656 matches
-
Nu se spune «o vreme de să nu dai nici un câine afară» pentru a descrie o vreme neîndurătoare, «ce javră!», pentru a desemna o persoană demnă de dispreț, «o viață de câine», despre o viață de mizerie. În numeroase credințe, lătratul nocturn al câinelui anunță un deces. Astfel, în vis, a auzi lătratul unuia sau al mai multor câini reprezintă o avertizare, prevestirea unui pericol, adesea presimțit, dar neidentificabil. Subiectul se simte probabil amenințat, dar nu poate spune clar de unde vine
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
pentru a descrie o vreme neîndurătoare, «ce javră!», pentru a desemna o persoană demnă de dispreț, «o viață de câine», despre o viață de mizerie. În numeroase credințe, lătratul nocturn al câinelui anunță un deces. Astfel, în vis, a auzi lătratul unuia sau al mai multor câini reprezintă o avertizare, prevestirea unui pericol, adesea presimțit, dar neidentificabil. Subiectul se simte probabil amenințat, dar nu poate spune clar de unde vine pericolul. Câinele ținut în lesă exprimă stăpânirea instinctelor. Dacă scena este blândă
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
noaptea umbli aiurea. Cu gându’ la șoareci morți. (râs lătrat) Miki: Mă, jigodie flocoasă, să nu mă superi că-ți sparg capu’ ăla sec... (Miki afișează un anunț: ,,Lătratu’ permis dimineața între 8 și 9.’’). Citește analfabetule! Îți citesc eu: Lătratul permis dimineața între 8 și 9. (intră Gigel, făcând mișcări de ,,înviorare’’ în timp ce Miki și Piki sunt pe punctul de a se ,,confrunta’’: mârâituri, lătrături...) Gigel: Stop! Liniște! Aici nu-i circ, ci locuință!... ( trage husa de pe colivia
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
locuință!... ( trage husa de pe colivia lui Coco) Coco: Scandal! Scandal! Gigel: Da Coco, scandal... Coco: Circ! Circ! Miki: Uite moțatu’! Circ!? Gigel (vede avizul pus de Miki): Cine a pus avizul? (Piki latră la Miki) Tu, Miki...( Miki miaună afirmativ) ,, Lătratul permis dimineața între 8 și 9’’. (Piki, lătrat în dezacord) Piki, regulamentul trebuie respectat, altfel ne reclamă vecinii, și... (Piki, în două picioare, îi întinde o lăbuță lui Gigel; dau mâna în semn de acord) Bravo Piki... Miki se alintă
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
porții, adulmecă aerul, nu simte mirosuri cunoscute. În acel moment se aprinse lumina în casa vecinului! -Ca să vezi! - pe unde și când o fi intrat în casă, de nu l-a observat, se întreba cățeaua contrariată. Și începu un lătrat de zile mari chiar sub fereastra lui. Vecinul nervos din cale afară, deschise brusc geamul către stradă și o întreba iritat: -Ce-ți trebuie Viola? De ce latri așa apucată? -Au, au, continua Viola, dar deja împăcată oarecum cu soarta, vecinul îi
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
un deget În aer. E Împuțitul ăla cu două fețe de Kissinger! Îți strânge mâna și-n același timp se pișă pe tine! Milton clătină din cap. Își puse bărbia În piept, agresiv, și scoase un sunet scurt, ca un lătrat de dezaprobare, din gâtlej. ― Trebuie să facem tot ce e În interesul națiunii noastre. Și apoi Milton Își ridică bărbia și o spuse: ― Să-i ia dracu’ pe greci! În 1974, În loc să-și revendice rădăcinile vizitând Bursa, tatăl meu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
bucată de timp să mă conving că eu sunt de vină, dar eu eram la fel cum fusesem și ieri. Nu îmi imaginam acea liniște. Drumul părea mai lung. Tăcerea îl făcea astfel. Timpul trece mai repede când auzi un lătrat în stânga, un claxon de la o mașină în dreapta și tot felul de sunete în jurul tău. Acum, până și străzile păreau pustii. Deși totul părea amorțit, dealul pe care era situat liceul părea mai plin de activitate ca oricând, și motivul îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Iar steaua cea polară i-arată a lui cale. {EminescuOpI 93} Ajuns-a el la poala de codru-n munții vechi, Izvoară vii murmură și saltă de sub piatră, Colo cenușa sură în părăsita vatră, În codri-adînci cățelul pământului tot latră, Lătrat cu glas de zimbru răsună în urechi. Pe-un jilț tăiat în stâncă stă țapăn, palid, drept, Cu cârja lui în mână, preotul cel păgân; De-un veac el șede astfel - de moarte-uitat, bătrân, În plete-i crește mușchiul și
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Nu are rost să amâni dresajul până ajunge să facă lucruri care nu Îți plac. Un cățeluș e foarte dornic să te amuze mereu, Însă tu trebuie să Îl răsplătești pentru giumbușlucurile pe care vrei să le repete. Fie un lătrat, un dat din coadă, un căscat. Sau atunci când se lasă pe lăbuțele din față și Își menține partea din spate În aer. Atunci, imediat ce Îl vezi, trebuie să Îl recompensezi. Esmé Îl privise pe Harry plimbând pe la nasul lui Cuțu-Cuțu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
usucă trupul și gâtlejul. Nisipul încins îmi arde tălpile. Fug în neștire. Hămăit îngrozitor de câini. îmi schimb mereu direcția, părându-mi-se că mă apropii de ei. Mă împiedic și cad. Mă târăsc extenuat. Mă ridic și alerg din nou. Lătratul câinilor crește în intensitate. Mă întorc și fug în direcție opusă. Sudoarea îmi curge șiroaie pe trup. E roșie. Nu e sudoare. Cercul câinilor se strânge. Îi aud din ce în ce mai aproape. Nu-i văd. Mi-i închipui pe după dune. Trupuri constelive
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
mai mare decât un cățel, care, lătrând, se năpusti peste arie, către noii veniți; se opri la un pas de cai și imediat, cu o vitejie caraghioasă, începu să alerge înainte și înapoi pe lângă ei, continuându-și micul și conștiinciosul lătrat. Fără să-l bage în seamă, Odolgan făcu un semn cu capul înspre marginea unui pâlc de fagi, unde păștea mica turmă de porci, păzită de un tânăr, care, cu o bâtă lungă, împingea către grajd animalele îndărătnice - o scroafă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
alarmat, se trase și mai mult înapoi, dezvelindu-și colții; fetița înaintă ca să-l țină, dar tatăl o împinse îndărăt. Străduindu-se să-și ascundă nemulțumirea pentru pretențiile hunului, înclină capul și răspunse imediat, căutând să acopere cu glasul său lătratul câinelui. — Casa mea e totdeauna deschisă pentru tine, dar va trebui să te mulțumești cu ce e: câteva capre, pe care unul dintre fiii mei le-a prins într-o baltă de-aici, și fiertură de grâu. înțelegi... nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
prind, mă omoară“ „Cine te urmărește?“ îl întreb eu și el răspunde, gâfâind că mai-marele de la villa e cel care-l urmărește și mă imploră, pentru numele lui Dumnezeu, să-l ajut. Era așa de înspăimântat, bietul de el... și lătratul câinelui se apropia, iar eu... în sfârșit, n-am stat mult pe gânduri și, aruncând pe jos vreascurile, l-am luat de mână, l-am dus în goană către car; în mare grabă și cu furie, i-am făcut un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cuprinși de nebunie, dăduseră foc tuturor clădirilor din jur, iar acum se străduiau se scoată animalele din rugul staulelor și se agitau fără vreun folos în jurul grânarului în flăcări. Strigătele lor incitate și de neînțeles răsunau peste vaietele prăbușirilor, peste lătratul câinilor înlănțuiți și peste mugetele vacilor îngrozite. Ce dezastru, domina, fu comentariul dezolat al intendentului. Hippolita nu-i răspunse. Observa un grup de barbari, care, la douăzeci de pași de redută, sporovăiau între ei cu însuflețire, cu privirea fixată asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
usucă trupul și gâtlejul. Nisipul încins îmi arde tălpile. Fug în neștire. Hămăit îngrozitor de câini. îmi schimb mereu direcția, părându-mi-se că mă apropii de ei. Mă împiedic și cad. Mă târăsc extenuat. Mă ridic și alerg din nou. Lătratul câinilor crește în intensitate. Mă întorc și fug în direcție opusă. Sudoarea îmi curge șiroaie pe trup. E roșie. Nu e sudoare. Cercul câinilor se strânge. Îi aud din ce în ce mai aproape. Nu-i văd. Mi-i închipui pe după dune. Trupuri constelive
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
case noi construite lângă North Fork, un chioșc de grădină și barul de la Colson Creek fuseseră ambele refăcute, cinci pensiuni apărute înainte de intrarea în vechiul oraș minier Shoup. Jake, terrierul, a sărit de pe scaunul din față și-a tras un lătrat vesel. Doi labradori negri, cu bandane roșii legate în jurul gâturilor l-au întâmpinat entuziasmați. Amândoi l-au mirosit, s-au învârtit de mai multe ori în jurul lui, apoi au plecat cu toții spre apă. Dusă era ploaia, duși erau vânătorii, dusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
frate”... Normal că-i mai ușor să Încui un lacăt cu cifru decît să-l descui! Undeva, mai Încolo, se trînti o poartă metalică ce-mi răsună În urechi precum un oftat din rărunchii pămîntului, reverberînd prin conductele Îngroapte. Un lătrat slab rupse apoi liniștea din jur. Voiam să urinez și nu Îmi mai puteam stăpîni un tremur involuntar. Cred că ajunsesem la capătul puterilor. Aveam impresia că a Început să sclipească zăpada, dar mi-am dat imediat seama că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
făceam și eu la fel, o acompaniam... Undeva, mai Încolo, s-a trîntit cu putere un grilaj de fier, răsunînd printre ramificațiile de conducte și ajungînd, În cele din urmă, la urechea mea ca un oftat din rărunchii pămîntului. Un lătrat sinistru străpungea, anemic, eterul. Cum de puteau cu toții să Înceteze să mai existe? N-aveam cum să nu-mi dau seama că mă urmărea cineva. Afară totul era alb și deși obiectele nu-și redobîndiseră Încă culorile, era suficientă lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
boiangeria „Elefant” de pe bulevardul mare, pentru ca în ziua respectivă aceeași oameni să se facă a nu-l vedea”, Mă uit la Rex: - „Tu, n-ai ajuns, îi spun, la o asemenea formă de perfecțiune. Tu latri pe cine ai de lătrat și te guduri pe lângă cel pe care-l știi că-ți vrea binele. Până la ipocrizie mai ai - sunt câteva milioane de ani de dezvoltare (căci așa se cheamă), a spiței tale, care înaintează, după cât se vede, foarte încet, deși ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
știe dacă a avut și câtă dreptate a avut - și azi e contestată. Cel mai important pentru Rex rămâne bustul lui Cezar, pe care-l privește, mai totdeauna, cu o curiozitate ciudată, ca pentru prima oară, uneori îl latră, un lătrat semănând a joacă. - „E bustul lui Cezar, explic. Tu nu știi cine a fost Cezar; a trăit cu două mii și ceva de ani în urmă.” - „De ce-l ții aici?” păru să mă întrebe acum când se trezi ca din somn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
mai era. 9. Ne aflam în plină primăvară, copacii înverziseră. Deschizând fereastra dinspre curte, mă întâmpină urarea de „bună dimineața” a domnului Pavel care trebăluia la micile lui răsaduri cu flori, de-a lungul gardului din față. Parcă aud, deodată, lătratul lui Rex, o înșelare, el a murit de mult, simple iluzii care ne cercetează din când în când, din lumi revolute, o clipă, o secundă, atât. E o duminică luminoasă domnul Pavel și-a sumes mânecile cămeșii, stă aplecat peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
prin pâlcuri de strujeni uscați care pârâiau, și dintrodată se prăpădea sub vălul de ceață. De la o vreme a început a mă cerca foamea. Mă opream în tăcerea pușcelor și ascultam; voiam să aud vreo trâmbițare de cucoș sau vreun lătrat de câne. Dar păream pierdut în mijlocul unei singurătăți, nici cel mai mic zvon de viață nu se simțea. Am umblat multă vreme pe miriști, prin mlaștini, am sărit pâraie mâloase care curgeau pe sub sălcii neclintite, m-am încurcat într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
din dreapta, cornul, îl dusela gură și slobozi trei sunete prelungi, îndreptându-l spre marginea pădurii, în urmă. Răsunetele dulci încă vibrau, când un câne răspunse, bătând ascuțit de trei ori. —Asta-i capauca mea, zise Vasile întinzând urechea. Un alt lătrat mai plin, mai puternic se auzi. Pădurarul începu să cheme: —Na, na, Frișca, naa! Lătrăturile se apropiară. Un câne frumos, negru, cu botul roșcat, ieși la douăzeci de pași în urmă, pe cărare, privi la dreapta, la stânga, după aceea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a mușcat, labagiilor? Nici unul dintre ei n-a mărturisit așa că m-am hotărât să-i împușc pe amândoi, dar aveam destule belele și m-am gândit c-ar fi mai bine s-o șterg, pentru că alde O’Grady o să audă lătratul și o să iasă să investigheze. Dacă se puteau dezlipi de Some Mothers Do ’Ave ’Em.) Fundul mă durea înfiorător, de-abia puteam să stau pe scaun ca să conduc, dar trebuia s-o fac. Am condus până la Dalkey, am parcat în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
el nu știa încă. Tipul aștepta într-o încordare tremurătoare, cu nervii întinși ca niște corzi gata să se rupă, cu nenorocita aia de sabie în mână licărind în lumină. Da, totul tremura. Martina scotocea după chei. Dinăuntru sosi un lătrat, nerăbdător, un oftat șuierător. Puștiul s-a încordat și mai mult, dar ajunsese și el la capătul încordării. Mai încordat de atât nu se putea. Și în timp ce ochii îi alergau spre ușă, mi-am spus ia mai dă-l dracu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]