1,018 matches
-
cu munca sa proprie moșia și că averile proprietății rurale sânt de regulă, mai însemnate decât în Țara Românească. Săraci sânt țăranii în Moldova de nord, pe calea mare a evreimei, pe colțul dintre Galiția și Rusia. Ca stoluri de lăcuste vechiul venin social al desființatei Polonii trece din Rusia în Galiția, din Galiția în Rusia, dar în cale multe, foarte multe, se așează pe pământul Moldovei. Element nemuncitor și de-o barbară cupiditate, trăind din traficul băuturilor spirtoase și al
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
dușman mai mare ca tine” - iar dacă va fi prieten cu padișahul, va fi cel mai bun prieten al hanului. De la Varna, oastea otomană și-a continuat drumul spre Dunăre. Pe pământul Dobrogei, lipsa de apă și o invazie de lăcuste au pus la grea încercare moralul și rezistența fizică a oastei otomane. Ajungând la Isaccea, oastea otomană face o haltă de trei zile, pentru aprovizionare și pentru a strânge cât mai multe bărci, care veneau de la Vidin și de la Sihistra
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Unde e credința lor ?” El hotărăște să-i doneze lui Ștefan cele două feude, pentru ca Ștefan să nu se depărteze de coroana ungară, în urma pierderii Chiliei și a Cetății Albe. În 1540, regele Ferdinand al Austriei îi scria lui Ștefan Lăcustă, menționând: „Cetatea Ciceu și Cetatea Balta, existente în părțile Transilvaniei, au fost date pentru Chilia și cetatea Albă ocupate de turci”. Vladislav al II-lea reînnoia dania sa pentru virtuțile militare ale domnului Moldovei, care trebuia să rămână ca aliat
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
în Polonia, fiul lui, Ilie, care fusese executat de poloni la presiunea lui Ștefan cel Mare și încă un fiu al lui Alexandru al II-lea (1452-1455). Și la turci se afla un pretendent, care ar fi putut fi Ștefan Lăcustă, nepotul lui Ștefan cel Mare, fiul lui Alexandru (Sandrin), care moare în 1496. Leonardo Massari, medicul italian care ar fi trebuit să vină în Moldova, s-a oprit la Buda și aici a aflat de la Hieronim da Cesena, care asistase
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
scria: “Deciia Ștefan Vodă strâns-au boierii țării și mari și mici și alte curte măruntă dimpreună cu mitropolitul Theoctistu și cu mulți călugări la locul ce se cheamă Direptate”. Tot Grigore Ureche relata că, atunci când a fost omorât Ștefan Lăcustă, deoarece îl ura “curtea toată, s-au vorbit o samă de boiari din curtea lui, anume Găneștii și Arbureștii și la așternutul lui, unde odihnia, l-au omorât în cetatea Sucevii”. Neagoe Basarab scria că, atâta vreme cât vor sta alături de domn
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
din Oile Ducăi-vodă, acesta din zel de a-i face pe plac domnitorului. Tot rău se sfârșește povestea și pentru fiul nelegitim al unui domn, călugărit cu sila (Boii lui Ionașcu). File de cronică apocaliptică (război, ciumă, cutremur, secetă, potop, lăcuste) se succedă în Adevăratul letopiseț al lui Enaki vătaful, în timp ce Jalba lui Paramon, care deschide volumul, sau relatarea intrigilor de curte în Sărbătorile boierului Melentie se susțin prin imitarea stilului biblic în prima și a viziunii cronicărești în cealaltă. Livrescul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
aceea ne-au inundat pe noi. Oriunde e teren pentru neagra speculațiune, evreul e - acasă, iar vaietele și plângerile contra persecuțiunii sunt mofturi cari să acopere de mai nainte modul neomenos în care sug țările pe carile au căzut ca lăcusta. Că sunt și evrei ce merită egala îndreptățire - cine o contestă? Dar noi nu suntem Sabaot care voia, pentru-un drept, să cruțe Sodoma, nu putem, pentru numărul mărginit de evrei folositori țării, să dăm depline drepturi sutelor de mii
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
rame aurii, cu o greutate confortabilă și gură plină de răbdare, îi arunca întrebarea: „Cum crezi că putem crește copiii ăștia?“ Iar el asculta, încercând să rămână relaxat dar încet-încet căpătând expresia omului hotărât să nu lase să-I fugă lăcusta prinsă în palmă. „Pai, stimată doamnă, Dna March ar putea să vă mărească chiria,“ spunea el. De multe ori i-o fi replicat - căci erau dăți când ne trimitea pe toți afară ca să rămână singură cu el - „Ai idee ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
genunchi (costumele lui, întotdeauna rărite la genunchi, îi lăsau la vedere ciorapii albi și pantofii de buldog, crăpați, negri, cu degetele mari vizibile sub pieleă și privea în pălărie de parcă ar fi dezbătut dacă era înțelept să dea totuși drumul lăcustei pe căptușeală pentru o vreme. Dau și eu cât pot, spunea ea. Scotea tabachera de sub șal, tăia o țigară Murad în jumătate cu forfecuța de broderie și-și lua portțigaretul. Pe vremea aceea femeile încă nu aveau obiceiul să fumeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
și el un om schimbat în acest soare de apă repede cu pescăruși care plonjau brusc la suprafață să prindă bucăți de pâine. A descărcat câteva lovituri din capul pieptului, animat, tehnic și periculos, iar Dingbat, dungat ca piciorul de lăcustă, îl sfătuia să bage mai multă forță din umăr. Erau foarte convinși că plutesc spre victorie. Ei doi au pășit pe mocheta rozulie a salonului să-și ia cafeaua. Eu am rămas pe punte în miracolul soarelui, al culorilor, mirosurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
să stau pe iarba încă verde a pieței rămase acolo de pe vremea Războiului Civil după ce mâncam un mic dejun consistent din clătite, ouă și cafea. Dar îmi făcea plăcere și îmi încălzea stomacul și picioarele în timp ce tramvaiul mărunt ca o lăcustă huruia pe lângă port și pe deasupra trestiilor podului ce se întindea peste mlaștină unde animale verzi și păsări ce se legănau pe papură își continuau vacarmul îndrăcit și neînsemnat. Îmi luam câte o carte, însă lumina cafenie a soarelui care cădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
la oricine altcineva. Dar el nici n-avea vocația dragostei, cum o avea ea. Iar ea era extrem de severă și exaltată când era vorba de asta. Ar fi fost în stare să locuiască într-un deșert de dragul ei, să mănânce lăcuste. Lucrul pe care am început să-l învăț de la ea era de maximă importanță; și anume, că fiecare trebuie să aibă grijă să-și împartă destinul cu alții. Sau să încerce măcar. S-ar putea spune că ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
plină de grăsime în care prăjise salam și care se afla în spatele lui. Avea lângă pat o sticlă de lapte în care să-și facă nevoile, căci nu-i plăcea să se ducă la baie. Acuma copiii săreau ca niște lăcuste în jurul lui în timp ce se plimba prin curtea școlii, posac, asemeni unui împărat. Avea o față lată, cu toane, albă, denivelată. Bucăți de șervețele stăteau lipite de ea; mirosea ca și cum ar fi fost răcit și vorbea fornăit. Dar nu era cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
ca o mașinărie, aveau o strategie, ca să-și instaleze socoteala lor tîmpită rădeau locul, Îl curățau de identitatea lui, de tradiția lui, de ce avea el mai bun și mai luminat... Și veneau cu puhoiul de armată, s-au instalat ca lăcustele, au prădat Cernăuțiul În cîteva zile... Păi, dă-ți seama, În Rusia era o sărăcie lucie, cine și cum să hrănească ditamai armata? Prădau tot, pînă și firele de telegraf și mobilierul din instituții, tot, hrană, animale, tot ce ținea
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
eliberarea, adică împotriva rușilor. Cele mai multe expresii ale amintitei stări de spirit au fost atribuite lui Carol al XII-lea și doar în foarte mică măsură supușilor săi sudezi, pe seama venirii cărora în Moldova era pusă, totuși, o mare invazie de lăcuste care s-a abătut atunci asupra țării 25. „Atenția“ deosebită de care s-a bucurat regele s-a datorat, fără îndoială, puternicei sale personalități. „Mândrul și urâtul dușman suedez“, cum îl caracteriza domnul Țării Românești, Constantin Brâncoveanu, binemeritase, după convingerea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
țăranilor, generate de invaziile și ocupațiile militare străine, de regimul turco-fanariot, ori de tirania unor domni pământeni. Repetatele ocupații rusești, bunăoară, fixaseră în credința populară - scria Noyes - convingerea că ocupanții „au adus întotdeauna cu ei ierni geroase, inundații, invazii de lăcuste, epidemii de ciumă și nesfârșit rău“17. Împărtășindu-le credința, el exemplifica prin abuzurile și silniciile autorităților de ocupație în anii campaniei din 1828-1829, când oamenii fuseseră puși la jug în locul animalelor rechiziționate pentru necesitățile frontului. Alături de cauzele externe, cele
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
A traversat Prutul pe la Reni, într-un decor natural deloc ispititor sugerat de relieful plat și arid, lipsit de pomi sau arbuști, cu nesfârșite suprafețe de porumb, cu sate situate la poalele ravenelor și cu oameni preocupați întâmplător cu stârpirea lăcustelor. Debutul misiunii, având ca punct de plecare localitatea Catamori (probabil, Cotul Morii - n.ns.) de pe Prut și ca normă zilnică de parcurs aproximativ 20 de mile (cca. 30 km), a fost afectat de „ploaia irlandeză“ care s-a abătut asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
dintr-un motiv misterios, peștii preferă râmele. Prin urmare, când pescuiesc, nu mă gândesc la ceea ce îmi place mie. Mă gândesc la ceea ce le place peștilor. Nu pun în cârlig fragi cu smântână, ci aleg un vierme bun sau vreo lăcustă. De ce n-am folosi față de oameni aceeași tactică?” (Carnegie, 1991, p. 22). Totuși, dacă ceea ce ne interesează este o relație de comunicare dezvoltată pe termen lung, atunci este important să folosim metode ce încurajează realizarea unui avantaj pentru toți cei
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
o manieră destul de convențională, în ciuda eforturilor poetului de a compensa, prin cizelarea versului și metafore șocante, modestia elanului liric. Livrescă și cerebrală, mai rar elegiacă, lirica lui L. îmbină un neotradiționalism emfatic, retoric, cu unele îndrăzneli moderniste, vizibile încă din Lăcuste și aeroporturi (1972), pentru a se accentua în Aerul de sub fluturi (1974; Premiul Asociației Scriitorilor din București), cartea cea mai bine primită de critică. Romanele Elvira și locotenentul (1978), Iluzia (1981), Cârtița albă (1984) și Cămașa de mire (1985), cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287851_a_289180]
-
critice (1977), Teme și variațiuni (1979) chestiuni variate, de estetică, de teorie a poeziei, cu aplicații la literatura română și universală, dar practică și portretul literar, cronica, ambele nescutite pe alocuri de reflexe și partizanate ideologizante. SCRIERI: Azimut, București, 1971; Lăcuste și aeroporturi, București, 1972; Aici, lângă Carpați, București, 1972; Aerul de sub fluturi, București, 1974; Analogia suverană, București, 1975; Creație și implicare, București, 1976; Punctul sensibil, București, 1976; Caligrafii critice, București, 1977; Acordul cu lumea, București, 1978; Elvira și locotenentul, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287851_a_289180]
-
lui Mircea Eliade, București, 1980; Iluzia, București, 1981; Despre analogie și alte eseuri, București, 1982; Cârtița albă, București, 1984; Cămașa de mire, București, 1985. Repere bibliografice: Dan Laurențiu, „Azimut”, LCF, 1971, 10; Adrian Popescu, „Azimut”, TR, 1971, 12; Daniel Dimitriu, „Lăcuste și aeroporturi”, CL, 1972, 11; Nicolae Manolescu, „Aerul de sub fluturi”, RL, 1974, 8; Daniel Dimitriu, Naturaliști, caligrafi și alții, CL, 1974, 6; Liviu Călin, Ion Lotreanu, LCF, 1974, 37; Eugen Dorcescu, „Aerul de sub fluturi”, O, 1974, 43; Mircea Iorgulescu, Ion
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287851_a_289180]
-
poststructuralistă, unor multiple provocări hermeneutice”. Sub titlul Ficțiune și teatralitate (2003) sunt grupate texte critice - nu cronici propriu-zise, ci tot eseuri - referitoare la scriitori români, în majoritate contemporani. Repartizate în trei secțiuni, ele vizează prozatori (Dumitru Țepeneag, Nicolae Breban, Ioan Lăcustă ș. a.), dramaturgi (de la Camil Petrescu și Ion Minulescu la Marin Sorescu și Vlad Zografi) și critici, eseiști, diariști (Nicolae Balotă, Arșavir Acterian, Ion Vartic, Vasile Popovici, Șerban Foarță). SCRIERI: Antimemoriile lui Grobei. Eseu monografic despre opera lui Nicolae Breban, pref.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288733_a_290062]
-
descrisă în peste o mie de versuri -, ia proporții îngrijorătoare și amenință să cuprindă întreaga țară, încât domnul și boierii se refugiază în Țara Bârsei. Z. surprinde cu accente dramatice starea dezastruoasă a refugiaților și ostilitatea localnicilor față de pribegii aidoma lăcustelor. Ulterior luptele pentru domnie între Alexandru Suțu și Constantin Ipsilanti se duc la Constantinopol și prin intermediul diplomaților marilor puteri, prinse într-un conflict care îl anticipează pe cel beligerant. Din 1806 țara se transformă în teatru de luptă și furnizoare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290738_a_292067]
-
Dan Perșa, Ana Barbu, Șt. Cismaru, Constantin Novac, Stelian Sârbu, Emil Zălog, C. Pastor ș.a. Numărul 13/1973 oferă fragmente din proiectul de roman Umbrele verii de Sorin Titel, mai apar scrieri în proză autonome sau fragmente semnate de Ioan Lăcustă, D. Țepeneag, Marius Tupan, Constantin Abăluță, Gheorghe Crăciun, Gheorghe Schwartz, Ștefan Caraman, Răzvan Petrescu, Horia Gârbea ș.a. Cronica și comentariul literar, eseistica și publicistica beneficiază de contribuțiile lui Cornel Regman, Al. Protopopescu, Marin Mincu, Enache Puiu, Alex. Ștefănescu, Mirela Roznoveanu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290219_a_291548]
-
locul VII - 1500m liber, Simona Păduraru locul VIII - 800m liber; Beatrice Cășlaru locul VIII - 200m.Mixt; 1.4.2. Campionate Mondiale AUR - Tamara Costache, la 50m liber (25"28) - prima campioană mondială din istoria înotului românesc (Madrid, 1986); ARGINT - Larisa Lăcustă, la 200m bras (2'25"60) - Goteborg 1997 (bazin 25m.); BRONZ - Carmen Bunaciu - 200m spate (2'15"40), Guayaquil, 1982 - prima medalie obținuta la „mondiale” de înotul românesc; Noemi Lung la 400m mixt (4'45"44)-Madrid, 1986, Ștafeta masculină
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]