498 matches
-
Tatiana Slama-Cazacu ... Un orășel că atâtea altele, din regiunea dealurilor valahe, ăntesat, ăn ultimii trei-patru ani, datorită snobismului și unor interese obscure ale marilor ămbogătiti, fie cu "megaviloaie", fie cu adevărate castele de beton, pe ale căror fațade se lăfăie prostul gust: pușculițe pentru fondurile acumulate nu se știe (ba se știe!) cum, spălătoríi de bani murdări, posibile resurse de noi câștiguri, creații din nimic, adică din sume furate ("neperformant" ămprumutate) de la băncile apoi falimentare, ori din imense bacșișuri pentru
Bradul si toporul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17495_a_18820]
-
au tăiat arborii, fie n-au fost plantați alții noi, iar făloasele excrescențe ale tonelor de beton - scări amenajate an pădurea mutilată, kilometri de ălei inutile, lacuri artificiale, gata oricând, la diluvii, să se reverse peste casele din aval - se lăfăiesc nemiloase, stârpind copacii. Câte un "gard" (nu, nu "gardul viu", de lemn câinesc, ori de iasomie, sau de șoc, ci urmașul celui cu morții "ochi albaștri") ați face semn - că "pe vremuri", ăn dreptul dărâmăturilor peste care se crea "Casă
Bradul si toporul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17495_a_18820]
-
acoperită de o pojghiță fragilă de acalmie, n-ar fi rău să avem garanții serioase că omul din fruntea statului nu va abuza de funcție. Și atunci, va conta mai puțin pentru viața cetățeanului dacă în fotoliul de onoare se lăfăie demagogii sau veritabilii democrați. Deocamdată, ca o sabie a lui Damocles, deasupra noastră atârnă primejdia de a fi la cheremul umorilor și năzăririlor autoritare ale unor indivizi care, după ce ne-au luat votul, pot oricând să dispună discreționar de noi
O propunere: desființarea președinției! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17171_a_18496]
-
se aruncă, mușcă, grohăi și apucă printre cărnuri tremurătoare care scînceau; era ca un porc carnivor cu degete. Mai tîrziu, simțindu-se extenuat, se întinse din nou blînd, înșurubîndu-se iar în despicături moi, legănîndu-se și mișcîndu-se deasupra moliciunii, plutind și lăfăindu-se în dulceață. Prinse o încheietură, iar penisul i se cuibări între două movile moi și Lanark se umplu de un nicăieri blînd. Era vîrît pînă la genunchi într-un pîrîiaș repede care gîlgîia printre pietroaie rotunde, unele negre, altele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de desăvârșită mulțumire a ochilor și a sufletului a durat puțin, câteva săptămâni, dar nimic din ce am văzut, cât de neînsemnat să fi fost, nu s-a pierdut din memorie. Ceva și despre Muzeul Luxemburg. Acolo am văzut pictură, lăfăindu-se, de la pictori "pompieri" până al francezul Chagall! Toate foarte frumoase lucrări de Bourdelle. Și mai frumoase ca toate, Grădina Luxemburg. În serile lungi de iarnă și în momentele de umbrire sufletească, aceste bucurii vin din trecut și-mi alină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
mari. Afirm acest lucru gândindu-mă la faptul că nu demult, noul nostru premier își bătea capul (pe micul ecran) să găsească o soluție ca să nu se mai consume atâta pâine. I se părea că prea am ajuns să ne lăfăim mâncând-o în loc de orice. Văzându-l cum scrâșnește din dinți și cât de convins ne spune că în curând va pune la punct această problemă care îl macină de mai multă vreme, m-am gândit cât de cu cap lucrează
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
opuse o înverșunată rezistență. Izbutind să se elibereze, se ridică și plecă. N-am avut altă satisfacție decât să mă culc în noaptea aceea în patul său și să mă las pătruns de căldura și parfumul trupului ei, să mă lăfăi în voie. A fost singura dată în viața mea când am avut un somn tihnit. Mai târziu, ea s-a mutat în altă cameră. Seara, când mă întorceam acasă, n-o vedeam nicăieri. Nu știam dacă venise sau nu. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
încrucișate ale chitarei, făcând astfel o fisură în obtuzitatea refrenului zilnic „Totuși-trebuie-să-facem-bani“, mătură de acolo toată buna dispoziție diluată și demască sintagma „Ce-o-să-iasă-până-la-urmă-din-tine“ ca pe o grijă mincinoasă, voind să-l condamne pe fratele meu la aceeași inerție care se lăfăia duminica după-amiază, cu bucile ei largi, în jurul mesei familiale. Dar corzile țineau „contra“, scaunele relaxării cuviincioase se făceau arșice și o poftă nebună de violență și viciu vibra în josul trupului, împingea în sus erupții de simțuri. Această „larmă organizată, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
prohod și nimeni nu a scris despre asta, că nu ești jurnalist dacă scrii despre minuni adevărate. Iisus s-a născut în sara de Crăciun, șoptesc oamenii, confundându-și glasurile cu trista bucurie a oșanului cântăreț, iar melcii băloși se lăfăie la televizor ca niște irozi plini de bube căutând și omorând prunci născuți și nenăscuți, așa fel ca România asta necăjită să nu aibă nici un fel de ȘANSĂ, să nu aibă liniște nici în Noaptea de Crăciun și nici în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
a crede că am ajuns pe aproape de Nistru. Am navigat bine, dragule. Noroc de busolă. Ea ne-a salvat.” „Dar, dacă nu era cine s-o citească, cine știe pe unde ajungeam.” - am răspuns eu. În dimineața următoare, soarele se lăfăia deasupra unei ape ce șerpuia printre lunci. „Suntem pe malul Nistrului, Costăchele!” - o exclamat Filip, cu ochii înrourați. „Cum îl trecem?” - o fost prima mea întrebare. „Slavă Domnului că am ajuns aici! De trecut... Ai uitat că ai fost tunar
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
bluză bleu fără mâneci și o fustă de blugi. Îi scosese lui Mark Schluter căciulița croșetată și-i punea pe cap o ghirlandă de păpădii împletite. Îi vârî o crenguță în mână, un sceptru de Zeus al grădinii. Mark se lăfăia în atenția primită. Priviră amândoi spre Weber care traversa peluza, apropiindu-se de ei, iar fața lui Bonnie se lumină într-un zâmbet care nu se putea ivi decât într-un stat cu mai puțin de douăzeci și doi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
se îndrepta cercetarea. Convergența rapidă a neuroștiințelor în jurul anumitor premise funcționaliste începea să-l alieneze pe Weber. Domeniul său capitula în fața unuia dintre acele impulsuri străvechi, pe care ar fi trebuit să-l lămurească: mentalitatea de turmă. Pe măsură ce neurologia se lăfăia în forța ei instrumentală din ce în ce mai mare, gândurile lui Weber începeau să se îndepărteze pervers de hărțile cognitive și de mecanismele neuronale deterministe către procese psihologice de nivel superior care puteau, în zilele lui proaste, să semene a élan vital. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în toate privințele care prezentau interes pentru Maimuța, exact opusul celui pe care a trebuit să-l înghită ea la optsprezece mile sud de Wheeling, într-un orășel minier numit Moundsville - în timp ce eu, în New Jersey, mă înecam în sirop (lăfăindu-mă în „căldura“ evreiască, după cum zicea Maimuța), ea, efectiv, îngheța de moarte acasă, în Virginia de Vest, un simplu animal de povară în ochii unui tată care, după cum reiese din vorbele ei, nu era cu mult mai breaz decât un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
gâtul ca o găină speriată? Nu reușea să distingă prin zarva de la mese ce dracu-i spuneau tipii ăia trei. Se vedea totuși că-l amenință. Era unu’ blond, mic și rotofei, cu un lanț gros din zale de aur lăfăindu-se peste cămașa înflorată, iar ceilalți doi păreau tată și fiu, după asemănare și după diferența de vârstă. Aveau figuri fumurii de soboli, fără bărbii, cu boturi țuguiate și păr negru scurt, cu luciu șoricesc, și se agitau și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
AG. Am dat pagina semitransparentă. - Acum o să înțeleagă, spuse una din fete. Ce era de înțeles? Erau niște poze vechi în alb și negru, sau mai degrabă în maroniu și alb, înfățișând o fetiță de două-trei luni în pielea goală, lăfăindu-se pe un prosop pufos. Am dat pagina. Fetița era fotografiată după un an. Era îmbrăcată cu o salopetă și stătea în fund pe o pernă. Fiecare pagină o prezenta într-o altă perioadă de dezvoltare. - Cine e? - Bunica ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
îi măcinau bolile grave, dar ei nu știau de ce mor, pentru că holera, cancerul sau sida nu erau cunoscute, dar dădeau iama printre ei; păduchii le aduseseră tifosul exantematic, unii munceau de se speteau iar alții, mai puțini la număr, se lăfăiau în petreceri și lene, ca într-o piesă de teatru tragicomină. Mai târziu au început războaiele între ei, care-i decimau cu miile și nu se întreba nimeni de ce-i așa. Zeii vedeau totul, dar nu le păsa, își vedeau
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
respectiva așchie. Coana preoteasă țipă, îngrozită: - Au, mă înțeapă la limbă! ia vezi, tu! Și scoase un limboi rozaliu, care prezenta și câteva granule de alune. Madam inginer se uită lung la el și întradevăr, văzu o așchie care se lăfăia, bine înfiptă la o distanță de un centimetru față de vârf. Scoase repede din poșetă o pensetă de smuls sprâncenele și făcu gingașa operație de scoatere de pe limboiul respectiv a nepoftitei așchii. Coana preoteasă oftă ușurată: - Vai, dragă, da' știu bine
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
lacul, nici măcar nu-mi mai e frică de lupii de ale căror urlete răsună pădurea. Sunt un punct negru în zăpadă, pierdut undeva departe, în nordul canadian, dar stelele sunt atât de aproape. Ceva înfricoșător, cu miros de migdale Mă lăfăi într-un pat imens în faimosul le Château Frontenac. Am venit cu Jean-Claude la Québec peste weekend pentru un cocktail oferit de prim-ministrul Canadei oamenilor de afaceri. — Ești gata, mon amour ? se interesă Jean-Claude, care tocmai a ieșit de sub
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
care se află orășelul universitar. Descoperi repede cum se poate ajunge din căminul studențesc direct la piscina olimpică, aflată la celălalt capăt al campusului. Din cauza temperaturilor extreme, iarna se circulă între clădirile campusului prin tunele subterane care leagă punctele-cheie. Te lăfăi după cursuri în piscină, după ce faci două-trei ture pe pista de atletism care înconjoară terenurile de tenis. Nu încetezi să te minunezi de incredibilele facilități de care se pot bucura aici studenții. Iar paradisul însuși s-a pogorât pe pământ
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
În șosete albastre, până la genunchi, Întinse În afară, dezvăluind tălpile uzate ale pantofilor. Pentru că nu citise, a fost scutită când i-a venit rândul, dar domnul da Silva trimitea priviri Îngrijorate În direcția ei. Fata cea nouă nu observa. Se lăfăia În lumina ei portocalie și clipea din ochi somnoroasă. La un moment dat Începu să caște și Își Întrerupse căscatul pe la jumătate, de parcă n-ar fi mers cum trebuie. Înghiți În sec și se bătu cu pumnul În stern. Râgâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Jane Fonda nu e dezbrăcată de tot În filmul ăla, spun eu. ― Cum? ― Are un fel de plasă transparentă pe ea. Se vede. Intru În baie să-i arăt. Într-o cadă cu picioare, sub un strat de frișcă, se lăfăie Obiectul, care-și freacă un călcâi cu piatra ponce. Se uită la poză și spune: ― Nici tu nu ești niciodată dezbrăcată. Îngheț, rămasă fără cuvinte. ― Ești complexată de ceva? ― Nu, nu sunt complexată. ― Atunci de ce ți-e frică? ― Nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
oraș, cel emoțional, pentru ca abia în facultate, așa cum peste teleencefal s-a suprapus mezencefalul (talamus și hipotalamus, sistemul limbic), iar apoi neocortexul, să acopăr și Bucureștiul din adolescență cu altul, mult mai vast, peste care homunculul meu să se poată lăfăi ca într-un pat cu cearceafurile boțite. Căci așa cum sub țeastă am trei creiere suprapuse, de reptilă, de mamifer primitiv și de om, spațiul imaginarului meu este ocupat de trei Bucureștiuri: al mamei, al primei femei și al poeziei. Și
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
pentru că ea desemnează precis ținta spre care se îndrepta Mircea) n-ar fi valorat nici cât o ceapă degerată. Lumina aceea nu era nicidecum o luminiță și în nici un caz nu se afla la capătul vreunui tunel. Nu. Ea se lăfăia pe balcon. Iar din nefericire, ușa de la balcon era deschisă. N-am să intru în detalii de specialitate. Am vaga intuiție că pot fi plicticoase. Pot însă să depun mărturie că fratele meu a răzbit într-un târziu pe vârful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
destul de mare, cu margini albe, înfățișînd o gravură în tonuri întunecate. Toată partea din dreapta, mai mult de jumătate din gravură, era cufundată în întunericul cald, sufocant, al unui pat cu baldachin. Pe o învălmășeală de perne și cuverturi brodate se lăfăia corpul, alb ca o burtă de pește, dezgustător în obscenitatea sa, parcă într-un fel estropiat, al unei femei cu o cămașă ridicată mai sus de mijloc. Nudul era greoi, sucit imposibil, iar femeia avea o față de-o senzualitate
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Hai, femeie, distracția s-a terminat. M-ai uitat, iubit cetitor? Sânt eu, naratorul. E drept că nu mi-am mai scos căpșorul gingaș la vedere, dar asta fiindcă am avut cu totul altă treabă. Eu sânt cel care se lăfăie acum călare pe oul de pe masă, ca și când ar vrea să-l clocească, eu sânt cel care-și agită lăbuțele invizibile (dar multe, multe!) prin odaie, gras și satisfăcut. Tot ce s-a petrecut în noaptea asta între cei doi prieteni
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]