2,010 matches
-
Sebastian Gavril Gheretă, agent de legătură În aplicațiile militare de la Lipova și Cincu? Durerea din spate era acum Însă mai puternică decât de obicei. Poate va căuta În cele din urmă un loc mai călduț. Ceața Învăluia protectoare mica sa lașitate. Învingându-și durerea, hotărî să facă ultimii metri În pas de paradă. Ducea o veste mare! Dacă Estul s-a dus, după cum reiese din socotelile lui Precup, ni s-ar putea da un alt punct cardinal. Care să exprime noua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
înger al morții: pentru Camil Petrescu, pentru Ion Barbu, pentru Arghezi... Maratonul de dialog mi-a obosit vocea (cîteodată îi vorbesc lui Șichy dezagreabil de tare, aproape de țipăt: "Strigă acum, dacă este cineva să te audă"), dar, odată atins capitolul Lașitatea scriitorului român, sînt multe de spus. Mină de aur. Aur (ne)curat! "Camil n-a fost un bronz". Croh îi deplînge comportamentul versatil, iubirea de arginți (treizeci) ș.c.l. Adevărul e altul. Fără un ban, după un infarct, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Auschwitz, își storcea ciorapii murdari: "Mai vrei o porție, dom' ministru?" Mai vroia! Tare era scîrbit, povestind astea, Crohmălniceanu. El își lua mesele la Capsa. Ieșit din închisoare în '62, Crainic devenise un personaj umil. Numai Arghezi îl întrecea în lașitate: "Nu-l găsise pe Dumnezeu și de aceea era stăpînit de o teamă fără margini la gîndul morții". Cine? Tudor Arghezi nu l-a găsit pe Dumnezeu? Tocmai Arghezi? Domnul profesor n-o fi citit măcar De-a v-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
temperamentul de ziarist al Danei", s-a arătat malițios Fluturel. A fost ceva mai duplicitar decît un săgetător care se respectă. Ceva mai amator de posmagi muieți pe la festivaluri de poezie. Sigur că, post-socialist, a stabilit și el grade de lașitate, pe o scală de unu la zece. Glorie, glorie, glorie celor mai puțin lași. Chiar pe Genosse a fost în stare să-l prezinte (și a facut-o mai convingător decît reclama la bere Caraiman) "complice la cuie". Cînd a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
e urâtă, frumusețea ei se află în ochii femeilor, iar bărbații cunosc orașul prin prisma iubirii, eu văd orașul urât, pentru că n-am prin ochii cui să-l transfigurez, transcenderea realității îți creează pe lângă simțământul realității și pe cel al lașității pentru că... Pentru că am în mine șapte miliarde de lumi, nu un oraș în copii multiple, citadele polifonice, hrana e simfonia iubirii, becul se aprinde din dragoste, plantele cresc pentru că sunt iubite, casele se înalță ca adăposturi ale iubirii, iar orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
obositoare, în care va trebui să interpretăm fără antract mai multe roluri. Și cine ar fi spectatorii? Nu cumva îi privim dintr-un unghi care ne este nouă comod și raportarea lor e greșită? Ignorarea și retragerea în sine e lașitatea de înaltă clasă a filosofilor. Dacă expectativa e o lașitate la superlativ, vom rezolva prin altă lașitate cu grad de autoapărare: Fuga. Eu n-am acest instrument și nici nu m-ar ajuta. Tu vorbești, Mamă? Nu, eu sunt vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
multe roluri. Și cine ar fi spectatorii? Nu cumva îi privim dintr-un unghi care ne este nouă comod și raportarea lor e greșită? Ignorarea și retragerea în sine e lașitatea de înaltă clasă a filosofilor. Dacă expectativa e o lașitate la superlativ, vom rezolva prin altă lașitate cu grad de autoapărare: Fuga. Eu n-am acest instrument și nici nu m-ar ajuta. Tu vorbești, Mamă? Nu, eu sunt vocea Mamei. Mama mi-a trimis delegat? Pe mine cine mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Nu cumva îi privim dintr-un unghi care ne este nouă comod și raportarea lor e greșită? Ignorarea și retragerea în sine e lașitatea de înaltă clasă a filosofilor. Dacă expectativa e o lașitate la superlativ, vom rezolva prin altă lașitate cu grad de autoapărare: Fuga. Eu n-am acest instrument și nici nu m-ar ajuta. Tu vorbești, Mamă? Nu, eu sunt vocea Mamei. Mama mi-a trimis delegat? Pe mine cine mă reprezintă? Noi, îi răspunse o altă Voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
zi până când Înțelepții Judecători vor hotărî balotajul de pasiuni, cu drept de alternare al vizionării tabloului atât pe timp de zi, cât și pe timp de noapte, neîncetat! Se va ști astfel că asceții au acceptat dizidența și exilul din lașitate, orbiți de frumusețea femeii brăilence pe care n-au putut-o avea, Dumnezeu fiind mai ușor de cunoscut decât aceste dropii de Bărăgan, mai repede prinse decât aceste fiice ale Iadului cu trup divin, stoicii, reflectând de asemenea la cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Trebuia să-l sun pe individ. Nu aveam curajul. La urma urmelor, putea fi o coincidență. Și-apoi nu puricasem carnetul până la sfârșit. Între Sheneve și Z puteau să mai fie și alte numere cu aceeași melodie. Nu, pesemne că lașitatea îmi sugera asemenea improbabilități. Ei haide, doar nu-mi dădusem atâta osteneală degeaba. Trebuia să fie acel Georges Sheneve de care încercase să dea Olaf înainte de a muri în salonul meu. Am tras aer în piept și am format muzica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
de ce ți se pare ție că încă nu s-a întîmplat nimic, că Revoluția abia a început, își amintește Curistul lăsîndu-și greutatea corpului de pe un picior pe altul. — E limpede ca lumina zilei, avem de-a face cu fenomene de lașitate și trădare, spune Roja, devenind dintr-odată visător. — Vorbe mari, spune Părințelul, pe cine mai acuzi de data asta? — Pe mine însumi, îi ia din nou Roja prin surprindere. Fiecare e răspunzător doar în fața propriei conștiințe pentru faptele sale, restul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
mergea bine. Așa mi-a venit ideea cu gupul Bisericuța, asta n-aveai de unde s-o știi, bănuiam, Părințele, așa că am dat fuga acasă și i-am spus Angelinei că trebuie să lămurim problema, dar ea zicea că e o lașitate, că nici vorbă, trebuia să mai fie o cale, atunci era evlavioasă, pe dracu’, rîde Roja, a fost întotdeauna o zvăpăiată, tu însă n-ai știut cum să-i faci jocul, m-a pus pe gînduri, ce altă cale să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
romanului Singurătatea lupului (Alutus, Slatina, 2007), la persoana întâi, într-un stil prețios, chinuit-metaforic, asemănător cu mersul în pantofi prea strâmți: ‹ „N-ai elementara educație ! bălăbăneai tu lăbuțele peste teritoriul ochilor mei, apărându-ți specimenul și ăla culcușit în cochilia lașității, retras într-un ungher al bucătăriei. Iartă-l, dragă, te-ai adresat lui ghebușilă, metamorfozat din ogar în cățeluș, cu coada, cât o mai fi fost, făcută covrig, îl știi doar - mă înfierai cu degetul arătător tremurând, ca de obicei
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
pârscovean de jos să fie mai presus decât un pârscovean de sus. Alte considerații, la fel de hazardate, ale lui Gheorghe Postelnicu se referă la literatură și, la un moment dat, la propriile sale scrieri: „Cărțile mele sunt răspunsul la oportunismul și lașitatea dinainte de 199 și la o parte a lumii de azi, devenită imbecilă prin indiferența față de cultură, fapt care dezvoltă, ca în locurile neaerisite, o entitate monstruoasă, numită limbaj dezacordat și cacofonic.“ Cum adică răspunsul la o parte a lumii de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
este greu de acceptat ca pledoaria lui, lipsită de o argumentație științifică, să se bazeze exclusiv pe impresii și zvonuri: „Mulți români din Ardeal nu iubesc Bucureștiul (poate și unii moldoveni sau munteni), dar le e teamă, din cinism sau lașitate, să-și exprime sentimentele față de Capitala țării. Între ei, ardelenii bârfesc cât pot de mult Bucureștiul, că e un oraș murdar, prăfuit, cu oameni neserioși, care privesc lumea ca dom’ Mitică.“ Procedând astfel, Ionuț țene chiar se comportă ca dom
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Bucureștiul, că e un oraș murdar, prăfuit, cu oameni neserioși, care privesc lumea ca dom’ Mitică.“ Procedând astfel, Ionuț țene chiar se comportă ca dom’ Mitică. În plus mai face și greșeli de exprimare: „...le e teamă, din cinism sau lașitate“. (Cum adică le e teamă din lașitate? Ar putea să le fie teamă din curaj?) Ionuț țene a adresat mesaje pe această temă lui Emil Constantinescu, lui Ion Iliescu și altor demnitari, declanșând reacții în presă. Iar presa, cu stilul
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
cu oameni neserioși, care privesc lumea ca dom’ Mitică.“ Procedând astfel, Ionuț țene chiar se comportă ca dom’ Mitică. În plus mai face și greșeli de exprimare: „...le e teamă, din cinism sau lașitate“. (Cum adică le e teamă din lașitate? Ar putea să le fie teamă din curaj?) Ionuț țene a adresat mesaje pe această temă lui Emil Constantinescu, lui Ion Iliescu și altor demnitari, declanșând reacții în presă. Iar presa, cu stilul ei, în mare măsură, pompieristic, a exagerat
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
de incompatibilitate.) Dacă totuși o să treceți cu privirea peste ele, vreau să vă fac cunoscută intenția mea de om singur nu pentru a mă justifica moralicește față de o posibilă demnitate de a pleca sau ca să-mi raportez indiferența la inevitabila lașitate de a rămâne, ci pentru că am învățat de pe la unii, de pe la alții că rostirea justifică bătăile inimii. Eu, în pustie, nu am la cine să mă strig, așa că, dragilor, primiți aceste scrieri despre o curgere între două fântâni pline și nicio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
țăndări de apă pe un cadran de ceas fără timp. Cercurile se destrămau dintr-un punct, se spărgeau în memorie, se împrăștiau în vene valuri până la Dumnezeu, valuri în mărul biblic, în catargul lui Noe, în piatra lui David, în lașitatea lui Iisus: Cercuri, tulburătoare cercuri. Perfecțiunea geometriei este, de fapt, o imperfecțiune a limitelor, linie frântă deschisă, linie frântă închisă... Nici o diferență între un fir de păianjen și o rază, senzația de odihnă doar în tremurul mâinii. Punctul A este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
aparență ce asigura confortul unui comod personal, o stare de ego gol pe dinăuntru, gol pe dinafară, departe de alte stări dimensionate și redimensionate ale lumii, pradă în confortul propriei răni, singur la masă cu singurătatea: Cine dracu a invitat lașitatea la mine în pat? Ajunge, nu se mai poate această stare de funie ruptă! Rătăcea prin lume. Nu căuta și nu se căuta în nimeni. Niciodată nu a crezut că poate umple sau că se poate umple cu cineva. De la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Gheorghe, imobilizat precum o rază de lună într-un fir de păianjen, privea țintă spre ușa hambarului. Petru s-a oprit la câțiva pași de șotronul cu ochii bulbucați. Nu-i era frică. Trei pași între viață și moarte, între lașitatea de a rămâne și demnitatea de a pleca. Viața... Tot una este să conjugi verbul "a fi" într-un țurțure de gheață sau într-o frunză: Doamne, m-am săturat de minciunile tale. Piatra aruncată în mare este eliberarea pietrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
a întors spatele, când joci cu bună știință la cacialma, iar Dumnezeu dă cu zarul mereu șase-șase? Când alergi, alergi și simți respirația lui în ceafă, când stai cu spatele la zid și cineva te țintește în șira spinării? Primul remediu al lașității de "nu se mai poate" este tristețea. Când era mic, credea în poveștile cu sfinți spuse de mămuța, în minunile bunicului confundabil cu Moș Crăciun. Foarte devreme, Dumnezeu, suferind de lombosciatică, s-a mutat la cer. Moșul și-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
aceiași ochi, trăiești și mori cu aceeași inimă. Șarpele, generos, nu și-a împrăștiat tot veninul, nu a însemnat semnul: în podul palmei nicio urmă; în coastă, vița de vie așteaptă foarfecele. Nu este Dragoste! Petru, cel dintâi strănepot al lașității lui Noe și ultimul fiu al lăcomiei lui Adam, singurul moștenitor al păcatului. Păcatul transfigurarea crucii într-o piatră de moară, păcatul târâșul ademenitor deasupra mării, păcatul poartă deschisă în cer sub fiecare grindă. Petru a murit moartea: a trăit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
coboară, setea ei, setea ta... plouă din streașină. 12. Două destine legate de copitele cailor. Caii sălbatici stârnesc furtunile, tulbură somnul, încețoșează diminețile. Vise strivite prin brazdele cerului, prin câmpii înțelenite de ne-rodire, prin conștiințe mlăștinoase, frică, minciună, egoism, lașitate și nici o trestie pe care să te ridici mai sus de tâmplă, să te ștergi la ochi cu un smoc de lumină, să sapi fântână adâncă într-un cuib de pasăre până dai de zbor. La 15 ani conștiința este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de kilometraj, al stâlpilor de telegraf, al zilelor și al nopților fiecăruia în parte îi atribuie confortul unei cifre. Rareori omul iese din transa numerelor; dacă se întâmplă să rămână pe dinafară, singur și-a închis ușa în nas; din lașitate sau din frică și-a închis ușa. Se rupe omul de blestemul ombilicului-ștreang de dragul unei pseudo-libertăți ca un chirurg care-și amputează ambele mâini numai să-și usuce îmbrățișarea. Conștient, subconștient, inconștient, dimensiuni pentru oameni cu suflete cauterizate. 13. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]