587 matches
-
inspirate din rețetele socio-economice tradiționale. Cel puțin șapte partide membre au cerut utilizarea creșterii pentru a învinge șomajul. Este vorba de membrii francez, italieni, danez, grec, belgieni și, în parte, membrii spaniol și german. În plus, partidele social-democrate, cu excepția Partidului Laburist Britanic, nu au o politică de laissez-faire în privința locurilor de muncă. Împreună au permis trecerea de la lipsa politicii europene a locurilor de muncă spre o convergență în domeniul politicilor active pentru locuri de muncă. 10.2.2.2.2. Alianțele
Natura şi politica partidelor europene: social-democraţia şi criza şomajului by Erol Kulahci [Corola-publishinghouse/Administrative/1428_a_2670]
-
și schimburi cu actori partinici din alte federații europene de partide. În actul întîi, PS portughez, aflat la guvernare, avea relații bune cu creștin-democrații și prim-miniștrii belgian și luxemburghez, Jean-Luc Dehaene și Jean-Claude Junker. Într-o situație primejdioasă, Partidul Laburist Britanic a fost favorabil liberalizării piețelor, apropiat prin asta de liderul spaniol Aznar, al cărui partid popular era la putere. Faptul are implicații în coerența internă a partidelor europene și deci în capacitatea lor de a se alia cu alte
Natura şi politica partidelor europene: social-democraţia şi criza şomajului by Erol Kulahci [Corola-publishinghouse/Administrative/1428_a_2670]
-
poziționările actorilor partinici și ale diferitelor coaliții. La fața locului, ele nu se manifestă la fel și nu produc același rezultat. În cazul președinției POSL, a fost creat un grup de lucru mai restrîns, compus din POSL, PvdA și Partidul Laburist Irlandez. Acesta va influența, în parte, conținutul proiectului. Mecanismul centralizat a fost folosit și de POSL în promovarea politicii Comisiei Europene. La rîndul său, PS portughez a recurs la mecanism pentru a-i satisface pe cît mai mulți reprezentanți ai
Natura şi politica partidelor europene: social-democraţia şi criza şomajului by Erol Kulahci [Corola-publishinghouse/Administrative/1428_a_2670]
-
sistem comunitar de partide. Iar dacă organul executiv al sistemului parlamementar al Comunității este Comisia Europeană, membrii ar trebui să provină și să fie legați de sistemul de partide"734. La originea acestei poziționări stă, probabil, experiența sa de deputat laburist britanic la Westminster și a postului de la Comisia Europeană, unde era responsabil de relațiile între Comisie și Parlamentul European. Pentru David Marquand, transformarea Europei este condiționată: "Șansele Comunității să depășească limitele Europei patriilor depind fundamental de apariția unui nou tip
Natura şi politica partidelor europene: social-democraţia şi criza şomajului by Erol Kulahci [Corola-publishinghouse/Administrative/1428_a_2670]
-
am adresat, 17 iulie 2002. 337 Interviu cu Robert Goebbels, Bruxelles, 29 martie 2001. 338 Interviu cu Eward Balls, pe atunci consilier economic șef al cancelarului britanic Gordon Brown, Londra, 24 iulie 2002. 339 Interviu cu Ruairi Quinn, fost ministru laburist irlandez de finanțe, răspuns la e-mailul trimis, 4 iulie 2002. 340 Interviu cu Ewald Nowotny, pe atunci vice-președinte al Băncii Europene de Investiții și fost co-președinte al PSE EcoFin în timpul președinției SPÖ, Luxemburg, 26 iunie 2002. 341 Erol Kulahci, "Explaining
Natura şi politica partidelor europene: social-democraţia şi criza şomajului by Erol Kulahci [Corola-publishinghouse/Administrative/1428_a_2670]
-
prodictivitatea orară a muncii. 586 Alte politici: B buhet; FISC fiscalitate; INSTIT instituțional; NT noi tehnologii; SO social; ZE zona euro. 587 Jean Asselborn, Prise de position luxembourgeoise au sujet de "l'Initiative Emploi", Luxemburg, 10 februarie 1999. 588 Partidul Laburist Britanic, PES Working Group on Employment, Paper from the British Labour Party, 19 februarie 1999. 589 J. Freyssinet amintește că "un sistem economic trebuie numaidecît să facă un arbitraj între șomaj și inflație. Acest arbitraj definește o rată a salariilor
Natura şi politica partidelor europene: social-democraţia şi criza şomajului by Erol Kulahci [Corola-publishinghouse/Administrative/1428_a_2670]
-
relatarea lor despre apariția partidelor politice competitive în Europa de Vest, Lipset și Rokkan (1967) subliniază că partidele au luat naștere ca reprezentanți ai intereselor organizate pre-existente în societatea civilă. În formularea pitorească a unui lider sindical din Marea Britanie, Ernest Bevin, Partidul Laburist "a crescut din pîntecele mișcării sindicale". În mod paradoxal, instituțiile societății civile sînt recunoscute a servi interesul publicului (în opoziție cu cel al statului), pentru că ele sînt în afara controlului guvernului. Multe abordări idealiste ale democrației pun accent pe cererile indivizilor
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
40 35 Italiei, Germaniei și Marii Britanii faptul că nu va accepta modificarea articolului 19 din Pactul Societății Națiunilor cu privire la revizuirea teritorială. Și Marea Britanie și-a schimbat poziția față de acest document datorită criticii opoziției parlamentare și a unor membri ai Partidului Laburist aflat la conducere 40. După ce au primit garanții scrise privind nerevizuirea tratatelor de pace, țările Micii Înțelegeri au fost de acord cu semnarea acestui document, fapt petrecut la Roma, la 15 iulie 1933. Dar acesta nu a mai intrat în
Nicolae Titulescu Idei și acțiuni diplomatice. by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1603_a_2957]
-
va fi mult mai înclinat să voteze cu Partidul Conservator decât cetățeanul B, în virtutea faptului că în Marea Britanie, de exemplu, cei din clasa de mijloc votează mai mult cu Conservatorii, comparativ cu muncitorii, care au tendința să voteze cu Partidul Laburist. La mijlocul secolului trecut, Lazarsfeld, Berelson și Gaudet (Lazarsfeld et al., 1944) au observat că votanții, în formarea opiniilor lor politice, au fost influențați de prietenii cu care relaționau. O jumă tate de secol mai târziu, analizând alegerile din Marea Britanie, R.
Alegerile din Dobrogea postcomunistă, 1992-2012. In: Competenţa politică în România by Aurelian Giugăl () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1576]
-
în democrațiile populare*, social-democrații - în viitoarea RDG, în Polonia și în Cehoslovacia - sunt fie persecutați, fie constrânși să se dizolve în PC aflat la putere, fie forțați să servească de alibi unei pseudo-democrații. în Marea Britanie, experiența războiului îi permite Partidului Laburist să guverneze practicând o gestionare socială care garantează statul providențial - the Welfare State - și marginalizează comuniștii. în RFG, în timpul congresului său de la Bad Godesberg din 1959, SPD își abandonează raportările la marxismul luptei de clasă și propovăduiește controlul pieței prin
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de gloanțele barbare 156 S 913 0.01 0 Partidul foștilor necomuniști și deținuți politici CD S 21060 20989 0,17 0,17 0 0 Partidul generația 2000-2k 157 CD S 13455 18998 0,12 0,17 0 0 Partidul laburist român 158 CD S 16626 12433 0,15 0,11 0 0 Partidul liber democrat maghiar din România 159 CD S 2578 0,02 0 14333 12103 0,12 0,10 0 0 3510 498 0,03 0 0 0
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
1991). 148 După alegerile din 1992, membru al alianței Naționale a Social-democrației (ANSD), creată în 26 iulie 1993 pentru a unifica mișcarea socio-democrată. ANSD cuprindea: Partidul Democrat Independent, Partidul Republican Creștin, Partidul Social-Democrat Constantin Titel Petrescu, Partidul Social-Democrat Tradițional, Partidul Laburist Român, Partidul Social-Democrat Tradițional, Partidul Noua Democrație și Partidul Național Democrat. După 1992, membru al ANSD (Vezi nota consacrată Partidului Democrat Independent). 149 În 1992, membru al alianței pentru Demnitatea Națională (cu Partidul Național Progresist și Partidul Revoluției Române) și
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
vedere personal. Dar chiar într-un sens obiectiv, vulnerabilitatea a devenit mai mare în cursul ultimilor ani pentru mulți parlamentari din pricina: (1) amenințării unor candidați ai celui de-al treilea partid, (2) unei mai mari amenințări de deselectare a partidului laburist și (3) creșterii nivelului așteptărilor alegătorilor în ceea ce privește furnizarea de servicii de către parlamentarul lor. Datele pe care le-am citat din alte studii oferă un sprijin pentru aceste generalizări, pe care le tratăm drept premise de lucru. Putem spune desigur că
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
decise de noii lideri din Occident. Roosevelt a murit în aprilie 1945 și a fost urmat de Harry S. Truman. Alegerile ținute în Marea Britanie în iulie 1945 au dus la înfrîngerea Partidului Conservator al lui Churchill și la victoria Partidului Laburist condus de Clement Attlee, care a devenit prim-ministru; ministru de externe era Ernest Bevin. În ciuda faptului că acești oameni erau la început relativ lipsiți de experiență în tratarea problemelor curente, ei s-au dovedit mai fermi și mai duri
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
a fost niciodată pus în discuție de către liberali, partid minoritar, dar crucial, în posibilele coaliții de guvernare. În mod analog, partidele mici israeliene, indispensabile în formarea coaliției de guvernare, au consimțit întotdeauna ca, fie conservatorii din Likud, fie progresiștii Partidului laburist să desemneze primul ministru, înainte de a se trece la alegeri populare directe în 1996 (cu intenția nu atît de a reduce forța de coaliție a partidelor mici, cît de a mări autoritatea și puterea de guvernare a primului ministru). În
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
războiul, iar M. A. Jinnah nu a acceptat să facă parte dintr-o națiune dominată de hinduși și a pretins insistent formarea unui stat separat pentru musulmani. La scurt timp după terminarea celui de al Doilea Război Mondial, guvernul britanic Laburist, condus de Lordul Clement Attlee a adoptat legea independenței Indiei din martie 1947. Legea prevedea independența Indiei predominant hindusă și crearea noului stat Pakistan, care avea să fie predominant musulman. Pakistanul avea să fie alcătuit din două teritorii separate: Pakistanul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
în Primul Război Mondial și 600.000 în cel de al doilea). Australia este membru fondator al O.N.U., membru în Pactul ANZUS (1951), SEATO (1951-1975); a participat cu trupe în războaiele din Coreea și Vietnam. În timpul guvernării Partidului Laburist (victorie după 23 de ani de opoziție), în alegerile din 1972 și din nou în 1974, Australia a stabilit relații diplomatice cu R. P. Chineză, R. D. Vietnam și a avut o politică externă de distanțare față de pactele militare. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
Australia a stabilit relații diplomatice cu R. P. Chineză, R. D. Vietnam și a avut o politică externă de distanțare față de pactele militare. În anul 1975, Papua-Noua Guinee și-a proclamat independența de stat. După înfrângerea în alegeri a Partidului Laburist, John Malcolm Fraser a format în decembrie 1975 un cabinet conservator. Potrivit Constituției, intrate în vigoare la 1 ianuarie 1901 și modificată de mai multe ori, Australia este monarhie constituțională, șeful statului fiind regina Marii Britanii, reprezentată de un guvernator general
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
membri, aleși pe o perioadă de 3 ani). Activitatea executivă este exercitată de guvernatorul general, asistat de un Consiliu Executiv, condus de primul-ministru, liderul partidului majoritar din Camera Reprezentanților, a cărui numire este confirmată de guvernatorul general. Partide politice: Partidul Laburist, Partidul Liberal, Partidul Agrar, Partidul Laburist Democratic, Partidul Comunist. Sărbătoarea națională: 26 ianuarie (Ziua Australiei), aniversarea fondării primei așezări la New South Wales 1788. Învățământ și cultură: 18 universități: Universitatea din Sydney, Queensland, Brisbane, Universitatea din Melbourne, New South Wales
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
3 ani). Activitatea executivă este exercitată de guvernatorul general, asistat de un Consiliu Executiv, condus de primul-ministru, liderul partidului majoritar din Camera Reprezentanților, a cărui numire este confirmată de guvernatorul general. Partide politice: Partidul Laburist, Partidul Liberal, Partidul Agrar, Partidul Laburist Democratic, Partidul Comunist. Sărbătoarea națională: 26 ianuarie (Ziua Australiei), aniversarea fondării primei așezări la New South Wales 1788. Învățământ și cultură: 18 universități: Universitatea din Sydney, Queensland, Brisbane, Universitatea din Melbourne, New South Wales, și altele. Aglomerații urbane: Sydney ,Melbourne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
180 1. Caracteristici generale. 180 2. Fianna Fail 184 3. Fine Gael 188 4. Partidul Laburist 191 5. Partidul Ecologist 193 XI Irlanda de Nord 196 1. Introducere 196 2. Poziția principalelor partide nord-irlandeze față de Comunitatea Europeană 198 2.1. Partidul Social-Democrat Laburist (Social-Democrat and Labour Party SDLP) 198 2.2. Partidul Sinn Fein 200 2.3. Ulster Unionist Party 203 2.4. Democratical Ulster Party 205 3. The Good Friday Agreement 208 4. Concluzii 211 XII Armata Republicana Irlandeză patrioți, sau teroriști
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
9 februarie 1910. Rezultatele acestui scrutin au fost extrem de favorabile Partidului Autonomist Irlandez, căci cu cît cele două mari partide britanice se aflau în echilibru, cu atît mai importante erau voturile irlandeze. Partidul Conservator a cîștigat 275 de mandate, Partidul Laburist, 40, iar autonomiștii irlandezi, 82 de mandate, obținînd 124 000 de voturi. Datorită acestui echilibru politic, guvernul prezidat de Asquith, care era încă neîncrezător în Partidul Autonomist Irlandez, a organizat noi alegeri între 2 - 19 decembrie 1910. Rezultatele au fost
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
încă neîncrezător în Partidul Autonomist Irlandez, a organizat noi alegeri între 2 - 19 decembrie 1910. Rezultatele au fost chiar mai echilibrate decît cele ale alegerilor precedente. Partidul Conservator a cîștigat 272 de mandate, exact cît au reportat și liberalii. Partidul Laburist a cîștigat 42 de locuri, iar autonomiștii irlandezi, 84 de locuri (131 375 de voturi). Și astfel, Partidul lui Redmond s-a trezit în postura atrăgătoare de a fi arbitrul scenei politice britanice. O situatie atît de favorabilă trebuia speculata
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
i-a permis W. Cosgrave să-și formeze cel de-al doilea guvern, chiar dacă partidul său nu cîștigase decît 63 de locuri din cele 153, cîte avea Parlamentul. Opoziția era formată din deputați independenți, din cei agrarieni și ai Partidului Laburist. Guvernul lui Cosgrave a început opera de stabilizarea a structurilor Statului Liber. Irlanda de Nord nu a constituit pînă în 1924 o problemă importantă pe agenda guvernelor irlandeze, preocupate de situația internă. În 1924, autoritățile Statului Liber au cerut guvernului britanic să
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
mamă irlandeză. La vîrsta de doi ani a fost trimis acasă în Irlanda de către mama sa, rămasă văduva. Eamon de Valera a purtat de-a lungul întregii sale vieți urmele acestei respingeri materne. Crescut de către un unchi care avea simpatii laburiste, în mediul rural de lîngă Limerick, Eamon de Valera a fost impregnat încă din fragedă copilărie de o imagine idilica a Irlandei. Povestea lungii sale vieți (a trait 93 ani) poate fi rezumata astfel: de la sărăcăcioasa fermă la palatul prezidențial
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]