28,201 matches
-
abateri de la subiect, bucuriile și mai ales indignările de cuplu, printre bucuriile și mai ales indignările sociale: , A numărat - a spus ea, brusc întristată, despre bărbatul pe care-l iubea, și a trebuit să mă prefac că nu-i văd lacrimile - a numărat de câte ori i-am făcut o scenă și a ajuns la cifra de 3, în 6 ani. I s-a părut că e mult și că trebuie să reconsiderăm toată relația noastră, poate să ne despărțim. Dar n-a
Un ziar ,nemțesc" de acum 90 de ani by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/11589_a_12914]
-
trecea lîngă ea-n grota ei poleită,/ Nu bucuros, ci ea vrînd, iară el doar lăsîndu-se-n voia-i;/ Zilele însă, la rînd, le ședea doar pe stînci și pe țărmuri,/ Tot zbuciumîndu-se-n grele suspine, cu jale în suflet,/ Ochii-ațintind, printre lacrimi șiroaie, spre zări, peste mare." (5, 154-8). Iubirea lui Apolodor este o oază în deșert. În mijlocul Saharei, într-o gură de verdeață, un pui de maimuță se îndrăgostește de drumețul istovit și abătut. Apolodor, cucerit, primește bucuros cererea în căsătorie
Apolodor și drumul spre Ithaka - Motive homerice la Gellu Naum by Cătălin Enache () [Corola-journal/Journalistic/11588_a_12913]
-
de prezent devenit trecut, și cu un sentiment dominant de mare, copleșitoare nostalgie. E surprinzător că o poezie scrisă pînă la 33 de ani poate conține și sintetiza atîta tristețe matură, punînd experiențe, totuși, recente, sub semnul amintirii și al lacrimii. Abia ieșit din Facultate, profesorul stagiar A.M. suspină după vremea studenției; și abia scăpat de teribila navetă profesională, pare să o regrete liric. Într-o generație ce se definește prin ironie și spirit ludic, Alexandru Mușina se dovedește, dacă îi
La vie en prose by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11629_a_12954]
-
victima glontelui meu, îi luam locul, ș-atunci puteam să mă impun tuturor celor care-și băteau joc de mine." Hasdeu îl insultă pe prietenul său mai bătrîn și apoi tot el îl provoacă la duel, trimițîndu-i doi martori. Cu lacrimi în ochi și fără să înțeleagă nimic, baronul se vede obligat de codul onoarei să accepte provocarea: "șMayendorfț - scrie Hasdeu - trebuia să mă împuște: l-am insultat de două ori, se zvonise pînă la Petersburg!... duelul nu se putea înlătura
DUELUL LA ROMÂNI (urmare din nr. trecut) by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11656_a_12981]
-
Patriciu este sau nu vinovat pentru vreuna din acuzațiile care i se aduc, omului Dinu Patriciu, în condiția căruia sîntem cu toții, trebuie să i se respecte drepturile fundamentale și inalienabile în integralitatea lor. Faptul că el avea vocea înecată în lacrimi, la ieșirea sa aproape de orele dimineții din captivitatea unor procurori medievali, arată perfect care au fost instrumentele cercetării și anvergura abuzului psihic. Iar ochii holbați, paroxistici, ai lui Ilie Botoș spun totul. În anumite zone ale ei, justiția românească este
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11664_a_12989]
-
altă poetă izbutește o monorimă excelentă în "înd", dar apoi, în strofa a doua, n-o mai țin puterile și ultimul vers rămîne sărman: Te-am cunoscut de mult... Dar când?/ Te văd mereu, te-aud râzând,/îți simt și lacrima căzând/ pe chipul meu de-al tău flămând.// Mă uit la teiul desfrunzit și ud/ încovoindu-se sub vântul crud/ și-mi spun c-un glas pe care-abia l-aud:/ cum plouă azi peste iubirea noastră... Pentru această performanță, doamna
Veleitarii by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/11691_a_13016]
-
dincotro bate vântul? Probabil că duo-ul s-a speriat că noua echipă de la conducerea ICR va înțărca vaca generoasă a editării de texte ce n-au altă șansă de apariție decât finanțarea totală. Dacă mobilurile brădețene sunt clare ca lacrima, pe cele ale d-lui Suceavă nu le înțeleg: n-am făcut absolut nici o referință în articolul meu la competența sau incompetența sa. Eu mă refeream la acea categorie (în care văd că se grăbește să intre) a activiștilor ideologici
Nu trageți în patrupede! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11712_a_13037]
-
cântă. Poate strigă după ajutor, poate cheamă zorile unui cer albastru, fără urgia ploilor, poate e chiar modul său de a cere Providenței clemență... Doar femeile, încă mai pot plânge, tot mai greu: glasurile sunt gemete, ochii sunt secătuiți de lacrimi; bărbații au fețele împietrite de tristețe... Ce li se mai poate spune acestor oameni aciuiți - pentru câtă vreme ? - la prieteni, la rude sau la vecini binevoitori înțelegători ai nenorocirilor ? Învierea Mântuitorului Isus a coincis în acest an cu nașterea uneia
Urgia apelor și a unei simulări by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11756_a_13081]
-
necazul îi unește pe oameni mai pilduitor decât bucuriile. Imaginile tv sunt terifiante încât, Haralampy, pe motiv că merge să fumeze o țigară, iese pe balcon; dar știu că mă minte: știu că s-a dus acolo să-și șteargă lacrimile. Și nu-l opresc - mă bucur, fiindcă pot face și eu la fel, că oricum văd imaginile ca printr-o pânză din ce în ce mai deasă... Și brusc, parcă mi-a devenit antipatică natura, universul întreg și nici nu-l mai aud pe
Urgia apelor și a unei simulări by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11756_a_13081]
-
celor pe care-l mână patima sa și astfel toate raporturile sale cu aceste ființe sunt pervertite 157. În discuția sa cu persoana iubită un monolog plin de reproșuri el nu mai aude vocea și suspinul celuilalt, nu-i vede lacrimile și nu-i simte suferința, ci se aude doar pe sine cu pretențiile sale mereu crescând. El îi cere celuilalt totul, dar îi oferă infinit mai puțin sau chiar nimic. Cere sacrificiu și jertfa, dar nu știe decât de poftă
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
regăsim peste 71 de ani mai concisă, mai elegantă, mai fermă în formula "Moarte intelectualilor" din altă țară, e drept, dar inspiratorul căruia i s-a văzut pînă ieri omușorul în zîmbet a fost terorizat la Moscova, nu crede-n lacrimi, nu mai crede-n nimic. și eu sînt agent KGB, după cum mi s-a semnalat că mă deconspiră Alex Mihai Stoenescu, istoric, analist politic, am observat că trec unii-n alții ca prin pereți, se numește metamorfoză helicoidală de nu
Creierul națiunii by Răzvan Petrescu () [Corola-journal/Journalistic/11760_a_13085]
-
gândit că a venit momentul să mă țin de făgăduiala făcută cu privire la auto-recenzia mea schițată nu de mult în R. l., apărută datorită inteligenței, zic puțin, zicând strălucită, a directorului Nicolae Manolescu, critic de bază al literaturii române. Sigur, Mecanica lacrimilor fusese, omenește vorbind, doar o glumă, iar din punct de vedere literar, una cred că bunicică.... Soarta, norocul, hazardul, cum vreți, face ca această auto-recenzie, un fleac, la urma urmei, să fi avut un ecou puternic taman în Teleorman, teritoriul
O promisiune ținută by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11817_a_13142]
-
chip să-și încheie socotelile cu trecutul. Blocați în suferințe ancestrale, ei sunt o rană vie ce urlă de durere la orice rememorare a nedreptăților trecutului - chiar dacă istoria le-a reparat demult. E genul de oameni ce-și plâng cu lacrimi gigantice strămoșii căzuți la Mirăslău, la Trăznea sau la Ip, dar n-au nici o tresărire când își trimit copiii în orfelinate sau când își văd fiicele că se prostituează pe marginea șoselelor. Bântuiți de timpii lungi ai istoriei, ei posedă
Prea târziu pentru Europa Centrală ? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12886_a_14211]
-
de altă parte, am avut grijă să urmăresc discursurile publice ale lui George W. Bush din ultima vreme și, trebuie să mărturisesc, am fost mai tot timpul dezamăgit. În afară de câteva stratageme dramatice de mai mult sau mai puțin bun gust (lacrimile și vocea tremurândă, printre ele), George W. își dă parcă silința să îți arate că discursurile pe care le recită în public nu sunt scrise de el. E de notorietate faptul că în spatele acestor discursuri se află mai tot timpul
Discursul politic și ideologia by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/12900_a_14225]
-
Vezi și traducerea de la Editura Polirom, Iași, 2002, 57. footnote>. În Retractationes, între Adnotații la Cartea lui Iov (II, XIII) și De Trinitate (II, XV), aflăm considerațiile lui Augustin față cu De catechizandis rudibus - liber unus (II, XIV). Aici, episcopul lacrimilor constată, parcă mirat: „este chiar o carte a noastră ce poartă acest titlu: De catechizandis rudibus”! L’ESILIO DI DOMITILLA Nicola BIFFI* (Università di Bari Aldo Moro) Cuvinte-cheie: Domitianus, Domitilla, Clemens, exil, Pandataria Rezumat: Articolul își propune să arată că
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
ofere? Lipsește-te de-orice plăcere! E-același veșnic cîntec vechi Ce ne tot sună în urechi Și care, aspru, prinde glas De-a lungul vieții, ceas de ceas. Cu groază mă tot scol în zori de zi Și-amare lacrimi plîng întruna, Că ziua,-n goana ei, nu-mi va-mplini Nici una din dorințe, chiar nici una. Și presimțirea unei bucurii, Rău șicanată,-i tot mai mică; Creația din piept prin mii De farse ale vieții mi se strică. Mă-ntind
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
uneori mai relevante decît comentariul ce le însoțește: “Pe strada Scoufa, nr. 23 în Atena,/ între Kolonachi și Lycabet, am să merg într-o zi, la casa lui Elytis.// Cînd pun punct, după această propoziție ochii mi se umplu de lacrimi și chiar mai departe, cînd înaintez aici pe coala de hîrtie, plîng.// L-aș fi putut întîlni, am ratat din grabă și inconștiență întîlnirea cu el.// Să-l vezi pe omul care scria «gura ta rostește cu patru sute de trandafiri
Lupta cu artificiul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13060_a_14385]
-
zis că se pot vedea micuții păianjeni ai insatisfacției fugind în toate direcțiile pe sidefiul pielii întreținute cu grijă. Veronica veni să se așeze lîngă ea; nemișcată și cu privirea atentă, ghicea că mama ei era deja gata să verse lacrimi și se aștepta s-o vadă izbucnind în plîns. Barbara Stevens era înzestrată cu acea emotivitate efemeră ce dă o strălucire cu totul deosebită anumitor chipuri, pe care roua lacrimilor mari ce se nasc cu ușurință subliniază și accentuează nuanțele
Salvador Dalí - Chipuri ascunse by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13046_a_14371]
-
atentă, ghicea că mama ei era deja gata să verse lacrimi și se aștepta s-o vadă izbucnind în plîns. Barbara Stevens era înzestrată cu acea emotivitate efemeră ce dă o strălucire cu totul deosebită anumitor chipuri, pe care roua lacrimilor mari ce se nasc cu ușurință subliniază și accentuează nuanțele sentimentelor, răpindu-le orice urmă a trecerii lor. Barbara avea patruzeci și trei de ani, dar năsucul ei fin cizelat avea șaisprezece, iar gropițele albăstrui din jurul gurii nu arătau mai
Salvador Dalí - Chipuri ascunse by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13046_a_14371]
-
frunte înaltă și senină, bombată, ușor meningitică, și picioare lungi, sculpturale ce nu se vedeau niciodată, dat fiind că în prezența ei nu te puteai împiedica să nu-i privești constant ochii, pentru că nu se citea nimic în ei: străini lacrimilor și șovăielilor, ochii îi erau ficși și uscați ca două imense deșerturi, pupilele erau de un albastru atît de palid încît se confundau cu albul, și abia în adîncul lor și la orizontul spațiului lor translucid strălucea o bucățică de
Salvador Dalí - Chipuri ascunse by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13046_a_14371]
-
de cuc? Zambilica? Lăcrimioara! Ăă! Aveam o colegă de clasă, căreia-i spuneam Ara? Tresar, revin. De ce mi-am amintit de ea? Am trecut cu ochii peste o știre cu acest nume... Citesc: O Lăcrimioara de 72 de ani În lacrimi de fericire! Hm. Apăs șoricelul, casc ochii. Doamne! Dar eu cunosc zâmbetul asta “Poznaș, cu ușoare urme de perversitate”? Așa-i spuneam În mileniul trecut unei colege de facultate. Cum o chema? ... Este În grupul celor peste două sute de români
Lacrămioara. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Constantin T. Ciubotaru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1533]
-
2011! Nu se poate! Azi suntem În 22 ianuarie! Filmul este datat ieri! Să Înțeleg că Aurel a murit de două săptămâni și-l priveghează de atunci?! Dar așa ceva e imposibil! Mă ridic și-mi fac cruce, rugându-mă printre lacrimi “Iară-l Doamne!”! Pe trepte stă o femeie În doliu, cu broboada trasă peste ochi. Nu vrea să fie filmată. Imaginea ne poartă În biroul fostului profesor. Pe birou e portretul Îndoliat. Alături un sfeșnic, cu o lumânare aprinsă. Pe
Lacrămioara. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Constantin T. Ciubotaru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1533]
-
e portretul Îndoliat. Alături un sfeșnic, cu o lumânare aprinsă. Pe peretele dinspre răsărit sunt icoane și candela aprinsă. În casă, nimeni. Imaginea se plimba prin camerele goale. Operatorul filmează fotografiile de pe un album, de la Washington cu Lăcrimioara râzând printre lacrimi. Comentariu scris: Gazdă e În capitală. Își primește actele de cetățenie. Alte comentariile apărute Într-un articol dintr un ziar românesc din America. Fost profesor universitar ...nu i s-au recunoscut studiile din România. A dat diferențele. A reușit! Carieră
Lacrămioara. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Constantin T. Ciubotaru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1533]
-
Înjură mental pe cei care au chemat-o aici! Articolul e lung. Scris de o femeie. Îmi place. Și ea cred că citește dincolo de sticlă ecranului! Ea Își plânge soțul lăsat acasă. Face asta după ce credea că i-au secat lacrimile. Nu-l plânge, nu blestema, nu-și face reproșuri. Nu are de ce. Omenește a făcut tot ce se poate. E conștientă că viața omului normal, după cum o spune și Biblia, este de 70 de ani. Că după aceea Încep necazurile
Lacrămioara. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Constantin T. Ciubotaru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1533]
-
de strigăte geamul e spart îl lipești cu banda adezivă a sudorii noastre comune aidoma unei mingi pe pavajul cenușiu se rostogolesc înțelesurile rîvna cui le-mpinge-ncoace? pe corzile viorii melodioasa indiferență a respirației tale e suficientă odihnă alunecarea lacrimii în mîna ta o carte cum o casă nelocuită. Inima Inima părăsită de Lume scriind se regăsește și astfel se-ntoarce iarăși în Lume apoi se așează pe pat alături de tine toarce cum o pisică. Autumnală Din ce în ce mai frig afară o
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8981_a_10306]