1,287 matches
-
să îi scuturi. Învăța să zbori, să-nflorești, Secera gând de-amânare, Duminici cu iz de povești Zadarnic ning stele de mare. Jertfe și scrum, ți-amintești? În maci dantelați ți-ai ascuns Hătiș de neliniști. Citești. De-n vis lăcrimezi, ți-am răspuns! Referință Bibliografica: Gară cu maci / Ines Vândă Popa : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1565, Anul V, 14 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ines Vândă Popa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
GARA CU MACI de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367460_a_368789]
-
Și când în vecernii luna lumina-va fără rost moartea prinde-ne-o cu mâna pâlpâirea care-am fost. EVA De din coasta lui venea, în dezmăț haihui de stea, a mult înger mirosea lutul ce o țărmurea. Dorul coapsei lăcrima, când cu cer se sângera, și-n infernul ce-o murea, raiu-n sân îi ațipea. Referință Bibliografică: CÂNTECE LA MARGINE DE GÂND / George Baciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 205, Anul I, 24 iulie 2011. Drepturi de Autor: Copyright
CÂNTECE LA MARGINE DE GÂND de GEORGE BACIU în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366920_a_368249]
-
la prima sa apariție publică, în postura de autor, în același edificiu de cult. Aproape că a citit de pe carte deși, în mod sigur, își pregătise cuvântul! Îi tremura vocea și tremura cartea în mâini, iar ochii aproape că-i lăcrimau când exprima, convingându-ne: "Marilena Velicu este o femeie frumoasă, exuberantă și tonică, pe care o îndrăgești la prima vedere... Iubirile ei tind să atingă absolutul. De aici și ușoara notă de tristețe și zădărnicie ce se desprinde uneori, din
CĂLDURA POEZIEI ÎN ARŞIŢA VERII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366937_a_368266]
-
două ori neastâmpărat: (Gora=Neastâmpăratul; Mborgali=cel care nu s-a învățat minte ), coleg cu eroul nostru într-unul din lagărele de exterminare stalinisto-bolșevice. Curajul aristocratului ofițer, al neatârnării, avântul tineresc în somtuoasa uniformă verde a sufletului său în care lăcrima filosoful, îl azvârle pe Radu Mărculescu pe culmile gloriei între cuceritorii inespugnabilei cetăți a credinței divine, sub flamura surâsului său înlăcrimat al destinului. Spirit mereu tânăr, vesel, primitor, boierul Radu Mărculescu radia de sinceritate, de echilibru, de omenie, de politețe
PĂTIMIRI ŞI ILUMINĂRI DIN CAPTIVITATEA SOVIETICĂ (EDITURA Editura Humanitas) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367469_a_368798]
-
minunat, amarul să-ți aline. Cu toții ne vom stinge, c-așa ne este dat, Dar, iubirea noastră e răsplata vieții Pe care-o vom păstra și-n zilele bătrâne. Iubirea e fragilă precum un bibelou... Când ochii voi închide, nu lăcrima, Iubite! Speranța voi trimite să te-nsoțească-n ani Și-a mea dezlegare... să iubești din nou. Copyright- D. Theiss Referință Bibliografică: O lacrimă de-ai fi / Doina Theiss : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1605, Anul V, 24 mai 2015. Drepturi
O LACRIMĂ DE-AI FI de DOINA THEISS în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367589_a_368918]
-
Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului De dincolo din umbra de culoare se mișcă luna, apoi iar apare, lumina pare încremenită într-un surâs ca o ispită. Floarea luminează, doar culoare iubirea lăcrimată într-o boare un vis legat de paradis un dor de dincolo de vis. Nimeni, nimeni, cel mai mare pictor nu a reușit culoarea singur, a luat o floare și a contemplat culoarea ei în duplicat. Referință Bibliografică: Imagini / Petru Jipa
IMAGINI de PETRU JIPA în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367618_a_368947]
-
apoi cu parfumul de liliac, ce venea de după garduri din fier forjat, ascultam liniștea păcii și-a odihnei, păsările cerului ne mângâiau direct pe inimă cu aripi de poezie, dealul Șorogarilor își pieiptăna, în vântișorul dimineții, viile și coacerile ascunse, lăcrimând câteodată, la vale, odată cu pâlcurile de omăt topit, sub razele soarelui jovial... Ce viață, cât fermec, câtă împăcare cu sine și cu natura, cu orașul deloc somnolent, ba chiar strălucitor, ocrotitor, dar și ușor indiferent, pașnic, romantic, superior frământărilor din
ÎNTÂLNIRILE MELE CU... „DIAVOLII” de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367704_a_369033]
-
-ntr-o zi... Cum veni o primăvară tare prietenoasă, ieși afară. Se așeză pe banca de sub cireșul din coasta casei. Cu poza în mâna stângă și cu o jordea în dreapta, sta nemișcat șoptind duioasa chemare: Buni! Buni!... Ochii nu mai lăcrimau. Mama se bucura sperând că și-a mai alinat durerea, că răbdarea i-a devenit un fel de viață, crescându-l... Doar se vădise un copil precoce! Chipul dorit și plâns de-atâtea lacrimi se încețoșase în fotografie, rămânând abia
LEAC DE DOR de ANGELA DINA în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367735_a_369064]
-
lor plin de griji și de nevoi, să-i privească fața plină de durere. Zăcea, trecându-și prin minte vorbele uneia dintre cele care au pășit săltând pe lângă trupul lui rostogolit și lipsit de vlagă: un bețiv nenorocit. Ochii îi lăcrimau dar figura lui surâdea trist așteptând, în seara întunecoasă, care se așternuse atât de repede peste oraș un semn de ajutor. Într-un târziu, cu ultimele sale puteri, a vrut să se ridice apucând să-și rezeme capul de zidul
DE CE ÎMI PLÂNGE ZIUA CE-A TRECUT (ESEU) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366973_a_368302]
-
mari din piept și din spate nu îmi dau liniște, și nu mai pot ... Tu taci, de ce nu-mi spui nimic și de ce ai venit singură la mine? Mai tot privit lung, mamă, iar eu sunt obosit și ochii-mi lăcrimează din senin. Am tresărit, când mâna ta pe umărul meu de gheață ți-am simțit-o ... Mă-ntreb? Visez sau încă mai sunt treaz. Am tresărit deodată și lung m-am tot uitat la ea: să nu mă chemi măicuță
E NOAPTE ŞI E FRIG, IUBITĂ MAMĂ (ESEU) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366972_a_368301]
-
trist, cuprinsă-i de dorință Și ochii-i umezi te-mbie la amor, În brațe-o port, în drum spre dormitor, E vremea ca să fim o singură ființă! Serena luna prin geamuri ne veghează Cum clipe trec sublime, din ceruri, lăcrimează. **** Ce vrăji mi-i fi făcut de sufletul îmi arde Și doar la gândul tău simt valuri de răcoare Când tu nu ești rău inima mă doare Și doar tristețea alăturea îmi sade. Ce taine-ascunzi în tine de-a buzelor
INCANTAŢII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366970_a_368299]
-
o femeie simplă, albă cu doi copilași mici, unul în brațe la piept și altul de mână, așteptând ca și noi la rând plecarea tramvaiului, aplauzele tutoror celor care au asistat la acest fragment liric m-a făcut aproape să lăcrimez și să-mi aduc aminte că la noi tratamentul pentru o astfel de „sfruntare” a tăcerii ar fi fost poate altul...Câțiva dolari în plus pentru un om care nu părea deloc al străzii, „după vorbă, după port”, cum suntem
HAI-HUI CU TRAMCARUL PRIN FRISCO... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 174 din 23 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367021_a_368350]
-
coborât până aproape de pilonii magnificei construcții și firește ai țărmului insulei. În stânga, azuriul crud al nemărginirii oceanului pare pătat de neastâmpărul perpetuu al vântoaselor marine și tușează cu o cromatică in degrade întregul peisaj, estompând îngrijorător acuratețea privirii, iar eu lăcrimez și încerc să-mi repotrivesc fixarea elementelor din decor la locul cuvenit, sperând într-o memorizare vizuală de durată a ceea ce se oferă ochilor... Podul leagă dealurile Marin de Presidio și este remarcabil prin liniile sale grațioase, pentru culoarea lui
GOLDEN GATE ŞI COYOŢII OCEANULUI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 178 din 27 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367254_a_368583]
-
se spune, Că pod din crengi arcuite S-a făcut, ca prin minune, Fecioarei Neprihănite. Maicii Sfinte, lacrimi ștergea Cu crengile mlădioase, Că de durere își plângea Fiul, când Iuda-l trădase. Pe secetă sau furtună, Salcia-și înclină ramuri, Lăcrimând la rădăcină; Legendă să ducă-n vremuri. Postul se mai îndulcește La această sărbătoare, Prin dezlegare la pește; Ultima din Postul Mare. Floriile-i sărbătoare, Cu-a Domnului dăruire, Spre Moarte și Înviere; Lumii de-a fi mântuire. Celebrată-i
INTRAREA DOMNULUI ÎN IERUSALIM-FLORIILE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1941 din 24 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368657_a_369986]
-
În părul tău se alintau, în cetini, brazii. Căta și cerul ochii tăi simpatici, În poala ta, se odihneau, sleiți, nomazii. Izvoarele curgeau în veselie, Pitrocind, în iazuri, chipul tău blajin Și pâinea caldă miresma-n câmpie, Strugurii, pe dealuri, lăcrimau în vin. Te prindeau în horă fete și flăcăi. Cântau și păsări să te-ngâne-n strună. Astăzi văd cu jale cum plâng ochii tăi; Ți-au furat, din plete, floarea de cunună. Te-au batjocorit toți cei care au
NIMENI NU TE MAI VREA ... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1059 din 24 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363644_a_364973]
-
2013 Toate Articolele Autorului e abis, nu e abis, nu se uită nici un vis, cum o să uităm, femeie, ploile din curcubee, carele cu amintiri din trecutele iubiri, deși suntem iar stingheri, cufudați doar tăceri, amintirile pe rând vin în minte lăcrimând și ne cer fereastră nouă în paharele cu rouă, în petalele cu flori și în vechile ninsori. să privim iar înapoi și să le-serbăm în doi, nu mai plânge, dorul timpului ne-ajunge și se-așterne straniu nimb peste
VISE CE S-AU RISIPIT de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 898 din 16 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363648_a_364977]
-
grațioase pe lacul adormit. Salcia unduitoare își admiră stropii Ce se preling în apă...din umedu-i sărut. Din ierburi aud greieri și încet m-apropii Acolo jos din iarbă... balada le-o ascult. Trec lebede pe apă...și ochi-mi lăcrimează De alb imaculat și amintiri în zbor... In raiul meu de vise sufletu-mi oftează Lebedele albe...corăbii ce-aduc dor. De ce nu ești la mine așa ca totdeauna? Gândul la tine-i ploaia, ce-aduce curcubeu. Te-aștept pe
CORĂBII CE-ADUC DOR de DOINA THEISS în ediţia nr. 900 din 18 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363699_a_365028]
-
din versuri care sunt Nemuritoare și candide, Când Eminescu-și va deschide Aripa lui de înger sfânt! Vera Crăciun - Cu dor de Eminescu Cu dor de Eminescu și de al slovei sale, Admir nemărginirea în zboruri visătoare, Iar ochii-mi lăcrimează în taină plini de jale ... . Ce este Eminescu? O stea nemuritoare! O flacără ce arde, scânteie -nălțătoare, Un gând croind luminii Luceafărului, cale! Cu dor de Eminescu și de al slovei sale, Admir nemărginirea în zboruri visătoare. A fost și
LA STEAUA CARE-A RĂSĂRIT – OMAGIU LIRIC AL PRIETENILOR ZIARULUI ŞI EDITURII NAŢIUNEA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363751_a_365080]
-
anunțând: „Frunzuliță de-avrămeasă,/ dragi haiduci, iarna se lasă...,/ e timpul, mergeți pe-acasă!/ Noi am merge, drag ne este/ de copii și de neveste,/ de părinți, surori și frați,/ dar ne-așteaptă înarmați,/ liftele păgânilor,/ dușmanii românilor/”. Ascultând și lăcrimând cu cel sfânt nai, vrăjit și dumnezeit... am să descriu panoramic magnifica creație, „Doina de jale” în episoade distincte, așa cum o vede maestrul Gheorghe Zamfir, care adesea mi-a spus: „DOINA, regină peste regine, mi-a fost ca o bună
GHEORGHE ZAMFIR PREAMĂRIND PE EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349438_a_350767]
-
asemănare și fratele ei, românul născut poet, pe care n-ar dau-o pentru nimic în lume. Din nou îmi apare un tablou zguduitor cu o soție ce-și plânge bărbatul, întrebând soarta haină de ce a pedepsit-o: „Candela mai lăcrimează după tine, dragul meu!.../ Picături de ceară caldă, cad și sfârâiesc mereu./ Azi secați sunt ochii mei de durerea ne-ncetată,/ Viața-n doliu mi-e cernită, soarele nu se arată./ Știu că n-am să te mai văd, dar în
GHEORGHE ZAMFIR PREAMĂRIND PE EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349438_a_350767]
-
anunțând: Frunzuliță de-avrămeasă, dragi haiduci, iarna se lasă..., e timpul, mergeți pe-acasă! Noi am merge, drag ne este de copii și de neveste, de părinți, surori și frați, dar ne-așteaptă înarmați, liftele păgânilor, dușmanii românilor”. Ascultând și lăcrimând cu cel sfânt nai, vrăjit și dumnezeit... am să descriu panoramic magnifica creație, ”Doina de jale” în episoade distincte, așa cum o vede maestrul Gheorghe Zamfir, care adesea mi-a spus: „DOINA, regină peste regine! mi-a fost ca o bună
„DOINA DE JALE” DE GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349514_a_350843]
-
asemănare și fratele ei, românul născut poet, pe care n-ar dau-o pentru nimic în lume. Din nou îmi apare un tablou zguduitor cu o soție ce-și plânge bărbatul, întrebând soarta haină de ce a pedepsit-o: „Candela mai lăcrimează după tine, dragul meu!.../ Picături de ceară caldă, cad și sfârâiesc mereu./ Azi secați sunt ochii mei de durerea ne-ncetată,/ Viața-n doliu mi-e cernită, soarele nu se arată./ Știu că n-am să te mai văd, dar în
„DOINA DE JALE” DE GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349514_a_350843]
-
anunțând: Frunzuliță de-avrămeasă, dragi haiduci, iarna se lasă..., e timpul, mergeți pe-acasă! Noi am merge, drag ne este de copii și de neveste, de părinți, surori și frați, dar ne-așteaptă înarmați, liftele păgânilor, dușmanii românilor”. Ascultând și lăcrimând cu cel sfânt nai, vrăjit și dumnezeit... am să descriu panoramic magnifica creație, ”Doina de jale” în episoade distincte, așa cum o vede maestrul Gheorghe Zamfir, care adesea mi-a spus: „DOINA, regină peste regine! mi-a fost ca o bună
GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349563_a_350892]
-
asemănare și fratele ei, românul născut poet, pe care n-ar dau-o pentru nimic în lume. Din nou îmi apare un tablou zguduitor cu o soție ce-și plânge bărbatul, întrebând soarta haină de ce a pedepsit-o: „Candela mai lăcrimează după tine, dragul meu!.../ Picături de ceară caldă, cad și sfârâiesc mereu./ Azi secați sunt ochii mei de durerea ne-ncetată,/ Viața-n doliu mi-e cernită, soarele nu se arată./ Știu că n-am să te mai văd, dar în
GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349563_a_350892]
-
ne desfătăm, numai că noi nu vrem să ne dăm seama de asta, căci dacă am vrea, chiar mâine tot pământul ar fi un rai.” Vorbele lui sunau atât de ciudat și cu atâta hotărâre, încât toată lumea se minuna și lăcrima înduioșată. Adeseori veneau prietenii să ne vadă. “Dragii mei, îi întâmpina el, zău, nu știu prin ce m-am făcut vrednic de dragostea voastră... Cum am putut să n-o văd până acum și să n-o prețuiesc cum se
CEL MAI PROFUND FRAGMENT DIN ISTORIA LITERATURII EPICE UNIVERSALE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350249_a_351578]