1,501 matches
-
tot pe Pământ? Torn în forme nedecise, evazive, Elocvente fantezii ne demonstrate, Măsurându-mi gânduri corosive Încerc să fie cât mai conturate. Hula durerilor puțin mă impresionează Activă inima se luptă să nu cadă, Iar valurile negre cu mine dansează Lacome, cerându-mă drept pradă. Decembrie 1965 Baia de Arieș Referință Bibliografică: Nu învins! / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 284, Anul I, 11 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
NU ÎNVINS! de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364468_a_365797]
-
chimie sau geometrie în spațiu! Am întâlnit-o în parc. Era împreună cu alte doua femei. Toate trei erau drăguțe, elegante, surâzătoare și conștiente că mulți bărbați își răsucesc gâturile să le poată privi cu admirație firească ori doar cu dorință lacomă de mascul. "Doamna mea" era deosebit de frumoasă și, evident, îmbrăcată în maro! Purta o fustă de tergal bogată în pliuri, scurtă la o palmă-două deasupra genunchiului, bluză de mătase cu guleraș bogat în dantelă sau broderie (nu știam să fac
DOAMNA ÎN MARO de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364570_a_365899]
-
și picioarele lăsate la dispoziția mea, se lăsa sărutată peste tot cu o plăcere pe care n-o mai observasem la alte femei până atunci. După câteva minute a întredeschis ochii, mi-a răspuns la săruturi cu buze tot mai lacome, iar cu degetele îmi măsura înfrigurată umerii și coapsele. O fierbințeală firească ne cuprinsese pe amândoi. Era cald și parcă începusem să respirăm cu greutate. Ne înăbușeam de porniri năvalnice și de săruturi pasionale și patul nu ne mai ajungea
DOAMNA ÎN MARO de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364570_a_365899]
-
vedea și saluta oamenii pe care-i întâlnea. Nu mai mergea cu ochii ațintiți în caldarâm. Privea în față, drept, fără teamă, cu conștiința împăcată. Își făcea planuri de viitor, pe măsura posibilităților, calităților și poziției sale sociale. Nu era lacomă și nici exagerată. Se cunoștea foarte bine și își stabilise limite rezonabile pe care era convinsă că le poate atinge. „E bine să mă întind atât cât mi-e plapoma, vorba românului, că adevărată vorbă este asta! Când oi putea
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361348_a_362677]
-
pentru că termenii sunt triviali și excitanți în mintea absorbită de sărăcie a diluatului. Romancierul superrealist, trăitor în vremuri vitrege de lumină, sădește sămânța în întunericul spinos al termenilor triviali, dătători de foame pseudointelectuală profanilor, care o acceptă și o îngurgitează lacomi, nu citind-o, ci auzind-o înăbușit, în coclaurile personale, ridicate la rang de birou și funcție, tapisate cu diplome a căror stemă este banul. Stigmat al aurolacului cuvântul din romanul superrealist se coboară la nivelul de stradă, de putreziciune
DEPEIZAREA EGOULUI ÎN ROMANUL SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361544_a_362873]
-
noi, dar mai stăm puțin să ni se așeze mâncarea în burtă, că voi nu ați mâncat nimic pe lângă ce-am mâncat noi. Cei care veniseră a doua oară, le spuseră celor care veniseră primii: - Păi da, că ați fost lacomi nevoie mare, nu v-ați mai gândit și la alți frați de-ai voștri. Numai vouă să vă fie bine. Balaurii-îngeri nu știau cum să scape de adevărații balauri, pentru a-și lua zborul împreună cu frații lor. Cum îngerii răniți
PARTEA A II A de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363740_a_365069]
-
capul de gânduri. David intră direct în bucătărie, de parcă n-ar fi observat-o. Acolo, pe masă, rămăsese uitat un măr din care lipsea o singură mușcătură. Suficient ca să putrezească până mâine dimineață! își spuse el în timp ce bea cu înghițituri lacome direct din sticla de apă. Câtă trudă zadarnică, din pânza freatică spre rădăcini, apoi concentrarea de seve care urcă și urcă spre ramuri și frunze, în fine bobocul și floarea neștiutoare, îmbujorată, ademenitoarea de fluturi, cutremurarea pistilului presărat cu polen
ANTENTATUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363812_a_365141]
-
clipă Să-ți cânt elegii cu lira Viselor ce se-nfiripă Și să bei din elixir a Cărnii-mi ultimă dulceață Noaptea când delirul arde În combustii de o viață Și când muza mea de bard e O fecioară desfrânată, Lacomă poftind să beie Cu reținere de fată Și cu poftă de femeie Sublimatul din tinctura Și esența-mi drămuită, Dizolvându-mă cu gura Și sorbindu-mă uimită... Referință Bibliografică: Muza mea / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 923
MUZA MEA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 923 din 11 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363879_a_365208]
-
clipa ce se duce: Două mâini întinse în prispa de la casă, De bătrâni cuminți, ce știu să pătimească, Mâini cu noduri groase, ca de arbori vechi, Mâini uitate în poală, gemene, perechi - Două cuiburi goale, împletite în grabă - Singuratici, vorba, lacomi, să o soarbă, Să oprească timpul lung, de pătimit, Căutând la locul celuia iubit, Tot scrutând cărarea celuia iubit, Tot scrutând cărarea celui așteptat, Gârboviți de viață, plans și de oftat! N-am să uit vreodată mâinile lor bune... Deși
ALTE MÂINI de CAMELIA PETCU în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/364035_a_365364]
-
Vin priculicii ce înveselesc castelul. Și lupul urlă lung de groază , gelozie. Dar poți sări pe stânci? E nebunie. Două cadrane - ochii lupului, în ele trece timpul. Se mută Soarele în casa Lunii, vai, se mută. Se nasc noi stele lacome de lapte. Tihna s-a dus. Vorbește inima cu infinitul. Și unde-i Dumnezeu? Pare păgân și visu-acesta. Un biet brahman se roagă-n răsărit. Din mări sar pești, rechini, balene albe. Privește lupul de pe mal, ar vrea să calce
LUPUL SINGURATIC de BORIS MEHR în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363319_a_364648]
-
multă vreme unul din cele mai prospere state din lume. Să ne reîntoarcem la vânzoleala din China Town. Pe turiști îi recunoști după aparatele de fotografiat sau de filmat pe care le au veșnic în mâini. Fotografiază și filmează totul. Lacomi de a duce acasă bucățele de memorabilia, sau poate a demonstra rudelor și prietenilor că au trecut prin aceste locuri. Bântui și eu pe micile străduțe și din când în când mai trag câte o poză. Ca deh, mă dau
ESCALĂ LA SINGAPORE: ESCAPADA DIN PRIMA SEARĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363304_a_364633]
-
de-anumite substanțe sau activitați (Care cer sacrificii și extravagante plăți). Trăim într-o lume modernă, în care Încearcă să-și găsească un refugiu fiecare; Un obicei sau produs ce îi face plăcere , Astfel zi de zi, tot mai mult, lacomă, mintea le cere. Viciul se instalează pe sensibil teren Ce corespunde c-un eveniment din al vieții plen. Când suntem tineri, viciile constituie întregul UNIVERS Celelalte lucruri au sens inutil, vechi, anost și șters. Greșeală de gândire, poate unii ar
OAMENI ȘI VICII de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362264_a_363593]
-
sieși să uite complet de acel lucru, să și-l scoată pur și simplu din minte. Își repetase aceasta de mii de ori înaintea și în timpul anchetei, și reușise în cele din urmă să țină acel lucru departe de dorințele lacome ale romanilor. Acum, după ce fusese eliberat, speranțele sale prindeau viață, deoarece ceea ce reușise să ascundă de ochii romanilor era chiar acolo, în Ierusalim. Când aflase că vor fi răstigniți la Ierusalim și nu în Cezareea Palestinei se întristase și mai
AL OPTULEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1274 din 27 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362254_a_363583]
-
instanței de judecată de libertina Monica, mama de necontestat a minorei. În plus, minora își dezvelise nepermis de mult picioarele, spre deliciul publicului de parte masculină. La un moment dat, când acest public savura atmosfera și o privea cu ochi lacomi pe Monica și pe fiica ei (mă refer la bărbați, desigur!) ori cu milă și mare înțelegere (de data asta am în vedere femeile!), cei doi protagoniști ai procesului de încredințare a minorei au fost atât de mult impresionați de
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362282_a_363611]
-
bine,mă,Silvica,stați voi singuri de-atâta timp și...nimic?..nimic?..Casa ta, ai? -Ce mă iei,madam,cu chestiile astea?Crezi că sunt prost ? Au plecat la țară pentru că au ieșit la pensie și a murit bunică-ta.Lacomii ! Că puteau să vândă casa și tot pământul și să ne dea nouă toți banii.Dacă ne mai dădeau și banii de la nuntă,ne cumpăram și noi un apartament,să fie al nostru,nu... -Așa vorbești de tăticu,mă?Dar
FRAGMENT 3 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362388_a_363717]
-
funciare, a creat mari nemulțumiri și discordii: „Se vorbește-n dosul ușii, / Că prin țară sunt zâzănii, / Intr-un loc se bat țărușii, / În alt loc se bat țăranii.”/ Apariția noii categorii sociale a patronilor, de după `89 , mai avidă și lacomă, n-a scăpat de înțepăturile critice ale autorului, în catrenul „Ce sunt patronii”: „Pe treapta-aceasta de privatizare, / Patronu-i o invenție oportună, / Prin cele două mâini care le are,/ Cu una ia și cu cealalt-adună”/ Prin sita umorului și satirei
RECENZIE DE CARTE, DE EMIL ISTOCESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 948 din 05 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362528_a_363857]
-
a retras tăcută și nevăzută ca o stafie, după ce i‑a mai tras o privire furișă, plină de silă și ură, omului în uniformă. „Până nu bagă în el pe săturate, nu se mai ridică de la masă, piază rea și lacom ce este el. Cine știe ce‑o să ceară ca să pună o vorbă bună pentru băiat. Nu face nimic pentru prietenie cum se bate el cu pumnu‑n piept, nenorocitu’ ăsta! Și nici nu e prieten cu omu’ meu... Nici nu ar putea
CHEMAREA DESTINULUI (13) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361118_a_362447]
-
cele din urmă - mormânt. Trimiterea la termenul tsunami - existent în titlu poate fi și metafora înfricoșătoare a unui cataclism natural care ar înghiți tot ce îi iese în cale. A asemui versurile Rozei Lentini cu talazurile unui tsunami, tumultuoase, neliniștitoare, lacome, amenințătoare chiar, constituie un gest de reverență față de forța creatoare dar și distrugătoare a Cuvântului care spală, curăță, rade, scufundă, distruge, însă, în aceeași măsură, înalță pe culmi mai mult sau mai puțin iluzorii după care provoacă prăbușiri în abisuri
RECENZIE LA CARTEA ROSEI LENTINI TSUNAMI ŞI ALTE POEME . TRADUCERE: EUGEN DORCESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361115_a_362444]
-
el nu scrie din vanitate, ci pur și simplu pentru bucuria de a-și ferici inima proprie și prietenii apropiați), Mihai Rădoi își filigranează „jurnalul liric” într-un chip miraculous, cu gingășia bijutierului elvețian, cu talent și rafinament, cu ochiul lacom nutrit de călătorii și lecturi profunde, mult fermecătoare, cu trimiteri izvodind cert din ancestralitate, din adâncul trăirii, deci, ca un ecou al vieții sufletești. Deși suntem diferiți, îi apreciez curajul abordării poeziei dintr-un alt unghi, cu viscerele Cuvântului „la
LUCEFERI CU BUZE ROSII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360793_a_362122]
-
apucate și dând din ... coate! Ca și suitul în balconul ... primăriei ( prin analogie cu al C.C.-ului ) la „circul” din decembrie! Ăia de la „Bucale”, după fuga lui Ceașcă, aruncau cărțile, „operili” și portretele dictatorului și sinistrei, omagiile. Cântăreau din priviri, lacomi sau curioși, seifurile, doar-doar ... Aștia de-aici, vorbele și împroșcarea lor în toate vânturile. Triate și curățite de încărcături emoționale, împănate de promisiuni ca să nu distrugă speranța, avântul (mai ales) electoral. Că nu se știe. Vin alte timpuri! Când „scuipatul
CONFESIUNILE UNUI AJUNS DE RÂSUL...CURCILOR ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360830_a_362159]
-
grația unei harpiste care ciupește coardele harpei cu tandrețe și dragoste. Irina își ridică fesele iar Sandu slobozi scoica Irinei de învelișul chilotului, scoică ce se deschidea tot mai mult la fiecare mângâiere tandră și pricepută a tânărului. Buzele sale lacome începu să coboare la încheietura picioarelor, producând la fiecare atingere o erupție vulcanică de senzații și dorințe în corpul Irinei, care cu degetele răsfirate în părul cârlionțat al partenerului său de nebunii gemea de plăcere, mângâindu-i podoaba capilară. Atingerea
EXCURSIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360837_a_362166]
-
să-l cucerească. Și-a dat seama, că efortul său de a fi simbolul dorinței lui Mircea de a o dori și de a o iubi ca femeie a eșuat. Era dezamăgită. Era mai mult admirată de ochii curioși și lacomi ai bărbaților care își concentraseră toată atenția asupra corpului său mereu în plină mișcare precum a văzut ea că fac la reclamele de modă fotomodelele. - Dacă nu-ți plac așa cum m-ai găsit, dacă este jenant pentru tine, mă pot
PLAJA LA COTA 2000 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364119_a_365448]
-
plătit pentru păzirea ei, rămâne în posesia Dracului, decis să urmărească fiecare pas greșit și să găsească punctul sensibil al oamenilor cu care ar putea să devină de neînvis:” Pe ăștia îi voi folosi momeală pentru cei avari, hrăpăreți și lacomi! Le voi oferi celor ce-și doresc bogăție și pentru care nu mai contează nici frate sau soră, mamă sau tată. În schimbul aurului le voi lua sănătatea și sufletul. În final vor muri pe avere ca niște cârpe neputincioase.” căci
UN ŢINUT, O COMOARĂ ŞI... UN CONDEI! de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1052 din 17 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363131_a_364460]
-
plătit pentru păzirea ei, rămâne în posesia Dracului, decis să urmărească fiecare pas greșit și să găsească punctul sensibil al oamenilor cu care ar putea să devină de neînvis:” Pe ăștia îi voi folosi momeală pentru cei avari, hrăpăreți și lacomi! Le voi oferi celor ce-și doresc bogăție și pentru care nu mai contează nici frate sau soră, mamă sau tată. În schimbul aurului le voi lua sănătatea și sufletul. În final vor muri pe avere ca niște cârpe neputincioase.” căci
UN ŢINUT, O COMOARĂ ŞI... UN CONDEI! de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1052 din 17 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363131_a_364460]
-
de la marginea satului. Stăteam în așteptarea lunii. Eram cu respirația întretăiată. Pentru prima dată în viață mi se întâmpla să asist la un spectacol fabulos. Un tablou grandios al nopții se înălța pe cer. Iar eu mă uitam cu ochii lacomi și parcă aș fi vrut să o sorb dintr-o singură privire pentru a nu o mai uita niciodată. Luna începea să prindă contur pe marginile cerului, desprinzându-se parcă de pădurea de care încă se mai simțea legată. Urca
O NOAPTE DE VARĂ ÎN UCRAINA de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363147_a_364476]