1,385 matches
-
însă mai robust, ceva mai scund și negricios , cu privirile alunecoase care îți lăsa impresia, că e un om cam timid, însă era doar o aparență. Atunci când vorbea, nu privea niciodată interlocutorul în față. Privirea lui se furișa pe de lături și buza de sus cu o despicătură adâncă în mijloc, te făcea să gândești că mutra lui seamănă destul de mult, cu a unui iepure. Părea că are mereu un zâmbet nătâng de milog, uitat pe față și că se temea
METODELE LUI VULPE CONTRA HOȚILOR (AUTOR-MARIA GIURGIU) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382791_a_384120]
-
fiind una specifică: trei terține și un pentastih (3+3+3+5). Cu ușoare ecouri din poezia diafană a unor Ion Barbu, Leonid Dimov și Dan Botta, sonetistul brăilean (mulți ani redactor la celebrul hebdomadar Flacăra) nu se dă în lături de a introduce note clar polemice: Când sexoscribi fonf-ludici dau buzna în poem/ Eu, de rămân încalte sfinxul hirsut, boem, / Tresar când metafizici și logosuri se schimbă./ Vreți să virez? Dă-mi, Darling, mantia mov-cristală,/ Mă cheamă la o nuntă
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
de 766 de pagini al lui Theodor Răpan este, vrând-nevrând, prin gustul călătoriei de neînfrânat, o hologramă(pseudo?) a capodoperei lui Cervantes: Don Quijotte de la Mancha, cel ce - în căutarea himericei sale iubite: Dulcineea del Toboso - nu se dă în lături nici de la a se lansa într-un turnir cu morile de vânt, care în viziunea sa sunt uriași amenințători chiar prin dimensiunile lor ieșite din comun. Totodată, prin setea de absolut, prin ,,o călărire în zori’’, alta în seară, în
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
de copii, frați, cumnați, nepoți, veri și verișoare cu duiumul cu care a împânzit conducerea țării, pe care i-a infiltrat în posturile-cheie ale statului său de fier, în cele ale represiunii sângeroase. Pe care nu s-a dat în lături s-o declanșeze și s-o comande nici chiar în clipa fugii lui rușinoase. Lașul. Scârba. Criminalul. Dar nu sunt expresii pe măsura acestui nemernic, a indignării noastre în nici o limbă a pământului. Poate doar propriul său nume care a
Tinerii eroi și năpârcile. Iluzii seculare și glorii de o zi [Corola-blog/BlogPost/93185_a_94477]
-
la pădure, pe lângă că era greu și periculos, exploatarea se întrerupea în răstimp de iarnă, or asta îi afecta la buzunar, nu puteau să stea luni întregi degeaba. Oșenii erau temuți și respectați, iar organele se țineau cam pe de lături atunci când, scoși din fire de ceva, ori torpilați de băutură, aceștia mai făceau câte o boacănă. Și asta fiindcă se dovedeau a fi uniți, să nu fi fost unul călcat pe bătătură, căci toți îi săreau în ajutor. Altfel, erau
TRIBUL CU PĂLĂRIILE MICI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383140_a_384469]
-
librăria ar fi fost deschisă, să fi intrat, să se fi ascuns printre rafturi, căci neisprăviții lui de colegi întârziau, fusese un naiv să creadă că se vor mulțumi cu o singură halbă. Pe neașteptate ușa librăriei se dăduse în lături, izbindu-se de rama vitrinei. Intrase timid, printre vălătuci de fum. O sobă de tuci burdușită scotea trâmbe înecăcioase pe la toate încheieturile, gestionara avea scăderi la marfa depreciată și, în prezența unui individ în trenci bleumarin, nu mai prididea să
CALUL NEGRU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383141_a_384470]
-
supa în care ți se pune mereu bromură sau altceva - și în ceai se pune, în aluatul din care se frământă pâinea, precis, fiindcă nu mai simți dorința. Vei întreține cu Caravella, peste noapte, o relație platonică; sau veți zvârli lăturile aduse drept tain și veți avea ceasuri de orgie. Va mai trebui - pentru asta - să ascunzi, repede, între buza superioară și gingii, somniferul forte pe care ești pus să îl înghiți sub privirea infirmierului-killer. ...Vor să te scoată nebun. Te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
al curții. Imobilul pe care Îl ascundea - un fel de vilă rustică, ceva mai mare - era cufundat În Întuneric. În momentul când am ajuns În fața intrării, tipul a bombănit ceva, n-am Înțeles ce, iar ușa s-a dat În lături, dar n-aș băga mâna-n foc că faptul s-a produs datorită vreunui gest al taciturnului. La fel de misterios, după ce am pășit Înăuntru, holul s-a luminat brusc. Ne-am oprit În fața liftului. Eram contrariat: văzută din afară, chiar așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
al doilea rând, că Îi datoram viața. Mă rog, ordinea ar putea fi alta... Întrebarea era: ce credeau ei că știu? Ce lucru grav și important, care Îi interesa Într-o asemenea măsură Încât nu s-ar fi dat În lături să mă suprime? Atenție, mi-am spus În gând, nu trebuie să bănuiască pentru nimic În lume ce Întrebări Îmi umblă prin creier. Ceva Îmi spunea că amenințarea inițială plutea, la fel de consistentă, asupră-mi. M-am silit să par degajat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
o consolez, dar cuvintele mă părăsiseră și pe mine. I-am pus mâinile pe umeri și am strâns ușor. Nu era chiar un gest de tandrețe, mai curând unul de solidaritate Întru decepție. Deodată, Eveline și-a azvârlit mâinile În lături, apoi mi s-a aruncat În brațe, fremătând de bucurie: - Te-am păcălit! a exclamat cu candoarea senină a copiilor cărora le reușește o șotie. Am găsit parola, dar am vrut să-ți dau emoții, de-aia mi-am confecționat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
uscată ca o scândură - n-a pus cuțite pentru că ne va da... știu eu... pilaf, așa, amestecat cu... să zicem... o bucățică de cum s-ar zice... puțină carne? Episodul 155 LA MASĂ Deodată, ușa sălii de mese se dădu în lături și un om de vreo 52 kg, adus de spate, se strecură iute înăuntru, repezindu-se să ocupe un loc în dreapta mustăciosului. Toate privirile se îndreptară întrebătoare spre el. — Ei? - făcu nerăbdător mustăciosul. Omul își trase sufletul, apoi spuse dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
unei uși Înguste de fier, baricadată cu o masă pe care se află un cîntar. Șirul gros, cam de cinci oameni și lung ca de vreo două sute este flancat de navete și lăzi ca să nu se atașeze șmecherii pe de lături. Primii cincizeci nu părăsesc niciodată ușa aceea Îngustă, nici cînd este Închisă cu lacăt. Așteaptă aici zi și noapte să pice ceva: unt, brînză, ouă, vin, vodcă, cafea cu Înlocuitori, dar mai ales carne. Fețele sînt cunoscute; cîțiva pensonari joacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de un minut și jumătate reglam mai mult de trei sute de oameni după voia mea, dar niciodată n-am tras vreun folos din asta. Acum nu puteam să înghit nici o îmbucătură. Am deviat de la marele ritm. Am dat pe de lături cu disperare. Poate că nici Adél nu știa adevăratul sens al acelui cuvânt. De altfel, nici nu am văzut-o pe Adél. În locul ei stătea altcineva și nimeni nu s-a sesizat. În schimb, mi se contura din ce în ce mai tare bănuiala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
la așa ceva. Când dansează, credeți că se gândesc la Iisus? Puteți paria pe viețile voastre că nu. Am încercat eu asta o dată. Dansam cu o fată și am întrebat-o „Te gândești la Iisus?“, iar ea m-a împins în lături. Ea nu și-a dat seama cât de important a fost pentru mine gestul ei. M-a făcut să înțeleg că eu îl reprezint pe Iisus și ca Iisus nu are ce căuta pe ringul de dans. Nu, ăsta-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
acceptă?“ Acesta era singurul lucru care-mi tulbura gândurile, simțirea, ființa întreagă, în timp ce o împingeam ușor pe Zinocika spre intrarea casei. Când a urcat prima treaptă, fata s-a oprit ca trezită din vis. A privit trist porțile deschise în lături în care, ca și înainte, cei doi curioși stăteau ca niște cerberi; apoi, mi-a adresat un zâmbet umil și, cu capul plecat, încovoiată, și-a acoperit fața cu mâinile. Prinzând-o strâns de subsuoară, am împins-o pe ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
cu toții că Iag vine dintr-o familie de rit vechi, foarte religioasă, același supraveghetor bătrân a venit la noi în clasă și, îmbujorat de emoție, i-a luat mâna lui Iag și i-a spus cu voce tare, privind în lături: „Egorov, vă rog să mă iertați“. Apoi, fără un cuvânt, și-a smuls mâna din mâna lui Egorov și, gârbovit, a pornit-o pe coridor, gesticulând în mod straniu, de parcă ar fi smuls ceva de pe tavan și ar fi aruncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
cu atâta hotărâre și grabă, încât toți s-au ridicat în picioare, luându-l drept un profesor. S-au auzit totuși niște înjurături foarte îndrăznețe, dar ele sunau atât de prietenos, încât elevul urcă la catedră și, cu mâinile în lături, spuse: — Iertați-mă, domnilor, nu înțeleg ce-i aici - o celulă pentru deținuți de drept comun care l-au luat pe unul de-al lor drept directorul închisorii sau clasa a șasea de la liceul clasic din Moscova? — Domnilor! continuă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
traversele rare înșirate pe pardoseală. La intervale regulate pipăia cu piciorul șinele ca să se asigure că se aflau la locul lor. Spera din tot sufletul să găsească și un vagonet pe undeva, pe acolo. Dintr-o dată, pereții se deschiseră în lături și se pomeni într-o cavernă de mari dimensiuni. Tavanul se ridicase foarte mult, iar lumina lanternei abia răzbătea până sus. Aici nu se mai vedeau urme de la unelte, stânca era netedă, semn că acolo nu lucrase mâna omului. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
leoarcă și, în mod sigur, răspândea în jur un miros caracteristic de om și de frică totodată. Parcă învățase la școală că urșii nu sunt carnivori. Asta îl mai liniști puțin, dar văzuse la televizor că nu se dădeau în lături nici de la carne dacă aveau posibilitatea, se semnalaseră chiar și atacuri asupra oamenilor. Simțea cum teama îl cuprinde încetul cu încetul și începu să tremure necontrolat. Acum alerga de-a binelea. Frunze și ramuri subțiri îl loveau peste obraji. Mirat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
îl mai durea, Cristian își trase încet peste cap tricoul subțire de bumbac, după care, se privi din nou în oglinda de pe ușa dulapului. Își trecu mâna prin păr netezindu-l ușor și se apropie de fereastra deschisă. Feri în lături perdeaua subțire ce flutura încet, mișcată de curentul slab de aer. Geamurile camerei situate la etaj, dădeau spre grădina din spatele locuinței. Lumina caldă a soarelui după-amiezii târzii îi mângâia plăcut obrajii. Casa lui Simion Pop, cel la care trăsese cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
asasini oficiali, cei ce ucid cu acte în regulă. Doi la sută din populația globului, reprezintă totuși un număr destul de mare. Nu toți pot fi recrutați de "organizațiile" pe care le-am pomeni mai devreme. Rămân o mulțime pe de lături. Cu ăștia avem noi de a face și știți foarte bine că ne dau destul de furcă. Deși era clar că Pop nu era de acord cu raționamentul lui Cristi, trebuia totuși să admită că spusele acestuia erau logice. Într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Toma, prinzându-l de mână. Dacă și tu dispari după perdeaua aceea de mărgele și nu te întorci înapoi într-un minut, mă ridic și plec. Nici nu durează un minut, o să vedeți! Într-adevăr, perdeaua se dădu imediat în lături, ținută de ultimul chelner și ceilalți trei apărură unul în spatele celuilalt, purtând fiecare câte o halbă de bere neagră în mână. Ajunși lângă masa lui Cristi, așezară berea în fața lui și se retraseră un pas înapoi. Cu un semn discret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Ascultător, Toma băgă în viteză și acceleră. Un kilometru mai departe, femeia îi arătă un drum lateral făcându-i semn să o ia pe acolo. Nu era decât un intrând printre copaci, un loc unde trunchiu rile se dădeau în lături cât să permită mașinii să se strecoare pe acolo. Probabil că în trecut fusese un drum de exploatare forestieră, acum abandonat. Se cunoștea că nu mai trecuse nimeni pe acolo de multă vreme. După câțiva metri, drumeagul cotea ușor la stânga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
opri lângă el. Ascunsă după o antă de stâncă, era gura întunecoasă a minei. Peste o grămadă de bolovani îngrămădiți într-o parte a intrării, zăceau aruncate crengi și rugi de mure uscați. Se vedea că cineva le dăduse în lături ca să poată elibera intrarea. No, aici e, arătă Calistrat spre gaura întunecoasă care se căsca în munte, acesta este bârlogul vâlvei. Ce facem? întrebă Toma. Intrăm? Încă nu, băiete, încă nu. Paznicul intră în bârlogul bestiei numai atunci când e pregătit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
puteau feri unul din calea celuilalt. Nu-i plăcea ideea de a merge în lungul drumului, ar fi preferat să o ia direct prin pădure dar pământul și bolovanii rezultați din lucrările de construcții fuseseră împinși de-a valma în lături, de unde se apoi prăbușiseră pe versant, făcând accesul aproape imposibil. După câteva clipe de ezitare, se hotărî totuși să meargă pe acolo. Era puțin probabil să se întâlnească cu vreo persoană coborând la vale, nu credea că rămăsese cineva peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]