494 matches
-
aș zice. Zâmbind încă în sinea ei, Fran luă ziarul rival. Aproape că îi scăpă un oftat. Respirația i se acceleră și simți că îi transpiraseră palmele. Cum putuse? Cum putuse Jack să o trădeze așa? Pe prima pagină să lăfăia o fotografie a grăsanei din parc, cu sânii ei proeminenți și coapsele cât trunchiurile de copac ascunse discret sub o rochiță înflorată, care cerea ca parcurile locale să devină locuri unde mamele și femeile singure să fie apărate de tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
goală. Un gol de formă alungită, ce amintea vag de o vulvă, traversată de trecători minusculi, ca niște spermatozoizi În spațiul acela imens, dominat de un obelisc masiv de granit. O imagine pe care Emma o considera neliniștitoare. Roma se lăfăia În fața lor, caldă și rumenă În lumina solară a după-amiezii. De cafeneaua aceea știa și ea, era unul dintre locurile cele mai faimoase din Roma. În revistele pe care le citea mama, numele acela apărea foarte des, fuseseră fotografiate aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mai ales dacă îi arsese cumva lui Mașcatu vreuna. Seara trecută nu se întâmplase mare lucru, doar că începuse un vânticel pervers de aprilie. Lada pe care dormea Pampu era chiar lângă fereastră. Ceilalți aveau locuri ferite, iar Iscru se lăfăia lângă cuptorul sobei. Nu stătuse mult pe gânduri. Se ridicase domol și o luase spre el. Se vedea proiectat pe pereții camerei ca o namilă neagră. Ajunsese lângă cuptor și apucase cu amândouă mâinile lada pe care dormea Iscru. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
doar al lor. Chiar avusese o astfel de aventură, de altfel, încercase multe căi, deoarece se îndrăgostise de nenumărate ori. Pe Săftița o iubise nebunește în anul 1528. Era fata unui negustor din Târgoviște pe care o văzuse pe când se lăfăia în sângele unui boiernaș, pe nume Barbu. O răpise din casa părintească și fugise cu ea, mai întâi la București, unde avea o casă, apoi, după ce auzise că vodă însuși trimite soldații pe urmele lor, a luat-o spre Dunăre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
și se fâstâceau imediat după ce Zogru se adăpostea în sângele lor. Ajunsese să treacă și noaptea prin fața casei lui, indignat de groaza care îl cuprindea în preajma acestei ființe. O dată stătuse până aproape de miezul nopții. Se plimba pe trotuarul de vizavi, lăfăindu-se în sângele unui student, când a simțit că se cutremură de frică și-a știut că se apropia Achlile. Și așa a fost. Se strecura cu prudență, ca și când n-ar fi vrut să fie văzut; n-avea pălărie, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ca un semn, ca un mesaj pentru el, nu știa despre ce este vorba, dar era uimitor că singurul om care putuse să-l vadă așa cum este el crescuse într-un loc în care mai multe sute de ani se lăfăiseră urmașii lui Ioniță și construiseră cei ai lui Iscru. Zogru era îmbibat de importanța descoperirii și hotărât să-l ajute pe Josh să transforme casa în monument național. Tot ce avea de făcut era să treacă prin diverși funcționari ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
-se voioasă iar spre cer. Și-așa-n, zburdalnicul ei zbor, Înaripații toți o admirau, Iar unii, mai puțin timizi, Din când în când, în jocu-i se prindeau. Și-n blând senin de soare auriu, În tot văzduhul ea se lăfăia, Până-ntr-o zi, când un erete-nfometat Plană și o surprinse deodat'. De-atuncea nu se mai văzu Nici într-un zbor măcar stingher, Toată ființa era tristă, De la Pământ până la cer. Îmbujorata porumbiță, Plutind spre nori neîncetat, O gheară
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
prieten oarecare. Ci unul Înalt, frumos și deștept, pe care Marketing Week l-a numit „una dintre mințile cele mai strălucite din cercetarea de piață de azi“. Îmi beau În voie vodca, lăsînd gîndurile legate de Connor să mi se lăfăie În minte și să mă aline. Cum Îi strălucește părul blond În lumina soarelui, cum zîmbește nonstop. Și cum zilele trecute mi-a upgradat software-ul de pe computer fără măcar să mă Întrebe, și cum... cum... În minte mi se face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
omori... În schimb, am să-ți dau voie să mă îngropi... HAMALUL (Acces de isterie, plâns, frică, ură, plictiseală.): N-am să vă iert niciodată, domnule! Niciodată! Vă urăsc, vă urăsc îngrozitor de mult... Pe voi, ăștia, pe voi care vă lăfăiți în ploaie... care vă învârtiți de colo până colo, toată viața, prin ploaie... și apoi veniți aici și faceți pe grozavii... Ho, ho... Cu mâinile mele v-aș strânge de gât! Cu mâinile mele! Eu, domnule, am mai ucis o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
AG. Am dat pagina semitransparentă. - Acum o să înțeleagă, spuse una din fete. Ce era de înțeles? Erau niște poze vechi în alb și negru, sau mai degrabă în maroniu și alb, înfățișând o fetiță de două-trei luni în pielea goală, lăfăindu-se pe un prosop pufos. Am dat pagina. Fetița era fotografiată după un an. Era îmbrăcată cu o salopetă și stătea în fund pe o pernă. Fiecare pagină o prezenta într-o altă perioadă de dezvoltare. - Cine e? - Bunica ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
nu e vocea Magicianului, e a mea, ce bine este atunci când pot vorbi doar cu mine însumi... Traversă repede podul aruncat peste râu, apoi dădu cu ochii de benzinăria ce dormita sub ploaie, ca un animal metalic uriaș care se lăfăia la marginea șoselei, primind cu indiferență apa din cer. Fu tentat să intre pentru a cere o cutie cu suc (ai bea o bere, iar ești ipocrit!), însă nu o coti la dreapta, pentru a parcurge cei câțiva metri despărțitori
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
nu-mi mai e frică de lupii de ale căror urlete răsună pădurea. Sunt un punct negru În zăpadă, pierdut undeva departe, În nordul canadian, dar stelele sunt atât de aproape. 131 7 Ceva Înfricoșător, cu miros de migdale mă lăfĂi Într-un pat imens În faimosul le Château Frontenac. Am venit cu Jean-Claude la Québec peste weekend pentru un cocktail oferit de prim-ministrul Canadei oamenilor de afaceri. — Ești gata, mon amour ? se interesă Jean-Claude, care tocmai a ieșit de sub
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
care se află orășelul universitar. Descoperi repede cum se poate ajunge din căminul studențesc direct la piscina olimpică, aflată la celălalt capăt al campusului. Din cauza temperaturilor extreme, iarna se circulă Între clădirile campusului prin tunele subterane care leagă punctele-cheie. Te lăfĂi după cursuri În piscină, după ce faci două-trei ture pe pista de atletism care Înconjoară tere- nurile de tenis. Nu Încetezi să te minunezi de incredibilele facilități de care se pot bucura aici studenții. iar paradisul Însuși s-a pogorât pe
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
lacul, nici măcar nu-mi mai e frică de lupii de ale căror urlete răsună pădurea. Sunt un punct negru în zăpadă, pierdut undeva departe, în nordul canadian, dar stelele sunt atât de aproape. Ceva înfricoșător, cu miros de migdale Mă lăfăi într-un pat imens în faimosul le Château Frontenac. Am venit cu Jean-Claude la Québec peste weekend pentru un cocktail oferit de prim-ministrul Canadei oamenilor de afaceri. — Ești gata, mon amour ? se interesă Jean-Claude, care tocmai a ieșit de sub
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
care se află orășelul universitar. Descoperi repede cum se poate ajunge din căminul studențesc direct la piscina olimpică, aflată la celălalt capăt al campusului. Din cauza temperaturilor extreme, iarna se circulă între clădirile campusului prin tunele subterane care leagă punctele-cheie. Te lăfăi după cursuri în piscină, după ce faci două-trei ture pe pista de atletism care înconjoară terenurile de tenis. Nu încetezi să te minunezi de incredibilele facilități de care se pot bucura aici studenții. Iar paradisul însuși s-a pogorât pe pământ
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
om, am problemele mele capitale la carevreau să răspund, altfel cad în brațele filozofilor atei. - Mântuitorul nostru a răspuns la toate! declară părintele,puțin îngrijorat de discuție. - Întâi să-mi spui de ce nu e dreptate pe lume? De cepăcătosul se lăfăie nepedepsit și dreptul cade la fund? Părintele amenință amical, volubil pe Stănică, vrând să-l facă prin glumă să bată în retragere: - Cum se cunoaște, porc de câine, că nu calci în casaDomnului! Păi, tu, fiu nevrednic, aici vrei să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
casei, Vatracan Cocorăscu, mânând porcii dintr-un jilț, cu furtunul ciubucului de cireș îmbrobodit în jurul gâtului și cu piesa de chihlimbar, de introdus în gură, înșurubată în fund. Zece metri mai gios, pe mâna dreaptă, Casa Oștirii. Tot pe dreapta, lăfăindu-se ca o imensă pasăre Rock, deasupra pivnițelor arse ale banului Racoviță, Miliția Capitalei. - Hai că te-am filmat, scămoșatule, că la sânul tău, inima de la nici-un cur de miere nu găsește vreo mângâiere... O vezi p-aia cu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
încălcase o oră și jumătate o hotărâre de guvern, ținând, mult peste ora 22, braseria restaurantului Mărul de Aur deschisă, sosise înapoi în strada Perone, înfășurat într-un roi de taximetre. În primul dintre aceste taximetre, condus de-un coleg, lăfăindu-se el. În cel de-al doilea, plimbîndu-se perechea lui de pantofi. În următorul, perechea lui de șosete. Urmate, aceste trei taxiuri, îndeaproape, de două Getaxuri, format papuc și chiar de o camionetă, ce-i voiajau, celui ce comandase întreaga
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
erau extrem de săraci și Floyd își petrecea aproape tot timpul în fața unui telefon indolent. Își rodea unghiile, trăgea de cafeaua pe care și-o prepara dimineața și reușea să ghicească, după nivelul lichidului rămas, ora zilei. La picioarele lui se lăfăia o geantă. Era o geantă cumsecade, încăpătoare, albastră, burdușită cu toate ustensilele meseriei. O bretea cărămizie, pe care, când și când, puteai să ți-o petreci peste umăr. Rămânea așa picotind în fotoliu, cu geanta atîrnîndu-i de trup, gata oricând
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Umbla pe vremea aceea numai cu trăsura, nu se uita unde se duc banii. Ba, unul Vasile Cudalbu, de învîrtea afaceri peste afaceri, îi făcuse și o casă cât o corabie, plină de lucruri de preț, în care muierea se lăfăise ani de zile. Dar tinerețea ca și averile n-au viață lungă. Negustorul dăduse faliment, îî vânduse odăile și-o lăsase goală pușcă în stradă. Când s-a deșteptat coana Marița, avea și un copil de crescut. Greu lucru! Cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pentru a câtă oară în acești ani? ― împotriva faptului că alde Păunescu și Vădim, în loc să fie puși la colțul istoriei ca susținători patetici și coprofagi ai unui regim criminal de pe urma căruia nu ne putem reveni nici după 12 ani, se lăfăie în Senatul României și pe ecranele televizoarelor sub privirile îngăduitoare sau indiferente ale concetățenilor. Nu numai că lumea îi suportă, dar la emisiunile de ore și ore ale lui Păunescu de la PRO TV se perindă scriitori, pianiști, medici, cântăreți... Cum se
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
o chestie pierdută, că el este fiul. Și cel mai bun lucru este moartea. Moartea e frumusețea celor frumoși. Moartea o s-o salveze pe Mariedl cea bună la gust ca un animal muribund. În Moarte o să se poată și Mariedl lăfăi în voie. Așa că mă gândesc mereu cu mare drag la moarte. Așa că preludiul pentru viața cea fiartă la foc mic este moartea însăși. Să te apuci de oamenii însexuati nu-i nici un preludiu pentru trupul crescut sălbatic. Numai propria zvârcolire
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
erau deschise pretutindeni"), invocate de participanți, dar și îngrijorate foarte că "o sângeroasă luptă ar fi pe cale să izbucnească între două oștiri alcătuite din făpturi Antice și Moderne, denumite cărți (s.n.)". Proorocirile îi aparțin unei "dumnezeiri răufăcătoare, denumită Critica" și "lăfăindu-se în bârlogu-i printre rămășițele foarte multor cărți pe jumătate sfârtecate". Din tabloul descrierii luptei propriu-zise nu lipsesc nici parafrazările comice ale stilului homeric, de genul invocației "Grăiește, zeiță mai mare pe veac și istorie, și spune-mi pe cel
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
spun care, fiindcă nu vreau să-i fac reclamă mascată, care imediat și-a notat evenimentul și a doua zi, a apărut un întreg articol în ziarul cu pricina, ziar antiiliescian și pupinbăsescian, arhicunoscut ca atare. Un titlu mare se lăfăia pe jumătate de pagină, ca să vadă toată lumea: „Comunistul Ion Iliescu, a luat hrana de la gura unui emigrant african!" în care se înfiera, na, că eram să zic, precum în Scânteia Lui Octavian Paler și Silviu Brucan, cu adâncă mânie proletară
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
care ziar, fiindcă nu vreau să-i fac reclamă mascată, care imediat și-a notat evenimentul și a doua zi, a apărut un întreg articol în ziarul cu pricina, ziar antiiliescian și pupinbăsescian, arhicunoscut ca atare. Un titlu mare se lăfăia pe jumătate de pagină ca să vadă toată lumea: „Fostul comunist Ion Iliescu, a luat hrana de la gura unui emigrant african!” în care se înfiera, na, că eram să zic, precum în Scânteia Lui Octavian Paler și Silviu Brucan, cu adâncă
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]