva la păr - îl tunsese și-l ondulase. Fard de pleoape albastru și buze de culoarea caisei. O pereche de blugi decolorați și un tricou prea strâmt, cu o lăbuță de pisică pe sâni, pe care scria Liceul Kearney, unde echipa Bearcats e acasă. Majoreta Karin, cea de dinainte de Karin Gotica. Weber îi dăduse un fir de speranță oribil, iar ea se agățase de el. Se năpusti în cameră cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
i-a promis că o să-l ajute. I-a spus Iepurelui să se prindă de picioarele lui. Apoi a plecat spre Lună. Drumul era lung, iar Iepurele era greu. Greutatea Iepurelui a lungit picioarele Cocorului și a umplut de sânge lăbuțele Iepurelui. Dar Cocorul a ajuns pe Lună, cu Iepurele atârnat de el. Iepurele l-a mângâiat pe Cocor în semn de mulțumire, cu lăbuțele din care tot mai curgea sânge. Așa s-a ales Cocorul cu picioarele sale lungi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
lung, iar Iepurele era greu. Greutatea Iepurelui a lungit picioarele Cocorului și a umplut de sânge lăbuțele Iepurelui. Dar Cocorul a ajuns pe Lună, cu Iepurele atârnat de el. Iepurele l-a mângâiat pe Cocor în semn de mulțumire, cu lăbuțele din care tot mai curgea sânge. Așa s-a ales Cocorul cu picioarele sale lungi și cu capul sângeriu. Tot pe vremea aceea, o femeie din tribul Cherokee era curtată atât de Colibri, cât și de Cocor. Voia să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
apropiau, ea sări pe peluză, bucuroasă și răbdătoare, țopăind înainte, dar ferindu-se într-o parte, gata să fugă la cel mai mic semn de tulburare. Mark rămase nemișcat, ceea ce-i dădu curaj animalului până când sări pe el, azvârlindu-și lăbuțele pe pieptul lui, aproape răsturnându-l. Cu cât e mai simplu creierul, cu atât mai lentă e uitarea. La o râmă, poate că iubirea nu s-ar stinge niciodată. Mark luă lăbuțele animalului său și începu să danseze cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
curaj animalului până când sări pe el, azvârlindu-și lăbuțele pe pieptul lui, aproape răsturnându-l. Cu cât e mai simplu creierul, cu atât mai lentă e uitarea. La o râmă, poate că iubirea nu s-ar stinge niciodată. Mark luă lăbuțele animalului său și începu să danseze cu el vals, fără prea multă convingere. —Uită-te la amărâta asta! Nici măcar nu știe cine nu e. Cineva a dresat-o să fie cățeaua mea și acum nici măcar nu mai știe cine altcineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pas în fața ei, cu fundul încordat. Au traversat strada și se întreptau spre pub. Femeia căuta ceva în buzunar. —Stai, Daisy, a spus, făcând câinele să se oprească în fața cutiei poștale. Stai, mami. Daisy și-a exprimat sentimentele ridicând o lăbuță din spate, fiecare din ele fiind împopoțonate cu câte un pampon, și ușurându-se pe stâlpul cutiei. Mami a găsit scrisoarea, a împins-o prin deschizătură și a întrerupt-o pe Daisy în plină acțiune. Daisy a șchiopătat câțiva pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
ale unui câine lățos, pătrunde în curtea mică și se oprește lângă prispa acoperită cu un țol vrâstat. Privește în jurul său. Este cineva? Domnule Ciornei! O pisică tărcată apare din spatele casei, acolo unde sunt acareturile. Miaună slab în timp ce, ridicată pe lăbuțele din spate, se agață cu ghearele de pantalonii lui. N-am nimic să-ți dau, pisu mic, spune Marius în timp ce scarpină ușor între urechi micul animal. Urcă cele două trepte ale prispei și intră în casă. În față se întinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
am privit-o. Era plină de încredere în ea. Spre deosebire de alte muște care își perpetuează speța în văzul tuturor cu diverși indivizi din același anturaj pe diferite alimente sau corpuri mai mult sau mai puțin curate, această vietate își spălă lăbuțele din față privindu-mă pieziș, fără încredere. Mi-am spus atunci că, probabil, este o insectă cultă, că o fi citit ce-am scris până acum și nu-i de acord. Asta îmi mai lipsea! Auzi, primul meu critic literar
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Ăsta curaj, nu glumă! Mă opresc din scris, o privesc, cu aceeași îndrăzneală cu care mă privea și ea și o întreb amical: - Dorești să-mi spui ceva? - Da, mi-a răspuns, dând din cap. - Ce? Din gesturile capului, al lăbuțelor și șodurilor am înțeles că ar bea ceva înainte să-i dea drumul la gură. Cum cafea nu mai aveam, am servit-o cu puțin must negru care, numai must nu mai era pentru că, de fapt, nu mai înțepa la
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
disneyană. Poneii aveau privirea "umedă". Firește, ilustrata a sosit după mine, murdărită de hidoase dungi ondulate, care ieșeau în relief pe partea cu fotografia. Am pus-o în geamul bufetului din bucătărie, nu destul de sus însă ca să nu încapă în lăbuțele Ioanei. Am găsit-o de vreo două zile sub pat. Avea un colț rupt și, peste textul meu (dulcegării neinteresante), ca și peste adresă, erau desenate cu carioca verde deschis - AZOMUREȘ - gogoloaie mici, cu ochi, nas și gură, înconjurînd un
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
În legătură cu asta. Ei bine, o să vă spun ce-a făcut. S-a dus la raftul cel mai apropiat de mica peșteră din spatele chestiei de metal cald și a tras spre ea cea mai mare carte pe care a putut pune lăbuțele. A tras-o jos și a deschis-o și, Îndoind o pagină cu picioarele, a rupt-o cu dinții și a făcut-o confetti. Același lucru l-a făcut și cu cea de-a doua pagină, și cu a treia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de Franz Joseph Gall, o lucrare de referință În frenologie. Deși inițial am privit cu destul de mult scepticism ideea că e posibil să citești caracterul unei persoane după ieșiturile și gropițele din craniul său, palparea sistematică a tigvei proprii - cu ajutorul lăbuței din față - mi-a dezvăluit niște protuberanțe uriașe (aproape niște diformități), exact acolo unde te-ai fi așteptat să se afle. Umflătura de pe fruntea mea - o gîlmă pe care obișnuiesc să mă scarpin cînd mă nedumerește ceva - indică, spune Gall
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
pe care am făcut-o asupra caracterului său, oricît de temeinică, a fost obturată de niște zulufi negri și neîngrijiți, ce-i acopereau tîmplele. Dacă m-aș fi putut urca pe umărul lui și i-aș fi explorat tîmplele cu lăbuțele, n-am nici o Îndoială că peste asta aș fi dat : cute În formă de semilună deasupra urechilor, indicînd „distructivitate”, secondate și Întărite de două umflături triunghiulare, sugerînd „secretomanie”. Însă toate acestea aveam să le aflu abia În viitor. Acum, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
adeverea de fiecare dată cînd ajungeam acasă teafăr cînd mă Întorceam din piață, cînd scoteam un oftat de ușurare, din rărunchi, către ceruri, pentru Încă un miracol trăit pe pielea mea, așa cum am făcut și În noaptea cînd am pus lăbuțele pe roman. Era o carte ieftină, de buzunar, cu 227 de pagini Îngălbenite. Pe copertă, pe un fundal galben canar, New Yorkul era În flăcări, dominat de prezența masivă, deasupra liniei cerului incendiat, a unui șobolan uriaș, mai mare decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
mele scrutătoare. CÎnd Norman avea o zi extrem de profitabilă și făcea socotelile la mașina de marcat din alte timpuri, cu design baroc, ce se afla pe un postament de lîngă ușă și scotea clinchete la fiecare operațiune, eu băteam din lăbuțe și strigam pe mutește „Bravo, Norm !” Salutări de la marginea lumii. Pembroke Books era un magazin destul de mare - patru Încăperi pline cu cărți, ca să nu mai vorbesc de pivniță - iar Norm Îl cunoștea ca pe buzunarele lui. Însă chiar și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
CÎnd, În cele din urmă, mi-am dat seama că e o mașinărie cu care se aștern cuvinte pe hîrtie, am fost extraordinar de surescitat. Deși nu exista nicăieri În preajma mea vreo mașină de scris pe care să-mi pun lăbuțele, simpla idee de a face asta mi-a stîrnit un noian de imagini. M-am văzut presărînd Întreaga prăvălie cu bilețele scrise la mașină, pe care să le găsească Norman și care să-l bulverseze. În visurile mele, le găsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
pot reproduce În ciuda limitelor mele fizice, și am Învățat În doi timpi și trei mișcări cum se zice „adio fermoar”. Nu era Shakespeare, Însă era mai bine decît nimic. Puteam s-o spun stînd pe picioarele dinapoi și fluturînd o lăbuță din față - făcînd semnul de la revedere -, gest urmat de o mișcare verticală de jos În sus, ca și cum mi-aș fi tras un fermoar peste piept, cu aceeași lăbuță. Am exersat În fața oglinzii, fluturare-tras fermoarul, fluturare-tras fermoarul, pînă cînd mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
nimic. Puteam s-o spun stînd pe picioarele dinapoi și fluturînd o lăbuță din față - făcînd semnul de la revedere -, gest urmat de o mișcare verticală de jos În sus, ca și cum mi-aș fi tras un fermoar peste piept, cu aceeași lăbuță. Am exersat În fața oglinzii, fluturare-tras fermoarul, fluturare-tras fermoarul, pînă cînd mi-a intrat În reflex -, ceea ce m-a pus În față În față cu o nouă problemă : cui aveam să i-o spun ? Răspunsul era evident : unei persoane surde. Ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
să-mi sară din piept. Mi-am făcut griji În legătură cu slăbiciunea mea, ca nu cumva, de teamă și emoție, să leșin. Le-am privit cum se apropie și, cînd se aflau lîngă mine, am ieșit În fugă În mijlocul aleii, și lăbuțele mele au rostit „adio fermoar”. Am Încercat s-o spun cît mai răspicat, făcînd gesturi cît mai violente cu putință. Adio fermoar. Adio fermoar. În mod total absurd, am Încercat să amplific efectul chițăind cît de tare am putut. Mesajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
În care mă ascundeam. A venit altcineva și s-a așezat pe bancă, cineva albastru. Nu-mi păsa. Îmi doream prea tare aluna respectivă ca să-mi mai pese de altceva În afară de ea, așa că m-am tîrÎt afară și am pus lăbuța pe ea. Îmi amintesc și azi ce gust bun avea. CAPITOLUL 9 Următoarele lucruri pe care mi le amintesc sînt o mișcare legănată și un miros omenesc pătrunzător. CÎnd mi-am revenit În simțiri, m-am trezit Învăluit În miros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
-mi scot capul din strînsoare afară, la aer proaspăt. În timp ce trăgeam cu nesaț aerul În piept, am văzut un cer traversat de cabluri electrice, abia ițindu-se deasupra clădirilor. Am mai tras de un alt pliu, l-am strîns bine cu lăbuța și am văzut mașinile pe lîngă care treceam și care treceau pe lîngă noi pe partea opusă a carosabilului. Răsucindu-mi capul spre spate, m-am uitat la cerul de deasupra și apoi, undeva mai În spate, Într-un ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
În flagrant. Tocmai Îl descoperisem pe Terry Southern, și aveam romanul lui Candy deschis pe podea. Era una dintre edițiile acelea broșate lipite rigid, care au mereu tendința de a se Închide ca o scoică, și o țineam cu ambele lăbuțe din față. Povestea era foarte captivantă. Ajunsesem la locul În care Candy face sex cu piticul și eram atît de prins de lectură - descoperind, fără voia mea, o anume asemănare cu propria mea situație -, Încît nu l-am auzit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
mea anterioară, și nu doar din cauza piciorului meu beteag. Ce n-aș fi dat să nu fie vorba decît de asta. Trebuia să mă opresc des pentru a-mi trage răsuflarea și nu puteam să-mi las toată greutatea pe lăbuțele din față, cum făceam Înainte. În timpul acestei prime coborîri, m-am oprit la cabinetul dentistului, de la etajul al doilea. Avea două Încăperi, o sală de așteptare și cea În care lucra. Avea pereți albi, pe jos linoleum neted și uleios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Întîmplă la Pembroke Books, cînd i-am auzit pașii tropăind Înapoi. — Haide, Ernie, a zis. S-a aplecat și a făcut mîna căuș. M-a ridicat și m-a pus pe umărul lui și, cocoțat așa, ținînd bine cu o lăbuță o șuviță de păr rărit, am ieșit afară și am pornit pe trotuar. Mai mersesem așa, pe umărul lui, prin casă și-mi plăcuse la nebunie. Îmi plăcea să-mi Închipui că e o cămilă și că eu sînt Lawrence
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]