4,995 matches
-
și Vasile Voiculescu și până la Ioan Alexandru și Nichita Danilov, au intuit resursele de expresivitate ale limbajului biblic și sacerdotal și le-au exploatat inteligent. Există preoți - Constantin Hrehor, Sever Negrescu și alții - care scriu și poezie, transferând în textele laice ceva din solemnitatea misterioasă a textelor sacre. Nu este vorba deci de a pune în discuție opțiunea lui Ion Spânu. Discutabilă este doar metoda sa de valorificare a noțiunilor religioase, metodă care constă, practic, într-o simplă rechiziționare a lexicului
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Traian etc. Toate interpretările sunt fanteziste și - pentru cititorul lipsit de experiență - stupefiante. Ele creează senzația neplăcută că despre orice se poate spune orice. Din perspectiva adoptată de Mircea A. Tămaș, până și fermecătoarele povești ale lui Ion Creangă, profund laice, devin mesajele unei sacralități pierdute în negura timpului. Citim și nu ne vine să credem: „În Povestea lui Harap Alb, fata împăratului Roș se ascunde întâi «în dosul pământului, tupilată sub umbra iepurelui» (Pământul, Infernul), apoi «în vârful muntelui, după
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
20. Traducerea în română a cărții lui Guevara, făcută după exemplarul latin al lui Wanckelius, purta titlul Ceasornicul domnilor. O comparație în spirit a celor două cărți poate să ne spună mai mult despre mentalitatea Renașterii europene cu orientarea ei laică. O orientare în care nu se poate încadra decît parțial modelul princiar construit de un Neagoe Basarab al lumii sud-est europene, de la 1521, supusă ritualului cultural-religios al Bizanțului, în clasa acestui tip de texte, dintre care n-am reținut decît
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Europei, fapt ce explică complexitatea măsurilor tehnice care caracterizează modelul francez. Acest model este inspirat de două curente de gândire care, în loc să se opună, se întăresc reciproc: "familialismul" conform tradiției asociațiilor familiale, adesea confesionale, și "natalismul", într-o tradiție mai laică și republicană care conduce puterile publice la luarea unor măsuri în favoarea natalității. Acest "familialism natalist" se regăsește în instituționalizarea alocațiilor familiale în codul familiei din 1939, în branșa familie a sistemului de securitate națională, în conferințele anuale despre familie, în
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
Glafire: nouă studii biblice și patristice Notă preliminarătc "Notă preliminară" Volumul de față este rodul cercetărilor mele în materie de biblistică și patristică dea lungul mai multor ani de zile, în diferite medii universitare, laice sau teologice. Fără să pot descrie „rețeta absolută”, aș spune că tipul de abordare a temelor combină analiza filologică și perspectiva istorică, pe de o parte, cu dezideratul teologic, pe de altă parte. Las dogmaticienilor atemporali, ce par conectați direct
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ei, pe Fiul lui Dumnezeu și-L batjocoresc”. 4. Ce pierdem ignorând literatura apocrifă?tc "4. Ce pierdem ignorând literatura apocrifă ?" I Înainte de a răspunde 68 la această întrebare, să încercăm să clarificăm câteva lucruri „tehnice”. În spațiul universitar occidental, laic sau creștin, studierea științifică a scrierilor apocrife 69 și-au găsit de multă vreme locul și rostul, bucurându-se de un interes crescând și binemeritat. Editarea textelor are în Occident o tradiție de peste trei sute de ani, dacă ne fixăm primul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
său pedagogic, Crainic și-a pus amprenta asupra mai multor generații de teologi români. Articolele sale din Gândirea, precise și totodată elegante, erau căutate cu interes de un public larg, format nu numai din preoți și călugări, ci și din laici (Crainic însuși fiind un laic). Așadar, aș spune că, dacă succesul Filocaliei a fost atât de uriaș precum îl știm, aceasta se datorează, în parte, muncii de pregătire și de sensibilizare făcută timp de cincisprezece ani de către Nichifor Crainic. Acestea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pus amprenta asupra mai multor generații de teologi români. Articolele sale din Gândirea, precise și totodată elegante, erau căutate cu interes de un public larg, format nu numai din preoți și călugări, ci și din laici (Crainic însuși fiind un laic). Așadar, aș spune că, dacă succesul Filocaliei a fost atât de uriaș precum îl știm, aceasta se datorează, în parte, muncii de pregătire și de sensibilizare făcută timp de cincisprezece ani de către Nichifor Crainic. Acestea fiind spuse, nu trebuie să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ecleziastice și universitare, după criteriul competenței. E vorba despre un proiect deopotrivă intelectual și spiritual: să li se redea Părinților, greci și latini (dar mai ales greci), influența pe care aceștia o cam pierduseră în formarea elitelor creștine, clerici și laici. Proiectul urcă în 1937, când Părintele Fontoynont, excelent elenist, autor al unui manual de greacă veche folosit și astăzi în Franța, devine pentru câțiva ani „prefect de studii” la Scolasticatul de la Fourvière (cartierul „de sus” al Lyonului). Chiar dacă inițiativa Părintelui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
reprezentat o victorie a Tradiției, a adevăratei Tradiții patristice, împotriva rigidei pseudo-tradiții scolastice, dar această victorie, după cum se știe, se va dovedi foarte repede o victorie à la Pyrrhus, întrucât foarte puțini episcopi - și cu atât mai puțini preoți și laici - au priceput adevăratul sens al celebrului aggiornamento. Într-o Prefață scrisă în 1967, De Lubac notează: Decât să înmulțim exemplele despre actualitatea Părinților, mai bine aruncăm o privire asupra marelui aggiornamento conciliar: adevăratul aggiornamento, ale cărui rădăcini se află la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
relee între litera și duhul textului. În al doilea rând, ei sunt relee indispensabile între textul LXX și noi înșine. Datorită lor, acest text și-a traversat mereu proaspăt și incitant epocile. S.M.: Traducerea Bibliei făcută de un grup de laici este cu atât mai grăitoare cu cât de-a lungul istoriei, pe teren dogmatic, Biserica nu s-a identificat niciodată cu ierarhia, cu clerul, ci cu „poporul creștin”. Autoritatea bisericească este mai întâi parte a „poporului creștin”. Traducerea Septantei nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
întâi parte a „poporului creștin”. Traducerea Septantei nu poate însemna pentru limba română ceea ce a însemnat traducerea lui Luther pentru limba germană. În schimb, ea poate fi o piatră de căpătâi pentru acțiunea mirenilor în Biserică și a reînnorii spiritului laic creștin. Nu înțeleg această acțiune ca pe o provocare lansată ierarhiei sau, în cealaltă direcție, ca pe o supunere în chip slugarnic, ci ca pe o colaborare în spirit de complementaritate, de smerenie și adevăr. În orice caz, un fapt
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
lancea la Nagasaki, la 5 februarie 1597. Au murit cântând, pecetluind cu sângele lor vestirea Evangheliei. Dintre ei erau trei iezuiți japonezi, printre care și Paul Miki (născut în Japonia în jurul anului 1565), șase franciscani spanioli, iar toți ceilalți erau laici. Alb. Casa noastră în alb.1 Ne întorceam de la Nishizaka. Soția stătea în prag. Fiii mei au văzut-o. Eu nu vedeam decât pietrele drumului. Albe și ele. Ploi și zăpezi spălaseră drumul. Nu și sângele. Țineam ochii în pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și după o lungă ezitare întrebării directe pe care i-a pus-o Teodora : Nu sunt practicantă ferventă a religiei ortodoxe pe care părinții au încercat să mi-o insufle. Doar știi cum era în comunism... Iar acum, în țara "laică", cum se declară cu mândrie Franța, nici acum conjunctura nu este prea favorabilă. Nu despre conjuncturi este vorba. Acolo, în interiorul tău, a rămas ceva ? Dacă mă gândesc bine, pot spune cu mâna pe inimă că da, în profunzimile sale secrete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
osmoză a shintoismului animist și a budismului zen contemplativ. Continuând să meargă la altarele shinto și la templele budiste din imitația inerțială a unei tradiții al cărei sens îi scapă complet, niponul contemporan, chestionat în privința motivației actelor sale, se autodeclară "laic". Totuși, îi place să celebreze căsătoria în tradiția shinto, în fața unui altar amenajat adesea și ne găsim deja în plină frenezie a simulacrelor într-o biserică creștină, pentru ca tânăra mireasă să poată trece rapid de la kimono-ul tradițional la rochia nupțială
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
sens subiectiv: nu am avut niciodată orgoliul de a fi o persoană originală și nicidecum nu mă simt un ales. Am dorit dintodeauna să fiu solidar cu persoanele din interiorul comunității mele de credință, cu creștinătatea și chiar cu lumea laică. Solidar în gândire și fapte. Aș fi bucuros dacă această carte ar reuși în linii mari să exprime convingerea pe care o împărtășesc mulți alții. Nu interpretez credința doar în sens strict eclezial sau intelectual. Astăzi, acceptarea pasivă a ceea ce
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
foarte abstractă. Și despre filozofii moderni se vorbea, dar în mod separat de soarta fiecăruia dintre ei. Ca și cum un sistem spiritual ar fi dat naștere altuia și acesta, la rândul lui, unui al treilea! În spatele întrebărilor gânditorilor precursori ai filozofilor laici moderni nu erau oare și chestiuni referitoare la viață, la destinul vieții? Însă întrebarea mea despre motivația conștientă și rațională a existenței umane rămânea încă fără de răspuns. Avusesem o experiență marcantă desigur una negativă în timpul celei de-a doua și
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
în special la caracterul premodern al magisterului Curiei romane. Și aici au fost timpuri pline de speranță: cât de încântător era în 1963, când traversasem Statele Unite ținând conferințe despre reînnoirea și deschiderea Bisericii catolice către ecumenismul creștin și al lumii laice, cu susținerea Papei Ioan al XXIII-lea, un adevărat papă al ecumenismului, și al tânărului președinte catolic John F. Kennedy! În acele vremuri Biserica Catolică, prin Conciliul Vatican II (1962-1965) și recunoașterea din partea sa a libertății religioase și drepturilor omului
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
ideea mea: globalizarea, dacă nu vrea să aibă efecte inumane, atrage și globalizarea eticii. În fața problemelor politicii, economiei și sistemului financiar mondial, este necesară o etică mondială care poate fi împărtășită de religiile lumii, dar și de necredincioși, umaniști și laici. Sacrific tot ceea ce sunt pentru a mă împotrivi tendinței greșite de creare a unei societăți împărțite în seculară și religioasă. Lumea contemporană are nevoie de ambele, dimensiunea seculară și religioasă. De un singur lucru nu are nevoie: de fanatism. Seculariștii
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
exemplar în favoarea umanității, toleranței și dialogului între marile religii ale lumii, îndeosebi în cadrul proiectului pentru o etică mondială". Discursul oficial pe care îl ținusem cu această ocazie îmi dăduse oportunitatea de a corecta, în fața unui public format în majoritatea de laici, neînțelegerea foarte răspândită a faptului că etica mondială poate fi întemeiată doar de marile religii universale și de a trasa motivația filozofică a ideii mele, reluând ceea ce deja scrisesem cu treizeci de ani în urmă în cartea mea Există Dumnezeu
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
și mulți alții care se angajează în comunitatea parohială în ciuda faptului că nu sunt mulțumiți de ierarhia ecleziastică, cunosc alți credincioși catolici, evanghelici sau ortodocși care și-au schimbat confesiunea. Este un fapt demn de laudă faptul că, în societatea laică actuală, puterea ecleziastică luptă pentru a păstra oamenii în credința lor. Fiecare din noi este liber să-și aleagă credința și să o schimbe. Sau să o abandoneze definitiv. Trebuie să avem mereu prezent faptul că viața poate să aibă
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
1968, începute la Berkeley în California și Ann Arbor în Michigan, ajunse până la Berlin și Tübingen trecând prin Paris și Frankfurt, au zdruncinat pentru totdeauna societatea muncii și a succesului, îndeosebi "lumea sănătoasă" a cetățeanului burghez, fie el religios sau laic. Într-adevăr, munca, succesul, banii, cariera, prestigiul social nu se mai aflau în centrul intereselor tinerei generații revoltate, a studenților și a simpatizanților lor în mass-media și în partidele politice. În locul lor erau acum utopia, critica socială și acțiunea, ostilitatea
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
suferă din cauza legii muncii: suferă pentru că sunt sub presiunea prestației, obligației, succesului, muncii. Este de înțeles că trebuie să ne întrebăm dacă există vreun mod de eliberare de această presiune. Experiența vieții În ultimele decenii ale secolului XX, în țările laice s-a dezvoltat ceea ce anumiți sociologi ai culturii, precum Gerhard Schulze, au numit Erlebnisgesellschaft, societatea unei experiențe trăite. Societate care nu mai are în centru munca, ci trăirea de experiențe mereu noi, evenimentul. Într-o astfel de societate, experiența devine
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
suferința, boala și nenorocirile destinului, nedreptatea, vina și insensibilitatea, cum pot să găsesc un sens ultim în prezența morții. Filozoful Jürgen Habermas, abia citat, care are o poziție critică față de ideologii, accentuează faptul că aceste convingeri religioase în societatea noastră laică pot face astfel încât omul să se cunoască pe sine însuși, pot să-i ofere consolarea pentru o viață greșită sau reușită. Religia, în fine, prin experiențe, povestiri, simboluri, ritualuri și sărbători transmise cu timpul poate să întemeieze o patrie și
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
fie din nou mult mai orientate către Evanghelie și deschise nevoilor bărbatului și femeii timpului nostru. Speranța unei păci între religii Sunt și rămân o persoană religioasă. Cu toate acestea nu mă aflu în prima linie împotriva persoanelor nereligioase, secularizate, laice. Mă simt o persoană laică și cred că am motive justificate doar pentru a refuza secularismul ideologic, o absență sistematică a lui Dumnezeu. În calitate de teolog creștin, m-am ocupat tot mai mult de schimbarea atitudinii Bisericilor creștine în raportul cu
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]