3,897 matches
-
și folosul postului, Ed. Basilica, București 2008. 6. Pr. Prof. Dr. Nicolae Necula, Învățătura despre post în Biserica Ortodoxă Română, în Studii Teologice, an XXXVI, nr. 7-8, ed. IBMBOR, București 1984 7. *Diacon Ciprian Bâra - interviu (dialog) despre „Postul, pelerinaj lăuntric spre Hristos” realizat cu Părintele Gheorghe Holbea și publicat în ziarul „Lumina” - cotidianul Patriarhiei Române, în data de 03 martie 2014 (http://ziarullumina.ro/interviu/postul-pelerinaj-launtric-spre-hristos). 8. **Gheorghe Cristian Popa - interviu despre „Crucea - semnul iubirii nesfârșite a lui Dumnezeu” realizat
DESPRE SFÂNTA CRUCE ŞI POSTUL ORTODOX – CU FOLOASELE, CU ROADELE ŞI CU BINECUVÂNTĂRILE LOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382702_a_384031]
-
muzică populară și folclorică Maria Șalaru este omniprezentă și încântătoare în respirația cultural artistică a Bacăului, ar fi o irealitate oglindirea ei ca artist exclusiv regional. Sigur că, dedată hărniciei și harului de a proiecta în universul audibil cântece prețioase, lăuntric și admirabil înmlădiate pe glasul ei, de mulți ani, participă la zidirea epopeei melodice, de frumusețe unică a acestui spațiu etnofolcloric moldovenesc, dar nu mai puțin, artista este înregimentată în garnizoana ultimei fortărețe asediate a culturii sătești românești și melosului
MARIA ŞALARU. OFRANDE ARTISTICE URBEI SALE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382777_a_384106]
-
unde protagoniști eram amândoi regizori fiind desigur tot noi. Învăț să trăiesc așa fără tine te caut în interiorul din mine dar....îmi-e acum atât de greu știu voi fi singură mereu.. Cred că locuiești într-un gând rămas nespus din lăuntric tumult și-ai să vii că ți-e dorul flămând de iubirea lăsată ...căutând.... Lumea din care-ai plecat c-un gram de speranță a rămas Am lacrimi destule să plâng iar dorul de tine cum să-l ajung ? Merg
FĂRĂ TINE de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382810_a_384139]
-
operație de "autopurificare" fără a-și știrbi profilul cu care critica de întîmpinare (critică ce, de obicei, remarcă prioritar "sistemul poetic") ne obișnuise. Altfel spus, poeții ce și-au intuit exact globalitatea forțelor creatoare, domolindu-și avînturile exterioare în favoarea dicteului lăuntric". Căci, așa cum nu ostenește a repeta antologatorul, "lirismul e, nu de puține ori, ceva ce nu ți-ai propus, o întîmplare norocoasă". Un fruct al spontaneității, "de care uneori nici măcar autorul n-are cunoștință", materializat într-un șir de "insule
O antologie recuperatoare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16031_a_17356]
-
altora (nu s-a ocupat doar de cărțile Virginiei, ci a fost implicat în toate activitățile editoriale ale celebrei Hogarth Press, care la vremea respectivă publica operele unor Freud, Cehov, T.S. Elliot, sau Maxim Gorki), poate pentru că propria sa viață lăuntrică oferea prea puține. E un raționament crud și foarte posibil nedrept, o știm bine, dar e totuși concluzia pe care inevitabil ne grăbim să o tragem în astfel de situații. Dacă s-ar descoperi un jurnal Leonard Woolf, sau o
Noi scrisori de dragoste by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16073_a_17398]
-
sale (Fundația Academia Civică, 75 000 lei); Marguerite Yourcenar - Ca o apă care curge (Ed. Polirom, 98 000 lei); Miodrag Bulatović - Amantul morții (Ed. Paralela 45, 75 000 lei); Agim Isaku - Bâta (Ed. Polirom, 109 000 lei); Milorad Pavić - Partea lăuntrică a vântului sau roman despre Hero și Leandru (Ed. Paralela 45, 90 000 lei); Norman Manea - Plicul negru (Ed. Cartea Românească, 100 000 lei). ; Phillipe Rondot - Istoria Irakului (Ed. Corint, 99 000 lei); Jeannine Quillet - Cheile puterii în Evul Mediu
Agenda2003-20-03-20 () [Corola-journal/Journalistic/281025_a_282354]
-
se sustrage exprimării directe. Un labirint de senzații și de gânduri se traduce în versuri reci, sticloase, dar pline de un sânge viu care le irigă în interior. Rareori o scriitură mai exactă metaforic a transcris o mai puternică tensiune lăuntrică. Tot așa cum o aparentă detașare ascunde cel mai radical pesimism. În ultimele poeme, versul se dezgolește de coaja metaforelor biblice sau shakespeariene și poetul rămâne singur pe scenă, cuprins de friguri, tremurând ca varga în fața neantului care se cască la
„Călare pe un iepure șchiop” by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2792_a_4117]
-
afișat: „iată de ce îți trebuie un dram de nebunie/ ca să nu refuzi lucrurile devalorizate, ca bătrînele LPuri sau grațioasele gramofoane;// peste spații altădată clare,/ o semantică imprecisă își întinde umbra/ - crește și tinde/ să cuprindă în noaptea ei/ nostalgiile, solilocvii lăuntrice/ care se repetă ineluctabil ca atacurile de epilepsie// Despre acest superb refugiu vorbim în poemul de față,/ fără de care zilnic în registrele ființei/ am consemna un deficit capital/ de ardere de sine și regăsire în toate zilele de pradă” (Călătorie
Invers decît Dorian Gray by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2803_a_4128]
-
făcut, contactul cu suferința le împrumută medicilor aerul unor ființe sarcastice, cărora indiferența la durerea altuia le devine a doua natură, caz în care impulsul epic e o raritate. Se înțelege, nu e vorba de un cinism dobîndit prin răceală lăuntrică, ci de un mijloc de apărare în lipsa căruia medicul ar lua-o razna. Cine respiră zilnic toxinele suferinței stă sub o criză pe care n-o poate stăpîni decît în două feluri: ori o ignoră refugiindu-se într-o apatie
Fără cinisme by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2652_a_3977]
-
s-a supus ordalițiului, absolvind Facultatea de Filosofie în regimul comunist, la o vîrstă cînd alți colegi nu erau atrași decît de linia carierei ascendente. Dar cum patalamaua filosofică nu e decît o achiziție de blazon fără ecou în starea lăuntrică, statutul lui Nicolae Radu nu s-a schimbat după absolvirea celei de-a doua facultăți: a rămas același medic specialist în anestezie care, în timpul liber, se întorcea la concepte, dar fără a ieși din sfera amatorismului doct. „Amator“ înseamnă spiritul
Fără cinisme by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2652_a_3977]
-
simple, în virtutea unui ritm sintactic al concentrării: „vers după vers poem după poem/ imprimate pe creier, în gînd./ mari porțiuni din scoarță sînt arse, scurt-/ circuitate/ nici bălării nu mai cresc,/ nici rămurea de scaiete/ nu se despoaie/ în roua lăuntrică” (biblia belgrad eu și moara lui take). Poetul se simte incongruent cu lumea. Un „ciudat” care se consolează cu năzuința vechimii mergînd pînă-n anorganic, voind a deveni străvechi aidoma nămolului îndepărtat de orice așezare umană, aidoma prafului care se așterne
Poezia Solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2655_a_3980]
-
ales acum că e iarnă și din criză de foc/ am ajuns să dorm în același pat/ cu eul meu lîngă eul meu// cu eul meu mistic/ lîngă batracianul ateu:// destul confort ca să despic în patru/ -o, lemn de foc lăuntric/ o, rece lemn de foc - / firul celor spuse de un nebun de suferință/ de un kafka agonic/ doctorului ce refuza să-i dea morfină:/ «ucideți-mă sau sunteți un criminal!» „(matroană cu pălmuiri). Placarea pe locuri exotice constituie un snobism
Poezia Solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2655_a_3980]
-
Hitchins; e sedusă de tragicul memoriilor lui N. Mărgineanu și de multe, multe altele. De departe, însă, cel mai reușit este portretul lui Alexandru Vona. Deși un „sucit”, „cu farmec total”, Vona „pare făcut din falii, din rupturi, din răni lăuntrice vechi de sute de ani dar încă sângerânde; un halou de senzualitate, solitudine și ironie îl aureolează și-l singularizează inconfundabil”. Sunt amintiri fără excepție savuroase. De pildă, rămași singuri în apartamentul tineresc al lui Vona din Paris, împreună cu Ion
Insecurități lăuntrice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2673_a_3998]
-
Ea începe tot cu lăcomie financiară (ești brusc plătit peste orice așteptare, ți se dă pe mână, indiferent de calificarea ta reală, o funcție, o emisiune, o sursă de vanitate, de prețuire publică sau de clan), dar sfârșește în schimonosire lăuntrică, într-o formă mai mult sau mai puțin accentuată de paranoia.” Iar Vintilă Mihăilescu, în articolul Modernizarea României, compară ce încărcătură de sens are termenul modernizare în Slovacia și în România și constată o diferență vădită: la slovaci, modernizarea este
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2706_a_4031]
-
astfel încât surplusul dintr-o parte se scurge în cealaltă. Desigur, în cazul său predomină actorul. Din când în când însă, în umbra lui, apare și artistul plastic, care, înarmat cu o peniță ascuțită sau cu o pensulă, asemenea unui seismograf lăuntric trece pe hârtie, în linii abrupte, starea sa lăuntrică în momentul în care joacă pe scenă. Că scena se mută și în viața reală, acesta-i un lucru ușor de înțeles. Ca orice artist care apelează la satiră și la
Mălăele, omul orchestră by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2726_a_4051]
-
Desigur, în cazul său predomină actorul. Din când în când însă, în umbra lui, apare și artistul plastic, care, înarmat cu o peniță ascuțită sau cu o pensulă, asemenea unui seismograf lăuntric trece pe hârtie, în linii abrupte, starea sa lăuntrică în momentul în care joacă pe scenă. Că scena se mută și în viața reală, acesta-i un lucru ușor de înțeles. Ca orice artist care apelează la satiră și la sarcasm, Horațiu Mălăele vede monstruos și simte îngrozitor... Ca
Mălăele, omul orchestră by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2726_a_4051]
-
abia acum martorul i-l recunoaște (anagnosis) cu adevărat. Oricît de versatil ar fi un ins, el își dă arama pe față în clipa în care, îndurînd peripeția, începe să sufere. Suferința e indiciul depășirii pragului. Pe scurt, recunoști statura lăuntrică (aurul sau arama) unui om după felul cum răspunde la situații-limită. Dacă aplicăm acest criteriu asupra celor 23 de inițiați-eliminați din volumul Figuri de legendă, merită să le urmărim suferința în clipa în care și-au dezvăluit caracterul. În linii
Galeria eliminaților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2729_a_4054]
-
-se la îndeplinirea îndatoririlor constituționale. De asemenea, lipsa de entuziasm a lumii ecleziastice pentru o asemenea proiect se explică și printr-o anumită tradiție a ortodoxiei de a avea lăcașuri modeste ca dimensiuni, capabile să creeze acea atmosferă de cufundare lăuntrică, atât de caracteristică pietății orientale, pe care mantia arhitectonică o poate răci. Este îndeajuns să privim cazul Greciei, al catedralei mitropolitane din Atena spre a ne convinge de acest lucru. După cum însă, spre a ilustra contrariul e suficient să avem
Mihai Eminescu, primul care a cerut o Catedrală a Neamului. Află povestea eşecului. Votează aici pro sau contra ideii () [Corola-journal/Journalistic/27308_a_28633]
-
unei ambiții a unicității în suferință: („să port calvarul și umilința ca nimeni alta”). Frustrarea e însă liric productivă. Incapabilă a-și reface autobiografia, Clara Mărgineanu se „răzbună” asupra acesteia în efigie, conturînd un peisaj morbid, sălaș al unei entropii lăuntrice, aparent fără leac. Vîrsta aurorală revine stăruitor în memoria lirică: „tăcerea i-a născut în inimă un monstru: umilința/ pe viață,/ nici măcar nu i s-a spus că mai are un tată:/ Dumnezeu” (Amintiri din copilărie). Ființa frustrată dă pe
Un discurs Revendicativ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2734_a_4059]
-
dar și la mijloc. Înțelesurile migrează dintr-o parte în alta a conștiinței, umflându-se ca niște pânze de corăbii, menite să ducă rostirea în largul unei mări înșelătoare, cu țărmuri ce se strâng sau se lărgesc, în funcție de starea noastră lăuntrică bântuită de anxietate. De aici și întrebarea poetului: „Oare coala de hârtie (cu înscrisuri pe ea sau fără) - răsucită / făcută sul, poate fi o trâmbiță?” Întrebarea se propagă, asemenea undelor unui lac contaminat de o piatră, înlăuntrul subiectului (al poetului
Despre urechile de tablă ale unui poet din Nord: George Vulturescu by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2609_a_3934]
-
admirație colectivă, în vreme ce Octavian nu crede decît în rețete individuale de împlinire socială. La primul, respectul de sine se clădește pe recunoașterea din partea altora, la cel de-al doilea satisfacția îi vine din împăcarea cu sine în regim de curățenie lăuntrică. Instalarea comunismului înseamnă tăierea gîtului Gorgonei: arestați în urma unei reuniuni în curtea profesorului Bazil Dumitrescu, reuniune pe care Securitatea o ia drept întrunire a Frăției de Cruce din oraș, Damian și Octavian ajung în pușcărie, moment în care natura intimă
Verigile trecutului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2613_a_3938]
-
Daniel Cristea-Enache Muzeul lăuntric, text pe care Ioan Es. Pop l-a inclus în antologia Podul (2000), e o confesiune realistă, deloc lirică, numai de la un punct alegorică: o secvență biografică putînd fi văzută ca un fel de legendă la fantastica hartă lirică a
Florile răului by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2636_a_3961]
-
de misterii („școala lui Osiris”, despre nașterea, tinerețea și bătălia acestuia împotriva întunericului, rolul lui Isis, Văduva zeului fertilității etc.), dar nici nu ajunge în contradicție cu monoteismul. Căutarea unui nou mod de viață, inițierea într-o viață mai nobilă, lăuntrică, dezvăluitoare a secretelor existenței îl fac să cerceteze și practicile islamice de comunicare cu Dumnezeu. Două capitole sunt dedicate înțelegerii islamului, a cărui rapidă și timpurie răspândire o pune pe seama virtuților practice: „A propus legi și porunci care trebuiau ascultate
O noapte în Marea Piramidă by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/2567_a_3892]
-
ei înșiși, dispărând discret, versurile inițiale ce servesc drept motto sunt transformate de naratoare după cum urmează (marcând o evoluție a perspectivei de la lumea ca teatru și „sunetul muzicii” de la Czeslaw Milosz către lumea interioară a ființei umane, văzută ca „lumină lăuntrică” și „sunet al ființei”): „De-ar fi s-arăt ce-i pentru mine lumea,/ aș lua un hârciog, un arici sau un sobol,/ i-aș așeza pe fiecare din ei într-un om/ și-ndesîndu-mi urechea spre botul lor umed/ aș
O simfonie animalieră by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2374_a_3699]
-
ar fi s-arăt ce-i pentru mine lumea,/ aș lua un hârciog, un arici sau un sobol,/ i-aș așeza pe fiecare din ei într-un om/ și-ndesîndu-mi urechea spre botul lor umed/ aș asculta ce spun despre lumina lăuntrică,/ despre sunetul ființei, despre durere și dor”. Acesta este și „finalul poveștii”, când cei trei prieteni închid cercul retractilității, tăcând și dispărând, dar nu înainte ca naratoarea să introducă un al patrulea personaj - evanescent, firește -, un câine („o corcitură de
O simfonie animalieră by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2374_a_3699]