6,022 matches
-
cum să devină o amenințare pentru lume. Îmi deschei un nasture de la cămașa albă și-mi vâr cravata pe dedesubt. Apăsând puternic cu bărbia pe nodul cravatei, așez cu penseta câte un geam minuscul în fiecare fereastră. Decupez, cu o lamă de ras, draperii de plastic nu mai mari decât un timbru, albastre pentru ferestrele de la etaj și galbene pentru parter. Unele sunt trase, altele sunt lăsate. Le lipesc. Există lucruri mai rele decât să-ți găsești soția și copilul morți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cearșaf, lăsîndu-l pe Radu să-și reverse furia pe ce apucă, așa cum face uneori la spital, ca, apoi, să se liniștească. *** Toată noaptea telefoanele orașului au zbîrnîit, s-au dat dispoziții, s-au luat măsuri, iar spre ziuă tractoarele cu lamă au ieșit pe străzi înaintea autobuzelor. Convoiul curselor, de la cinci și un sfert, spre "Valea Brîndușelor", a găsit deja pîrtie, deschisă cu greu de lamele a două tractoare. La autogară, pustiu. Cele două curse de la peron și cursa prinsă în mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
au zbîrnîit, s-au dat dispoziții, s-au luat măsuri, iar spre ziuă tractoarele cu lamă au ieșit pe străzi înaintea autobuzelor. Convoiul curselor, de la cinci și un sfert, spre "Valea Brîndușelor", a găsit deja pîrtie, deschisă cu greu de lamele a două tractoare. La autogară, pustiu. Cele două curse de la peron și cursa prinsă în mijlocul platformei stau acoperite de zăpadă. În unele încăperi încep să se aprindă luminile. Sala de așteptare e goală iar ghișeele pentru bilete, închise. În spatele geamurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cu tine prin casă...; atunci să te văd eu cum și unde mai scrii. Treci și ține-mi de cald! repetă cu ciudă Lazăr, împăturind hîrtia, îndesînd-o cu vîrful cuțitului în deschizătura dintre fereastră și ramă. Studenta se uită la lama cuțitului de bucătărie, îndesată cu ciudă și oftează nemulțumită: Credeam că,-ntr-adevăr, ți-i prieten. De el nu mai pot eu! Am fost tîmpit ieri c-am plecat după programe. Îmi ziceam că, decît o ședință, mai bine un drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Mihai, începînd să rîdă de unul singur. La intrarea din spate a teatrului, zăpada s-a înălțat peste genunchi. Mihai răzbate cu greu pînă la trotuar, unde s-a format o urmă de la cei ce trec. Un plug mare, cu lama cît jumătate de șosea, vine dinspre gară și curăță partea dreaptă, înălțînd și mai mult zăpada de pe margine, din care vîntul mușcă furios, învăluind-o. Brazii din parc nu mai sînt la fel de frumoși ca aseară; vîntul îi aruncă în toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
margine, din care vîntul mușcă furios, învăluind-o. Brazii din parc nu mai sînt la fel de frumoși ca aseară; vîntul îi aruncă în toate direcțiile, măturînd văzduhul cu crengile lor. Un autobuz de transport local înaintează anevoie prin pîrtia deschisă de lama tractorului, iar în urma lui, salvarea claxonează nervos, vrînd să-l depășească. "Foame, frig... gîndește Mihai, răsunîndu-i în permanență vorbele lui Negrea despre situația în care se află Lazăr. Și nu-i numai el... Aura, abia ieșită din spital; prietena lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și-i mai face un semn prietenesc femeii care a ajutat-o, apoi, cu pas sigur, străbate clădirea, gîndind să ia un taxiu din spatele gării. Nu vede decît un autobuz pentru una din rutele circuitului urban și un tractor cu lamă, care curăță porțiunea carosabilă de stratul alb depus de la ultima trecere. Viscolul parcă a mai stat, dar vîntul suflă cu putere, scuturînd pomii, împrăștiind vîrfurile sulurilor de zăpadă. Pe trotuare sînt pîrtii înguste de la puținii trecători. Aura se strecoară cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
dreptate Mihai: unii au riscat împărății..., au..." Milițianul fluieră din răsputeri, gata să-și dea duhul, dar Maria, reîntoarsă către spital, nu-l ia în seamă. Vede doar, cu coada ochiului deschis încet, cum din stînga se repede spre ea lama unui plug, ca un val argintiu, către care ea se rotește brusc, să-l întîmpine cu fața, ca vara, valurile, la intrarea în mare... Lovitura se produce la mijloc, acolo unde, în adolescență, se apăsa de marginea băncii cînd răspundea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și dacă ești amabil. Profesorul accentuase partea cu „dacă ești amabil“ printr-o apăsare pe butonul briceagului pe care îl avea în buzunarul interior al jachetei. Îl întorcea pe toate părțile, ca și cum ar fi încercat să prindă strălucirea luminii pe lama lungă. Apoi îmi spuse: — Nu e nimic democratic în situația asta, băiete. Dar dacă te vei sătura la un moment dat de aceste deliberări, aș fi foarte fericit să îți arăt versiunea mea de ghilotină. Puse cuțitul pe banchetă, lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
linoleumul. Carol nu observase pata mai târziu, când făcuse curățenie. Nici o problemă, pentru că la fel s-a întâmplat și cu echipa operativă (doi detectivi decrepiți și un expert legist) de la secția de poliție din Fortune Green, mai târziu. Harșt, șuieră lama în aerul închis al compartimentului, harșt și iar harșt! Profesorul se pregătea să dirijeze finalul. Nimeni nu este responsabil pentru ce se petrece în mintea altuia, nu-i așa, jidane? Au, vorbesc cam pe șleau acum, nu ți se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
din dinastia Tang a jucat un rol important în dezvoltarea Tibetului. În vremea dinastiei Yuan (1026 -1368), Tibetul a fost subordonat administrării centrale. Guvernele dinastiei Qing, ultima dinastie din China feudală, au început să desemneze funcțiile religioase în Tibet: Dalai Lama și Benchan Erdeni și a fost numit un reprezentant permanent al curții imperiale chineze în Tibet. În anii '50, în Tibet funcționa încă sistemul iobăgiei. Reforma democratică a început în Tibet în anul 1959, după care a urmat procesul de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
cel de-al patrulea fiu al său, prințul Yinzhen care, după ce a urcat pe tron în anul 1723, s-a mutat în palatul imperial. Și pentru că folosea doar jumătate din acest complex arhitectural drept reședință temporară, i-a oferit lui Lama Cang-skya Khutukhtu cealaltă parte, pe care acesta a transformat-o în templu pentru ritul galben. Ramură a religiei lamaiste, ritul galben a devenit, cu timpul, secta religioasă dominantă în Tibet. Clericii sunt îmbrăcați în galben, acesta este motivul pentru care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
pot face excepție. În privința lor, totul era hotărât: sfârșitul sosise. După cum vă puteți imagina (orice încăpere cu ferestrele deschise poate sta drept mărturie pe timp de vară), Rahan nu a avut nici o șansă de izbândă. Oricâte aripi a retezat cu lama (pur experiment științific care demonstrează, dacă mai era nevoie, uriașa adaptabilitate a acestor ființe care, la o adică, nu au nimic împotrivă să se transforme în gândaci), oricâte piciorușe a smuls (cu infinită precauție, astfel încât zborul să le devină mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Din cauza sirenelor! — Nu face nimic, o să folosesc briceagul, zise Rowe. Și scoase cu grijă din buzunar ultima lui comoară - un briceag mare, de școlar. Nu putu rezista tentației de a-l arăta străinului, ca să-i admire tirbușonul și cleștișorul, și lama ce se deschidea și se Închidea automat, prin apăsarea unui mic resort. — Într-un singur magazin se mai pot găsi acum astfel de bricege, zise el. O prăvălioară din apropiere de Haymarket. Străinul, Însă, nu păru să ia În seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
odihnise puțin și nu se mai ostenise să facă patul. Apa din robinet se scurgea Într-un lavoar; un săculeț pentru burete atîrna de tăblia patului; Într-o cutie de conserve, În care fusese cîndva pastă de langustă, erau acum lame de ras uzate. Odaia era la fel de incomodă ca un lagăr de tranzit iar locatarul ei, fiind În trecere, nu dorea să schimbe nimic, nici măcar să șteargă petele de pe pereți. O valiză deschisă, plină de rufe murdare, completa acest interior sordid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
așteptare pe puntea înălțată a autostrăzii, lumina soarelui de după-amiază trecând peste geamurile autobuzelor liniilor aeriene și ale mașinilor. M-am strecurat mâna pe după curbura externă a coapselor lui Helen până la fermoarul desfăcut al hainei sale. Pe când dinții ca niște lame îmi tăiau încheieturile degetelor, am simțit dinții ei cum mă mușcă de lobul urechii. Ascuțimea acestor dureri îmi aduse aminte de mușcătura cioburilor de parbriz în timpul accidentului. Își depărtă picioarele și am început să masez meșa de nailon care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
care mai trebuiau încă să moară. Capitolul 22 Peste parbrizul mânjit de ulei, trepidând pe sticlă, fojgăiau muște. Lanțul corpurilor lor forma un văl albastru între mine și traficul ce se mișca de-a lungul autostrăzii. Am pornit ștergătoarele, însă lamele trecură printre muște fără să le deranjeze. Vaughan stătea pe spate în scaunul de lângă mine, cu pantalonii desfăcuți în jurul genunchilor. Muștele i se târau în ciorchini groși peste pieptul mânjit de sânge, îi supurau pe stomacul palid. Formau un șorț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
meargă înapoi, parcurgând în sens invers cimitirul orelor trecute, înșirate binevoitor în panteonul lor circular. Dar cine-ți spune că numerele ceasului nu ies din ușile dreptunghiulare, iar că eu văd fiecare minut prăvălindu-se peste mine dintr-o dată, ca lama unei ghilotine? Rezultatul, în orice caz, n-ar fi prea diferit: avansând chiar și într-o lume netedă și trecătoare, mâna mea contractată pe cârma ușoară a valizei cu rotile ar exprima tot un refuz interior, ca și cum acel bagaj dezinvolt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
oferite de folosirea unui coupe-papier sunt tactile, auditive, vizuale, dar mai ales mentale. Pătrunderea în lectură e precedată de un gest ce traversează materia solidă a cărții, permițând accesul la substanța ei spirituală. Pătrunzând de jos în sus printre pagini lama urcă, deschizând deodată o tăietură verticală, printr-o succesiune fluentă de decupări, ce cuprinde una câte una filele și le seceră; cu un foșnet vesel și prietenos, hârtia întâmpină acel prim vizitator, ce anunță nenumărate răsfoiri de pagini, mișcate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Explică-te. — Da, îmi place să fie cărți în jur. De aceea e plăcut aici, la Ludmila. Nu ți se pare? Îngrămădeala paginilor scrise învăluie atmosfera, așa cum desimea frunzelor învăluie o pădure; nu, ca stratificările de roci, dalele de ardezie, lamele de șisturi: încerci să vezi prin ochii lui Irnerio fundalul din care trebuie să se desprindă ființa vie a Ludmilei. Dacă poți câștiga încrederea lui, Irnerio îți va dezvălui secretul care te intrigă, relația dintre Non-Cititor și Cititoare. Repede, întreabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
multor oameni de aici, din Oquedal, vreau să spun tăietura ochilor, linia nasului, desenul buzelor, care seamănă cu ale mele. — Nacho Zamora, cu ce drept te-ai atins de sora mea? spune el, iar în mâna lui dreaptă strălucește o lamă de cuțit. Ponchoul e înfășurat pe brațul stâng, și un capăt atârnă până la pământ. Din gurile indienilor iese un sunet care nu e un murmur, ci mai degrabă un suspin trunchiat. — Cine ești? Sunt Faustino Higueras. Apără-te. Mă opresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
au ascuns prin pivnițe, orașele sunt împărțite, chiar străzile s-au împărțit, unii de-o parte, alții de alta. Niște gropi comune, se numără morții, la fiecare post de televiziune iese altfel. Excizia se mai practică în țările musulmane, cu lama trecută prin foc, fără nici o anestezie, iar femeile mai bătrâne cred că-i bună. Fidel a mai ținut un discurs împotriva imperialiștilor, cubanezii de pe-o plută au fost salvați în ultima clipă, readuși la viață, hrăniți să se întremeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
homo, perversiuni... E pe val, n-au decât s-o ambaleze ei! - Pro... - E-o carte ca un poem-fluviu-urlet, adică pentru marginalitate, împotriva falocentrismului, mă-nțelegi? Ea-El scoate la vedere ce-i sub piele, visează că-și scrijelește carnea cu lama și curg sucuri diverse, își simte sexul ca un vulcan, își smulge părul și înghite prafuri... - Bun, dar nu-s prea multe mațe la vedere în ultima vreme? Întreb și eu... Mai ține? - Anul ăsta ține sigur, m-am interesat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
a mirosit casa a doagă toată iarna și se umflaseră scândurile... - Plod de Voievod... dă-mi și mie un BT. Măcar Vlad a avut bunul-simț să se sinucidă. Bun, nu cu sfoară legată de lustră, vene tăiate în cadă cu lama de ras, cap băgat în cuptor sau curea prinsă de balustrada balconului sau de calorifer, n-a înghițit pastile, dar tot sinucidere a fost. În doi ani, turnând în el toate spirturile posibile. - Mai am vreo cinci luni și gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
aruncarea harponului la vreo treizeci de metri, spre a-l Îngropa pînă la mîner Într-o moviliță de nisip. Alteori, prefera să-i pîndească printre stînci pe rechinii prea Încrezători, ai căror dinți avea să-i folosească mai tîrziu ca lame de ras sau vîrfuri de săgeată, cu ajutorul cărora prindea alți pești mai mici. Îl incita această luptă cu rechinii, aproape la fel de mult cum Îl incitase, la vremea ei, Înfruntarea, dintr-o bărcuță fragilă, a balenelor și cașaloților. Viața de pescar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]