462 matches
-
său, Nicolae, să fi rămas "tolerați" pe moșie până la capăt, în condițiile mai sus pomenite? Deocamdată, documentele tac; fie pentru că au dispărut demult, fie pentru că se ascund prin cine știe ce arhivă obscură. Cert este însă că întreg acest spațiu, al cărui labirintică istorie a fost creionată cât mai fidel cu putință, e astăzi reînvestit cu o aură metafizică de către destinul lui Eminescu. Țărâna Ipoteștilor a rodit adânc în creația sa, risipind polenul trăirii omului Eminescu în viața atemporală a operei. Acest raport
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
și iar lume!106 Ce simțăminte va fi trăit Mihai, fugar peste noapte în codrii Baisei, nu se va ști niciodată. Se poate intui doar că viața sa afectivă și-a croit de la începuturi alte cărări, cu lăcașuri vii și labirintice, lăcașuri originare (și originale deopotrivă) ce închideau în ele taine pe care numai lumina tinereții le-ar mai putea restitui. Și în cea mai mare parte, numai lui. Dar nici lui pe toate, căci poveștile, de spus se pot spune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
-i crima, ce doi oameni/ A o face azi putură?/ C-am furat ca niciodată (s.n.) / De la tine drag-o gură168. Idila trădează formele nevinovate ale unui joc: Adesea ea se prefăcea că se supără și se ascundea prin tufișurile labirinticei grădini. Deși o strigam, ea nu răspundea până ce nu-mi prefăceam vocea în privighetoare, astfel încât, plângând dureros prin frunze, o vedeam cum vine în estaz și cu ochii umezi, până ce o prindeam în brațe și o mângâiam pe pieptul meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
ierburi miraculoase - „bune să lecuiască boli mai grave decât acelea pe care le ai” - Aia m-a condus adânc în pădure. Cred că scopul ei principal era acela de a mă face să particip la misterele sacre ale acelui spațiu labirintic. Am umblat ore întregi, pătrunzând în sihla întunecoasă; dincolo de stejari erau brazi, molizi aurii și pini. Am întâlnit păsări ciudate, de culori foarte variate, am auzit glasul cerbilor și grohăitul înfundat al mistrețului. Mie mi-era frică, dar Aia mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
ne convinge: "Creând, omul revoluționează și revoluționând creează lumi noi. El poartă în sine însemnul unui destin demiurgic asigurat de o capacitate deosebită capacitatea de creație" (Botez în Drăgănescu, Voiculescu: 1986, 82). "Potențarea calitativă" a romanticilor este, așa cum am constatat, "labirintică" și/sau paseistă. Totodată, se poate face și o paralelă între eschatologia romantică și cea leninistă: prima are în vedere o "vârstă de aur", care nu ar fi însă "o etapă istoric determinată, ci mai degrabă o stare de spirit
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
a compozitorului, ce îndeamnă la o detașare legeră fără ariditate (légèrement détaché sans sécheresse) a sunetelor ambelor planuri ale discursului. Evidențierea anumitor sunete în contextul înlănțuirii de terțe, determinată de prezența semnului marcato, distinge conturarea unei melodii întrețesute în aglomerarea labirintică a acestui flux sonor. Discontinuitatea ce intervine adesea în cursivitatea avansării (măsura 34) derivă din inversarea poziției încrucișate a mâinilor determinată de deplasarea pedalei sonore spre celălalt plan, reactualizând una dintre tehnicile inovatoare ale compozitorilor preclasici (Domenico Scarlatti) și ale
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
profană la cea sacră, traseu pe care realul și fantasticul par să se întrepătrundă. Sub aspect analogic, și într-o bună măsură chiar morfologic, dacă ținem seama de rătăcirile profesorului de pian prin odaia celor trei ispititoare, structura nuvelei e labirintică: un protagonist pătrunde într-un spațiu privilegiat, rătăcește în el, și revine „renăscut”, la lumină, chiar dacă, în cazul de față, expulzarea se dovedește a fi fatidică. Spre deosebire de labirinturile clasice însă, unde se pătrunde o singură dată, Gavrilescu intră de două
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
fraza ce se mai aude. Dupa ultima ratare, pentru Gavrilescu totul se întunecă, își pierde orice sens; el se rătăcește în propriile iluzii, pipăind pereții universului lăsat în urmă, revenind în sfera neputinței sale funciare. Rătăcirea care urmează în încăperile labirintice reprezintă rotirea în jurul porților irealului, acum închise pentru el: cele trei Paros dispar la fel cum au apărut. Doar căldura imensă arătă ca el se mai află în apropierea celuilalt tărâm. Dar încercările de a le găsi sunt la fel de inutile
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
rău, cantitate și calitate, concret și abstract, esență și aparență, dar, mai mult decât atât, să știe să le valorifice în situațiile în care viața îl pune. Etapa cunoașterii gnoseologice este redată prin motivul probelor trecute, transpuse într-o evoluție labirintică declanșată de ispita de a pactiza cu diavolul. Prin cuplul creativ „cauză-efect”, omul timpurilor trecute a început să își pună întrebări asupra provenienței celor pe care le observă în jurul său, sau să își analizeze cauzal acțiunile. Conceptul de cauză are
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
și contextual; și că, în schimb, cota lui Cezar Ivănescu rămâne neatinsă de ruptura revoluționară de sistem și de fluctuațiile inerente, pentru că ea s-a datorat strict poeziei și valorii acesteia." Daniel Cristea-Enache "Poezia lui Cezar Ivănescu este un lung, labirintic, violent și nemântuit exorcism: al iubirii -ca ființă, al morții-ca desprindere de ființă, al iubirii ca moarte continuă și al morții ca iubire în continuă putrezire." Dan C. Mihăilescu " Nu știu dacă alt poet contemporan a intuit mai sigur tragismul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
s-a realizat tocmai pe baza acestor cărți trimise în ciuda tuturor riscurilor. A.S. Dumneavoastră despre Jurnal în Nicolae Steinhardt și paradoxurile libertății: "Avatarurile politice ale Jurnalului fericirii se constituie într-o narațiune (vai! deloc ficțională) mult mai complexă, mult mai labirintică". Ce este, totuși, ficțiune în Jurnal? Este ficțiune în Jurnal? G.A. Bine, asta e o problemă generală legată de jurnal. După cum se știe, jurnalele au fost considerate mult timp "literatură de frontieră", sintagmă ce are mai multe accepții. E
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
altora. E chestie de seriozitatea ce le-o acordăm.” (Note și amintiri, p. 24) Iar Ernst Jünger releva, în „Primul jurnal parizian”, la 29 aprilie 1941: „Nehotărît, între Pont Neuf și Pont des Arts, am înțeles dintr-odată că starea labirintică se află în noi înșine. Oriunde am dezerta, purtăm înnăscutul în noi; nici chiar prin sinucidere nu putem evada din Eu”. (Traducere de Hans Mokka, în „Orizont”, nr. 14, 3 aprilie 1980, p. 8) Mai încoace, James Burke, în filmul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
un oraș-spectacol, femeia pariziana este imaginea și simbolul-cheie al acestui spectacol. Ea are un rol fundamental în comedia urbană. Parisul devine pentru femeia pariziana un oraș-pretext, oraș-scenă, pe care ea evoluează cu succes. Parisul este un decor-complice al femeii. Spațiu labirintic, el protejează un secret, o intimitate, invită la o disimulare. 2) Spectacolul textului În tradiția franceză, Philippe Sollers întrevede "posibilitatea textului că teatru și în același timp pe cea a teatrului și a vieții că text" [p.273]. În abordările
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
puse pe hârtie (vezi Talking It Over). Rezultă de aici ceea ce am numit emoția întârziată: o contradicție atât de incitantă încât relectura devine un sine qua non. O relectură care nu urmărește șiretlicuri de tehnică, ci se insinuează în sensibilitatea labirintică a autorului. Cât din ființa ta pui în aceste personaje? Există undeva în cărțile pe care le scrii referiri autobiografice? Unde? JB. Ei da, fiindcă la urma urmei viața noastră, a tuturor, e un câmp de bătaie, nu-i așa
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pierderea mișcărilor de asociație [1,2]. Coordonarea mișcărilor Coordonarea mișcărilor este controlată prin intermediul structurilor de sensibilitate proprioceptivă conștientă (fasciculele Goll și Burdach) și sensibilitatea profundă inconștientă (fasciculele cerebeloase Fleichsig și Gowers), la care se adaugă aferențe de la analizatorul vizual, aparatul labirintic și stimuli corticali. Coordonarea mișcărilor se realizează prin intermediul acțiunii a mai 60 multor grupe musculare, acțiune coordonată de cerebel sub acțiunea de control a scoarței cerebrale. Tulburările de coordonare poartă denumirea de ataxie și în funcție de sediul interesat de leziune poate
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Dafin F. Mureșanu, Sorin Vidican () [Corola-publishinghouse/Science/92119_a_92614]
-
a sacrului și de ambiguizare a discursului narativ"15. Toponimul Cernavodă din Podul este citit în limbaj indirect, iar numele "fanic" al lui Adrian din nuvela În curte la Dionis este interpretat ca anagramă și sugerează "sufletul prins în capcana labirintică a Samsarei", ieșirea din labirint fiind posibilă prin uniunea mistică realizată în final. Ștefan Borbély avertizează asupra caracterului neîntâmplător al numirii personajelor: recurența numelui zeului grec Pan din numele eroilor eliadești (Pantazi, Pandele, Pantelimon), a numelui Andrei ("se cuvine să
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
o ieșire provizorie din lumea cotidiană) → "Real" (o lume care a păstrat doar aparența cotidianului, dar față de care eroul se simte înstrăinat) → Ireal 312 unde are loc renașterea mistică în planul erotic și în cel artistic. Vehiculul în această călătorie labirintică este tramvaiul, din aceeași serie cu autobuzul care se oprește la Eleusis ("episodul cel mai emoționant al mitologiei creștine a lui Demeter" cum îl numește Eliade în Istoria credințelor 313), cu mașina din romanul Noaptea de Sânziene, cu trenul din
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
uciderii, farmecelor, necurăției, sodomiei, ereziei, nemilostivirii etc.) pe care sufletul încearcă să le răscumpere. Transcenderea hotarelor acestei lumi cu suma de cinci lei este refuzată de către taxatorul care cere dublarea sumei. Locul inițierii lui Gavrilescu, la țigănci este un topos labirintic 316, în care, spre deosebire de labirinturile clasice unde accesul este permis o singură dată, Gavrilescu pătrunde de două ori, ceea ce îl situează în ambele posturi pe care le presupune fantasticul eliadesc: atât cel de tip call, în care eroul este atras
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
pian, cât și labirintul din bordeiul țigăncilor, creat prin neghicirea țigăncii (proba ghicirii fetei sau "a ordaliei ratate" o găsim și în Ghicitor în pietre). Abandonarea iubirii vieții sale, Hildegard, pentru comuna Elsa, marchează căderea, intrarea într-o existență fragmentată, labirintică din care va ieși intrând într-un alt labirint. Această a doua experiență labirintică este, după cum o dovedește jocul pronumelor personale de masculin și feminin (o "ezitare de limbaj") din dialogul lui Gavrilescu cu "vecinul" din tramvai, una de "regresie
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
sau "a ordaliei ratate" o găsim și în Ghicitor în pietre). Abandonarea iubirii vieții sale, Hildegard, pentru comuna Elsa, marchează căderea, intrarea într-o existență fragmentată, labirintică din care va ieși intrând într-un alt labirint. Această a doua experiență labirintică este, după cum o dovedește jocul pronumelor personale de masculin și feminin (o "ezitare de limbaj") din dialogul lui Gavrilescu cu "vecinul" din tramvai, una de "regresie hermafrodită, înspre androginia esențială a nașterii și a morții"319: "Ferice de ei...", "- De
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ca atare, nu poate avea sfârșit, nu-și găsește soluția pe nici unul din planurile realității imediate"348. Această ieșire există, dar "pe alt plan al irealului", într-un moment cunoscut doar de inițiați, când podul se coboară. Ieșirea presupune drumul labirintic pe care îl străbat toate personajele, aflate într-o continuă căutare a centrului (în acest sens, cuplul bătrână-fată rămâne ilustrativ). Așa cum arată în Tratat 349..., "spațiul sacru implică ideea repetării hierofaniei primordiale, care a consacrat acest spațiu transfigurându-l, singularizându
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
p. 179, sania din Nouăsprezece trandafiri este "vehicol simbolic al trecerii dintr-un tărâm în altul". 315 Ștefan Borbély, op. cit., p. 122. 316 Eugen Simion, op. cit., p. 198; Ștefan Borbély, op. cit., p. 129; Lăcrămioara Berechet, op. cit., p. 117, asociază călătoria labirintică a lui Gavrilescu cu scenariul stării de Bardo, descrisă în Cartea tibetană a morților (Bardo-Thodol), etapă intermediară între conștiința vieții și conștiința morții. 317 Ștefan Borbély, op. cit., p. 130. 318 Mircea Eliade, Istoria credințelor și ideilor religioase, III, De la Mahomed
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
se va ivi și modul cum o va face. Așteptarea activă a momentului oportun - răbdătoare, de piatră, reiterată cu fiecare nou culoar, și totuși încordată, căci vizând o ivire surprinzătoare de după colț a celui așteptat - constă într-o cotrobăială esențialmente labirintică prin domeniul posibilului. Cu candoare juvenilă și nețărmurită solidaritate față de nedreptățiți, își spusese, la vârsta primelor accese de idealism, că la urma urmei monstrul nu era responsabil de propria-i monstruozitate și că lumea îi datora un refugiu locuibil. Îl
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
al prieteniei în mijlocul imensității, și din risipirea lui se îmbrățișau de la distanță cu pavilioanele urechilor, în care ființa găsea o priză binevoitoare în încercarea ei de a se scinda de neființă. O ureche cordială iese în cale cu un prag labirintic, în care, odată intrată, o sonoritate se învârte atât cât e nevoie pentru a-și regăsi ecoul pierdut și reînnoda cu el o coerență temporar întreruptă. Cel ce te înțelege îți rostogolește în întâmpinare un ghem de însuți atunci când te
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
astfel stârnite. Căuta el inspirație, sau vindicație? O prelungire, sau un sfârșit patimii sale? Căci pretinsa-i dorință de perfecțiune artistică nu era decât un expedient mizer pentru a-și înșela disperarea adâncă. În forul lui interior - nu mai puțin labirintic decât proaspăta-i creație arhitecturală - îi venea greu să admită că nu mai putea trai fără tremurul trupului reginei adus la incandescență. Morbiditatea fetișismului nu apare decât pe fondul unor distincții foarte discutabile între însuflețite și neînsuflețite - între trup ca
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]