1,187 matches
-
schimbăm subiectul. Suntem deja pe Cross County. Emil e foarte rapid. Nu e trafic, la ora asta din noapte. Mi-a fost salvată viața, mai demult. S-a Întâmplat Înainte de New Rochelle. O ștersesem de la școală și rătăceam prin parc. Laguna era Înghețată, dar am căzut prin gheață. Era un fel de pod În stil japonez și mă cocoțam pe traverse, dedesubt, când m-am dus de-a berbeleacul. Era decembrie și gheața era cenușie. Zăpada era albă. Apa era neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
la yoga, fac toată chestia cu sucurile hipocalorice. Mă duc la o grămadă de interviuri. Știu că o să apară ceva, dar până acum n-am găsit nimic interesant. Avery o să se Întoarcă poimâine, așa că poate facem o mică excursie la Laguna. Sau poate tot În Mexic - a fost drăguț. Dacă nu trebuie să Învețe tot timpul. Părea atât de apatică Încât mi-a venit să plâng pentru ea. El unde e, scumpo? De cât timp e plecat? —O, s-a Întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Brâncuși... dar chiar dacă nu am avut cum să-i cunosc personal, puterea artei lor m-a însoțit de-a lungul vieții — În ce loc ți-ar plăcea să rămâi? — Azi-noapte, spuse Ioana pe gânduri, am visat că înotam într-o lagună de o frumusețe pe care nu am întâlnit-o nicăieri până acum. Mi-aș fi dorit să nu mă mai întorc de-acolo niciodată... IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE În turnee — Cum era când plecai cu Sergiu în turnee
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
unei părți a trupelor agresoare spre pasul Oituzului. Și, mai ales, cu cele ale apropierii, dinspre Buda spre Cluj, a doi călători străini. Alexandru Frassetti și Gianluca Fontanelli. Apărătorii italieni trimiseseră mesajul plecării celor doi imediat ce aceștia ieșiseră din Cetatea lagunei și Încălecaseră pe doi din cei cinci cai. La trecerea Alpilor, călătorii fuseseră Însoțiți, discret, de o escortă de douăzeci de luptători. O altă escortă Îi preluase de la Graz până În capitala ungară. În acest timp, oamenii trimiși de Oană care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Alexandru auzi numele tatălui său tot mai des pe măsură ce se apropiau. Dar nu spuse nimic. Continuă să călărească În tăcere, acumulând imagini, frânturi de discuții, scăldându-se parcă În mirosul de pădure umedă, care Îl Înlocuia pe cel sărat al lagunei, amintindu-și uneori plecarea lui spre Veneția după atacul de la Albești, fragmentele de codru văzute atunci pe geamul trăsurii. Ajunseră la Cetatea de Scaun după căderea Întunericului, dar forfota nu Încetase. Curieri domnești ieșeau În galop pe poarta cetății, pornind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nu mai era nici o primejdie, dar căzuseră zăpezi care făceau trecătorile Carpaților aproape inaccesibile. Abia primele zile ale lui februarie mai Încălziseră puțin vremea, iar zăpezile Înghețate se muiaseră. Iar acum, În sfârșit, Alexandru putea citi prima scrisoare din Orașul Lagunei. Dragul meu Alexandru Nu ți-am scris până acum, fiindcă știu de la serviciile de informații ale Marelui Consiliu că o atare tentativă ar fi inutilă. Nici un mesager nu trece Carpații În Moldova. Singurele depeșe care au circulat În această perioadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
atunci mi-am dat seama că vreau să plec. Că vreau să plec din Veneția, și, Întâi de toate, vreau să revin În Moldova. Alături de tatăl meu. Că nu mă interesa nici bogăția familei Frassetti, nici carnavalul perpetuu din Orașul Lagunei. Tânărul se opri din nou, ca să-și adune gândurile, dar reluă repede. - De fapt, era vorba de un drum mult mai lung. Un drum la capătul lumii. Erina se abținu să spună ceva, dar Întoarse capul spre Alexandru, privindu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Celălalt aduse un clește și două ciocane de dimensiuni diferite. Mâna dreaptă. Cea cu care mânuise spada o viață Întreagă. Ogodai așteptă o vreme. Apoi, cu o clătinare aproape tristă din cap, făcu semn călăilor să Înceapă. 21 ianuarie, Marea Adriatică, Laguna Venetă Prin cețurile albe ale iernii, țărmul se zărea ca o superbă inexistență. Ca o linie Înșelătoare trasă de un pictor care trăia doar În imaginație. Alexandru privea, de la prova corabiei care navigase de la Istanbul, și nu recunoștea nici aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
substanță. Un tablou fără culori și fără linii. Un joc de alb și gri, de ceață și valuri. Totul i se părea cu atât mai ciudat cu cât, deocamdată, nu avea voie să ia legătura cu nici un cunoscut din Orașul Lagunei. Apărătorii erau așteptați la un chei mai ferit, spre clădirile vămii, spre a fi escortați spre una dintre taberele din munți. Sosirea lor era secretă. Acestea erau condițiile evadării pe mare, În caz de catastrofă În țară. O știuseră Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Austria și Ungaria, sau Întoarcerea În primăvară, pe mare și pe Dunăre. Alexandru Își amintise de toate acestea privind apropierea de cheul vămii. Distingea deja Palatul Dogilor și Rivo dei Schiavoni. Vedea gondolele, parcă părăsite, legănându-se leneș pe valurile lagunei. Corabia alunecă Încet spre chei și, curând, aruncă ancora. Alexandru Își luă din cabină sacul de drum și păși pe puntea de lemn. Puse piciorul pe dalele de piatră ale țărmului venețian cu o emoție pe care abia acum o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Gianluca. Cel care Îi zâmbise ca și cum ar fi știut totul despre el. Nu era singur, dar era În mod limpede conducătorul grupului. O escortă de douăzeci de Apărători Îi aștepta, cu cai pregătiți, ca să-i conducă spre ieșirea din Cetatea Lagunei. - Bine ai venit, Alessandro! spuse bărbatul Întinzându-i mâna. Numele meu este Angelo. - Cred că știam... spuse tânărul Încet. Dar nu sunt sigur. Bătrânul privi dincolo de Alexandru, spre corabie. - Văd că navele noastre au ajuns la timp... Sper că sunteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
o amintire frumoasă și Înlăcrimată. Mă gândesc la voi toți, la Veneția și la Întreaga mea copilărie. A fost frumos. A fost suficient de frumos ca să pășesc În moarte cu bucuria că am văzut lumina Adriaticii și am simțit culorile lagunei. Ați Înțeles, desigur, că e o scrisoare de rămas-bun. În tot ceea ce văd, nu e nici o șansă de izbândă. Dacă va fi să cad, voi cădea lângă voievodul Ștefan și lângă tatăl meu. Iar după noi vor veni alți oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și de la Humor sunt, parcă, prea Întunecate. Culorile lor bat spre negru, În ciuda contururilor aurii ale personajelor religioase. Măria ta are nevoie, aici, de o mănăstire albastră. - La ce fel de albastru te gândești? - Greu de spus. Nu e albastrul lagunei și nici albastrul lui Mantegna atunci când binevoiește să vadă, În tablourile lui, cerul. Aș zice că e un albastru de Voroneț. - Un albastru de Voroneț... - Întocmai. O culoare care nu e albastru, ci e un mod de a vedea albastrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
un tărâm aflat cu mult deasupra cuvintelor. * 17 august 1476, Cetatea Sucevei, Jurnalul lui Gianluca Fontanelli Incredibile. Assolutamente incredibile. Una meraviglia. N-aș fi putut născoci o asemenea Întâmplare nici dacă aș fi stat trei luni cu picioarele În apa lagunei, pe cheiul dei Schiavoni, privind cum trec deținuții pe Puntea Suspinelor. Curtea Moldovei e totalmente extaziată. La fel va fi Palatul Dogilor, cu siguranță, după ce acest Diario va fi afișat În piețele Veneției. Această poveste nu poate fi adevărată. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
catargului le semnalizase că o flotă imensă se apropie de gurile Dunării. Apoi, pe malul mării se așternuse liniștea. Acea liniște alcătuită din murmurul valurilor alunecând molcom la țărm. Acea liniște În care Alexandru recunoscu ceva din frământarea calmă a lagunei. Nu rezistă tentației de a privi ce face fratele său. Se Întoarse pe culmea dunei de nisip și privi. Ștefănel era cu spatele la el. Stătea nemișcat. Adierea caldă a mării Îi răvășea pletele castanii. Își ridicase, Încet, foarte Încet, brațele. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
clarobscurului dispăruseră; nu mai erau tufișuri, pădurici, tăpșane, iarbă înaltă, care să populeze umbra cu forme albastre întunecoase. O apă subțire, argintie, le înconjura din toate părțile și lunecau pe ea. Era miriștea netedă care subt lumina difuză părea o lagună liniștită, oglinda unei inundații care ar fi acoperit tot cuprinsul subțire, străveziu. Mini o auzi. "Ce bine seamănă cu apa!" Impresia predomina realitatea difuziunei lunare și înșela simțurile cu totul; o percepție amăgitoare făcea ca Mini să fie mai convinsă
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Brâncuși... dar chiar dacă nu am avut cum să-i cunosc personal, puterea artei lor m-a însoțit de-a lungul vieții — În ce loc ți-ar plăcea să rămâi? — Azi-noapte, spuse Ioana pe gânduri, am visat că înotam într-o lagună de o frumusețe pe care nu am întâlnit-o nicăieri până acum. Mi-aș fi dorit să nu mă mai întorc de-acolo niciodată... În turnee — Cum era când plecai cu Sergiu în turnee? — El dădea câte o sută douăzeci
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
-l râzând sè-i mai împèrtèșeascè din vastele lui cunoștințe în materie, el, asumându-și conștiincios misiunea geodezicè care i-a fost încredințatè, cartografiazè ținuturi neexplorate, mèsurându-le, înaintând încet pe câmpii întinse și tremurètoare, traversând depresiuni îmbietoare și rècoroase, adèpostindu-se în lagune, odihnindu-se pe creste înainte de a porni din nou în misiune, afundându-se în pèduri cântètoare, pretinzând drepturi de proprietate asupra tuturor acestor tèrâmuri care au primit nume noi din partea exploratorului, însușindu-și, în numele inviolabilitèții legilor iubirii, toate aceste teritorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
Apoi apăruse un tânăr marchiz din Corsica, Fabio. O însoțise prin galeriile colecționarilor, o plimbase prin toate atelierele pictorilor... Era un rafinat cunoscător de artă și un pasionat colecționar de tablouri. O purtase în gondole aurite prin delirantele apusuri ale lagunei. Vizitaseră împreună atelierele sticlarilor din Murano. Și, urmărind flăcările, prefacerile și moliciunea sticlei topite, Fabio îi dezvăluise tainele desfătării. De fapt, la Murano, sub cerul înstelat, în legănarea gondolei, a și fost prima lor noapte de dragoste. Fabio nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
chiorăie mațele. Se apropie încetișor de marginea grarei ducându-și cămila de frâu, având grijă ca vântul să nu-i ducă mirosul până la animalele ce pășteau iarba scurtă și rară din depresiunea care, în vremuri foarte îndepărtate, fusese pesemne o lagună ori un ochi de apă al unui râușor, ce mai păstra încă în măruntaiele sale resturi de umezeală. Sfioase tamarisce și o jumătate de duzină de sălcii pitice se înălțau ici și colo, și își dădu seama bucuros că instinctul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
pe un ton ce nu admitea replică: — Ascunde-te! zise. Stăpânul tău trebuie să știe ce s-a întâmplat aici. Bătrânul șovăi puțin, dar se supuse îndată; se strecură printre jaime și sheribe și dispăru ca înghițit de stufărișul minusculei lagune. Laila îi chemă apoi pe fiii soțului ei, pe femei și servitori, își luă copilul cel mic în brațe și așteptă mândră și nemișcată ca omul care părea comandantul grupului de soldați să ajungă în fața ei. — Ce cauți în tabăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
fost așa de bine, că devin palpabile. Uite, Ăsta-i un cuvînt nou și o să-l interzicem și pe Ăsta În curînd. Dar e minunat. CÎnd aud ploaia pot s-o văd cum cade pe stînci, peste canal și peste lagună și știu cum se Îndoaie copacii, În funcție de ce fel de vînt bate, și cum arată biserica și turnul În lumini diferite. În ce mă privește, nu e loc mai bun În care să fi venit. E cu adevărat perfect. Avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
este foarte puțin probabil ca să fi lăsat urme în istoria Egiptului. 3. Itinerarul ieșirii din Egipt Mai rămâne o întrebare cu privire la trecerea mării: chestiunea itinerarului. Există cel puțin trei posibilități: evreii au traversat Marea Roșie sau așa-numitele „Lacuri Amare” sau laguna vecină cu Mediterana numită Lacul Menzaleh (sau, în antichitate, Lacul Serbon). De obicei se vorbește de „trecerea Mării Roșii”. Totuși e puțin probabil ca israeliții să fi ales acest itinerar, pentru că Marea Roșie este prea adâncă. De altfel, traducerea „Marea Roșie” nu
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
Suez, în antichitate era o regiune de lacuri. Unele dintre aceste lacuri există și astăzi, precum Lacurile Amare. După toate probabilitățile, scena povestirii din Ex 14 trebuie căutată tocmai în această regiune, pe lângă unul dintre aceste lacuri sau aproape de o lagună. Din nou, avem de a face numai cu o posibilitate. Povestirea biblică nu ne furnizează date suficient de exacte pentru a data și situa geografic evenimentul. În povestire, experiența de credință (cf. Ex 14,31) contează mai mult decât precizia
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
disc zgâriat pe care se plimba o buburuză. Și când termometrul arătă 40 de grade și Puia deveni translucidă ca o unghie în lumină, am văzut spânzurați atârnând de-o salcie și o mie de oi sacrificate pe malul unei lagune și un țăran mâncând rinichi de câine și telemea. Și un ciclotron invadat de ploșnițe, și o pălărie cu pana ftimulită, și doi ochi albaștri, încrezători, de lepros. Și o ciupercărie termonucleară, și o tăbăcărie de piei de păianjen, și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]