2,595 matches
-
aprinde câteva surcele pe un grătar de metal, soba lor de toate zilele. Ține deasupra flăcării ibricul În care a turnat apă și câteva flori de tei, pe care le-a scos dintr-un borcan, după ce le-a mirosit cu lăcomie, așa cum miroase o fiară prada. Când apa Începe să sfârâie și să se zbenguie În ibric, Antoniu stinge flăcăruia, suflând În ea, după care deșartă ceaiul Într-o cană, aflată pe taburetul din Încăpere. Aroma de tei, dumnezeiască umple Încăperea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Începe să sfârâie și să se zbenguie În ibric, Antoniu stinge flăcăruia, suflând În ea, după care deșartă ceaiul Într-o cană, aflată pe taburetul din Încăpere. Aroma de tei, dumnezeiască umple Încăperea și le intră În nări, aspirată cu lăcomie. -Uite ce, Kawabata, am acceptat să Împart cu tine aerul de care spui, dintr-un motiv simplu: din disperare. Se aude șuieratul trenului și lovituri de ciocan la intervale egale de timp, pe șinele de cale ferată. Kawabata Începe să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
a așezat fetei pe creștet. Îl dor ochii de la lumina orbitoare și Îl sperie gândul că ar putea fi real acest straniu popas al astrului. Își revine imediat și-i Întinde o jumătate de măr din care Plăcințica mușcă cu lăcomie. Aerul cald al verii a uscat ,,rufele,, pe care Plăcințica le strânge și le așează netezindu-le cu migală pe priciul care ține loc de pat. Adorm imediat, adăpostit În propriul vis. Câinele lui Ben roade un os, scoțând icnete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
umbră chinezească. Iar am visat un ozene. Era Încremenit deasupra mării și, când m-am apropiat de mare am simțit o căldură ucigașă. Cinci iunie Iubitul ei are probabil, mai presus ca iubirea, un plan din care se Înfruptă cu lăcomie. Prin ferestrele de vizavi se văd ca prin ceață siluete necunoscute, probabil virtuali cumpărători ai spațiului uriaș, gol. Am visat azi noapte un ozene care avea forma unui trup perfect de femeie. Răspândea un miros de busuioc și lumina puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și Încâlcită, semn al unui răspuns la acest semn de afecțiune. Cu mare efort, Kawabata Își mișcă trupul uscat de suferință, și umple plămânii cu aburii parfumați ai ceaiului. În curând, după ce se va mai răci, Îl va bea cu lăcomie. -Cum te-ai târât până aici În halul de slăbiciune, În care ești? -Cu gree-uu. Fă-ce-am câ-țivaaa pașiii și mă odihnea-mmm. Am crezut că o să moo-r. -Unde ai locuit de când ai dispărut, hidră de apă curgătoare? Te-a lăsat inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
privirile semenilor, ca pe un semn al neîncrederii În ei, nicidecum ca pe o risipă de energie negativă. Trenul a luat-o la goană spre stația următoare și Antoniu mai zăbovește puțin pe peron, privind În stânga și-n dreapta cu lăcomie. Scara rulantă Îl duce la suprafață. Locul În care femeia a murit, nu mai poartă nici un semn al violentului sfârșit, mulțimea s-a Împrăștiat, iar mașinile ce năvălesc din toate direcțiile, Își văd mai departe de drumul lor, claxonând de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
e tare de treabă, și-mi mai aduce pe furiș câte-un cartof fiert și câte-un boț de mămăliguță fierbinte, când el doarme.... Câinele lui Ben a murit, de Încurcătură de mațe, crede femeia lui Ben: a mâncat cu lăcomie un castron cu tocană de purcel și burta i s-a umflat ca un cimpoi. S-a chinuit o zi și-o noapte cu gemete și schelălăituri. Am săpat cu o lingură, o mică groapă În pământul rece, lângă șandramaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și ,,casa,, e goală. Traversează acum, bulevardul Mareșal Averescu, și merge În lungul lui, până ajunge la un bloc cu zece etaje. Intră la parterul blocului, Într-un centru de pâine, de unde Își cumpără o chiflă. Mușcă din ea cu lăcomie. Un tramvai se scurge leneș pe șine, și se apropie de stație. Strada pe care o caută e vizavi. Traversează orbește prin fața tramvaiului, care tocmai a plecat din stație. E izbit din plin, se aud țipete, și tramvaiul oprește. Antoniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
am intrat în apartament m-a întrebat dacă nu vreau să mănânc și am mâncat amândoi pâine cu brânză. Georgie nu se pricepea la gătit, iar eu n-aveam nici un chef să pregătesc ceva. Am mâncat pâinea și brânza cu lăcomie, amândoi cu un aer sumbru, și am băut whisky și apă. Simțeam că n-aș putea suporta o dezlănțuire sentimentală din partea lui Georgie; îmi doream să plec. Pe când ne terminam cina, ea mi-a dat de înțeles că a simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ținea paharul mi s-a părut a fi cunoscut. Întoarse capul și-și mângâie nasul cu degetul. Era Georgie. Am lăsat ziarul puțin mai jos, complet fascinat de ceea ce vedeam. Nu-mi puteam crede ochilor, într-atât de puțin satisfăceau lăcomia minții mele imaginile pe care ochii mi le ofereau. Honor și Palmer îmi arătau doar câte un umăr și o parte din obraz. Georgie era complet întoarsă cu spatele la mine și numai uneori, când privea spre Palmer sau spre Honor, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Pură bucurie! — N-o s-o știți! — Dar dacă în timpul ăsta...? Dacă ce? izbucnesc eu în râs. Dacă ce anume vă mai sperie acum? Dacă...? Și, Dumnezeule mare, oare chiar îmi strigă vorbele astea pe fereastra taxiului? Să-i fie teama, lăcomia, nevoia de mine și încrederea în mine chiar atât de mari încât să-mi strige aceste cuvinte pe străzile New York-ului? — Dacă o să mor? Fiindcă asta îmi ajunge la ureche, doctore. Astea-s ultimele vorbe pe care le aud înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
făceam parte din subcomisia Congresului însărcinată cu anchetarea scandalului legat de concursurile TV de cultură generală. Perfect pentru un socialist de budoar ca mine: fraudă comercială la scară națională, exploatarea publicului inocent, șicanele subtile ale marilor corporații - pe scurt, clasica lăcomie capitalistă. Și-apoi, beneficiul suplimentar numit Charlatan Van Doren. Ce figură, ce inteligență și ce educație - câtă candoare și cât șarm școlăresc - ai fi zis că-i întruchiparea protestantului anglo-saxon alb, nu? Când-colo, se dovedește a fi un impostor. Ehe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
tre’ să devină imediat intolerabilă - în timp ce restul lumii se tăvălește râzând în mocirlă! Porc? Ar trebui să vadă mai întâi reclamațiile și plângerile care se îndosariază într-o singură dimineață în biroul meu: ce-și fac oamenii unii altora, din lăcomie și ură! Pentru mălai! Pentru putere! Din ranchiună! Din nimic! La ce cazne îl supun pe un șvarțer ca să-i stoarcă ipoteca pe-o casă! Omul are nevoie de ceea ce taică-meu numea o umbrelă pentru vreme ploioasă - și ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
colțul zidului viaductului. Aceasta a fost clipa În care dr. Czinner a dat cu ochii de domnul Opie, care stătea singur Într-un compartiment de clasa a doua și scria ceva Într-un carnețel. Îl urmări cu un fel de lăcomie rușinată, pentru că era pe cale să cedeze unei credințe pe care se mândrise c-o ținea la distanță. Dar dacă Îmi aduce liniștea, protestă el și, Încă Înainte de a-și clarifica obscurele asociații ale cuvântului, trase de ușă și intră În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
rețeta strânsă în pumnul grăsuliu. În fața lui, la coadă, doi drogați își luau doza de metadonă. Se îndepărtaseră de tejghea doar până la cordonul care separa un raft cu produse spongiforme de restul încăperii și acolo se opriseră să bea cu lăcomie licoarea dulceagă. Într-un colț al farmaciei, un schizofrenic se certa cu un asistent în halat de nailon cu privire la „lipsa de igienă“ a unei pile de unghii, iar în partea opusă doi puștani slăbuți și rași în cap, cu urme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
altă realitate - ce hău istoric înseamnă cele câteva zeci de ani dintre Mașina timpului în versiunea anilor ’60 și cea ieșită pe ecrane în această vară! În schimb, pe atunci vedeam cuvinte. Mări de cuvinte pe care le sorbeam cu lăcomie. Îmi amintesc perfect Mașina timpului, un exemplar jerpelit pe care l-am împrumutat de la biblioteca sindicală din Eforie Nord. Îmi amintesc înfiorarea cu care am ascultat deodată zgomotul valurilor, târziu, în noapte, în vreme ce citeam acea imagine pe care n-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
mîncat iarbă. Din ascunzătoarea mea, am văzut un bărbat dînd de mîncare la veverițe. Stătea pe o bancă de lîngă mine cu un sac de hîrtie În poală, iar veverițele se urcau pe el și-i luau alunele dintre degete. Lăcomia și degradarea vieții sălbatice din America. După un timp, a părut că s-a plictisit. A Întors sacul invers și toate alunele s-au vărsat pe bancă și pe jos. Bărbatul a plecat și veverițele au venit repede și au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
În cutie, spuse el. Cozonacii de felul ăsta capătă cu timpul un gust și mai bun, dacă-s bine păstrați. — O să se strice, Își dădu cu părerea doamna Purvis. — Fii pe pace, e făcut cu ouă proaspete! Văzînd-o cu cîtă lăcomie se uită la cozonac, adăugă: — Ia și dumneata o felie, doamnă Purvis. Nu era În stare să refuze nimic celor ce-și manifestau cu destulă putere dorința. Liniștea lui sufletească, atît de precară, se destrăma În fața suferinței altora. Ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
și avînd grijă să mențină Între ei un scaun despărțitor. Cred că n-aș putea să mă ocup de... Nu intră În specialitatea mea... Voi plăti mai mult, Îl asigură Rowe. Doar asta contează, nu-i așa? Și, simțind cum lăcomia Începe să planeze În aerul acestei odăițe prăfuite, deasupra sendvișului Început și a cărții de telefon ferfenițite, Rowe avu certitudinea victoriei. La urma urmelor, Își spunea, domnul Rennit nu-și putea permite luxul de a fi prea exigent. — Un criminal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
consumerismul e calea spre fericire, restricțiile guvernamentale impuse exceselor pieții fiind cauza nefericirii noastre și că globalizarea economică este atât un proces istoric inevitabil, cât și un avantaj pentru specia umană. De fapt, toate acestea sunt mituri, propagată ca să justifice lăcomia dezmățată și să mascheze măsura în care transformarea globală a instituțiilor umane a devenit o consecință a complicatelor, binefinanțatelor și deliberatelor intervenții ale unei elite cu mijloace financiare care îi dau posibilitatea să trăiască într-o lume de iluzii, separat
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
libertariștilor corporatiști») sunt familiare oricărei persoane care este obișnuită cu limbajul discursului economic contemporan. [...] Pentru a ne exprima într-un limbaj mai grosolan, aceste doctrine ideologice (teoriile neoclasicismului economic) presupun că: • Oamenii sunt motivați din fire în primul rând de lăcomie. • Impulsul de a acumula reprezintă cea mai înaltă expresie a ceea ce însemnă să fii uman. • Promovarea neobosită a lăcomiei și spiritului de achiziție conduce la rezultate optime din punct de vedere social. • Este spre binele societăților umane să încurajeze, să
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
un limbaj mai grosolan, aceste doctrine ideologice (teoriile neoclasicismului economic) presupun că: • Oamenii sunt motivați din fire în primul rând de lăcomie. • Impulsul de a acumula reprezintă cea mai înaltă expresie a ceea ce însemnă să fii uman. • Promovarea neobosită a lăcomiei și spiritului de achiziție conduce la rezultate optime din punct de vedere social. • Este spre binele societăților umane să încurajeze, să onoreze și să recompenseze valorile menționate mai sus. Un număr de idei și intuiții valabile au fost răstălmăcite într-
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
fapt o condamnare radicală a monopolurilor de afaceri, susținute și protejate de stat. Idealul lui Adam Smith era o piață formată numai din mici comercianți și cumpărători. [...] Mai mult chiar, Smith nu a propovăduit niciodată o filozofie morală în apărarea lăcomiei fără margini.” Cât privește justificarea morală a nedreptății (de către corporații), „libertatea pieței este libertatea banilor și când drepturile sunt mai degrabă o funcție a proprietății decât a persoanei, numai cei care dețin proprietate au drepturi. Mai mult, susținând că singura
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Trăiau cu o vizibilă bucurie». Norberg-Hodge a făcut vizite regulate în regiune, observând și consemnând schimbările ulterioare pe măsură ce amestecul dezvoltării înțelese în stil occidental a «creat un gol în viețile oamenilor, o inferioritate în percepțiile lor de sine și o lăcomie pentru bogățiile lor materiale». Colonizarea contemporană a regiunii Ladakh s-a desfășurat printr-o penetrare combinată a turiștilor occidentali, a mass-mediei, a modelelor educaționale și a tehnologiei. «Un turist occidental poate cheltui mai mult într-o zi decât ar putea
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
ști direcția). Ajungem acum să înțelegem că globalizarea economică s-a efectuat la un preț mult prea mare. În numele modernității, creăm societăți disfuncționale care cultivă în orice împrejurare comportamente patologice, cum ar fi violența, concurența extremă, sinuciderile, abuzul de droguri, lăcomia și degradarea mediului înconjurător. Asemenea conduită constituie o consecință inevitabilă, atunci când o societate nu reușește să satisfacă nevoile membrilor săi pentru relații sociale ca încrederea, afecțiunea și un țel împărtășit și respectat de toată lumea. Întreita criză a sărăciei crescânde, distrugerii
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]