470 matches
-
înțeles? Nu zăbovi! Nu ezita! Nu sta! Fă-ți datoria! Iepurele Alb se îndreaptă scurt (și cam vexat...), din șold, recepționând în plin trepidațiile drăcești și valurile înecăcioase de căldură, care băhneau de pretutindenea. Luîndu-și elan, el ridică strâns, între lăbuțele de dinainte, mărul discordiei și al disputei. O cupă mică, scrijelită, fisurată, din argilă arsă, pe care o înalță tăcut, până peste vârfurile ciulite ale urechilor și închide ochii, retrăgându-se solemn în catacombele întunericului dens, în labirintul neantului neștiut
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
alt glas străin, din umbră. Din același întrând, de la poalele zidului restaurantului, avansează unduindu-se, în lumina becurilor chioare, un viezure gras, dublu vărgat cu alb pe spate, care se îndreaptă deodată și se proptește ostentativ pe coadă, încrucișând arogant lăbuțele din față, la piept, și-și ridică botul ascuțit și ochii-licurici, către Poet: Hai sictir, tu, rădăcină de boroștean! Asta, ca să nu-ți închipui că-ți rămân dator! Am fumat și răs-fumat și eu asemenea finețuri, și altele, încă și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
timp în cuvele lor hibernale. Echipajul nu-și lua uniforma normală decât în marile ocazii. Primele sunete produse pe pasarelă rezumară sentimentele tuturor, chiar dacă nimeni nu le putea înțelege. Când Ripley îl puse jos, Jones miaună și-și întinse senzual lăbuțele. Ripley se înapoie la post. ― Iată-ne. Kane verifica propria consolă, mângâind cu ochii numeroasele automatisme, căutând contrastele și incertitudinile, pe când Ripley și Lambert activau controalele necesare și manetele de pornire. Puntea fu cuprinsă de o agitație febrilă: alte semnale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
crude și barbare, îl văd și acum pe Luță bătând, cu o singură lovitură de cataroi, un cui în pieptul unei pisici adormite. Cuiul îi intrase între coaste și-i atinsese probabil inima, căci pisica a înțepenit, a zvâcnit din lăbuțele din spate de câteva ori, chircindu-le spasmodic, și a rămas nemișcată, deși se zice că animalele astea au zece vieți. Apoi ne-am muiat toți vârful săgeților în sângele ei și am tras în sus. Săgeata lui Mimi a
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
blond cu barbă aurie - îl văd în întreaga sa desfășurare, cu formele sale de relief, craterele și seismele sale. Stau cocoțat pe raftul cel mai de sus al bibliotecii, frecîndu-mi burta de: Muzeul negru al lui Mandiargues. Îmi agit stângaci lăbuțele, care-mi ajung până la lustră, îmi văd victima înțepată, paralizată, deja incapabilă de orice rezistență. Totuși vie, cu memoria întreagă, gelatinoasă, numai bună să fie ingerată. La sfârșitul nopții, din această femeie care acum are fața contractată de plăcere (sau
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
diavol, cu coadă de anacondă. Tu, înfășurată în duhoarea ta de sulf, tu printre ciolane și tigve... Tu, în tăcerea ta de femeie, în necomunicarea ta, în violență și-n frică. Seara l-am luat din nou pe Marcelino de lăbuță și, bucuroși nevoie mare, ne-am îndreptat spre foișor. Doar ieri nu trecuserăm pe-acolo, dar mă simțeam vinovată de parcă aș fi irosit aiurea o zi, ce spun, poate un an întreg, parcă nu aș fi fost de-o veșnicie
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
am mai scos căpșorul gingaș la vedere, dar asta fiindcă am avut cu totul altă treabă. Eu sânt cel care se lăfăie acum călare pe oul de pe masă, ca și când ar vrea să-l clocească, eu sânt cel care-și agită lăbuțele invizibile (dar multe, multe!) prin odaie, gras și satisfăcut. Tot ce s-a petrecut în noaptea asta între cei doi prieteni ai noștri, care n-au fost prea cuminți, a trecut în burtica mea sferică. Ia uite-i cum își
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ginkgo, atât de ciudat și de bătrân. Atinse delicat poalele copacului, unde încolțiseră de curând mici vălătuci verzi, lipsiți de tulpină. Se trânti sub copac și-l lăsă pe Zet să i se urce pe piept și să-și rezeme lăbuțele din față pe umerii lui. Oricât de neașteptat și-ar fi înălțat capul, nu-l putea surprinde pe Zet privind în altă parte decât fix în ochii lui, cu caracteristica-i expresie provocătoare și zeflemitoare. Când se plictisiră și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
capul și cățelul îl lătră, apoi se retrase și își luă o poză specială cu labele din față culcate paralel, în timp ce crupa și coada mițoasă îi stăteau ridicate aproape vertical, cu aroganță. Apoi cățelul sări în sus, izbi cu o lăbuță în pământ, scânci elocvent, după care scoase un lătrat. George îi arată un pumn amenințător, iar Zet mârâi, dezvelindu-și dinții albi și ascuțiți. George își spuse cu satisfacție: „Am ajuns să mă latre câinii!“. Ieși în stradă, trântind poarta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fericirii. După un moment sau două, evitându-i pe Brian și pe Gabriel (căci ei se apropiaseră), alergă din nou spre garaj, a cărui ușă continua să fie închisă. Începu să se joace cu prundișul de pe alee, zvârlindu-l cu lăbuțele, ca și cum juca mingea, și uită cu totul de vulpe. — E drăgălaș, spuse Hattie, luându-l pe Zet în brațe. Întrând în grădină pe poarta din spate, Adam și Zet se duseseră direct la garaj, trecând nepăsători pe lângă Papucul spre care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de pasăre cocoțată sau ceea ce Gabriel numea expresia lui de „cuceritor“, cu botul negru întredeschis, lăsând să se vadă o fulgerare a dinților albi, și cu ochii negri-albăstrui, ca mătasea șanjantă, privind cu cochetărie la admiratorii săi. Atinse cu o lăbuță albă mânerul sacoșei, se uită cu un aer provocator la Gabriel, apoi o atinse din nou de două ori, ca și cum ar fi ademenit-o la un joc sau la un ritual. Zet! Unde-i mingea? Nu-l ațâța, Gabriel. Zet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-mi doresc un admirator! Probabil că e o glumă. Tu nu ești o glumă, spuse John Robert, simțind că-i revine toată stângăcia. Adăugă: Mă rog, dacă nu-ți dorești un admirator, atunci ce-ți dorești? O pisică neagră cu lăbuțe albe! Și Hattie rosti aceste cuvinte pe un ton glumeț, pentru că și ea se simțea acum stângace și jenată. Se grăbi să precizeze: Se-nțelege că nu-i un lucru serios, n-aș putea să iau o pisică decât când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
bună distanță de undele înspumate. Nu-i plăcea marea. Îi era frică de ea și nu-i plăcea să-și stropească blănița. Dorea ca Adam să se întoarcă mai repede. Ca să se mai înveselească un pic, lovi o piatră cu lăbuța, ca și cum ar fi jucat fotbal cu ea, clar nu-i stătea lui inima la joc. Adam se întoarse și-l luă și pe Zet în apă. Se gândea că poate și el vrea să înoate, în fond înota atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
afundă ușurel în apă, privind cum blana albă, uscată, se udă și i se lipește de trupușor și bucurându-se să simtă în mâini căldura câinelui în apa rece. Îi dădu drumul și-l urmări cu bucurie cum vâslea din lăbuțe și își ținea capul și nasul mofturos mult deasupra apei. Zet ar fi putut să-i dea de veste lui Adam cât de profund îi displăcea totul, dar simțea că trebuie să fie ascultător, pentru că, în fond, asta-i treaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
îi displăcea totul, dar simțea că trebuie să fie ascultător, pentru că, în fond, asta-i treaba unui cățel, așa încât se prefăcea că-i vesel, pentru a fi pe placul stăpânului sau. Adam înotă puțin și Zet îl urmă, lopătând cu lăbuțele lui albe, puternice, prin apa cristalină, scânteietoare, care se legăna, ba umflându-se, ba sugându-și undele molcome. Băiețașul se amuza, încurajând cățelul să i se urce pe umăr. Marea părea să se fi încălzit, iar cerul își radia albastrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cum era, să înoate cu o singură mână într-o mare înfuriată, în timp ce cu cealaltă îl ținea pe Zet deasupra apei. Dar când George se opri o clipă ca să se odihnească, Zet îi sări pe umăr și se agăță cu lăbuțele din față de gâtul lui, așa cum îl învățase Adam. George înțelese figura și acum, ținând doar o șuviță din blana animalului și lipindu-și strâns brațul de piept, putu înota mai viguros. Tom a fost primul care a auzit strigătul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
afle care era pricina acestei schimbări și de ce toată lumea era atât de grăbită. Atunci, își zise că trebuie să fie ea aceea care să câștige concursul. Dis de dimineață, furnicuța noastră se alătură celorlalte furnici. De atâta treabă o dureau lăbuțele pentru că nu era obișnuită cu munca, dar ea nu se descurajă, deoarece voia să câștige concursul și să devină cea mai bună furnică. Ea se juca acum împreună cu celelalte furnicuțe și acest lucru era deosebit de plăcut. La sfârșitul concursului a
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
alint în glas, a început să facă alunele să sune lovindu-le una de alta. Îndată și-au făcut apariția câteva veverițe, cătând curioase cu ochișorii lor mici către mine. Pe bătrân îl cunoșteau doar. S-au apropiat și cu lăbuțele lor delicate au luat fiecare câte o alună din mâna bătrânului și s-au retras să le ronțăie pe îndelete...Priveam fermecat la acest spectacol de o delicatețe și o frumusețe greu de povestit...Îndată, bătrânul mi-a deslușit taina
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
aici. . . dacă crezi si dumneata . . . ți-aș ține de urît! Drăgănescu se uită la ea lung. Avea idei moderate, dar decise. Nu crezuse niciodată răul tot ce se spunea de dânsa și acum îl credea deplin. Scutură mâna de pe care lăbuța neagră se desprinsese. - De nu vrei să mergi cu tramvaiul, pleacă îndată cu automobilul, înainte de a fi dus la garaj. Tonul, era aspru și nu lăsa nici o îndoială. Fără să aștepte altă Invitare, Mika-Le plecă. Feciorul, omul vechi de casă
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
pragul ușii apăru, triumfătoare, Karin Schluter. Ceva se schimbase, își făcuse ceva la păr - îl tunsese și-l ondulase. Fard de pleoape albastru și buze de culoarea caisei. O pereche de blugi decolorați și un tricou prea strâmt, cu o lăbuță de pisică pe sâni, pe care scria Liceul Kearney, unde echipa Bearcats e acasă. Majoreta Karin, cea de dinainte de Karin Gotica. Weber îi dăduse un fir de speranță oribil, iar ea se agățase de el. Se năpusti în cameră cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
i-a promis că o să-l ajute. I-a spus Iepurelui să se prindă de picioarele lui. Apoi a plecat spre Lună. Drumul era lung, iar Iepurele era greu. Greutatea Iepurelui a lungit picioarele Cocorului și a umplut de sânge lăbuțele Iepurelui. Dar Cocorul a ajuns pe Lună, cu Iepurele atârnat de el. Iepurele l-a mângâiat pe Cocor în semn de mulțumire, cu lăbuțele din care tot mai curgea sânge. Așa s-a ales Cocorul cu picioarele sale lungi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
lung, iar Iepurele era greu. Greutatea Iepurelui a lungit picioarele Cocorului și a umplut de sânge lăbuțele Iepurelui. Dar Cocorul a ajuns pe Lună, cu Iepurele atârnat de el. Iepurele l-a mângâiat pe Cocor în semn de mulțumire, cu lăbuțele din care tot mai curgea sânge. Așa s-a ales Cocorul cu picioarele sale lungi și cu capul sângeriu. Tot pe vremea aceea, o femeie din tribul Cherokee era curtată atât de Colibri, cât și de Cocor. Voia să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
apropiau, ea sări pe peluză, bucuroasă și răbdătoare, țopăind înainte, dar ferindu-se într-o parte, gata să fugă la cel mai mic semn de tulburare. Mark rămase nemișcat, ceea ce-i dădu curaj animalului până când sări pe el, azvârlindu-și lăbuțele pe pieptul lui, aproape răsturnându-l. Cu cât e mai simplu creierul, cu atât mai lentă e uitarea. La o râmă, poate că iubirea nu s-ar stinge niciodată. Mark luă lăbuțele animalului său și începu să danseze cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
curaj animalului până când sări pe el, azvârlindu-și lăbuțele pe pieptul lui, aproape răsturnându-l. Cu cât e mai simplu creierul, cu atât mai lentă e uitarea. La o râmă, poate că iubirea nu s-ar stinge niciodată. Mark luă lăbuțele animalului său și începu să danseze cu el vals, fără prea multă convingere. —Uită-te la amărâta asta! Nici măcar nu știe cine nu e. Cineva a dresat-o să fie cățeaua mea și acum nici măcar nu mai știe cine altcineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
se întâmplă ceva. Are mereu cu ea o cameră de luat vederi, un reportofon și, bineînțeles, carnețelul de notițe. Stă de vorbă cu toată lumea, înregistrează și scrie. Uneori și desenează. Ea desenează la fel de frumos ca voi, copii, nu mâzgălește cu lăbuța, ca mine. Cei mai buni prieteni ai Anei sunt copiii. Dar - minune mare! - în preajma ei toți oamenii devin copii. Are o minge colorată, pe care, dacă ți-o aruncă iar tu te bucuri când o prinzi, indiferent câți ani ai
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]