2,440 matches
-
informații de care dispuneau. Îi mâna de la spate, storcând din ei orice fărâmă de efort. Jerbele de scântei de la aparatele de sudură străluciseră toată ziua. Unii tăiau, alții îmbinau, era o activitate ca într-un furnicar. Cu o oră înainte de lăsarea întunericului, șasiul era gata. Boris se asigură că toate aparatele sunt oprite și scoase de sub tensiune. Mai făcu un tur al locului de muncă, dând dispoziție ca toată curtea să fie stropită cu apă. Îi trecuse un gând prin minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
aveau altă treabă; ei voiau să arate că nu le pasă de moarte, că viața trebuie trăită intens, cu bucurie. Între decesă și înmormântare, la veghea mortului avea loc un fel de șezătoare, cu o parte veselă, care ținea de la lăsarea întunericului și până la miezul nopții. La priveghiul vesel nu se bocește, fiindcă în satele comunei Filipeni există credința că, dacă se bocește în partea veselă a priveghiului, mortul va sta în glod pe cea lume. La priveghi, participanții îl pomenescă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Iar ea îmi răspundea la salut plecând puțin capul și zâmbind. Totuși, într-o zi am văzut ceva diferit în ochii ei, ceva tăios, ascuțit, care semăna cu o rafală de pușcă. Era într-o duminică, în frumoasele ore dinainte de lăsarea serii, în primăvara lui 1915. Aerul mirosea a flori de măr și salcâm. Știam că micuța învățătoare își făcea duminica plimbarea în care ajungea pe colină, fie că timpul era frumos, fie că turna cu găleata. Mi se spusese lucrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
tocmai picasem din lună: — Cred că nu s-a mișcat din cimitir, dar puteți merge să verificați. XXI Săptămânile au trecut, iar primăvara s-a întors. Mergeam de câte două ori pe zi la mormântul lui Clămence. Dimineața și înainte de lăsarea serii. Îi vorbeam. Îi povesteam tot ce mi se întâmpla, ca și cum ea era încă lângă mine, pe tonul unei conversații obișnuite, în care cuvintele de dragoste nu au nevoie de ornamente și de șlefuiri pentru a străluci ca niște monede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
să arate la fel de grozav - cel mai bine chiar pe fata de pe scenă, al cărei păr să fie scăldat În lumina lunii, În timp ce, la cotul său, un chelner vorbind o limbă ininteligibilă ar turna În cupe un vin scânteietor. La ultima lăsare de cortină a slobozit un suspin atât de prelungit, că spectatorii din rândul din față s-au răsucit, l-au privit lung și au declarat, destul de tare ca să fie auziți: — Ce remarcabil de bine arată băiatul! Remarca l-a determinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
câte țin minte, sunt patru ieșiri. Am găsit o hartă a Berlinului în sertar și am întins-o pe birou. Bruno veni și se aplecă peste umărul meu. Și atunci cum facem? mă întrebă el. — Tu te vei ocupa de lăsarea banilor, eu voi juca rolul vizitatorului. — Vrei să aștept după aia la una dintre ieșiri? — Ai o șansă din patru. Tu ce ieșire ai alege? Bruno studie harta un minut și apoi indică spre ieșirea dinspre canal: — Podul Lichtenstein. Aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
explica faptul că Epicur putea mânca atât de mult, trebuiau admise și vomitările care permiteau orgiile culinare; Grădina era izolată, departe de Atena, unde noaptea coboară repede chiar și vara: ar fi trebuit oare să înceteze a mai filosofa odată cu lăsarea serii? Prieten al celor puternici? Când, unde și cu cine? Spre deosebire de Platon, el n-are la activ nicio practică lingușitoare, de curte, pe lângă vreun Denis al momentului ... Mai aproape de adevăr: Epicur nu era, într-adevăr, un cetățean de vază, atenian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
făcut-o nici primul, pe care-l umanizează și-l rafinează, nu revendică desfrâul, plăcerea dincolo de orice măsură, indexarea oricărei practici conform satisfacției grosiere a animalelor. Campanienii recuză asceza austeră și dificilă a Magistrului în aceeași măsură în care refuză lăsarea în seama plăcerilor facile. Excesul le convine mai puțin decât definirea unei noi măsuri, a unui echilibru diferit, mai aproape de Aristip. Nici plăcerea redusă la bunuri dobândite în cursul căsniciei, nici cea a unui chefliu sau a unui petrecăreț roman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
directe, mai puțin filologice. E vorba desigur de o Grecie, simplă ipoteză morală, din care derivă o normă de civilizație și creație. Credeam a fi recunoscut în pitorescul și umorul balcanic o ultimă Grecie. O ordine asemănătoare celei de dinaintea miraculoasei lăsări pe aceste locuri a zăpezii roșii, - dreapta, justițiara turcime. Aceste preocupări coincid cu apariția temei fundamentale - solemnă, neașteptată - vizitând întîia dată versurile mele și marcîndu-le: Moartea și Somnul (Nastratin Hogea la Isarlîk, Domnișoara Hus, Cântec de rușine). Sondagiile astea în
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Ioachim Boris impresionează printr-un superb tablou al primăverii, un peisaj edenic plin de culoare, lumină și muzicalitate (Cântecul primăverii). La fel de expresiv apare și tabloul din Ireală, poezie semnată de Mircea Marcel Petcu, prin descrierea unei zile de vară până la lăsarea nopții. Vara, personificată într-o fecioară cu "buze roșii, cărnoase" se lasă atrasă de un "soare de foc" cu străluminări de aur, înconjurat de mantia ireal de albastră a cerului care devine, pe parcurs, vioriu odată cu lăsarea nopții și ivirea
RECENZIE REALIZATĂ ANTOLOGIEI “ARTĂ SFÂŞIATĂ”( 73 DE POEŢI CONTEMPORANI) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361356_a_362685]
-
de vară până la lăsarea nopții. Vara, personificată într-o fecioară cu "buze roșii, cărnoase" se lasă atrasă de un "soare de foc" cu străluminări de aur, înconjurat de mantia ireal de albastră a cerului care devine, pe parcurs, vioriu odată cu lăsarea nopții și ivirea astrului selenar ce va arginta peisajul, adăugându-i mister și farmec deosebit. Gheroghița Durlan se retrage și ea sub "un cer senin, înalt", adormind între ierburi, simțind în suflet măreția naturii precum odinioară Coșbuc în poezia Vara
RECENZIE REALIZATĂ ANTOLOGIEI “ARTĂ SFÂŞIATĂ”( 73 DE POEŢI CONTEMPORANI) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361356_a_362685]
-
fusese eliberat, își petrecuse toată ziua întins pe iarbă în spatele unor boscheți lângă zidul de vest printre alți pelerini sosiți acolo de Pesah, și unde nu fu deranjat de nimeni chiar dacă atrăgea atenția prin zdrențele cu care era îmbrăcat. Înainte de lăsarea serii, se ridică și porni către Templu privind atent în jurul său. O patrulă romană având felinare se apropia însă din lungul străzii și Baraba se abătu în lateral pe o stradă paralelă. Curând după aceasta, ajunse la destinație fără alte
AL OPTULEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1274 din 27 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362254_a_363583]
-
o măsură bună de orez, să aibă de-ale gurii. Atunci ca niciodată părere de rău îl încolțise, că n-avusese minte să-și lege de umeri două coșuri! Potop de roadă-i oferise prietena lui, marea! Și numai o lăsare în adânc făcuse... Dar, când la suprafață fu să iasă, îl izbiseră talazuri îndrăcite de furtună și stânci colțoase îl plezniseră furioase. Îl năuciseră bine sărăcindu-i urechile de bureții îmbibați cu ulei și smulgându-i cleștii din carapace de
UN COPIL SUSPINĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368547_a_369876]
-
se reluase mersul drept al firii. Nori grei coborâseră dinspre munte scuturându-și omătul din plin, îngreunând lumea cu straiul iscat, gonind lumina slabului soare. Peste zi preajma albise. Căciuli mițoase acoperiseră case, acareturi, căpițe ori șire din plin. Odată cu lăsarea întunericului se iscase o viforniță furioasă, spulberând așternutul de zăpadă ocrotitor al grădinilor și livezilor. Oamenii, mai ales cei bătrâni, căinau pomii înșelați, sortiți să-și prăpădească rodul, se tânguiau că bietele animăluțe n-aveau cum să se-nfrupte din
POVESTE DE IARNĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367891_a_369220]
-
așa o chema ea pe mama, cam știa când Lina mântuia lucrul. Se înfățișa în grădină cu plata lucrului și cu încă ceva: sticla cu lapte fiert, potrivit de cald și cu niscaiva mâncare, să-i fie meșteriței până spre lăsarea nopții, când ajungea la sălașul de dincolo de Barieră. În sine mă minunam că-i dădea lapte și nu țuică sau vin cum primea chivuța care venea la spoitul gardului. Aveam să aflu cândva că Lina contractase boala de plămâni după
SPOI’TINGIRI, PRETINO! de ANGELA DINA în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368049_a_369378]
-
mai tare. Cu cât auzea mai multe de la acești misionari, cu atât își dădea seama că se află de abia la început cu cunoașterea. De la o vreme, îndrăgi aceste discuții cu străinii atât de mult, încât îi pofti seara, la lăsarea întunericului, să vină să înnopteze la el acasă. Aici, după ce oaspeții erau serviți cu bucate alese, discuțiile se întindeau mult până spre miezul nopții. Acest început de lucrare era cât se poate de prielnic pentru cei doi străini misionari. Domnul
CETATEA DE LUMINĂ (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367529_a_368858]
-
său, fără reguli scrise, fără întrerupere, iar eu o acompaniam cu plăcere. Nu aveam timp să gândesc și singurele reacții erau conduse de simțurile trupului și de fluidul ce circula vijelios prin el. Strânsoarea picioarelor mele cu ambele mâini și lăsarea ei pe spate cât mai tare, acompaniată de niște sunete nefirești, mi-au anunțat descătușarea fiarei din lanțuri. Cum nici eu nu eram prea departe, am strigat fără să vreau: Acum.... gata.... acum... sunt terminat... tu? Nu ai simțit? Și
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
acum o săptămână, iar acesta era de fapt motivul pentru care renunțase cu părere de rău să-i invite, la sugestia lui Marco, dacă nu dorea ca părinții săi să afle de petrecerea secretă ce ea o dădea acum. La lăsarea serii Desire era deja la local pentru ași întâmpina oaspeții. Privind mesele cât de frumos erau aranjate înainte ca ea să-și primească invitații, era mulțumită. terasa din jurul piscinei era împodobită festiv, cu aranjamente florale în vaze fanteziste pe mese
PETRECERE NEFASTĂ-I de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368506_a_369835]
-
este ocolită de mulți tineri în zilele noastre din caza unei retribuții mici ? - Prin urmare, am debutat în învățământ de două ori. În 1977, am lucrat în învățământ câteva luni până la plecarea la oaste și, din nou, în 1979, după lăsarea la vatră, la școala din satul natal, unde se învățau pe vremea aceea zece clase. M-a marcat în chip deosebit atmosfera tinerească și plină de elan. Era cât pe ce să spun : elan revoluționar! Dar să știți că așa
ADDENDA (1) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363686_a_365015]
-
Acasă > Orizont > Atitudini > CĂLĂTORIA Autor: Mihaela Cristescu Publicat în: Ediția nr. 82 din 23 martie 2011 Toate Articolele Autorului Și totuși, l-am mai văzut o dată, înainte de lăsarea serii, acea seară de februarie în care ziua nu existase, o cană cu lapte și cafea în care zahărul nu pătrunsese încă. Ceva, totuși lipsea, încă... „Grabnic”, spuse călătorul, tremurând ușor din bărbie. „Să nu pierdem avionul.” Ne aștepta o
CĂLĂTORIA de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 82 din 23 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349137_a_350466]
-
M-am ridicat și am plecat spre cherhana, unde pescarii tocmai trăgeau obarca pet țărm.. Mi-a spus că este bine să vin ziua următoare pe la 6 ... .6,30 când se întorc de la pescuitul de dimineață cu plasele puse înainte de lăsarea seri.In acest fel voi avea peste foarte proaspăt care prăjit cât mai repede va avea un gust mai bun. Am promis că așa voi face și m-am întors la pavilion unde am luat hainele de oraș și am
DESTIN DE FEMEIE.OANA-IULIANA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 740 din 09 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348717_a_350046]
-
o hârtie postată în altă parte, decât unde este autorizat, atrage amenzi drastice din partea edililor parizieni. Cum fac ? Simplu ! Inspectorul se pozează cu afișul. Pe clișeu apare data luării imaginii. Amenda se trimite direct beneficiarului. Fiecare zi care trece de la lăsarea în continuare a afișului aduce noi profituri primăriei, până când ciumpalacul face curat în zonă. Nu Primăria ! Atenție ! Pentru fiecare afiș în parte. Simplu. Făcând un calcul sumar, numai Bd. Magheru ar produce pentru bugetul Primăriei Capitalei noastre dragi sute de
FOST-AM LA PARIS! 5 ZILE ŞI 4 JUMĂTĂŢI DE NOAPTE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 119 din 29 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349626_a_350955]
-
său, fără reguli scrise, fără întrerupere, iar eu o acompaniam cu plăcere. Nu aveam timp să gândesc și singurele reacții erau conduse de simțurile trupului și de fluidul ce circula vijelios prin el. Strânsoarea picioarelor mele cu ambele mâini și lăsarea ei pe spate cât mai tare, acompaniată de niște sunete nefirești, mi-au anunțat descătușarea fiarei din lanțuri. Cum nici eu nu eram prea departe, am strigat fără să vreau: - Acum.... gata.... acum... sunt terminat... tu? - Nu ai simțit? Și
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]
-
de valoare și de omenie, Nicolae Noica sunt la vedere, semn că li-s dragi sorei mele, mai mult decât altele! Cu o mare mirare din partea celor neinteresați de ghișefturi din orice, dezastrele cutremurelor se uită! Chiar și cu prețul lăsării oamenilor să locuiască în spații care le pun în pericol viața, sau al construirii de locuințe necorespunzătoare, din cauză că se fură nelimitat orice și de oriunde, nu se are grijă de sănătatea și viața oamenilor. Anii trec...! Lasă crevase în unele
NICOLAE NOICA. CONDAMNABILĂ ÎNDEPĂRTARE DE BAZA ŞCOLII ROMÂNEŞTI DE CONSTRUCŢII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1122 din 26 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347550_a_348879]
-
gândirii omului inteligent. Presupunem că avem ce mânca și unde dormi, deci, implicit, avem un stăpân. A doua constatare, este faptul că pentru animal, noțiunea de timp se rezumă strict la perioada pe care acesta trebuie să o aștepte până la lăsarea serii, iar aceasta este calculată din instinct, în funcție de poziția soarelui pe cer sau nivelul de luminozitate din mediul natural. Noțiunea de timp, ca percepție, mai poate fi luată în calcul și în funcție de perioada în care animalul trebuie să aștepte până ce
TIMPUL, INAMICUL OMULUI MODERN de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347743_a_349072]