459 matches
-
editor Gabriela Omăt: "Manuscrisele cunoscute din lotul Străina sunt clasabile în două categorii care, în operația editării, necesită un tratament diferit; unele pot fi reproduse ca atare, cu minime intervenții de editor, celelalte, adesea în stadiu bruionar și redactate extrem de labirintic, impun o reașezare a materiei spre a deveni inteligibile." Firește că în acest caz nu ne aflăm sub rușinoasa sintagmă din titlu: e vorba de o eroică încercare de a aduce la lumină, din mâlul textual în care se află
Văduvele abuzive by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6616_a_7941]
-
alții, vor putea da o idee mai justă despre ceea ce prietenii săi de variate extracții - ca a noastră - continuă să-i datoreze. Dar din comentariile pe care le-am auzit, ici, colo, în surdină, cu voce tare, în timp ce străbăteam spațiul labirintic în care a fost diseminat acest corpus textual al său, am mai avut și bucuria imensă de a constata că Barthes este viu, reînviat, continuând a fi contemporanul nostru și fecundându-ne viitorul.
Întoarcerea lui Roland Barthes by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14150_a_15475]
-
primit acordul lui Eco, care, după un film, are parte și de un spectacol, intrat în legalitate acum, în stagiunea ^98-^99 a Naționalului bucureștean. Regizorul a purtat probabil cu sine mult timp atmsofera acestui român, i-a cutreierat traseele labirintice și i-a gustat savoarea culturală. Lectură lui a fost dirijata de mintea și palpitațiile omului de teatru care, citînd, vedea abația și colcăiala ei pe scenă. Orice spectacol după acest român complex este reducționist, volens-nolens, iar șansă atracției lui
Spectator in fabula by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18169_a_19494]
-
profiluri, ci doar atmosferă. Spațiul, conceput de Mihai Mădescu, era complicat de realizat tocmai din pricina multitudinii de locuri străbătute. Cadrul mare este o imensă catedrală, practic cît toată scena și cît toată sală mare a Naționalului. Lipsește alternarea planurilor, drumul labirintic, misterul locurilor. Nu s-a găsit un spațiu pentru întîlnirea finală din bibliotecă mult invocată și imaginata. Momentul incendiului este unul spectaculos, și din punct de vedere scenografic. Luana Drăgoescu a adoptat, firesc cu atmosfera cărții, un ton simplu și
Spectator in fabula by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18169_a_19494]
-
dintre ele e datată), când Petre Barbu textualiza și el alături de colegii ceva mai vârstnici. Raport confidențial despre scufundarea piramidelor, Mărul, Surâsul cailor, Era marinar și semăna cu Al Pacino sunt, fiecare, câte o poveste scrisă după rețetarul optzecist: tramă labirintică (voit ambiguă), amalgam programatic realitate-ficțiune, personaje cu identități fluide, autoreflexivitate. Fără a fi rău scrise, ele nu mai reprezintă azi interes decât pentru istoricul literar preocupat de originile „nouăzeciștilor”. Ca Petru Cimpoeșu, care și-a strâns nu demult în volum
Dialog despre neputință by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4453_a_5778]
-
trebui să spun NU/ Pentru că nimic nu depinde de mine" (Nu). Dar această conștiință nu rămîne blocată. Ea are la îndemînă facultatea unei fantazări speculative, în marginea inabordabilului mister, aptă nu a-l "dezlega", ci a-l "spori" în însăși labirintica-i structură, în oculta-i funcționalitate la un mod kafkian: "Cutreier trupul unui zeu/ Fără să știu dacă există/ Ori rătăcesc în cuprinsul/ Unui alt stăpîn,/ Pe care nici nu-l bănuiesc măcar/ Și care, ca și celălalt,/ Se crede
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
în douăzeci de veacuri. Unele mai zbuciumate decât altele. Se caută, în fine, donatori, pentru repararea acestor pagube, daca nu de la începuturile lor, măcar pentru ultimele șase luni. Căutarea nu e ușoară deloc: specia donatorilor este timidă și posedă ascunzișuri labirintice. Plini de bune intenții, donatorii aceștia lipsesc deocamdată. Căpitanul vasului, drept, zvelt, înzestrat cu un admirabil barbișon înspicat și cumsecade familist la sol, este cu cordialitate primit de mai marii marilor, prin fața ochilor i se trece fantasma unui plan de
Vasul fantomă al economiei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17724_a_19049]
-
pictorului maghiar Munkacsy din ultima perioadă, tablouri spectrale de o incomesurabilă tristețe. Cadrele de interior și cele de exterior se succed halucinant, iar regizorul blochează orice evadare din spațiul claustral al obsesiei. Personajul intră, asemeni lui Tezeu, într-un traseu labirintic unde, mai devreme sau mai tîrziu, se va întîlni cu minotaurul, cu o expresie a monstruozității. Nikki Grace descoperă celălalt spațiu, imperiul minții, nu printr-o intervenție explicită a unui eveniment, ci printr-un fel de anamneză care generează replica
Continentul Lynch by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9127_a_10452]
-
zbor dintr-un roman frumos. Poate că aparțin unei societăți secrete ai cărei membri se vor aduna, probabil într-un viitor nu prea îndepărtat, asemeni unor bande de excentrici sau de marginali, pe sub scări de bloc sau în lugubre cafenele labirintice. Așadar, acestor cititori, activi și inteligenți, se adresează cărți precum Lisboa para sempre. Autorul, Mihai Zamfir, născut la București, este moștenitorul unei tradiții nobile a culturii române, aceea care îmbină literatura cu filozofia. După modelul lui Lucian Blaga și Mircea
Reflecții asupra romanului Lisboa para sempre de Mihai Zamfir by Fernando Couto e Santos () [Corola-journal/Journalistic/4680_a_6005]
-
tot va fi reușit, în pofida opoziției de principiu a lui Noica - după cum se poate vedea și din acest îndemn la sistematizarea concepțiilor psihanalitice (deși poate că nu e cel mai fericit exemplu). Oricum, cu ochiul analistului interpret, atras de aventurile labirintice ale sufletului cel puțin la fel de mult că de glaciațiunile majestuoase ale spiritului, V.D. Zamfirescu nu s-a sfiit, la rându-i, să psihanalizeze pentru sine acele "rezistente" obturatoare de interes din atitudinea lui Constantin Noica. Au trecut aproape 12 ani
Avatarurile unei idei by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/18116_a_19441]
-
profetic. Căci Emilian Galaicu-Păun a mizat întotdeauna pe o mistică a textului (derivată din existență) pornind de la precepte și idei preluate nu doar din tradiția iudaică, dar mai ales, din cea orientală. În bizareria sa parabolică fermecătoare, evanghelic și gnostic, labirintic și înșelător, necesitând o lectură cvasidistributivă, cu trimiteri în profunzimea simbolică a conceptelor sau doar în apropierea unor referințe textuale apropiate, Gesturi este un text test, o proză care îndeamnă la suspiciune și decriptare. Nimic nu pare scris la întâmplare
Proză cât o bibliotecă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12419_a_13744]
-
corespondențe și interpretări în operele din literatura spaniolă și nu numai. Un exemplu este cel al istoricului mexican Enrique Krauze care, referindu-se la romanul scriitorului american Melville intitulat Benito Cereno, vede în trama și personajele lui, o alegorie a „labirinticei istorii a celor două Americi și a dialecticii între ele șcareț este complexă, obscură, plastică”. Cercetătorul mizează pe ficțiunea literară, cu posibilitățile ei de a oferi o mai fidelă și asimilabilă cunoaștere decât aceea obținută cu „metodele academice conven- ționale
„Suntem ceea ce citim“ by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4344_a_5669]
-
insistă asupra perioadei în care a luptat, în Olanda, alături de forțele din Rezistență, împotriva hitleriștilor, până în momentul în care țara a fost eliberată de trupele aliate. Este prilejul cu care voluntarul român îl cunoaște pe generalul canadian J.P.E. Bernadotte. Rememorarea labirinticelor aventuri din timpul războiului (care îl transformă de multe ori pe erou din subiect în obiect, ca pe personajul lui Virgil Gheorghiu din Al 25-lea ceas) și, în continuare, a persecuțiilor suferite în anii stalinismului românesc este prolixa și
Gheorghe Gheorghiu-Dej ca personaj de roman by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17945_a_19270]
-
ieroglifică a lui Cantemir, ce anume a moștenit Eminescu din vechiul scris românesc, sînt doar cîteva din întrebările la care studiile cuprinse în volumul de față își propun să ofere un răspuns. Cu deosebire merită amintit capitolul despre semnificațiile construcției labirintice în Istoria ieroglifică, capitol în care autorul ne propune un interesant excurs comparatist. Pornind de la distincția între diferitele trepte de semnificație ale imaginii labirintului (de la aceea de loc comun sau simplă figură, trecînd prin cea care echivalează, alegoric, traiectul existențial
Farmecul discret al erudiției by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15316_a_16641]
-
ieroglifică, capitol în care autorul ne propune un interesant excurs comparatist. Pornind de la distincția între diferitele trepte de semnificație ale imaginii labirintului (de la aceea de loc comun sau simplă figură, trecînd prin cea care echivalează, alegoric, traiectul existențial cu traiectul labirintic și ajungînd la treapta pe care s-ar situa operele care, "deși nu folosesc referirea la construcția labirintică, prilejuiesc alegoriei interpretative această referire"), Mihai Moraru constată că esențial, în toate aparițiile modelului rămîne faptul că "labirintul e înțeles ca sistem
Farmecul discret al erudiției by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15316_a_16641]
-
semnificație ale imaginii labirintului (de la aceea de loc comun sau simplă figură, trecînd prin cea care echivalează, alegoric, traiectul existențial cu traiectul labirintic și ajungînd la treapta pe care s-ar situa operele care, "deși nu folosesc referirea la construcția labirintică, prilejuiesc alegoriei interpretative această referire"), Mihai Moraru constată că esențial, în toate aparițiile modelului rămîne faptul că "labirintul e înțeles ca sistem uman, irațional, apropiindu-se astfel de construcția malefică; labirintul nu este rodul acțiunii legii naturale, ci o intervenție
Farmecul discret al erudiției by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15316_a_16641]
-
și deschizător de suculente discuții. Enunțul e oprit când și când în loc pentru divagări etimologice spumoase, cu sensuri uitate ori cu nuanțe ignorate de vorbitorii grăbiți. Cele două trepte se slujesc generos una pe cealaltă, așa încât desfășurarea e vastă, învârtejită, labirintică, fără a-și pierde claritatea și forța de sugestie. În fine, cu un mic artificiu retoric, tema înaltă e coborâtă scurt în cea mai măruntă actualitate, în prezentul politic și social. Un text precum Ana și ipostazele ei, de pildă
Între geometric și ludic by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3488_a_4813]
-
mondială unui pact cu imoralitatea. O întreagă anatomie a oportunismului este refăcută în acest roman al metamorfozelor. Campania de reedificare etică și identitară a celorlalți se va răsfrânge într-o formă de cunoaștere personală. Virgil Duda privilegiază expunerile sociale, deseori labirintice, care duc ireversibil spre o interioritate înstrăinată. Senzația că romanul e confecționat dintr-o oglindă spartă o întâlnim adesea în cărțile din a doua perioadă de creație. Alcătuind dosarul biografic al prietenului recuzat, Anton retrăiește mirajul unei copilării încadrate, citim
Ancheta unui destin învins by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4435_a_5760]
-
care sunt ocrotite, prin parțiala ascundere ce le păstrează aura singurătății. "Aici", mi-a destăinuit George Țipoia, "picturile sunt fericite, chiar dacă nu le vede nimeni". Am privit din nou cochilia albă a spațiului în care ne aflam, curățenia spirituală a labirinticei chilii, apoi mi-am îndreptat ochii spre "fericitele" tablouri. Lucrările lui Alexandru Țipoia, puține la număr, cuprinzând trei portrete ale bunicii, câteva peisaje citadine, ulei și grafică (din București, Assisi și Roma), două picturi abstracte (Galaxie și Mișcare ondulatorie) și
Viața tablourilor by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/12427_a_13752]
-
Șibilei din Eneida pe care erau pictate „dragostea spurcată a Pasiphaei cu un taur cu care sa împreunat cu vicleșug; apoi Minotaurul, corcitură, jumătate om, jumătate taur, rodul unei patimi neîngăduite”. Este portalul trecerii, transgresării în Lumea subterană, o lume labirintică, plină de probe inițiatice, o lume a obstacolelor din care prea puțini pot ieși. Accesul lui Gavrilescu-Orfeu se face prin grădină, grădina sau livada Corei-Persephonei, locul răpirii ei de Pluto, locul trecerii ei în Lumea de jos. Nucii, umbra, răcoarea
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
rău, cantitate și calitate, concret și abstract, esență și aparență, dar, mai mult decât atât, să știe să le valorifice în situațiile în care viața îl pune. Etapa cunoașterii gnoseologice este redată prin motivul probelor trecute, transpuse într-o evoluție labirintică declanșată de ispita de a pactiza cu diavolul. Prin cuplul creativ „cauză-efect”, omul timpurilor trecute a început să își pună întrebări asupra provenienței celor pe care le observă în jurul său, sau să își analizeze cauzal acțiunile. Conceptul de cauză are
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ştefan Fînariu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_952]
-
puse pe hârtie (vezi Talking It Over). Rezultă de aici ceea ce am numit emoția întârziată: o contradicție atât de incitantă încât relectura devine un sine qua non. O relectură care nu urmărește șiretlicuri de tehnică ci se insinuează în sensibilitatea labirintică a autorului. Cât din ființa dvs. puneți în aceste personaje? Există undeva în cărțile pe care le scrieți referiri autobiografice? Unde? J.B.: Ei da, fiindcă la urma urmei viața noastră a tuturor e un câmp de bătaie, nu-i așa
Julian Barnes - Desperado sau nu? by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16564_a_17889]
-
poate sta acolo de miros. Cu vreo două săptămîni în urmă, am făcut o vizită acolo. Avînd treabă la parter, am umblat, atît cît m-au ajutat picioarele - fiindcă la un moment dat oboseala devine mai puternică decît curiozitatea - prin labirintica hardughie. Las deoparte indispoziția pe care mi-o produce această infamie arhitecturală ori de cîte ori am de-a face cu ea. Nu intru în detalii care ar trebui să ne sperie ca plătitori de impozite. Mă opresc asupra "mirosului
Tricolorul și gunoaiele Parlamentului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14155_a_15480]
-
reordonare. Descentrarea narațiunii reproduce descentrarea lumii. Există lacune temporale, nebulozități, sincope, versiuni diferite asupra întâmplărilor, voci și interese care intră în conflict. Narațiunea este pulverizată până la o aproape imposibilă reconstituire a cronologiei și a unei lumi coerente. E o narațiune labirintică, având foarte multe ramificații cu drumuri închise. Aspectul de puzzle e dramatizat de cititor prin absența unor figurine, astfel încât întregul nu poate fi reconstituit, ci numai presupus sau imaginat. Întregul e el însuși o ipoteză, ce se bazează pe un
O lume anapoda by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11051_a_12376]
-
despre școlile pe care le-a parcurs Horia Bernea. Cei doi ani de matematici și apoi încă doi ani de arhitectură șiau pus pregnant amprenta pe tinerețea sa. Regăsim lucrări care amintesc de paradisul pierdut, luând forma unor grădini, schematizate labirintic la început, aproape fără efort, pentru ca mai apoi elemente concrete, precum o coloană, un zid năpădit de glicină sau înconjurat de viță de vie sălbatică să reașeze melancolia unde îi este locul, ca într-o sărbătoare a reamintirii. L-am
Horia Bernea, tânărul… by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5877_a_7202]