3,980 matches
-
drapelele tricolore, se dau foc steagurilor roșii ale Partidului Comunist capturate de pe clădirile unor instituții sau de pe stîlpi. Îmbrînceli, pumni, piedici, un derbedeu încearcă să-l buzunărească, paștele mă-tii, tocmai acuma ți ai găsit, vrea să-i tragă o labă-n cur, dar îl ratează, dacă astea sînt primele semne ale unei revoluții nu mi miroase deloc a bine, se aude vorbind cu voce tare. Doar nu ți-ai închipuit că totul o să decurgă pașnic și civilizat ca la o
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
bani ai Armatei Române din trecut. Care mai e situația din teren? te întrebi obsesiv, îți rozi unghiile pînă la carne. O să vă prăpădiți de rîs, forțele sînt disproporționate, n-o să avem nici o problemă să-i punem cu botul pe labe, ești indus în eroare, prăpădiții luptă cu mijloace primitive, ceea ce încearcă să facă e sinucidere curată. Cu toate astea viermii au reușit să-i construiască un fel de fortăreață la Inter, vă vine să credeți una ca asta? Păi da
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
mișc fiecare obiect de la locul lui. Așa se întîmplă cînd ești nevoit să faci totul în pripă, lucrul pe care-l cauți ți-e sub nas, dar nu-l zărești decît după ce îți pierzi toată energia căutîndu-l. Abia după ce pun laba pe registru și mă conving că totul e în regulă, îmi mai vine inima la loc, încep să-mi schimb țoalele. Calculează: cam cît timp le-ar lua să ajungă pînă aici? Cel mult un sfert de oră ca să termine
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
energie. Ia niște cocaină și zîmbește. Cărbune cocainizat. E alb, nu negru; curat, nu jegos. Nu mănînci niciodată cocaină. Doar o tragi pe nas. Tragi toată porcăria aia pe nas. Am terminat-o pe toată, așa că Încerc să fac o labă pe filmele lui Hector pentru a uita de dorința fierbinte de cocaină, dar nu mă pot concentra. Întregul meu corp Își dorește sîngele de care are nevoie pula mea și mă duc la Ray Lennox. O frec În mașină, făcînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
mic și albinos, cu o expresie care nu prevestește nimic bun. Apoi zîmbește, scoate o punguță cu cocaină și Începe să se frece cu ea pe gingii. Marfă a-ntîia frățîne, marfă a-ntîia. Am scoso diacolo din gianta ta. Ai pus laba pă ia cînd Îți făciai datoria dă polițai În brigada antidrog, ă? Nu zic nimic. — Ar fi trebuisă mănscriu și ion poliție! rîde el, iar ceilalți i se alătură În cor. Mă uit la Ocky, apoi la Estelle. E trasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Un musafir Îngrijorat. — Binențeles Bruce, nu tresăți spun că, deși am fost Încîntat de promovarea asta, pentru minia fost o experiență dulce-amară. Dacă n-ai fi avut... ăăă, problemele pe care le-ai avut... ei bine, ai fi pus tu laba pe ea, frățîne. Trebia să ți-o spun. — Mda Ray, așa se-ntîmplă, Încuviințăm noi din cap. Despre asta-i vorba. Despre asta era mesajul lui Gus. Fața lui Lennox a Încremenit Într-un zîmbet estimativ, țeapăn În jurul gurii, cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
caii ăia cretini, pe cînd noi stăm și ne bem ceaiul În Piazza of Princes Street Gardens, mereu absenți, duși pe gînduri, pierduți În visele noastre de răzbunare Împotriva celor care Încalcă legile statului. Nu putem sparge ciclul, făcînd o labă de rahat, pencă de fiecare dată cînd invocăm imaginea unei femei, vedem fețele borfașilor sau cele ale lui Lennox sau Toal, și, spre ușurarea noastră, o erecție e imposibilă În asemenea circumstanțe. Ghearele În care ne-a prins teroarea ni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
uitat la noi toată noaptea, ne văzuse În toaleta femeilor. Ne arătase lui Gorman și lui Setterington și celorlați bandiți prezenți. Atunci am fost nevoiți să plecăm. Am fost nevoiți să plecăm și să-i așteptăm. Ei au pus primii laba pe el. Eu l-am terminat, dar ei au pus primii laba pe el. Nu știu de ce, nu-mi pasă de ce, probabil numai fiindcă era acolo, poate fiindcă Încerca să le vrăjească pe puicuțele lor. Nu-mi pasă. Mie Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
lui Gorman și lui Setterington și celorlați bandiți prezenți. Atunci am fost nevoiți să plecăm. Am fost nevoiți să plecăm și să-i așteptăm. Ei au pus primii laba pe el. Eu l-am terminat, dar ei au pus primii laba pe el. Nu știu de ce, nu-mi pasă de ce, probabil numai fiindcă era acolo, poate fiindcă Încerca să le vrăjească pe puicuțele lor. Nu-mi pasă. Mie Îmi pasă numai de mine. PÎnă și asta e o minciună. Nu fă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
de atît de multă vreme, cuvintele pe care noi nu am fost capabili să le rostim, cele care poate ar fi contat. În absența cuvintelor ea a devenit o pizdă, o magazie pentru sperma mea. Să fie futută, să fac laba pe ea. Să fie obligată să facă lucruri pe care nu le-ar fi făcut altfel. În cluburile de sex unde ne-am Înscris. Supunîndu-se voinței... nevoilor mele? Nu-i vocea ei. Aproape că Îmi place femeia asta. Sună ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
regulat dar părând lipsită de viață, mi-a amintit de o figură de ceară. Era întinsă pe o parte, cu o mână deasupra capului. Purta o cămașă albastră și pantaloni negri. Pe acestea le recunoșteam. Era desculță. I-am privit labele picioarelor. Și pe acestea le recunoșteam. Le-am atins. Erau reci, și ele parcă de ceară, și i le-am acoperit cu o pernă. I-am privit picioarele lungi și curbura coapsei. Cămașa era descheiată și îi vedeam unul dinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
își îndreptă ținuta primăvăratică. Era de-a dreptul strălucitoare. — Te duc eu cu mașina, se oferi Alexander. Trebuie să mă ocup de niște lucruri în legătură cu expoziția. O mai privi o dată pe Georgie, cu profundă tristețe, îi strânse cu ambele mâini labele picioarelor acoperite de cearșafuri și ieși în urma Antoniei. Soarele strălucea, un soare puternic și rece de sfârșit de ianuarie ce dădea salonului un aer vesel. M-am întrebat dacă n-ar fi bine să plec și să o las pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
spre un desen În acuarelă, montat pe peretele adiacent - este o specialitate germană. Aplecându-ne Înainte, n-am văzut recoltă bogată, ci niște siringi, nici rămurele, ci carafe cu apă. Intitulat Manipulare delicată, tabloul Înfățișa o fată stând În patru labe pe un prosop Întins pe o masă. O servitoare În fustă scurtă, cu un șorțuleț alb și cu panglică În părul tuns scurt, stătea În fața ei, ținându-i fusta ridicată, astfel Încât o doamnă cu Înfățișare distinsă și cu o vestă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
trebuia să mă ridic - cu cât mai repede, cu atât mai bine. Altfel, riscam să adorm de tot. Nu-mi dau seama cât a mai durat bătaia. Într-o clipă de o luciditate absurdă, am descoperit că stăteam În patru labe, ca un câine, apoi un șut m-a pocnit atât de tare În coaste, Încât m-a ridicat de pe jos. Am căzut din nou Într-o parte, și dacă necunoscuții care mă torturau (trebuie să fi fost mai mulți, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pe culmile genialității în acele superbe ore de amurg, după școală, iar apoi, seara, să-ndrepte cuțitul de pâine spre inima mea, fiindcă nu vreau să mănânc fasole verde și-un cartof copt? Și oare de ce n-o oprește tata? Laba A urmat apoi adolescența - cu jumătate din ceasurile în care nu dormeam, încuiat în baie, unde-mi împroșcam sămânța în closet sau în coșul de rufe murdare, ori mi-o luam la labă în dreptul oglinzii de pe dulăpiorul cu medicamente, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Și oare de ce n-o oprește tata? Laba A urmat apoi adolescența - cu jumătate din ceasurile în care nu dormeam, încuiat în baie, unde-mi împroșcam sămânța în closet sau în coșul de rufe murdare, ori mi-o luam la labă în dreptul oglinzii de pe dulăpiorul cu medicamente, cu chiloții pe vine, ca s-o văd și eu cum arată când țâșnește din mine. Sau, dacă nu, mă încovoiam deasupra pumnului meu aflat în plină mișcare vibratorie, cu ochii închiși, dar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
și umflat de perpetua spaimă că scârbosul meu obicei ar putea fi descoperit de careva care-ar fi dat peste mine chiar în momentul în care îmi deșertam cu frenezie sămânța. Cu toate astea, nu reușeam nicicum să-mi iau labele de pe făcăleț din momentul când acesta începea să-mi urce în sus pe burtă. La școală, în timpul orelor, ridicam mâna să mă cer afară, o zbugheam pe coridorul care ducea la WC și, din zece-cinșpe smuceli sălbatice, ajungeam să ejaculez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
într-o șosetă. Îmi făcusem un obicei din a-mi lua șosetele murdare noaptea-n pat, să le pot folosi drept recipient, una la culcare și una la trezire. Ce n-aș fi dat să mă pot mulțumi cu o labă pe zi sau să mă limitez la două sau, treacă de la mine, trei! Având, însă, dinaintea mea perspectiva morții iminente, am început, de fapt, să stabilesc noi recorduri personale. Înainte de masă. După masă. În timpul mesei. La prânz, numai ce sar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
așa de morbizi și isterici și slabi? De ce, de ce-o țin tot pe-a lor cu țipetele astea gen „Ai grijă! Nu face asta! Alex - nu!“ și de ce, singur-cuc în patul meu din New York, mi-o iau mereu la labă ca disperatul? Doctore, cum se cheamă boala asta, de care sufăr eu? E cumva suferința evreiască de care am auzit vorbindu-se atât de mult? Să fie influența pogromurilor și a persecuției? A batjocurii și insultelor cu care ne-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
oameni sau așa ceva, pe când eu mi le vărs numai pentru propria mea persoană. Sau cel puțin așa cred. Mort după pizdă Ți-am povestit cumva că la cinșpe ani am scos-o din pantaloni și mi-am luat-o la labă în autobuzul 107, în timp ce mă întorceam de la New York? Avusesem o zi minunată, mulțumită soră-mii și lui Morty Feibish, logodnicul ei - fusesem la un cuplaj pe stadionul Ebbets, iar apoi am luat o cină pescărească la Sheepshead Bay. O zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
nu v-au făcut nimic, dar absolut nimic rău - luați aceste căprioare, le tăiați bucăți-bucățele și le gătiți într-o oală. Nu e destulă mâncare pe lumea asta, trebuie să mănânce până și căprioare! Ăștia mănâncă orice le încape în labele alea de goi! Și, ca un corolar înfricoșător, fac, de asemenea, orice. Căprioarele mănâncă ce mănâncă ele, căprioarele, iar evreii mănâncă ce mănâncă evreii, dar goimii ăștia nu. Că-s târâtoare sau că se tăvălesc în noroi, că-s săltărețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
acestei șikse și mă doare-n cur de ce crezi tu sau nu. Fiindcă, în caz că până acum nu ți-a fost clară treaba, în casa asta eu sunt bărbatul și sunt cel care face legea!“ Și, la nevoie, dă-i o labă! Dă cu ea de pământ, Jake! Așa ar proceda, de bună seamă, un goi, nu? Crezi că vreunul din barosanii ăia, vânători de căprioare, care au pușcă de vânătoare, se prăbușește în fotoliu când e prins că a călcat pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
vrut să zic zece. Adică cinci! Adică, zero ani! Un bărbat evreu cu părinți în viață e, jumătate din timp, un bebeluș neajutorat! Auzi, ajută-mă, te rog - da’ repede! Catapultează-mă odată din rolul fiului pus cu botul pe labe în bancul evreiesc! Nu de alta, dar, la treizeci și trei de ani, începe să devinaă nițel plictisitor! Și mai și hoits, știi, presupune durere, simți un pic de suferință omenească, dacă pot să zic așa - numai că asta-i partea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
tunelului până reușesc să-mi desfac discret fermoarul și iat-o, iat-o arcuindu-se în sus, umflată ca de obicei, clocotind poruncitoare, ca un macrocefal idiot care-și terorizează părinții cu pretențiile lui insațiabile, de nătărău. — Ia-mă la labă, mă îndeamnă monstrul mătăsos. — Aici? Acum? — Bine-nțeles că aici și acum. Când crezi că o să ți se mai ofere un asemenea prilej? Nu știi ce-i fata asta care doarme lângă tine? Ia uită-te puțin la nasul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
e ca și mort! Și așa și e! O dată sare-n sus, ca un câine de circ prin cerc, drept în brățara formată din degetul mijlociu, arătător și degetul mare, pe care o am la îndemână pentru situația dată. O labă executată cu trei degete, într-un ritm alert, cu priza cam la un centimetru deasupra rădăcinii - e cea mai bună soluție pentru o călătorie cu autobuzul, făcând ca geaca mea (sper!) să zvâcnească și să salte cât mai puțin. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]