380 matches
-
rapidă în industrie după ce a absolvit Oxfordul, despre alegerea lui drept candidat laburist în 1952, despre căsătoria lui în anul următor sau despre intrarea lui în parlament în 1955 (culmea ironiei, cu ocazia unei dezastruoase înfrîngeri pe plan național a laburiștilor). În căutarea mea febrilă de documentație care să ofere o idee despre abilitatea politică a tinerilor parlamentari, am reușit să scot la lumină doar următoarea transcriere din arhivele BBC. Alan Beamish (1926-) distins om de radio care și-a început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
redus doar la London School of Economics) ?i pentru a l?rgi bazele institu?ionale ale disciplinei (crearea revistei British Journal of Sociology �n 1950 ?i a Asocia?iei Britanice de Sociologie �n anul urm?tor). Zece ani de politic? laburist? (1945-1955) au suscitat numeroase cercet?ri legate de punerea �n act a Welfare State-ului ?i c�teva dintre cele mai importante lucr?ri empirice contemporane, cu prec?dere �n domeniile: stratific?rîi (Marshall, 1950; Rowntree ?i Lavers, 1951), mobilit
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
pregătiți erau foștii comuniști europeni deziluzionați, antrenați de sovietici pentru lupta de uzură în regim conspirativ, gata să-și pună educația bolșevică în slujba liberalismului. Acestora li se alăturau alți oameni de stânga, cum ar fi socialiștii de pe continent și laburiștii de felurite nuanțe din Marea Britanie. Prin asemenea alianțe de conjunctură, Congresul a fost orchestrat de jurnalistul american Melvin J. Lasky (unul dintre autorii mei preferați pe tema revoluției și utopiei, poate fiindcă le văzuse și el din interior), redactorul-șef
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
o idee clară despre viața culturală, intelectuală și ideologică a anilor ’50-’60: Raymond Aron, Isaiah Berlin, Daniel Bell, Ignazio Silone, Nicola Chiaromonte, Stephen Spender, Arthur Schlesinger Jr., Irving Kristol, James Burnham, Dwight Macdonald, André Malraux, Sidney Hook, George Orwell, laburiștii conduși de Hugh Gaitskell și Anthony Crosland etc. Congresul, care și-a păstrat numele și după transformarea într-o vastă rețea globală, organiza conferințe, expoziții de artă abstractă (pentru a contracara arta „cu tendință” din Occident, influențată de realismul socialist
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Se pare că în Franța s-a recurs cel mai mult la afișajul politic, însă presei scrise i se dă partea leului din cheltuielile pentru publicitate în Regatul Unit. În 1987, conservatorii i-au atribuit 71% din bugetul publicitar, iar laburiștii 85%, diferența fiind alocată afișajului. În Franța, legea din 15 ianuarie 1990 plafonează cheltuielile de campanie și limitează recursul la formele cele mai costisitoare de publicitate. Emisiunile publicitare cu caracter politic au fost definitiv interzise la radio și la televiziune
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
structura socială a țării. Majoritatea parlamentarilor au vârste cuprinse între 40 și 60 de ani și sunt de sex masculin. În anul 1997 s-a dublat numărul deputaților de sex feminin în Parlament, ajungând la 120 (101 membri ai Partidului Laburist; treisprezece conservatori; trei liberal-democrați; doi membri ai partidului național scoțian și un speaker: Betty Boothroyd, Partidul Laburist)32. Dominantă în toate partidele este clasa mijlocie. Nu există interdicții pentru a fi ales în Camera comunelor, cu excepția funcționarilor publici, judecătorilor și
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
așa cum se prefigurase anterior, deoarece președintele în funcție, Jose Manuel Durao Barroso a primit încă din timpul campaniei electorale susținerea atât din partea partidului propriu (PPE) cât și a unor partide de stânga importante (de ex. social-democrații germani, socialiștii spanioli, respectiv laburiștii britanici). În acest fel, eforturile conducerii Partidului Socialiștilor Europeni de a transforma alegerile europene într-o competiție dintre stânga și dreapta nu au primit susținerea necesară de la nivel național; * în fața informațiilor privind efectele globale ale crizei economice, respectiv a consecințelor
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
aceeași grupare islamistă la 7 martie a atacat orașele irakiene Hâtra și Nimrud distrugând o parte din vestigiile arheologice; la 17 martie, Partidul Likud din care face parte premierul israelian, Benjamin Netanyahu a câștigat alegerile parlamentare israeliene, Uniunea Sionista a laburiștilor de centru-stânga a fost înfrânta; la 2 aprilie, 148 de persoane au fost ucise și alte 104 rănite într-un atac426 comis de membri ai grupării teroriste Al-Shabaab (afiliate organizației Al-Qaida), într-o universitate din nordul Kenyei; la 2 aprilie
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
vor face datoria �ntr? un mod exemplar ? i toate zvonurile despre o pace separat? erau false. Apelul se �ncheia astfel: �Nu putem permite că germanii s? ne �nving? voin? a. Face? i?v? datoria ? i continuă? i s? lupta? i!� Partidul Laburist Rom�n (un grup de disiden? i liberali sub conducerea lui George Diamandy) s? a adresat Sovietului Soldă? ilor de la Socola, cer�ndu? le s? �nceteze s? se mai amestece �n afacerile interne ale Rom�niei. Sovietul Soldă? ilor (de la Socola) a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
pe Tolstoi. Așa e, amîndoi am citit, cam odată, Război și pace, dar, iubite Eugen, n-am încotro: cei doi frați ai mei, omorîți în Răsărit, mă fac pătimaș, maniheist... nesocratic. 7 mai Lumea (bună) britanică pe dos. Cîștigînd, stupefiant, laburiștii, toate partidele social-democrate din Europa au explodat (de fericire) ca niște păstăi pîrguite. Iliescu și partidu' s-au simțit principial responsabili și omenește excitați datori să trimită misivă de felicitare cîștigătorilor. Crezînd că laburiștii de-acolo, pentru că li se spune
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
bună) britanică pe dos. Cîștigînd, stupefiant, laburiștii, toate partidele social-democrate din Europa au explodat (de fericire) ca niște păstăi pîrguite. Iliescu și partidu' s-au simțit principial responsabili și omenește excitați datori să trimită misivă de felicitare cîștigătorilor. Crezînd că laburiștii de-acolo, pentru că li se spune laburiști, or fi avînd de-a face cu niscaiva seceri și ciocane. Pe unul din mamuții albaștri de la C.U.G. stă scris și-acum cu alb, nici mai mult nici mai puțin decît
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
toate partidele social-democrate din Europa au explodat (de fericire) ca niște păstăi pîrguite. Iliescu și partidu' s-au simțit principial responsabili și omenește excitați datori să trimită misivă de felicitare cîștigătorilor. Crezînd că laburiștii de-acolo, pentru că li se spune laburiști, or fi avînd de-a face cu niscaiva seceri și ciocane. Pe unul din mamuții albaștri de la C.U.G. stă scris și-acum cu alb, nici mai mult nici mai puțin decît: "Trăiască Partidul Comunist Român". O căldare cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de a strînge rîndurile națiunii engleze care consideră fenomenul drept un produs al mașinațiunilor germane. Cel mult, începînd din august 1917, cabinetul lui Lloyd George încetează să mai fie susținut de o fracțiune importantă a Partidului liberal și de către majoritatea laburiștilor. Singular este cazul Austro-Ungariei care continuă să se bucure relativ multă vreme de o situație interioară relativ controlată. După moartea bătrînului împărat François-Joseph, survenită la 21 noiembrie 1916, ea va suferi însă fără îndoială de o decădere economică, militară și
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
să fie albi). Peste două milioane de imigranți au sosit Între 19451965, iar populația Australiei a crescut de la șapte la 11 milioane. Partidul Liberal condus de Robert Menzies a intrat În isteria provocată de Războiul Rece și i-a acuzat pe laburiști de colaborare cu comuniștii. În 1955 Partidul Laburist s-a destrămat, și n a mai venit la putere Încă 17 ani. Australia s a dedicat perioadei numite „Marele Somn”. Participarea Australiei la cele două tratate militare (ANZUS cu SUA și
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Partidului Laburist (1972) cu carismaticul lider Gough Whitlam, cu sloganul „E Timpul”, deschide o nouă perioadă reformistă (abolirea serviciului militar, pentru a pune capăt implicării În războiul din Vietnam, recunoașterea Chinei, reconstrucția sistemului bunăstării social). După un deceniu de guvernare, laburiștii se confruntă cu fenomene de inflație și șomaj, scandaluri politice, șantaj etc., ceea ce contribuie la căderea guvernului, În favoarea lui Malcolm Fraser, reprezentând Partidul Național-Liberal, dar revin cu un guvern condus de Bob Hawkw. În perioada guvernării laburiste (1983-1996) se Încheie
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
o oră, cu ghid specializat. Beneficiem de această oportunitate și ne alăturăm unui grup de japonezi, meticuloși, disciplinați, gata să noteze și mai ales să filmeze tot ce este posibil. Dezbaterile din Camera Deputaților, uneori furtunoase, Între grupurile parlamentare ale laburiștilor și liberalilor, aduc În discuție noi proiecte de legi menite să modernizeze structura democratică a statului. Prin adoptarea 345 Statutului de la Westminster (1931), Noua Zeelandă ca membră a Commonwealth-ului, recunoaște monarhia constituțională britanică, și În prezent pe regina Elisabeta a IIa
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
după doar câțiva ani și după încă un an s-a măritat cu Gottfired Lessing, emigrant evreu din Germania, cu simpatii marxiste, ca și ea de altfel politica fiind mediul în care s-au cunoscut. Autoarea a intrat în Partidul Laburist Rodezian, a avut un fiu (Peter care locuiește la Londra cu ea) cu Gottfried Lessing, și a divorțat și de al doilea bărbat după patru ani. Acesta e momentul când a părăsit și Africa, de altfel. Romanul The Grass Is
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ambelor tabere absurdă. Frustrați, campionii planificării economice au găsit Înțelegere la dreapta radicală, În sânul unor partide autoritare mult mai deschise la propunerile lor. Nemulțumiți fiindcă partidul lor nu oferea un răspuns adecvat la Marea Criză, Oswald Mosley și alți laburiști britanici au luat calea fascismului. Cum tovarășii săi socialiști nu se lăsau convinși de viabilitatea unui „Plan”, belgianul Henri de Man s-a lansat În soluții mai autoritare. În Franța, tineri promițători s-au desprins de Partidul Socialist și au
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
s-au tradus În insatisfacția populației față de noua Republică. Într-un sondaj de opinie din 1 iulie 1947, 92% dintre cei intervievați considerau că În Franța lucrurile merg „rău sau destul de rău”. Meditând asupra entuziasmului spulberat din primii ani postbelici, laburistul Hugh Dalton, ministru de Finanțe britanic, nota În jurnalul său: „S-a sfârșit cu diminețile pline de speranță”. Omologul lui francez, André Philip, ministru socialist al Economiei Naționale, spunea același lucru, dar mai apăsat, Într-un discurs din aprilie 1947
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
-i vadă pe americani plecând și s-ar fi bazat mai degrabă pe o alianță defensivă europeană, tinzând spre neutralitate. Dar prim-ministrului Clement Attlee nu-și făcea astfel de iluzii și explica de ce, Într-o scrisoare adresată colegului său laburist Fenner Brockway: „Unii șmembri ai Partidului Laburistț credeau că trebuie să ne concentrăm eforturile pe clădirea unei A Treia Forțe În Europa. Foarte drăguț, fără Îndoială. Dar la vremea aceea ne lipsea o bază materială sau spirituală. Europa - sau ce
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
al păcii. Spectrul revanșismului german nu bântuia numai calculele francezilor, ci și pe cele ale rușilor. Când Stalin, Truman și Churchill s-au Întâlnit la Potsdam (În perioada 17 iulie - 2 august 1945, cu Attlee În locul lui Churchill după victoria laburiștilor În alegerile generale britanice), ei au reușit să cadă de acord În câteva privințe: expulzarea nemților din Europa de Est, divizarea administrativă a Germaniei pentru a facilita ocupația, obiectivele „democratizării”, „denazificării” și „decartelizării”. Dincolo de acest nivel general al bunelor intenții, au Început
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
deplin răzbunat 12. Marea Britanie se detașa de continent prin mândria tăcută a unei țări capabile să sufere, să Îndure și, În cele din urmă, să triumfe. Sentiment care a modelat și cultura politică a anilor postbelici. În alegerile din 1945, laburiștii au obținut pentru prima oară o majoritate parlamentară clară și au pus În practică o largă paletă de naționalizări și reforme sociale, ducând la apariția primului stat asistențial din lume. Reformele guvernamentale erau În general populare, chiar dacă atitudinile și obiceiurile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Biserica Catolică se confrunta cu forțe concurente și ostile care revendicau simpatia maselor. Dar chiar și Într-o țară ca Olanda structurile catolice se simțeau suficient de puternice pentru a-i excomunica pe cei care au votat cu oponenții lor, laburiștii, În primele alegeri de după război. Moartea lui Pius al XII-lea În 1958 a marcat sfârșitul unei ere, dar cu numai doi ani Înainte, șapte italieni din zece asistau regulat la mesa duminicală. Ca și În Flandra, În Italia Biserica
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
liberalii și socialiștii, care Înclinau către autonomia și, eventual, independența supușilor din colonii, estimau că vor trece mulți ani Înainte ca astfel de țeluri să fie atinse. Merită amintit aici că, nu mai departe de 1951, secretarul britanic de Externe, laburistul Herbert Morrison, asemăna independența pentru coloniile africane cu „a-i da unui copil de zece ani o cheie de lacăt, un cont În bancă și o pușcă”. Dar războiul mondial provocase În colonii transformări mai mari decât Își puteau imagina
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ei au obținut la toate alegerile postbelice minimum 45%. La alegerile din 1968 au depășit chiar 50%. Nu cifrele În sine sunt remarcabile: Partidul Socialist Austriac a avut ocazional un succes comparabil, iar la alegerile generale din Marea Britanie din 1951, laburiștii lui Clement Attlee au primit 48,8% din voturi (deși conservatorii, cu mai puține sufragii, au obținut mai multe locuri În parlament). Remarcabilă este constanța lor. An de an, partidele social-democrate scandinave au primit peste două cincimi din votul concetățenilor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]